Îngrijitor (cu atribuții și de muncitor)

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

„accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

Lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice. Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

„lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a) și b)

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii. Scopul ei este prevenirea și reducerea riscurilor de producere a incendiilor și asigurarea intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii. Ea constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României.

„Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (1) și art. 2

Incendiu – ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. Cauză a incendiului – suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia. Prevenirea incendiilor – totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție. Stingerea incendiilor – totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice.

„prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c), d), k) și m)

Principiile sunt: a) prioritatea interesului public; b) asigurarea egalității de tratament al cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice; c) profesionalismul; d) imparțialitatea și nediscriminarea; e) integritatea morală; f) libertatea gândirii și a exprimării; g) cinstea și corectitudinea; h) deschiderea și transparența.

„Principiile care guvernează conduita profesională a personalului contractual sunt următoarele:” — Legea nr. 477/2004, art. 3

Interesul public este acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte, precum și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienței, eficacității și economicității cheltuirii resurselor. Interesul personal este orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alții, de către personalul contractual prin folosirea reputației, influenței, facilităților, relațiilor, informațiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuțiilor funcției.

„interes personal - orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii” — Legea nr. 477/2004, art. 4 lit. c) și d)

Platformele se amenajează la distanță de minimum 10 m de ferestrele locuințelor. Ele trebuie să fie împrejmuite, impermeabilizate, cu asigurarea unei pante de scurgere și prevăzute cu sistem de spălare și sifon de scurgere racordat la canalizare. Se dimensionează pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului și a ritmului de evacuare a acestuia și se întrețin în permanentă stare de curățenie. Platformele pot fi cuplate cu instalații pentru bătut covoare. Unde spațiul nu permite, se pot amplasa pubele în spații protejate și asigurate, la minimum 5 metri de fațada fără ferestre a celei mai apropiate locuințe, cu condiția ca evacuarea deșeurilor să fie zilnică.

„vor fi împrejmuite, impermeabilizate, cu asigurarea unei pante de scurgere și vor fi prevăzute cu sistem de spălare și sifon de scurgere racordat la canalizare” — Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, art. 4 lit. a) și a^1)

Distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și perimetrul unităților sunt, între altele: stații de epurare a apelor uzate menajere, cu bazine acoperite – 150 m; stații de epurare de tip modular (containerizate) – 50 m; stații de epurare cu bazine deschise – 300 m; depozite controlate de deșeuri periculoase și nepericuloase – 500 m; incineratoare pentru deșeuri periculoase și nepericuloase – 500 m; autobazele serviciilor de salubritate – 200 m; rampe de transfer deșeuri – 200 m; depozite de fier vechi, cărbuni și ateliere de tăiat lemne – 100 m; cimitire și incineratoare animale de companie – 200 m; crematorii umane – 1.000 m.

„Distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și perimetrul unităților care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației sunt următoarele:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, art. 11 alin. (3)

Prin aplicarea legii se urmăresc: a) creșterea gradului de reciclare și de valorificare a deșeurilor colectate selectiv; b) creșterea gradului de informare și de conștientizare, precum și educarea funcționarilor publici, a angajaților și a cetățenilor cu privire la colectarea selectivă și managementul deșeurilor. Legea se aplică următoarelor categorii de deșeuri: deșeuri de hârtie și carton; deșeuri de metal și plastic; deșeuri de sticlă.

„creșterea gradului de informare și de conștientizare, precum și educarea funcționarilor publici, a angajaților și a cetățenilor cu privire la colectarea selectivă și managementul deșeurilor” — Legea nr. 132/2010, art. 2 și art. 3

Fiecare instituție publică are obligația de a stabili responsabilitatea implementării colectării selective în sarcina unui angajat din departamentul administrativ sau de a delega această responsabilitate către terți. Persoana responsabilă se stabilește prin act al conducătorului instituției publice, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar atribuțiile din fișa postului se modifică prin includerea responsabilităților privind colectarea selectivă. Dacă responsabilitatea este delegată către terți, persoana responsabilă este numită de terța parte, în 30 de zile de la intrarea în vigoare a contractului. Neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute în fișa postului atrage răspunderea disciplinară a responsabilului.

„atribuțiile persoanei astfel desemnate, prevăzute în fișa postului, se modifică în mod corespunzător, prin includerea responsabilităților privind colectarea selectivă la nivelul instituției publice” — Legea nr. 132/2010, art. 6 și art. 14