Legea nr. 199/2023
LEGEA nr. 199 din 4 iulie 2023 învățământului superior
Forma preluată de pe Portalul Legislativ la 22 octombrie 2026, fără notele de modificare. Rezumat
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XVIII Finanțarea și patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat
Articolul 150
(1) Ministerul Educației poate acorda, anual, burse și stagii de specializare românilor de pretutindeni care doresc să studieze în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat din România, pe baza metodologiilor aprobate, prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului afacerilor externe, în urma consultării cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
(2) Pentru sprijinirea românilor de pretutindeni, Ministerul Educației poate finanța burse pentru stagii de formare profesională a cadrelor didactice care predau limba română sau în limba română în unități de învățământ sau instituții de învățământ superior din străinătate. Modalitatea de acordare, durata acestora, precum și criteriile de selecție a cadrelor didactice beneficiare se aprobă prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului afacerilor externe, în urma consultării cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
(3) Ministerul Educației poate acorda, anual, burse și stagii de specializare pentru cetățenii străini care doresc să studieze în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat din România, astfel:
a) în baza unor acorduri și documente de colaborare bilaterale;
b) în baza ofertei unilaterale a Ministerului Educației;
c) la propunerea altor ministere, instituții și organizații;
d) la propunerea instituțiilor de învățământ superior.
(4) Numărul burselor prevăzute la alin. (1)-(3) se aprobă, anual, prin hotărâre a Guvernului privind cifrele de școlarizare.
(5) Condițiile de școlarizare a românilor de pretutindeni și a cetățenilor străini se stabilesc prin ordin al ministrului educației.
(6) Cuantumul bursei pentru studenții români de pretutindeni oferite în baza ofertei unilaterale a statului român este cel puțin egal cu cuantumul minim al bursei sociale. Condițiile de finanțare a beneficiarilor de burse și stagii de specializare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(7) Instituțiile de învățământ superior pot acorda granturi de studii și burse românilor de pretutindeni și cetățenilor străini, în conformitate cu metodologiile proprii.
(8) Bursele românilor de pretutindeni se acordă pe perioada desfășurării activităților didactice, prin care se înțelege cursuri, seminare, laboratoare, proiecte, activități practice, sesiuni de examene, conform graficului activităților.
Articolul 151
(1) Programele de studii de masterat și doctorat în științe și tehnologii avansate, cele care se desfășoară în limbi de circulație internațională, precum și programele de studii comune cu diplomă dublă sau multiplă, inclusiv doctoratele în cotutelă, cu instituții de învățământ superior de prestigiu din străinătate beneficiază de finanțare suplimentară, acordată conform propunerilor CNFIS.
(2) Fondurile rămase la finalul anului din execuția bugetului prevăzut în contractul instituțional și complementar, precum și fondurile aferente cercetării științifice universitare și veniturile proprii rămân la dispoziția instituțiilor de învățământ superior și se cuprind în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat pentru anul următor.
Articolul 152
(1) Instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare și confesionale particulare au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează în condițiile legii.
(2) Drepturile pe care le au instituțiile de învățământ superior asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia, uz, uzufruct, servitute și superficie, potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, drept de folosință dobândit prin închiriere, concesiune, comodat și altele asemenea ori drept de administrare, în condițiile legii.
(3) În patrimoniul instituțiilor de învățământ superior pot exista și drepturi de creanță, izvorâte din contracte, convenții sau hotărâri judecătorești.
(4) Instituțiile de învățământ superior de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile și imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale instituțiilor de învățământ superior asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosință, de concesiune ori de închiriere, în condițiile legii.
(6) Bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului și transmise în proprietatea instituțiilor de învățământ superior de stat, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.
(7) Instituțiile de învățământ superior, în calitate de titulare ale drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile dobândite, în condițiile legii, își exercită aceste drepturi conform dispozițiilor dreptului comun, în condițiile prevăzute de carta universitară.
(8) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum și alte drepturi reale ale instituțiilor de învățământ superior de stat sunt supuse procedurii publicității imobiliare prevăzute de legislația specială în materie.
(9) În cazul desființării unei instituții de învățământ superior de stat, bunurile aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.
(10) Instituțiile de învățământ superior particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condițiile legii.
(11) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparținând instituțiilor și unităților de învățământ și cercetare științifică din sistemul învățământului de stat se face în cartea funciară, cu scutire de la plata taxelor prevăzute de lege.
Articolul 153
Bunurile mobile și imobile din proprietatea privată a statului, prevăzute la art. 152 alin. (4), disponibile temporar, pot fi închiriate pe bază de contract, cu renegocierea anuală a contractului, numai în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului educației. Închirierea se face cu prioritate pentru activități de învățământ.
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XIX Comisiile consultative ale Ministerului Educației
Articolul 154
(1) Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației constituie comisii consultative și registre corespondente de experți, prin ordin al ministrului educației. Acestea contribuie la profesionalizarea și eficientizarea activității Ministerului Educației.
(2) Comisiile naționale de la nivelul Ministerului Educației sunt:
a) Comisia Națională pentru Finanțarea Învățământului Superior, denumită în continuare CNFIS;
b) Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, denumită în continuare CNATDCU, sprijinită în activitatea sa de un registru de experți, constituit prin ordin al ministrului educației;
c) Comisia Națională de Etică a Managementului Universitar, denumită în continuare CNEMU, sprijinită în activitatea sa de un registru de experți, constituit prin ordin al ministrului educației;
d) Comisia Națională de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior, denumită în continuare CNSPIS;
e) Comisia Națională a Bibliotecilor Universitare, denumită în continuare CNBU.
(3) Membrii comisiilor consultative naționale prevăzute la alin. (2) sunt numiți prin ordin al ministrului educației și sunt cadre didactice, având cel puțin funcția didactică de conferențiar ori echivalentă obținută în străinătate, sau membri ai Academiei Române și ai unor instituții de cultură. Comisiile naționale prevăzute la alin. (2) pot avea în componența lor și câte un membru al federației sindicale reprezentative din învățământul superior de stat cu cei mai mulți membri. CNATDCU și CNEMU au în componență și câte un reprezentant al studenților, cu drept de vot. În CNFIS, CNSPIS și CNBU reprezentantul studenților are statut de observator. Reprezentanții studenților sunt nominalizați de federațiile naționale studențești. Criteriile de selecție și numire a membrilor comisiilor naționale prevăzute la alin. (2) vizează competența, disponibilitatea asumată de a activa în comisii și absența sancțiunilor privind încălcarea normelor de etică și deontologie universitară.
(4) Desemnarea membrilor cadre didactice în comisiile consultative naționale prevăzute la alin. (2) se face în urma consultării CNR.
(5) Componența comisiilor naționale prevăzute la alin. (2) va asigura reprezentarea instituțiilor de învățământ superior și a tuturor domeniilor de studii fundamentale și ramurilor de știință: matematică și științe ale naturii; științe inginerești; științe biologice și biomedicale; științe sociale; științe umaniste și arte; știința sportului și a educației fizice. Misiunea membrilor comisiilor consultative naționale este aceea de a sprijini Ministerul Educației în exercitarea atribuțiilor în interesul întregului sistem de învățământ superior.
(6) Înființarea, structura, modul de alegere a membrilor și componența comisiilor prevăzute la alin. (2), precum și regulamentele de organizare și funcționare ale acestora se reglementează prin ordin al ministrului educației.
(7) Comisiile prevăzute la alin. (2) beneficiază de un secretariat tehnic care se constituie și funcționează prin ordin al ministrului educației. În cazul CNATDCU și CNEMU, în secretariatul tehnic este inclus și un consilier juridic, cu atribuții specifice exclusiv în acest sens. Bugetele acestor comisii, inclusiv ale registrelor de experți, sunt gestionate prin UEFISCDI și se constituie pe bază contractuală între Ministerul Educației și UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.
(8) Membrii comisiilor naționale prevăzute la alin. (2) au un mandat de 4 ani.
(9) Activitatea comisiilor naționale prevăzute la alin. (2) este coordonată de direcția generală care gestionează învățământul superior din cadrul Ministerului Educației.
(10) Comisiile naționale constituie registre de experți care au rolul de a oferi puncte de vedere tehnice, în cazurile generate de conflictele de interese ale unora dintre membrii respectivelor comisii. De asemenea, registrele de experți oferă expertiză specifică în cazul în care a fost identificată această nevoie în cadrul comisiilor naționale.
Articolul 155
CNFIS are următoarele atribuții principale:
a) propune metodologia de finanțare a instituțiilor de învățământ superior și stabilește anual costul mediu per student echivalent pe cicluri și domenii de studii, inclusiv pentru învățământul superior dual;
b) verifică periodic realizarea proiectelor de dezvoltare instituțională și eficiența gestionării fondurilor publice de către instituțiile de învățământ superior;
c) propune Ministerului Educației măsuri pentru finanțarea complementară a instituțiilor de învățământ superior, pe bază de proiecte instituționale;
d) prezintă anual Ministerului Educației un raport privind starea finanțării învățământului superior și măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este public;
e) îndeplinește orice alte atribuții pentru sprijinirea activității Ministerului Educației în domeniul său de competență.
Articolul 156
(1) CNATDCU are următoarele atribuții principale:
a) propune standardele minimale naționale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice de conferențiar și profesor din învățământul superior, a atestatului de abilitare, precum și a diplomei de doctor. Aceste standarde se aprobă prin ordin al ministrului educației, la propunerea CNATDCU;
b) analizează procedura administrativă desfășurată la nivelul instituției de învățământ superior privind acordarea atestatului de abilitare;
c) analizează procedura administrativă desfășurată la nivelul instituției de învățământ superior privind acordarea diplomei de doctor;
d) verifică, pe baza unei sesizări sau a unui plan de verificare, respectarea standardelor minimale și a procedurii administrative în cazul concursurilor pentru ocuparea posturilor de conferențiar și profesor din învățământul superior, precum și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare din instituțiile de învățământ superior și a acordării atestatului de abilitare, finalizate cu cel mult 3 ani înainte de sesizare sau de decizia de efectuare a verificării;
e) se pronunță asupra contestațiilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor de etică universitară din cadrul instituțiilor de învățământ superior, pentru soluționarea sesizărilor privind abaterile de la normele de etică și deontologie universitară în obținerea documentelor și titlurilor universitare;
f) propune ministrului educației aplicarea uneia sau mai multora dintre măsurile prevăzute la art. 174;
g) prezintă anual Ministerului Educației și face public un raport privind activitățile desfășurate și propunerile de măsuri de îmbunătățire;
h) alte atribuții stabilite prin lege sau prin regulamentul de organizare și funcționare.
(2) Standardele minimale naționale necesare și obligatorii pentru conferirea gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, inclusiv a celor din instituțiile de învățământ superior, sunt elaborate de către Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării și aprobate prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului cercetării, inovării și digitalizării.
Articolul 157
(1) Selecția membrilor se realizează în baza recomandărilor unui comitet de selecție pentru fiecare comisie de specialitate a CNATDCU, constituit prin ordin al ministrului educației din câte 3-5 persoane, inclusiv cu afilieri instituționale în afara României, la propunerea unor organizații și/sau organisme reprezentative pentru învățământul superior și cercetarea științifică din România.
(2) Instituțiile de învățământ superior și Academia Română pot face propuneri de membri în CNATDCU. Pentru a fi luate în considerare, propunerile trebuie asumate prin completarea unor aplicații individuale de către persoanele vizate.
(3) Comitetele de selecție, a căror componență va fi făcută publică, analizează aplicațiile pentru calitatea de membru, încărcate pe platforma brainmap.ro, administrată de UEFISCDI, și înaintează Ministerului Educației lista cuprinzând propunerile pentru componența structurilor CNATDCU.
(4) Propunerile comitetelor de selecție sunt supuse consultării publice timp de 30 de zile.
(5) După finalizarea termenului de consultare publică, din listele de propuneri întocmite de către comitetele de selecție, se numesc membrii consiliului general și ai comisiilor de specialitate ale CNATDCU, prin ordin al ministrului educației.
(6) Nu pot face parte din CNATDCU demnitari și membri ai structurilor de conducere ale partidelor politice, la toate nivelurile.
(7) Prin ordin al ministrului educației, componența comisiilor de specialitate și a consiliului CNATDCU poate fi modificată în cazul apariției situațiilor de incompatibilitate, al unor demisii sau al absenței pe o perioadă mai mare de 6 luni, acordându-se prioritate nominalizărilor din lista de propuneri din etapa de selecție.
Articolul 158
(1) CNEMU se constituie prin ordin al ministrului educației, membrii fiind selectați pe baza unor criterii de competență.
(2) Ministerul Educației selectează membrii CNEMU în baza propunerilor primite de la:
a) Consiliul Național al Rectorilor - 2 reprezentanți;
b) Ministerul Educației - 3 reprezentanți;
c) Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior - un reprezentant;
d) Comisia Națională pentru Finanțarea Învățământului Superior - un reprezentant;
e) Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - un reprezentant;
f) federațiile naționale ale studenților - un reprezentant.
(3) Nu pot face parte din CNEMU persoane care au încălcat normele de etică și deontologie universitară, persoane care dețin funcții de conducere în instituții de învățământ superior, persoane care fac parte din comisii de etică universitară și membrii sau angajații altor organizații, instituții sau comisii prevăzute la alin. (2) decât cele care au făcut nominalizarea pentru funcția de membru CNEMU.
(4) CNEMU se pronunță asupra litigiilor privind nerespectarea eticii managementului universitar și asupra litigiilor referitoare la încălcarea răspunderii publice.
(5) CNEMU are următoarele atribuții principale:
a) monitorizează punerea în aplicare a politicilor de etică și deontologie universitară la nivelul managementului universitar;
b) realizează auditarea comisiilor de etică universitară din instituțiile de învățământ superior și prezintă un raport anual privind etica managementului universitar și deontologia universitară la nivelul funcțiilor de conducere din sistemul de învățământ superior. Acest raport se face public;
c) constată încălcarea de către o instituție de învățământ superior sau de către rectorul acesteia a obligațiilor prevăzute de prezenta lege și propune ministrului educației aplicarea uneia sau mai multora dintre măsurile prevăzute la art. 174 alin. (5);
d) propune Ministerului Educației Codul-cadru de etică și deontologie universitară, în vederea inițierii de către Ministerul Educației a hotărârii Guvernului privind aprobarea acestuia. Codul-cadru de etică și deontologie universitară va conține inclusiv setul de standarde de referință de etică și deontologie universitară în managementul universitar, care stau, alături de normele de aplicare prevăzute la lit. e), la baza analizei și constatărilor realizate de CNEMU cu privire la nerespectarea eticii managementului universitar;
e) propune Ministerului Educației norme de aplicare pentru Codul-cadru de etică și deontologie universitară;
f) la sesizarea ministrului educației sau a senatului universitar, verifică încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 12 și, în situația în care persoana în cauză se face vinovată, poate propune revocarea din funcția de rector, cu consultarea senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data eliberării din funcție a rectorului, prin ordin al ministrului educației, senatul universitar are obligația să desemneze un prorector, în calitate de rector interimar, care reprezintă instituția de învățământ superior și care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educației. În termen de 3 luni de la eliberarea din funcția de rector, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, și trimite spre confirmare ministrului educației dosarul privind confirmarea noului rector;
g) analizează și soluționează, după caz, contestațiile la deciziile comisiilor de etică universitară de la nivelul instituțiilor de învățământ superior.
Articolul 159
(1) CNSPIS se constituie prin ordin al ministrului educației, membrii acesteia fiind selectați pe baza unor criterii de competență și probitate profesională.
(2) CNSPIS are ca atribuții principale elaborarea și actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia în raport cu dinamica pieței muncii.
(3) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, CNSPIS elaborează și propune spre aprobare Ministerului Educației setul de indicatori. Datele corespunzătoare acestor indicatori sunt publicate anual. CNSPIS analizează datele și propune măsuri de optimizare a colectării acestora.
(4) CNSPIS îndeplinește orice alte atribuții pentru sprijinirea activității Ministerului Educației în domeniul său de competență.
Articolul 160
CNBU elaborează strategia de dezvoltare, evaluare periodică și coordonare a sistemului de biblioteci din învățământul superior și propune Ministerului Educației strategia pentru accesul la bazele internaționale de date și informare electronică.
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XX Etica și deontologia universitară › Secţiunea 1 Dispoziții generale
Articolul 161
(1) În activitățile didactice și de cercetare universitară, precum și în cele de management este obligatorie respectarea normelor de etică și deontologie universitară.
(2) Normele de etică și deontologie universitară prevăzute de prezenta lege sunt completate de:
a) Codul-cadru de etică și deontologie universitară, aprobat prin hotărâre a Guvernului;
b) Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea comisiilor de etică universitară, de la nivelul instituțiilor de învățământ superior aprobat prin ordin al ministrului educației;
c) standarde și linii directoare privind managementul eticii, ca parte a Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor de performanță, aprobată prin hotărâre a Guvernului;
d) Codul de etică și deontologie universitară al instituției de învățământ superior;
e) norme de etică și deontologie profesională prevăzute în alte acte normative aplicabile personalului instituțiilor de învățământ superior.
(3) Prevederile alin. (2) sunt obligatorii pentru categoriile de personal prevăzute de prezenta lege, precum și pentru alte persoane care au avut sau au calitatea de membri ai comunității universitare după data intrării în vigoare a prezentei legi.
Articolul 162
(1) Instituțiile de învățământ superior sunt responsabile pentru respectarea normelor de etică și deontologie universitară.
(2) În cadrul instituțiilor prevăzute la alin. (1) se înființează comisii de etică universitară, în vederea respectării prevederilor alin. (1), cu un mandat de 4 ani. Comisia de etică universitară acționează independent față de orice altă structură sau persoană din cadrul instituției de învățământ superior.
(3) În cadrul comisiei de etică universitară funcționează o subcomisie dedicată eticii cercetării. Aceasta urmărește implementarea politicilor de etică în cercetare, în conformitate cu reglementările eticii cercetării științifice, care trebuie să acopere următoarele aspecte: publicarea și autoratul, respectarea demnității participanților la cercetare, gestionarea datelor de cercetare, colaborarea, conflictele de interese, frauda, asigurarea unor medii eficiente de cercetare, respectiv prevenirea prejudiciului în cercetare și inovare.
(4) Componența comisiilor de etică universitară este propusă de consiliile de administrație, avizată de senat și aprobată prin decizia rectorului. Componența membrilor comisiei de etică este de maximum 75% cadre didactice și de cercetare și de minimum 25% studenți. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional, care nu au încălcat normele de etică și deontologie universitară. Din comisiile de etică universitară nu pot face parte persoane care dețin funcția de rector, președinte al senatului, prorector, decan, prodecan, director general administrativ, director general adjunct administrativ, director de departament, director de filială, director de extensie, precum și director de unitate de cercetare-dezvoltare, de proiectare sau de microproducție în instituția de învățământ superior. În cazul în care o persoană validată în comisia de etică universitară se află în această situație, are la dispoziție 15 zile lucrătoare în care să iasă din situația de incompatibilitate.
(5) Consiliul de administrație informează public comunitatea universitară în momentul în care demarează procesul de selecție a componenței comisiei de etică universitară. Persoanele interesate să ocupe o poziție în această comisie se pot adresa, în scris, rectorului.
(6) Reprezentanții studenților din comisiile de etică universitară sunt aleși de către studenții care fac parte din senatul instituției de învățământ superior.
(7) La ședințele comisiei de etică universitară pot participa diferite persoane în calitate de invitați, printre care și consilierul juridic al instituției.
Articolul 163
Atribuțiile comisiilor de etică universitară sunt:
a) urmăresc, în cadrul instituțiilor, respectarea codurilor de etică și deontologie universitară;
b) asigură ducerea la îndeplinire a ordinelor ministrului educației pentru respectarea cadrului legal în domeniul eticii și deontologiei universitare;
c) analizează și soluționează abaterile de la normele de etică și deontologie universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare;
d) contribuie la elaborarea Codului de etică și deontologie universitară, prin propuneri adresate senatului universitar pentru adoptare și includere în carta universitară;
e) realizează un raport anual referitor la situația respectării normelor de etică și deontologie universitară, care se prezintă rectorului și senatului universitar și constituie un document public;
f) realizează activități de prevenire cu privire la încălcarea normelor de etică și deontologie universitară;
g) monitorizează desfășurarea cursurilor de etică și integritate academică;
h) propun spre adoptare senatului universitar regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de etică;
i) colaborează cu comisiile consultative de la nivel național;
j) alte atribuții prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform cartei universitare.
Articolul 164
Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al instituției de învățământ superior. Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea comisiei de etică universitară revine instituției de învățământ superior.
Articolul 165
(1) Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a comisiilor de etică universitară se aprobă prin ordin al ministrului educației, după consultarea CNEMU.
(2) În baza regulamentului prevăzut la alin. (1), comisiile de etică universitară elaborează regulamentele de organizare și funcționare proprii, care se aprobă prin hotărârea senatului universitar, conform prevederilor prezentei legi. La elaborarea normelor referitoare la etică și deontologie universitară, precum și în derularea efectivă a activităților de cercetare-dezvoltare și inovare se vor respecta și reglementările internaționale la care România este parte.
Articolul 166
(1) Normele de etică și deontologie universitară prevăzute la art. 167 sunt explicitate prin Codul-cadru de etică și deontologie universitară prevăzut la art. 161 alin. (2) lit. a) și pot fi completate prin codurile de etică și deontologie universitară, parte din carta universitară, cu respectarea prevederilor legale.
(2) Persoanele care au avut sau care au calitatea de membru al comunității universitare și au săvârșit abateri conform art. 168 după data intrării în vigoare a prezentei legi răspund civil, administrativ, profesional sau disciplinar, după caz.
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XX Etica și deontologia universitară › Secţiunea a 2-a Abaterile de la normele de etică și deontologie universitară
Articolul 167
Normele de etică și deontologie universitară includ:
a) norme de etică și deontologie în activitatea didactică și de cercetare universitară;
b) norme de etică și deontologie în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică;
c) norme de etică și deontologie în exercitarea atribuțiilor aferente funcțiilor de conducere;
d) norme de etică și deontologie privind respectarea ființei și demnității umane;
e) norme de etică specifice principiilor canonice și dogmatice ale cultului respectiv, care nu contravin normelor prevăzute la lit. a)-d).
Articolul 168
(1) Abaterile de la normele de etică și deontologie în activitatea didactică și de cercetare universitară includ:
a) confecționarea de rezultate sau date și prezentarea lor ca date experimentale, ca date obținute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori raționamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori raționamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității didactice sau de cercetare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la spațiile destinate cercetării universitare, prin avarierea, distrugerea ori manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanțelor organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau finalizarea activităților didactice sau de cercetare;
d) încălcarea regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților prevăzut la art. 170 și nedezvăluirea situațiilor de conflicte de interese sau incompatibilități în activitatea de evaluare;
e) nerespectarea confidențialității în evaluare;
f) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) fraudarea evaluării;
h) plagiatul;
i) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale care privesc etica și deontologia universitară prevăzute în prezenta lege și în codurile de etică și deontologie universitară, care fac parte din carta universitară, după caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de către comisiile de etică universitară, de CNATDCU sau CNEMU;
j) nerespectarea specificului dogmatic și canonic al cultului fondator, în cazul învățământului confesional.
(2) Abaterile de la normele de etică și deontologie în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică includ:
a) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei persoane fără acordul acesteia;
b) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode științifice nepublicate;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice sau de cercetare.
(3) Abaterile de la normele de etică și deontologie în exercitarea atribuțiilor aferente funcțiilor de conducere includ:
a) încălcarea regimului juridic al răspunderii publice;
b) utilizarea abuzivă a funcției pentru a obține calitatea de autor sau coautor al publicațiilor persoanelor din subordine;
c) abuzul de autoritate pentru a obține salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din subordine;
d) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor al publicațiilor persoanelor din subordine ori pentru a obține salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soți, afini ori rude până la gradul al III-lea inclusiv;
e) obstrucționarea activității unei comisii de etică universitară sau a unei comisii de analiză în cursul cercetării unor abateri de la etica și deontologia universitară;
f) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale care privesc etica și deontologia universitară prevăzute în prezenta lege și în codurile de etică și deontologie universitară, care fac parte din carta universitară, după caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de către comisiile de etică universitară, de CNATDCU sau CNEMU.
(4) Abaterile de la normele de etică și deontologie privind respectarea ființei și demnității umane sunt următoarele și se pot completa prin codurile de etică și deontologie universitară, care fac parte din carta universitară și includ:
a) abaterile care lezează ocrotirea drepturilor beneficiarilor direcți ai dreptului la educație;
b) abaterile care știrbesc demnitatea beneficiarilor direcți ai dreptului la educație și a prestigiului profesiei;
c) abaterile care lezează recunoașterea profesiei, a responsabilității și a încrederii conferite de societate, precum și a obligațiilor interne ce derivă din această încredere.
Articolul 169
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) coautor al unei publicații - orice persoană nominalizată în lista de autori a unei publicații științifice;
b) confecționarea de rezultate sau date - raportarea de rezultate sau date fictive, care nu sunt rezultatul real al unei activități de cercetare-dezvoltare;
c) falsificarea de rezultate sau date - raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a rezultatelor nedorite, manipularea reprezentărilor sau a ilustrațiilor, alterarea aparatului experimental ori numeric pentru a obține datele dorite, fără a raporta alterările efectuate, în scopul denaturării adevărului științific;
d) plagiatul - prezentarea drept creație sau contribuție științifică pretins personală într-o operă scrisă, inclusiv în format electronic, a unor texte, idei, demonstrații, date, teorii, rezultate sau metode științifice preluate din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale;
e) autoplagiatul - republicarea unor părți substanțiale din propriile publicații anterioare, inclusiv traduceri, fără a indica în mod corespunzător sau a cita originalul.
Articolul 170
(1) În sensul prezentei legi reprezintă conflict de interese următoarele situații:
a) ocuparea concomitentă de funcții de către persoanele care se află în relație de soți, afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv, astfel încât fiecare să se afle față de celălalt într-o poziție directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași instituție de învățământ superior;
b) participarea în calitate de membru în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs, în situația în care decizia afectează soții, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;
c) participarea în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, a persoanelor care au calitatea de soț/soție, rudă sau afin până la gradul al III-lea inclusiv;
d) participarea unei persoane, care are calitatea de membru în comisii ale Ministerului Educației, la analizarea unei situații care are legătură cu instituția din care face parte ca membru al comunității universitare.
(2) În cazul existenței unui conflict de interese, cadrul didactic sau de cercetare este obligat să înceteze realizarea oricărei activități prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și să îl informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a activităților specifice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), la propunerea șefului ierarhic căruia îi este subordonat direct cadrul didactic sau de cercetare în cauză, se desemnează altă persoană, care are aceeași pregătire și nivel de experiență.
(4) În cazul existenței unui conflict de interese prevăzut la alin. (1) lit. d), persoana în cauză este obligată să se abțină în a lua parte la luarea deciziilor comisiei privind speța vizată de conflictul de interese.
(5) În sensul prezentei legi, reprezintă incompatibilitate următoarele situații:
a) situația în care o persoană deține sau exercită în cumul funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau director de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare sau microproducție, director de filială/extensie universitară sau funcția de președinte al senatului universitar și o funcție de conducere prevăzută la art. 131 alin. (2);
b) situația în care o persoană deține sau exercită una dintre funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau director de filială/extensie universitară și este numită sau aleasă în funcția de ministru, secretar de stat, primar, viceprimar sau de președinte al consiliului județean;
c) situația în care un ordonator de credite din cadrul unei instituții de învățământ superior deține sau exercită, în paralel, o altă funcție în calitate de ordonator de credite al unei instituții publice centrale sau locale;
d) situația în care o persoană deține în cumul calitatea de membru în consiliul de administrație al instituției de învățământ superior de stat și calitatea de asociat sau acționar la o societate comercială înființată de instituția de învățământ superior de stat în condițiile art. 16 alin. (1).
(6) Persoanele aflate în situația de incompatibilitate prevăzută la alin. (5) au la dispoziție 15 zile pentru eliminarea situației de incompatibilitate, inclusiv prin suspendarea din una dintre funcții.
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XX Etica și deontologia universitară › Secţiunea a 3-a Sancțiuni pentru încălcarea normelor de etică și deontologie universitară
Articolul 171
(1) Încălcările art. 168 se verifică de comisiile de etică universitară.
(2) Orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară din instituția de învățământ superior cu privire la săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere de la etica și deontologia universitară. Sesizarea se face în scris sau online și se înregistrează la registratura instituției de învățământ.
(3) Toate sesizările primite de comisia de etică universitară, de la nivelul instituției de învățământ superior, sunt înregistrate, indiferent dacă acestea sunt admisibile sau inadmisibile. Numărul de înregistrare va fi transmis către petenți, la adresa de contact menționată.
(4) Orice sesizare primită de comisia de etică universitară va fi supusă unui control al admisibilității, în conformitate cu prevederile Codului de etică și deontologie universitară. Toate sesizările cuprind în mod obligatoriu o motivare argumentată privind nerespectarea normelor de etică și deontologie profesională, cu exemple concrete și cu indicarea considerentelor justificative și a surselor de documentare. Alte condiții de admisibilitate sunt stabilite prin Codul de etică și deontologie profesională. În cazul în care sesizarea nu îndeplinește criteriile de admisibilitate, comisia de etică adoptă o hotărâre de respingere ca inadmisibilă a sesizării.
(5) Comisia de etică universitară, de la nivelul instituției de învățământ superior, păstrează confidențială identitatea autorului sesizării.
(6) În cadrul procedurii de cercetare prevăzute la alin. (2), persoana cercetată va fi convocată în scris de către președintele comisiei de etică universitară, precizându-se obiectul, locul, data și ora întrevederii. Neprezentarea persoanei cercetate la convocarea făcută, fără un motiv obiectiv, comunicat în scris, dă dreptul comisiei de etică universitară să continue cercetarea în vederea soluționării sesizării.
(7) Membrii comisiei de etică universitară au obligația să analizeze cu obiectivitate, în mod imparțial, faptele sesizate. Este interzisă exprimarea în spațiul universitar sau în afara lui a oricărei opinii anterior rezoluției finale de stabilire a existenței abaterii, cu privire la vinovăția persoanei cercetate.
(8) Comisiile de etică universitară analizează sesizările cu privire la plagiat, ținând cont de condițiile de legalitate în vigoare la momentul redactării tezei de doctorat care a stat la baza emiterii și acordării titlului de doctor, respectiv a diplomei de doctor, fără a putea reevalua fondul științific al tezei de doctorat.
(9) Procedura de verificare se finalizează cu adoptarea unei hotărâri de admitere sau respingere care vizează fondul sesizării, motivată în fapt și în drept.
(10) Hotărârea comisiei de etică universitară reprezintă un act administrativ și trebuie să cuprindă explicit în textul acesteia faptele care au condus la sancționarea persoanei vizate, temeiul legal, respectiv considerentele pentru care comisia de etică universitară a înlăturat argumentele formulate de autorul sesizării.
Articolul 172
(1) În baza hotărârilor comisiilor de etică universitară, instituțiile de învățământ superior aplică sancțiuni personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, inclusiv cu funcție de conducere.
(2) Sancțiunile sunt puse în aplicare prin decizia rectorului.
(3) Tipurile de sancțiuni prevăzute pentru încălcarea normelor de etică și deontologie universitară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de etică și deontologie universitară;
c) destituirea din funcția de conducere;
d) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțare din fonduri publice competitive;
e) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între un an și 5 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere sau ca membru în comisii de concurs;
f) destituirea din funcția didactică sau de cercetare.
(4) Comisiile de etică universitară, de la nivelul instituțiilor de învățământ superior, cercetează existența abaterilor de la normele de etică și deontologie universitară și se pronunță în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării, prin hotărâre motivată în baza unui raport, care se comunică persoanei cercetate și persoanei care a formulat sesizarea. Deciziile comisiilor de etică se publică pe site-ul instituției în cadrul căreia funcționează comisia de etică.
(5) În termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea de admitere sau de respingere prevăzută la art. 171 alin. (9) poate fi contestată la CNATDCU, CNEMU sau Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, după caz. CNATDCU sau CNEMU, după caz, se pronunță prin decizie motivată în termen de 45 de zile calendaristice, care se comunică instituției de învățământ superior, comisiei de etică universitară. Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării se pronunță în conformitate cu prevederile Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și completările ulterioare.
(6) În situația în care decizia CNATDCU sau CNEMU, după caz, este diferită de cea a comisiilor de etică de la nivelul instituțiilor de învățământ superior, aceasta va fi pusă în aplicare de instituția de învățământ superior în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare. Nepunerea în aplicare a deciziilor CNATDCU sau CNEMU, după caz, reprezintă o încălcare a răspunderii publice, sancționată conform art. 174 alin. (5). Decizia finală se comunică persoanei cercetate și persoanei care a formulat sesizarea de către CNATDCU sau CNEMU, după caz, în termen de 10 zile calendaristice de la emiterea deciziei. Dreptul de a se adresa instanței judecătorești este garantat.
(7) În situația în care hotărârea comisiei de etică universitară nu este contestată în termenul prevăzut la alin. (5), aceasta devine obligatoriu de îndeplinit pentru persoana cercetată și pentru instituția de învățământ superior. În termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligatorie a hotărârii comisiei de etică universitară, aceasta este pusă în aplicare la nivelul instituției de învățământ superior, cu avizul prevăzut la art. 164. Acest lucru se comunică părților implicate.
(8) În situația în care comisia de etică universitară constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat și hotărârea nu a fost contestată în termenul prevăzut la alin. (5) sau în situația în care CNATDCU constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat ori nu a fost formulată o acțiune conform alin. (6) în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei CNADTCU, aceasta este comunicată rectorului care, în termen de maximum 30 de zile, are obligația de a formula acțiune în contencios administrativ, în vederea anulării diplomei de doctor, pentru diplomele acordate de instituția de învățământ superior, dacă diploma de doctor a intrat în circuitul civil și a născut drepturi subiective garantate de lege. În situația în care rectorul nu inițiază acțiunea de anulare a diplomei de doctor, Ministerul Educației formulează propria acțiune în contencios administrativ, în vederea anulării diplomei de doctor și sesizează CNEMU.
(9) În situația în care comisia de etică universitară constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat și hotărârea nu a fost contestată în termenul prevăzut la alin. (5) sau în situația în care CNATDCU constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat ori nu a fost formulată o acțiune conform alin. (6) în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei CNATDCU, aceasta este comunicată ministrului educației, dacă titlul de doctor a fost confirmat prin ordin al ministrului. Ministerul Educației, în termen de maximum 30 de zile, formulează acțiune în contencios administrativ, în vederea anulării ordinului ministrului de confirmare a titlului de doctor, dacă ordinul a intrat în circuitul civil și a născut drepturi subiective garantate de lege.
(10) În situația în care comisia de etică universitară constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat și hotărârea nu a fost contestată în termenul prevăzut la alin. (5) sau în situația în care CNATDCU constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat ori nu a fost formulată o acțiune conform alin. (6) în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei CNATDCU, aceasta este comunicată rectorului, care, în termen de maximum 30 de zile, dispune revocarea diplomei de doctor, pentru diplomele acordate de instituția de învățământ superior, dacă diploma de doctor nu a intrat în circuitul civil și nu a născut drepturi subiective garantate de lege.
(11) În situația în care comisia de etică universitară constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat și hotărârea nu a fost contestată în termenul prevăzut la alin. (5) sau în situația în care CNATDCU constată existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat ori nu a fost formulată o acțiune conform alin. (6), aceasta este comunicată ministrului educației, dacă titlul de doctor a fost confirmat prin ordin al ministrului. Ministrul educației, în termen de maximum 30 de zile, dispune revocarea ordinului ministrului de confirmare a titlului de doctor, dacă nu a intrat în circuitul civil și nu a născut drepturi subiective garantate de lege.
(12) În cazul revocării sau anulării diplomei de doctor, în termen de 30 de zile, instituția de învățământ superior face modificările în platforma RUNIDAS și în platforma de administrare a tezelor de doctorat gestionată de UEFISCDI.
(13) În cazul în care CNEMU constată nerespectarea de către instituția de învățământ superior a obligațiilor prevăzute de prezenta lege, Ministerul Educației sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării senatului universitar instituția de învățământ superior nu a pus în aplicare decizia CNEMU, Ministerul Educației poate aplica, în funcție de gravitatea faptei, în baza unui raport al corpului de control al ministrului educației, una dintre măsurile prevăzute la art. 174 alin. (5).
(14) Ministerul Educației sau orice persoană fizică sau juridică poate sesiza CNEMU în legătură cu nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 12. În urma primirii unei astfel de sesizări, CNEMU are obligația de a investiga aspectele sesizate și de a răspunde sesizării în termen de maximum 3 luni.
(15) Respectarea de către instituțiile de învățământ superior a obligațiilor prevăzute la art. 12 și a altor obligații legale aferente răspunderii publice, precum și respectarea de către acestea, respectiv CNEMU a obligațiilor prevăzute la art. 171-173 constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligații poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.
Articolul 173
Procedurile de verificare și analiză, precum și toate sesizările și acțiunile formulate conform prezentei secțiuni sunt supuse termenelor limitative, de decădere sau de prescripție prevăzute de prezenta lege și de legislația aplicabilă în materie.
Articolul 174
(1) În baza hotărârilor comisiilor de etică universitare, instituțiile de învățământ superior aplică sancțiuni studenților, studenților-doctoranzi, cercetătorilor postdoctoranzi sau altor categorii de cursanți.
(2) Sancțiunile sunt puse în aplicare prin decizia rectorului.
(3) Tipurile de sancțiuni prevăzute pentru încălcarea normelor de etică și deontologie universitară sunt:
a) avertismentul scris;
b) anularea rezultatelor evaluărilor;
c) exmatricularea;
d) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară al instituției de învățământ superior.
(4) În cazul nerespectării de către instituția de învățământ a standardelor minimale naționale stabilite potrivit art. 156 alin. (1) lit. a), a procedurilor administrative prevăzute la art. 69 și 71 sau a normelor de etică și deontologie universitară în obținerea documentelor și titlurilor universitare, Ministerul Educației, pe baza unui raport întocmit de CNATDCU, poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) atenționarea publică a instituției de învățământ superior cu privire la aspectele constatate;
b) sesizarea instanței competente în vederea anulării rezultatelor concursului, respectiv a anulării atestatului de abilitare;
c) sesizarea comisiei de etică universitară în vederea analizării modului în care și-au îndeplinit obligațiile legale angajații instituției de învățământ, inclusiv referenți sau conducători de doctorat care au coordonat elaborarea de teze de doctorat dovedite a fi plagiate, personalul implicat în organizarea concursurilor din instituția de învățământ superior sau a procedurii de acordare a atestatului de abilitare;
d) suspendarea dreptului instituției de învățământ superior de a organiza susțineri de teze de abilitare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
e) suspendarea dreptului instituției de învățământ superior de a organiza concursuri pentru ocuparea posturilor de conferențiar și profesor universitar pe o perioadă de la unu la 3 ani;
f) retragerea acreditării domeniului din cadrul IOSUD, ceea ce implică retragerea dreptului IOSUD de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenți-doctoranzi în domeniul respectiv;
g) retragerea autorizației de funcționare provizorie a instituției de învățământ superior.
(5) În cazul nerespectării prevederilor prezentei legi, precum și a normelor de etică și deontologie universitară de către instituția de învățământ superior, Ministerul Educației, după parcurgerea tuturor etapelor prevăzute la art. 172 alin. (13), poate lua una dintre următoarele măsuri, gradual, în funcție de gravitatea faptelor:
a) monitorizarea pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an a instituției de învățământ superior, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului educației privind constituirea comisiei de monitorizare. Din comisia de monitorizare vor face parte cel puțin câte un reprezentant al ARACIS și al CNEMU;
b) dizolvarea structurilor de conducere responsabile, respectiv consiliul departamentului, consiliul facultății ori CSUD, sau eliberarea din funcție a rectorului după consultarea senatului universitar;
c) solicită ARACIS desfășurarea unei proceduri de evaluare externă a calității cu privire la respectarea standardelor și indicatorilor de performanță;
d) propune Guvernului inițierea unui proiect de hotărâre sau lege, după caz, de reorganizare sau desființare a instituției de învățământ superior în cauză.
Titlul I Învățământul superior › Capitolul XXI Răspunderea disciplinară a personalului didactic și de cercetare, a personalului didactic și de cercetare auxiliar, precum și a personalului de conducere din învățământul superior
Articolul 175
(1) Personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere din învățământul superior poate fi cercetat disciplinar.
(2) Cercetarea disciplinară se poate realiza pentru încălcarea următoarelor obligații:
a) obligația de a respecta prevederile contractului de muncă, respectiv de a realiza norma de muncă și de a îndeplini atribuțiile stabilite conform fișei postului;
b) obligația de a respecta normele prevăzute în regulamentele instituției de învățământ superior, în măsura în care acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 168;
c) alte obligații prevăzute în legislația cu privire la relațiile de muncă.
(3) Normele de conduită sunt stabilite în carta universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertății de exprimare și libertății academice.
(4) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica sunt următoarele:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea cu până la 20% a salariului de bază pe o durată de cel mult 2 ani;
c) suspendarea, pentru o perioadă determinată de timp, dar nu mai mult de 5 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere sau de exercitare a calității de membru în comisii de doctorat, de masterat sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 176
(1) În instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare disciplinară se face de către directorul de departament sau de către conducătorul unității de cercetare, de proiectare sau de microproducție, de decan, de directorul general administrativ ori de rector sau de cel puțin 1/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultății sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează în urma unei sesizări primite sau se autosesizează, în cazul unei abateri constatate direct.
(2) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 175 alin. (4) lit. a) se stabilește de consiliul facultății. Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 175 alin. (4) lit. b) și c) se stabilesc de consiliul de administrație, iar sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 175 alin. (4) lit. d) și e) se stabilesc de senatele universitare.
(3) Sancțiunile disciplinare se aplică de către rector.
(4) În instituțiile de învățământ superior, sancțiunile se comunică, în scris, personalului vizat de compartimentul de resurse umane al instituției.
Articolul 177
(1) Sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic și de cercetare se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri, cadre didactice sau de cercetare care au funcția didactică/de cercetare cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un reprezentant al organizației sindicale, după caz.
(3) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea consiliului de administrație;
b) Ministerul Educației, pentru rectorul instituției de învățământ superior, pentru directorii bibliotecilor centrale universitare și pentru rezolvarea contestațiilor privind deciziile senatelor universitare și ale conducerii bibliotecilor centrale universitare;
c) directorul general, în cazul bibliotecilor centrale universitare.
(4) Pentru cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic auxiliar și personalul administrativ se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri și un reprezentant al organizației sindicale, după caz. Comisiile de analiză sunt numite de consiliul de administrație.
Articolul 178
(1) Orice persoană poate sesiza instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris și se înregistrează la registratura instituției de învățământ.
(2) Dreptul persoanelor sancționate disciplinar de a se adresa instanțelor judecătorești este garantat.
Articolul 179
În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sancțiunii, autoritatea care a aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea corespunzătoare în dosarul de personal al celui în cauză.
Titlul II Învățarea pe tot parcursul vieții › Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 180
(1) Prezentul titlu reglementează cadrul general și integrator al programelor de învățare pe tot parcursul vieții, organizate în instituțiile de învățământ superior și pentru nivelurile de calificare 5-8.
(2) Învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană în orice etapă a vieții în contexte formale, nonformale și informale, având ca rezultat o îmbunătățire sau o actualizare a cunoștințelor, a abilităților și aptitudinilor, a competențelor și a atitudinilor sau participarea în societate dintr-o perspectivă personală, civică, socială sau legată de ocuparea forței de muncă, inclusiv prin asigurarea unor servicii de consiliere și orientare în carieră.
(3) Învățarea pe tot parcursul vieții, în sensul prezentei legi, cuprinde învățământul superior, educația și formarea profesională, educația adulților, activitățile pentru tineret și alte tipuri de învățare din afara contextelor formale de educație și formare.
(4) În învățământul superior, învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde:
a) formarea inițială realizată prin programele de studii universitare, organizate pe cele patru cicluri de studii, de nivel 5-8;
b) formarea continuă, prin programele de studii postuniversitare;
c) programe de formare profesională a adulților, de nivel 5;
d) recunoașterea competențelor dobândite în contexte nonformale și informale;
e) servicii de consiliere și orientare în carieră;
f) activități pentru tineret.
(5) Învățarea pe tot parcursul vieții, în învățământul superior, se realizează, de regulă, în contexte formale. Instituțiile de învățământ superior pot realiza activități de învățare pe tot parcursul vieții și în contexte nonformale, în cadrul cărora promovează cooperarea transsectorială și asigură parcursuri de învățare flexibile. Prin cooperare transsectorială se înțelege colaborarea între organisme din sectorul public, astfel cum sunt prevăzute la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, și/sau din sectorul privat cu atribuții în domenii diferite, în vederea soluționării unor provocări comune, astfel încât expertiza, resursele și perspectivele lor să poată fi integrate în soluționarea problemelor complexe.
(6) Educația adulților, ca o componentă a învățării pe tot parcursul vieții, reprezintă orice formă de învățământ nonprofesional, după etapa de educație inițială, indiferent dacă aceasta are un caracter formal, nonformal sau informal.
(7) În învățământul superior, în cadrul învățării pe tot parcursul vieții, se organizează, în condițiile legii, centre de recunoaștere și certificare a competențelor dobândite de tineri și adulți, în contexte nonformale și informale.
(8) Aplicarea altor dispoziții legale din domeniul învățământului superior care fac referire la sintagma „educația permanentă“ din domeniul învățământului superior se va realiza ținând cont de prevederile cu privire la învățarea pe tot parcursul vieții, în conformitate cu alin. (1).
Articolul 181
(1) Finalitățile principale ale învățării pe tot parcursul vieții vizează dezvoltarea completă a persoanei, îmbunătățirea capacității de a se integra sau reintegra în piața muncii, respectiv dezvoltarea durabilă a societății.
(2) Învățarea pe tot parcursul vieții este centrată pe formarea și dezvoltarea competențelor. Acestea pot fi:
a) competențele-cheie definite prin Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2018/C 189/01);
b) competențe profesionale specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări;
c) competențe transversale, considerate în mod obișnuit ca nefiind legate în mod specific de un anumit loc de muncă, sarcină, disciplină academică sau domeniu de cunoaștere, ci ca fiind abilități care pot fi utilizate într-o mare varietate de situații și medii de lucru, inclusiv cele regăsite în portalul european ESCO.
Articolul 182
(1) Învățarea realizată în contexte formale are un caracter intențional și se desfășoară într-un cadru organizat, structurat, coerent și prestabilit anterior debutului procesului, dedicat în mod specific învățării. Acesta cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) curriculum și obiective educaționale explicit formulate;
b) derularea învățării într-o instituție de învățământ superior sau în altă organizație furnizoare de educație definită în prezenta lege;
c) înmatricularea cursanților într-o instituție prevăzută la lit. b) care este autorizată să funcționeze provizoriu sau acreditată potrivit legii;
d) evaluarea și certificarea rezultatelor învățării dobândite prin documente oficiale, reglementate potrivit legislației în vigoare.
(2) Învățarea realizată în contexte nonformale are un caracter intențional și se desfășoară în afara sistemului formal de educație și formare, prin intermediul unor activități planificate și în cadrul cărora există o formă de susținere a procesului de învățare, în baza următoarelor caracteristici:
a) se realizează cu participare voluntară;
b) include o formă de suport de curs pentru participanți;
c) se poate desfășura pe baza unui curriculum și a unor obiective educaționale.
(3) Învățarea în context informal poate avea sau nu un caracter intențional și rezultă din activitățile și experiențele zilnice ale unei persoane, nefiind organizată sau structurată în ceea ce privește obiectivele, durata sau sprijinul acordat procesului, fiind dobândite rezultate ale învățării. Acestea pot fi luate în considerare în contextul măsurilor de validare care pot identifica, documenta, evalua și/sau certifica rezultatele învățării unei persoane.
(4) Certificarea rezultatelor învățării și a competențelor dobândite în contexte nonformale și informale se poate realiza de organisme abilitate în acest sens, inclusiv instituții de învățământ superior, conform legii. În cazul acestor tipuri de învățare, certificarea nu se realizează în mod automat.
Articolul 183
(1) Învățarea formală se realizează în instituții de învățământ superior/organizații furnizoare de educație, în urma parcurgerii procesului de acreditare conform legii.
(2) Învățarea în contexte nonformale se realizează la locul de muncă, în instituții culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, centre de tineret, cluburi sportive și asociații sportive universitare, precum și prin asociații profesionale, culturale, sindicate și organizații neguvernamentale.
(3) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte informale pot fi instituțiile și organizațiile prevăzute la alin. (1) și (2). Învățarea informală este, de regulă, neintenționată și se realizează în timpul desfășurării activităților curente în familie, la locul de muncă, în comunitate și în rețele sociale, a activităților de voluntariat, sportive ori culturale sau a altora asemenea.
(4) Pentru activitățile sportive din învățământul superior, în subordinea Ministerului Educației funcționează Federația Sportului Școlar și Universitar ca instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat.
(5) Federația Sportului Școlar și Universitar participă la elaborarea și contribuie la susținerea strategiei organizării și dezvoltării activităților sportive universitare și asigură cadrul necesar dezvoltării continue, organizării și funcționării performante a sportului universitar la nivelul tuturor elementelor sale de structură și infrastructură.
(6) Organizarea și funcționarea Federației Sportului Școlar și Universitar se aprobă prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației.
Articolul 184
(1) Statul garantează și susține, inclusiv financiar, accesul la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toți cetățenii care doresc să urmeze astfel de programe.
(2) Statul sprijină, inclusiv financiar, participarea la educație și formare profesională a adulților, respectiv recunoașterea și certificarea rezultatelor învățării și a competențelor dobândite de următoarele categorii:
a) persoanele care au părăsit timpuriu învățământul obligatoriu;
b) tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională;
c) persoane dezavantajate sau subreprezentate din punct de vedere social sau economic;
d) persoane cu un nivel scăzut de calificare sau care se confruntă cu perioade lungi de inactivitate pe piața muncii, angajați cu risc de șomaj, șomeri și persoane cu vârsta de peste 50 de ani;
e) participanți adulți la formarea profesională;
f) persoane cu nevoi de recunoaștere a competențelor dobândite anterior, inclusiv pentru românii care au locuit sau locuiesc în afara granițelor țării;
g) persoanele refugiate;
h) personalul unităților de învățământ preuniversitar, al instituțiilor de învățământ superior, al instituțiilor de cultură, al autorităților și al instituțiilor publice centrale și locale.
Articolul 185
(1) Instituțiile de învățământ superior pot organiza, în baza evaluării externe a calității educației realizate, în condițiile titlului IV, de către ARACIS, programe de formare profesională a adulților, destinate, după caz:
a) tinerilor și adulților care au absolvit cel puțin studiile liceale;
b) tinerilor și adulților absolvenți de studii universitare, de cel puțin nivel 6, cu scopul de a dobândi, consolida sau actualiza competențele deja acumulate. Competențele pot avea caracter multidisciplinar sau transdisciplinar, provenind din diverse domenii științifice.
(2) Programe de formare profesională a adulților pot fi desfășurate și de către furnizori de formare cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea calității.
(3) Instituțiile de învățământ superior sunt considerate acreditate, pentru a organiza, în cadrul domeniilor de licență unde au programe de studii universitare acreditate, programe de formare profesională a adulților, de nivel 5.
(4) Programele de formare profesională a adulților pot avea volume reduse de învățare, vizând competențe și/sau rezultate ale învățării corespunzătoare, care se finalizează cu o microcertificare. Acestea au următoarele caracteristici:
a) sunt rezultatul intenționat al unei învățări specifice;
b) pot reprezenta o formă de evaluare, validare și atestare a învățării nonformale și informale, cu respectarea prevederilor legale;
c) vizează măsurarea de cunoștințe și abilități și a gradului de autonomie și responsabilitate, răspunzând unor nevoi ale societății, personale, culturale sau ale pieței muncii;
d) sunt eliberate în baza unei evaluări bazate pe standarde transparente;
e) volumul de muncă specific activităților educaționale aferente acestor programe este descris prin utilizarea Sistemului european de acumulare și transfer al creditelor de studii (ECTS);
f) sunt structurate astfel încât să răspundă nevoilor cursanților, fiind îmbunătățite în mod constant pornind de la evaluarea satisfacției beneficiarilor;
g) pot fi realizate prin colaborarea între instituțiile de învățământ superior sau organizațiile furnizoare de educație și angajatori, parteneri sociali sau alți furnizori de educație, pentru a crește relevanța acestora în raport cu piața forței de muncă.
(5) Microcertificările sunt acordate și pot fi utilizate pornind de la următoarele principii:
a) pot fi utilizate în mod individual și sunt portabile;
b) sunt cumulabile în vederea obținerii unei calificări corespunzătoare;
c) creditele și rezultatele învățării atestate prin microcertificări pot fi recunoscute și echivalate în ciclurile de studii aferente învățământului superior și între domeniile de studii;
d) absolvirea unui program de studii postuniversitare poate fi considerată ca fiind obținerea unei microcertificări.
(6) Prevederile alin. (4) și (5) sunt puse în aplicare în conformitate cu prevederile unui cadru metodologic aprobat prin ordin al ministrului educației, la propunerea ANC și ARACIS.
(7) Creditele de studii și rezultatele învățării dobândite prin microcertificări pot fi recunoscute și echivalate în ciclurile de studii aferente învățământului superior și între domeniile de studii.
(8) În vederea organizării programelor de formare profesională a adulților, instituțiile de învățământ superior acreditate elaborează un regulament propriu de organizare și desfășurare a programelor respective, care include și procedurile de evaluare internă a calității.
(9) Programele de formare profesională a adulților se pot desfășura în forma de învățământ cu frecvență, cu frecvență redusă sau la distanță. Acestea se pot desfășura și în sistem online sau hibrid, indiferent de tip, cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea calității.
(10) Programele de formare profesională a adulților, inclusiv microcertificările, se finalizează cu un certificat, care poate fi emis și în format digital și care are următoarele caracteristici:
a) este stocat într-un registru digital național sau european, menit să asigure autenticitatea certificărilor;
b) respectă legislația cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
(11) Modelele de certificate utilizate, interoperabilitatea registrelor și fluiditatea schimbului de date se realizează de către ANC în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației.
(12) Certificatele de atestare a competențelor profesionale specifice unei ocupații, precum și certificatele de atestare parțială a competențelor profesionale specifice unei ocupații au regimul juridic al actelor de studii. Acestea pot fi emise și în format digital, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(13) Instituțiile de învățământ superior sunt acreditate pentru a organiza, pentru tinerii absolvenți de liceu care nu au diplomă de bacalaureat, programe de formare profesională a adulților, de nivel 5, în vederea pregătirii pentru examenul de bacalaureat. Aceste programe se desfășoară în baza unui regulament aprobat de senatul universitar.
Titlul II Învățarea pe tot parcursul vieții › Capitolul II Responsabilități referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții
Articolul 186
(1) Ministerul Educației are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a) elaborarea strategiilor și a politicilor naționale în domeniul educației și al formării profesionale;
b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea și funcționarea sistemului de învățare pe tot parcursul vieții;
c) monitorizarea, evaluarea și verificarea, direct sau prin organismele abilitate, a funcționării sistemului de învățare pe tot parcursul vieții, pe domeniul de competență;
d) stabilirea mecanismelor și a metodologiilor de validare și recunoaștere a rezultatelor învățării, pe domeniul de competență;
e) alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației și formării profesionale.
(2) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educației, a politicilor și a strategiilor naționale privind formarea profesională a adulților;
b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă și a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea și controlarea directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, alții decât cei din cadrul sistemului național de învățământ;
d) coordonarea și controlul autorizării furnizorilor de formare profesională a adulților, alții decât instituțiile de învățământ superior;
e) gestionarea registrelor naționale ale furnizorilor de formare profesională a adulților;
f) asigurarea reglementării sistemului de asigurare a calității pentru alți furnizori de programe de formare profesională a adulților decât instituțiile de învățământ superior;
g) alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației și formării profesionale.
(3) Ministerul Culturii are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a) stimularea creșterii gradului de acces și de participare a publicului la cultură;
b) propunerea și promovarea parteneriatelor cu autoritățile administrației publice locale și cu structurile societății civile pentru diversificarea, modernizarea și optimizarea serviciilor publice oferite de instituțiile și așezămintele de cultură, în vederea satisfacerii necesităților culturale și educative ale publicului;
c) promovarea recunoașterii competențelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor și a intereselor creatorilor, artiștilor și specialiștilor din domeniul culturii;
d) alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației și formării profesionale.
Articolul 187
(1) Ministerele și autoritățile administrației publice centrale pot avea responsabilități în domeniul educației și formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continuă a personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine și instrucțiuni proprii emise de către conducătorii acestora.
(3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de școlarizare și criteriile de selecție a candidaților pentru învățământul de formare continuă nonuniversitară a personalului militar, de informații, ordine publică și securitate națională se stabilesc de Ministerul Apărării Naționale, de Ministerul Afacerilor Interne, de Serviciul Român de Informații și de alte instituții cu atribuții în domeniul apărării, informațiilor, ordinii publice și securității naționale, potrivit specificului și nivelurilor de învățământ.
Articolul 188
(1) Cadrul național al calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, ale cărui scopuri sunt integrarea și coordonarea subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și societatea civilă.
(2) CNC ține cont și este corelat cu Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (EQF/CEC). CNC este structurat pe 8 niveluri de calificare, fiecare nivel fiind definit de un set de descriptori care indică rezultatele învățării relevante, exprimate sub formă de cunoștințe, abilități și responsabilitate și autonomie. CNC, formatul și conținutul acestuia se aprobă prin hotărâre a Guvernului României, inițiată de Ministerul Educației.
(3) Implementarea CNC vizează sistemul național de calificări obținute în ucenicie, învățământul secundar, precum și în învățământul terțiar universitar și nonuniversitar, atât în contexte formale, cât și în contexte informale și nonformale, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.
(4) CNC permite recunoașterea, măsurarea și relaționarea tuturor rezultatelor învățării dobândite în contexte de învățare formale, nonformale și informale și asigură coerența calificărilor și a titlurilor certificate. Existența unui cadru național al calificărilor contribuie la evitarea duplicării și suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învață să ia decizii în cunoștință de cauză privind planificarea carierei și facilitează evoluția profesională, în perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.
(5) CNC contribuie la asigurarea calității sistemului de educație și formare profesională și sprijină mobilitatea cursanților și absolvenților.
(6) Corespondența dintre nivelurile CNC, actele de studii sau calificare eliberate, tipul de programe de educație și formare profesională prin care pot fi dobândite niveluri de calificare, nivelurile de referință ale Cadrului european al calificărilor, precum și condițiile de acces corespunzătoare fiecărui nivel de calificare se realizează prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului muncii și solidarității sociale.
(7) Recunoașterea certificatelor dobândite, după caz, în sistem formal, nonformal și informal la furnizori de formare profesională autorizați/acreditați sau în centre de evaluare a competențelor autorizate/acreditate și/sau în cadrul altor entități cu rol echivalent din afara României se realizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației.
Articolul 189
(1) Validarea rezultatelor învățării realizate în contexte nonformale și informale se realizează etapizat, după cum urmează:
a) identificarea a ceea ce o persoană știe sau poate să facă;
b) evaluarea dacă ceea ce o persoană știe sau poate să facă corespunde unor cerințe și standarde;
c) validarea rezultatelor învățării în raport cu un set de criterii predefinite într-un standard;
d) acordarea unei certificări sau diplome, recunoscută oficial.
(2) În procesul de validare a rezultatelor învățării dobândite în contexte nonformale și informale se aplică proceduri de evaluare internă a calității.
(3) Identificarea, descrierea, evaluarea, validarea și certificarea rezultatelor învățării obținute în contexte nonformale și informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de ANC, prin consultarea cu ARACIS, aprobată prin ordin al ministrului educației.
Articolul 190
(1) Instituțiile de învățământ superior pot realiza recunoașterea competențelor dobândite de tineri și adulți, în contexte nonformale și informale, în cadrul centrelor de evaluare și recunoaștere înființate, în acest scop, pe baza unei metodologii elaborate de către ANC și ARACIS și aprobate prin ordin al ministrului educației naționale.
(2) Actele de studii acordate de instituțiile de învățământ superior, în urma recunoașterii rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale, produc aceleași efecte juridice ca și actele de studii obținute în cadrul învățării realizate în contexte formale organizată de către instituțiile de învățământ superior.
Articolul 191
(1) Programele de formare profesională a adulților, precum și sistemele de identificare, documentare, evaluare și certificare a rezultatelor învățării obținute în contexte nonformale și informale vor utiliza sistemul european de acumulare și transfer al creditelor de studii (ECTS).
(2) Rezultatele învățării și creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a identificării, evaluării și recunoașterii rezultatelor învățării nonformale și informale, sunt transferate și integrate în programul de formare pe care îl urmează persoana care învață.
(3) Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoașterii rezultatelor învățării obținute în contexte de învățare nonformale și informale se pot adresa unei instituții de învățământ superior acreditate, care organizează programe de studii pentru nivelurile de calificare 5-8.
(4) În funcție de procesul de evaluare desfășurat, instituția de învățământ superior eliberează actele de studii sub forma unor certificate prevăzute la art. 196 alin. (4).
(5) Certificatele se eliberează însoțite de o anexă a certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului“, în care se precizează rezultatele învățării și competențele asociate pentru care candidatul a fost declarat competent.
Articolul 192
(1) Portofoliul educațional reprezintă un instrument care facilitează identificarea, documentarea, evaluarea și certificarea rezultatelor învățării și ale competențelor personale și valorificarea acestora în parcursul academic și profesional și în inserția pe piața muncii a fiecărui individ.
(2) Portofoliul educațional conține dovezi ale rezultatelor învățării, dobândite în contexte formale, nonformale și informale de educație.
(3) Portofoliul educațional integrează și instrumentele europene care evidențiază rezultatele învățării unei persoane, cum ar fi Europass și Youthpass.
(4) În termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educației va implementa o platformă digitală, conectată cu RUNIDAS și toate celelalte baze de date care pot alimenta portofoliul, prin intermediul căreia fiecare cetățean va putea să își creeze propriul portofoliu de învățare, având acces direct la rezultatele învățării, calificările, diplomele și certificatele dobândite în învățământul formal, pe care le poate completa cu informații suplimentare proprii.
Articolul 193
(1) Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere și orientare în carieră tuturor elevilor, studenților și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
(2) Consilierea și orientarea carierei pe tot parcursul vieții se referă la totalitatea serviciilor și activităților care asistă persoanele de orice vârstă și în orice moment al existenței lor să facă alegeri în sfera educațională, de formare sau muncă și să își gestioneze cariera.
(3) În sensul prezentei legi, consilierea și orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activități:
a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informațiile necesare pentru a planifica, obține și păstra un anumit loc de muncă;
b) educația cu privire la carieră, care se realizează în instituțiile de învățământ superior prin intermediul activităților desfășurate de centrele de consiliere, care oferă informații privind piața muncii, dezvoltarea abilităților de a face alegeri privind educația, formarea, munca și viața în general, oportunitățile de a experimenta diverse roluri din viața comunității sau din cea profesională, precum și instrumentele pentru planificarea carierei;
c) instituțiile de învățământ superior pot să încheie parteneriate cu agenți economici publici sau privați sau cu alte instituții, cu scopul de a testa și aprofunda aspectele privind consilierea și orientarea în carieră a studenților și a altor categorii de persoane înmatriculate;
d) consilierea în carieră, care ajută persoanele să își clarifice scopurile și aspirațiile, să își înțeleagă propriul profil educațional, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile acțiuni și să își gestioneze cariera și procesul de tranziție în diferite momente;
e) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să își clarifice scopurile imediate privind angajarea și să învețe despre abilitățile necesare pentru a căuta și a obține un loc de muncă;
f) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.
(4) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), precum și pentru facilitarea corelării sistemului de învățământ cu piața muncii, în toate instituțiile de învățământ superior funcționează centre de consiliere care desfășoară activități de consiliere și orientare în carieră pentru elevii de liceu, studenți și absolvenți, în cadrul cărora vor funcționa unități de analiză și gestiune previzională a solicitărilor pieței muncii, care vor realiza și activități de monitorizare a parcursului profesional al absolvenților.
(5) Centrele de consiliere din cadrul instituțiilor de învățământ superior desfășoară, prin personal specializat angajat, activități de consiliere educațională și vocațională, consiliere și orientare în carieră și consiliere în scop de optimizare personală adresate studenților. Aceste centre pot oferi studenților și altor membri ai comunității universitare și servicii de consiliere psihologică, cu respectarea legislației în vigoare.
(6) Metodologia privind organizarea și funcționarea centrelor de consiliere din instituțiile de învățământ superior se aprobă prin ordin al ministrului educației.
(7) Ministerul Educației și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale colaborează în scopul creșterii calității educației, prin sincronizarea și asigurarea continuității activităților de consiliere și orientare în carieră de care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieți.
(8) Ministerele prevăzute la alin. (7) stabilesc, prin ordin comun, instrumente și metodologii comune referitoare la formarea specialiștilor în consiliere și orientare, utilizarea instrumentelor Europass și Youthpass, precum și organizarea de activități comune de sensibilizare a cadrelor didactice și a formatorilor, a părinților și a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii și orientării în educație și formarea profesională.
(9) Pentru asigurarea transparenței serviciilor și a mobilității persoanelor în spațiul european, Ministerul Educației și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale realizează demersurile necesare pentru integrarea României în rețelele europene de consiliere și orientare pe tot parcursul vieții.
Articolul 194
(1) Autoritatea Națională pentru Calificări este instituție publică cu personalitate juridică în coordonarea Ministerului Educației, cu atribuții în materie de calificări.
(2) ANC îndeplinește rolul de Punct național de coordonare pentru Cadrul european al calificărilor. În îndeplinirea acestui rol, ANC are ca misiune elaborarea, implementarea, actualizarea și gestionarea următoarelor instrumente:
a) Cadrul național al calificărilor;
b) Registrul național al calificărilor.
(3) Gestionarea instrumentelor prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza corelării cu Cadrul european al calificărilor și în concordanță cu standardele europene în materie.
(4) ANC își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor independenței, imparțialității, legalității, transparenței, eficienței, profesionalismului, responsabilității, sustenabilității, predictibilității și legitimității.
(5) Structura organizatorică, atribuțiile specifice, numărul de posturi, precum și atribuțiile de conducere și de execuție ale personalului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(6) Regulamentul de organizare și funcționare, statul de funcții și condițiile de încadrare ale personalului ANC se stabilesc prin ordin al ministrului educației.
(7) Pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice de evaluare, monitorizare și audit, ANC are dreptul să utilizeze colaboratori externi, specialiști în domeniu, în calitate de experți, pe bază de contract civil, remunerați în condițiile legii.
(8) Pentru realizarea de programe și proiecte cu finanțare internă sau internațională și pentru activități de consultanță executate la cererea unor instituții din România sau din străinătate se pot organiza, cu avizul Ministerului Educației, activități finanțate integral din venituri proprii, inclusiv unități interne de implementare pentru programe sau proiecte specifice.
(9) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește și se aprobă anual.
(10) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale ANC se asigură din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.
(11) La nivelul ANC se constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentați ai instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar, ai studenților, ai asociațiilor profesionale, ai administrației publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor și ai comitetelor sectoriale. Consiliul asistă ANC în stabilirea strategiilor naționale și a planurilor de acțiuni pentru dezvoltarea CNC și a educației și formării profesionale a adulților pe tot parcursul vieții. Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului este aprobat prin ordin al ministrului educației.
(12) ANC este condusă de un președinte numit prin ordin al ministrului Educației, pe bază de concurs organizat potrivit prevederilor legale în vigoare.
(13) Președintele are calitatea de reprezentant legal și de ordonator secundar de credite, potrivit legii.
Articolul 195
(1) Președintele ANC este ajutat de un vicepreședinte, numit prin ordin al ministrului educației. Președintele și vicepreședintele ANC dețin nivelul opt de calificare, conform CNC.
(2) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, președintele ANC emite decizii.
(3) Salarizarea personalului din aparatul de specialitate al ANC se face la nivelul prevăzut de lege pentru personalul contractual plătit din fonduri publice.
(4) Personalul ANC este format din personal contractual, care se încadrează în condițiile legii.
(5) Consiliul de administrație este numit prin decizia președintelui ANC și este format din șapte membri: președintele ANC și vicepreședintele ANC, doi reprezentanți ai Ministerului Educației, precum și câte un reprezentant desemnat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Ministerul Finanțelor.
Articolul 196
(1) ANC exercită următoarele atribuții principale:
a) elaborează, implementează, actualizează și gestionează CNC pe baza corelării cu Cadrul european al calificărilor;
b) elaborează, implementează, actualizează și gestionează RNC, prin corelație cu cerințele pieței muncii, cu calificările din învățământul preuniversitar, învățământul terțiar universitar și nonuniversitar, respectiv formarea profesională a adulților, care se aprobă prin hotărâre de Guvern;
c) propune Guvernului, prin Ministerul Educației, elemente de politici și de strategii naționale, precum și acte normative referitoare la sistemul național al calificărilor și la dezvoltarea resurselor umane, pe baza consultărilor cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și a recomandărilor europene;
d) identifică, corelează și stabilește corespondența dintre nivelurile de calificare și ocupațiile din COR, pe baza unei metodologii privind corespondența nivelurilor de calificare și titlurile ocupațiilor din COR, aprobată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației și cu avizul ANC;
e) avizează proiectul de standard de pregătire profesională, înaintat de Centrul Național de Învățământ Tehnologic și Tehnologic Dual și realizat în baza unei metodologii de elaborare și actualizare a calificărilor profesionale aprobate prin ordin al ministrului educației;
f) coordonează și controlează la nivel național elaborarea, validarea, aprobarea și gestionarea standardelor ocupaționale și de calificare în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului muncii și solidarității sociale;
g) participă la elaborarea de planuri sau programe de interes național în domeniul calificărilor și al formării profesionale a adulților;
h) aprobă, în urma validării de către comitetele sectoriale, standardele ocupaționale și de calificare;
i) implementează, gestionează și actualizează Registrul național al standardelor, ce cuprinde standardele ocupaționale, de calificare și standardele de pregătire profesională;
j) este Punct național de contact pentru Cadrul european al calificărilor, Europass, sistemul IMI, ESCO, Euroguidance;
k) elaborează metodologia privind identificarea, evaluarea și recunoașterea rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale care se aprobă prin ordin al ministrului educației;
l) elaborează metodologia de acordare a creditelor transferabile în învățarea pe tot parcursul vieții, care se aprobă prin ordin al ministrului educației;
m) elaborează studii și propuneri vizând îmbunătățirea sistemului național al calificărilor și armonizarea acestuia cu cele din spațiul european;
n) organizează programe specifice de instruire și formare profesională a adulților în materie de calificări pentru personalul instituțiilor și unităților de învățământ, precum și pentru persoane fizice sau persoane juridice de drept privat interesate;
o) propune Ministerului Educației proiecte de acte normative, în domeniile sale de competență;
p) înființează și organizează în structura sa Centrul Național de Acreditare, denumit în continuare CNA, fără personalitate juridică, cu scopul de a autoriza/acredita centre de evaluare a competențelor profesionale dobândite, în contexte de învățare nonformală și informală, denumite în continuare centre de evaluare. CNA realizează și autorizarea/acreditarea de organisme de evaluare;
q) atribuțiile specifice și regulamentul de organizare și funcționare ale CNA se aprobă prin decizie a președintelui ANC, cu avizul Ministerului Educației.
(2) CNA exercită următoarele atribuții principale:
a) realizează autorizarea/acreditarea centrelor de evaluare prevăzute la alin. (1) lit. p), altele decât instituțiile de învățământ superior;
b) sprijină procesul de corelare a sistemului național de recunoaștere și certificare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală cu directivele, recomandările și tendințele în materie existente la nivelul Uniunii Europene;
c) implementează, gestionează și actualizează Registrul național al centrelor de evaluare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală;
d) evaluează și certifică evaluatorii de competențe profesionale, evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi;
e) stabilește, printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educației, criteriile și procedurile de evaluare și certificare a evaluatorilor de competențe profesionale, a evaluatorilor de evaluatori și a evaluatorilor externi;
f) organizează programe specifice de instruire și formare profesională în materie de validare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală, pentru evaluatorii înscriși sau în curs de înscriere în Registrul național al evaluatorilor;
g) organizează și administrează Registrul național al evaluatorilor, care cuprinde evaluatorii de competențe profesionale, evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi certificați;
h) gestionează și actualizează certificatele eliberate de centrele de evaluare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală, eliberate de alți furnizori decât instituțiile de învățământ;
i) propune și aprobă ghiduri și proceduri în aria sa de competențe.
(3) Procesul de autorizare/acreditare a centrelor de evaluare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală este reglementat prin ordin al ministrului educației, la propunerea ANC prin CNA.
(4) Centrul de evaluare și certificare autorizat/acreditat, respectiv instituțiile de învățământ superior autorizate/acreditate prevăzute la art. 74 alin. (1) eliberează certificate, după caz, astfel:
a) certificat de calificare - se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru toate rezultatele învățării asociate tuturor competențelor aferente unei calificări sau unei ocupații, conform standardului de calificare sau standardului ocupațional;
b) certificat de competențe profesionale sau de calificare parțială prin microcertificare - se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru rezultatele învățării asociate uneia sau mai multor competențe aferente unei calificări sau unei ocupații, conform standardului de calificare sau standardului ocupațional;
c) certificat de competențe transversale - se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru rezultatele învățării asociate uneia sau mai multor competențe aferente, conform unor standarde aprobate prin ordin al ministrului educației, la propunerea ANC și ARACIS.
(5) Certificatele prevăzute la alin. (4) se eliberează însoțite de o anexă a certificatului, denumită supliment descriptiv al certificatului, în care se precizează rezultatele învățării asociate competențelor pentru care candidatul a fost declarat competent.
(6) Validarea competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală, în toate etapele sale de identificare, documentare, evaluare și certificare, are la bază utilizarea rezultatelor învățării.
(7) Pentru realizarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), ANC folosește, în condițiile legii, specialiști și evaluatori externi, pe bază de contract civil încheiat, contractați în acest scop.
(8) ANC este instituție de reglementare pentru ocupațiile de specialist în sisteme de calificare și de evaluator de competențe profesionale.
(9) ANC înființează și gestionează registrul specialiștilor în sisteme de calificare.
(10) Instituțiile de învățământ superior recrutează specialiști în sisteme de calificări care sunt responsabili în procesul de organizare a programelor de studii universitare și de pregătire profesională.
Articolul 197
Ministerul Educației împreună cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza și prognoza activităților de învățare pe tot parcursul vieții.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul I Personalul din învățământul superior
Articolul 198
(1) Personalul din învățământul superior este format din personal didactic și personal administrativ din învățământ.
(2) Personalul didactic este format din personal didactic de predare/cercetare și personal didactic/de cercetare auxiliar din instituții de învățământ superior, biblioteci universitare, biblioteci centrale universitare și cluburi sportive universitare. În învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, personalul didactic de predare include și instructorii militari, instructorii de informații, precum și instructorii de ordine publică.
(3) Prin personal didactic de predare/cercetare, în sensul prezentei legi, se înțelege personalul care deține, în mod legal, una dintre funcțiile didactice universitare sau de cercetare prevăzute de prezenta lege, care aparține unei instituții de învățământ superior și care desfășoară activități didactice și/sau de cercetare.
(4) În raport cu relațiile de muncă stabilite cu instituția de învățământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic și cu gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic de predare, personal de cercetare și personal didactic auxiliar.
(5) Funcțiile didactice auxiliare sunt stabilite în anexele legilor de salarizare, cu posibilitatea completării lor prin ordin al ministrului educației și cercetării și al ministrului muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, în funcție de necesitățile instituțiilor de învățământ superior, ale bibliotecilor centrale universitare sau ale cluburilor sportive universitare.
(6) Personalul de sprijin în vederea desfășurării procesului educațional printr-o abordare integrată a nevoilor studentului, profesioniști din alte domenii fundamentale ale dezvoltării tânărului, precum sănătate, consiliere/evaluare/terapie psihologică și asistență socială, este încadrat în sistemul de învățământ superior cu statut de personal didactic auxiliar.
Articolul 199
(1) Prin personal didactic titular se înțelege personalul didactic care ocupă o funcție didactică într-o instituție de învățământ superior, obținută prin concurs, pe perioadă nedeterminată, precum și personalul didactic menținut în funcția didactică, conform prevederilor art. 219 alin. (3). Personal didactic titular este și personalul didactic care beneficiază de rezervare de post, în condițiile legii. Cadrele didactice și de cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic și de cercetare asociat.
(2) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură instituție de învățământ superior sau cu o singură instituție de cercetare-dezvoltare; când un cadru didactic desfășoară activități didactice sau de cercetare științifică în mai multe instituții de învățământ superior ori de cercetare-dezvoltare, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat.
(3) Funcțiilor de cercetare-dezvoltare din instituțiile de învățământ superior și personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare.
(4) În cazul desființării unei instituții de învățământ superior de stat, personalul astfel disponibilizat beneficiază de salarii compensatorii, conform legislației în vigoare.
(5) Angajarea personalului didactic și de cercetare auxiliar și administrativ din învățământ se face prin concurs organizat potrivit legii.
(6) Atribuțiile personalului didactic auxiliar și administrativ sunt stabilite în fișa postului, avizată, după caz, de decan, de directorul departamentului, de conducătorul școlii doctorale sau directorul de extensie, de șeful ierarhic superior din cadrul structurilor administrative și aprobată de rector, respectiv director general în cazul bibliotecilor centrale universitare. Fișa individuală a postului este anexă la contractul individual de muncă.
(7) Încadrarea într-o funcție didactică de predare sau didactică auxiliară este condiționată de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific adoptat prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului sănătății. Avizele pentru exercitarea profesiei sunt stabilite prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului sănătății.
(8) Menținerea într-o funcție didactică de predare sau didactică auxiliară este condiționată de un control medical periodic. Periodicitatea și acordarea avizelor pentru exercitarea profesiei sunt stabilite prin ordin comun al ministrului educației și al ministrului sănătății, iar fondurile necesare acestor controale sunt asigurate de la bugetul de stat.
(9) Personalul didactic de predare și didactic auxiliar care se consideră nedreptățit poate solicita o expertiză a capacității de muncă în domeniul educației.
(10) În situații de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală a personalului angajat într-o instituție de învățământ superior, instituția poate solicita, la sesizarea oricărui factor implicat în procesul educațional, prin hotărâre a consiliului de administrație, un nou examen medical complet.
(11) Situațiile de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală sunt analizate și stabilite de către o comisie formată din 3-5 membri, medici specialiști, constituită la nivelul centrului universitar în baza unui protocol între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății, care realizează expertiza capacității de muncă în domeniul educației.
(12) Refuzul personalului didactic de a se prezenta la controlul medical constituie abatere disciplinară și poate duce la desfacerea contractului individual de muncă.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul II Funcțiile didactice și de cercetare și ocuparea posturilor
Articolul 200
(1) În instituțiile de învățământ superior, funcțiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/șef de lucrări universitar;
c) conferențiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În instituțiile de învățământ superior, funcțiile de cercetare sunt:
a) asistent de cercetare;
b) cercetător științific;
c) cercetător științific gradul III;
d) cercetător științific gradul II;
e) cercetător științific gradul I.
(3) Echivalența funcțiilor din cercetare cu funcțiile didactice operează în ambele sensuri, numai cu aprobarea senatului universitar, și este următoarea:
a) cercetător științific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care dețin o diplomă de doctor;
b) cercetător științific gradul III se echivalează cu lector universitar/șef de lucrări;
c) cercetător științific gradul II se echivalează cu conferențiar universitar;
d) cercetător științific gradul I se echivalează cu profesor universitar.
(4) În instituțiile de învățământ superior poate funcționa personal didactic asociat, pentru funcțiile didactice prevăzute la alin. (1), și personal de cercetare asociat, pentru funcțiile de cercetare prevăzute la alin. (2).
(5) În învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională pot funcționa instructori asociați, pentru categoriile prevăzute la art. 83 alin. (9), în condițiile stabilite prin ordine și instrucțiuni proprii.
Articolul 201
(1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației.
(2) Metodologia-cadru va stabili, pentru fiecare funcție didactică sau de cercetare, cerințele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minimale stabilite în conformitate cu art. 156 alin. (1) lit. a), modul de organizare și de desfășurare a concursului, de soluționare a contestațiilor, conflictele de interese și incompatibilitățile, în vederea asigurării calității, a respectării eticii și deontologiei universitare și a legislației în vigoare.
(3) Instituțiile de învățământ superior au obligația să respecte metodologia-cadru prevăzută la alin. (1) și să publice toate posturile scoase la concurs, însoțite de programa aferentă concursului, cu cel puțin două luni înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se face cel puțin pe site-ul web propriu și pe un site web specializat, administrat de Ministerul Educației.
(4) Se interzice ocuparea concomitentă de către soți, afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv a funcțiilor prin care fiecare se află față de celălalt într-o poziție directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională direct, la orice nivel, în aceeași instituție de învățământ superior.
(5) Încălcarea prevederilor alin. (3) și (4) duce la invalidarea concursului și la sancționarea celor vinovați pe baza metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).
(6) Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continuă și concedierea personalului didactic și de cercetare sunt de competența instituțiilor de învățământ superior, în baza legislației în vigoare, a metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1) și a cartei universitare.
(7) Nu pot ocupa o funcție didactică în învățământul superior persoanele condamnate penal definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea.
(8) În vederea ocupării unui post sau în termen de 2 ani de la ocuparea acestuia, personalul didactic din învățământul superior parcurge un program universitar de formare psihopedagogică pentru învățământul superior, de 30 de credite de studii transferabile ECTS/SECT.
Articolul 202
(1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face pe perioadă nedeterminată sau determinată. Angajarea pe perioadă nedeterminată, pe orice funcție didactică sau de cercetare, este posibilă numai prin concurs public, organizat de instituția de învățământ superior.
(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetățeni români ori străini, fără nicio discriminare, în condițiile legii.
(3) Prin excepție de la prevederile legislației muncii, durata unei perioade determinate este de maximum 4 ani.
(4) Studenții-doctoranzi pot fi angajați pe o perioadă determinată de maximum 6 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între instituția de învățământ și membri ai personalului didactic și de cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcție de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum și în funcție de nevoile de angajare și de resursele financiare ale instituției, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(6) Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (10^6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, angajarea pentru participarea la proiecte de cercetare în domeniul educației și formării profesionale sau în proiecte naționale/europene/internaționale se poate face pe perioadă determinată, fără parcurgerea altor formalități prealabile și/sau procese de selecție, pentru personalul nominalizat în listele de personal ca membri în echipa proiectului, precum și pentru personalul instituției de învățământ superior. În cazul personalului din instituția de învățământ superior, angajarea în cadrul unui proiect se realizează în baza deciziei rectorului, prin încheierea unui contract individual de muncă, fără afectarea normei de bază a angajatului. Salariul va fi acordat în limita fondurilor disponibile, conform prevederilor din contractul de finanțare/regulilor finanțatorului.
(7) În raport cu necesitățile beneficiarilor și cele academice proprii, consiliul de administrație aprobă, pe o durată determinată, invitarea în cadrul instituției de învățământ superior a unor cadre didactice universitare, instructori militari, instructori de informații, instructori de ordine publică și a altor specialiști cu valoare recunoscută în domeniu, din țară sau din străinătate, în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. Remunerarea cadrelor didactice universitare din străinătate se poate face cu o sumă forfetară brută, care să acopere atât tarifele de predare, stabilite conform tarifelor reglementate de instituția de învățământ de proveniență, cât și alocațiile de transport și cazare.
(8) Angajarea specialiștilor cu valoare științifică și profesională recunoscută în domeniu, din țară sau din străinătate, care nu dețin diploma de doctor, în calitate de cadre didactice asociate invitate, se avizează de către consiliul departamentului și se aprobă de consiliul de administrație. Angajarea și încadrarea acestor specialiști se realizează pe baza unei metodologii proprii aprobate de senatul universitar.
(9) Acolo unde este cazul, obținerea permisului de muncă este în sarcina instituției de învățământ superior angajatoare.
(10) În departamente, în școli doctorale, în institute de cercetare, în centre de cercetare și microproducție sau în alte unități poate funcționa, pe posturi distincte, și personal de cercetare, personal de cercetare asociat, inclusiv studenți din cele 3 cicluri, precum și alte categorii de personal, potrivit legii.
(11) Senatul universitar poate echivala calitatea de profesor universitar pentru specialiștii de prestigiu care dețin această calitate, precum și calitatea de conducător de doctorat, dobândite în una dintre instituțiile de învățământ superior dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din lume, conform listei aprobate de Ministerul Educației, prin ordin al ministrului educației.
Articolul 203
(1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al instituției ori de personalul didactic asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Funcțiile și gradele de cercetător științific în rețeaua învățământului superior se obțin potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Articolul 204
(1) În baza metodologiei-cadru prevăzute la art. 201 alin. (1) și a legislației în vigoare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc metodologia proprie de ocupare a funcțiilor didactice și de cercetare, care se aprobă de senatul universitar.
(2) Metodologia proprie menționată la alin. (1) nu poate face referire la vechime și nu poate conține prevederi discriminatorii referitoare la persoanele din afara instituției sau țării față de persoanele din instituție ori din țară. Instituțiile de învățământ superior pot stabili standarde minimale suplimentare de prezentare la concurs, în plus față de standardele minimale stabilite în conformitate cu art. 156 alin. (1) lit. a).
(3) Rezultatele concursurilor se aprobă de senatul universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi a semestrului următor concursului.
Articolul 205
(1) Directorii departamentelor, decanii facultăților și rectorul răspund în fața senatului universitar pentru buna desfășurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în condițiile respectării normelor de calitate, de etică și deontologie universitară și a legislației în vigoare.
(2) În condițiile constatării unor nereguli, senatul universitar poate aplica sancțiuni specificate în metodologia proprie, putând fi dispusă inclusiv demiterea directorilor de departamente și a decanilor, la propunerea justificată a consiliului de administrație, sau a rectorului ori din oficiu, cu avizul acestora.
(3) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor didactice și de cercetare, Ministerul Educației poate aplica sancțiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de CNATDCU.
(4) În cazul în care instanțele de judecată constată încălcarea procedurilor de desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior, concursul se anulează și se reia.
Articolul 206
(1) Pentru ocuparea funcției didactice de asistent universitar este necesar ca persoana să dețină o diplomă de doctor sau să fie înmatriculată la un program de studii doctorale, fără depășirea perioadei maxime de studii, care include prelungirile admisibile conform legii. De asemenea, este necesară și îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(2) Condițiile minimale pentru ocuparea funcției didactice de lector universitar/șef de lucrări universitar sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(3) Condițiile pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea funcției de conferențiar universitar, standarde aprobate conform art. 156;
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(4) Condițiile pentru ocuparea funcției didactice de profesor universitar sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) deținerea atestatului de abilitare;
c) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea funcției de profesor universitar, standarde aprobate conform art. 156;
d) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(5) În instituțiile de învățământ superior, suplimentar față de alte condiții stabilite de lege, funcția de asistent de cercetare științifică poate fi ocupată numai de persoane care sunt studenți-doctoranzi sau care dețin diploma de doctor.
(6) În instituțiile de învățământ superior, suplimentar față de alte condiții stabilite de lege, funcțiile de cercetător științific CS, CS III, CS II și CS I pot fi ocupate numai de persoane care dețin diploma de doctor.
(7) În învățământul superior medical, candidații la concursul pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă cel puțin titlul de medic rezident/medic stomatolog rezident. Fac excepție posturile de la disciplinele care nu au corespondent în rețeaua Ministerului Sănătății și cele de la disciplinele preclinice.
(8) În învățământul superior medical‚ candidații la concursul pentru ocuparea posturilor de șef de lucrări trebuie să aibă și titlul de medic specialist/medic stomatolog specialist‚ iar candidații la concursul pentru ocuparea posturilor de conferențiar sau de profesor universitar trebuie să aibă și titlul de medic primar/medic stomatolog primar. Fac excepție posturile de la disciplinele care nu au corespondent în rețeaua Ministerului Sănătății și cele de la disciplinele preclinice.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul III Promovarea în carieră
Articolul 207
(1) Metodologia-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare în cariera didactică se aprobă prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației.
(2) Instituțiile de învățământ superior au obligația să respecte metodologia prevăzută la alin. (1) și să publice posturile vacante pentru promovare în cariera didactică cel puțin pe site-ul web propriu și pe un site web specializat administrat de Ministerul Educației.
(3) Prevederile art. 12 și 205 sunt incidente și în ceea ce privește organizarea, desfășurarea și ocuparea posturilor didactice prin examene de promovare în cariera didactică.
(4) Prevederile art. 211 alin. (16) și (17) se aplică și cadrelor didactice titulare care au promovat prin examen în cariera didactică.
Articolul 208
(1) Personalul didactic titular prevăzut la art. 199 alin. (1) are dreptul de a promova în cariera didactică, pe bază de examen, în una dintre funcțiile didactice prevăzute de art. 200 alin. (1) lit. b), c) și d), în limita posturilor didactice vacante aprobate anual în acest scop de consiliul de administrație.
(2) Consiliul de administrație al instituției de învățământ superior, la propunerea consiliului departamentului, aprobă cererile privind înscrierea la examen în vederea promovării în cariera didactică.
(3) Cererile de înscriere la examenul de promovare în cariera didactică cuprind precizarea funcției didactice și a postului pentru care se depune candidatura.
(4) La examenul pentru promovarea în cariera didactică pot participa cadrele didactice titulare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) să fi avut calificativul „foarte bine“ în ultimii 3 ani;
b) să nu aibă o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
c) să îndeplinească standardele de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, prevăzute la art. 206 alin. (2), (3) sau (4), după caz.
Articolul 209
(1) Nu pot fi membri ai comisiilor constituite pentru organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării în cariera didactică persoanele care au soțul sau soția, rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv în rândul candidaților.
(2) Rezultatele examenelor de promovare în cariera didactică se aprobă de senatul universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi a semestrului următor examenului.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul IV Statele de funcții și norma universitară
Articolul 210
(1) Statele de funcții ale personalului universitar se întocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, înainte de începerea fiecărui an universitar, și nu se pot modifica în timpul anului universitar.
(2) Funcțiile universitare și numărul posturilor se stabilesc ținând seama de:
a) planurile de învățământ;
b) formațiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de funcții sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile universitare ocupate sau vacante, specificându-se funcțiile didactice și de cercetare corespunzătoare și numărul săptămânal de ore convenționale repartizate pe activități prevăzute la art. 211 alin. (1) și (2).
(4) Statele de funcții se întocmesc la nivelul departamentelor sau al școlilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora. La departamentele cu discipline la mai multe facultăți, statele de funcții se completează pe baza notelor de comandă, avizate de conducerea instituției de învățământ superior.
(5) Statul de funcții al personalului universitar se avizează de consiliul facultății sau, după caz, de consiliul școlii doctorale, respectiv de către rectorul instituției de învățământ superior și se aprobă de senatul universitar.
(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic auxiliar și pentru personalul administrativ se stabilește de senatul universitar, la propunerea rectorului, în funcție de bugetul și specificul instituției, al facultății, al programului de studii, al departamentului sau al școlii doctorale și în funcție de structura tehnico-administrativă.
Articolul 211
(1) Norma universitară cuprinde norma didactică și/sau norma de cercetare.
(2) Norma didactică poate cuprinde:
a) activități de predare: curs;
b) activități aplicative: seminar, proiect, lucrări practice și de laborator, practică, îndrumarea proiectelor de an;
c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licență, precum și a proiectelor de diplomă;
d) îndrumarea elaborării disertațiilor de masterat;
e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;
f) alte activități didactice, practice și de cercetare științifică înscrise în planurile de învățământ;
g) conducerea activităților didactico-artistice sau sportive;
h) activități de evaluare;
i) tutorat, consultații, îndrumarea cercurilor științifice studențești, precum și îndrumarea și consilierea studenților în cadrul mobilităților;
j) participarea la consilii și în comisii în interesul învățământului;
k) activități de elaborare a materialelor didactice;
l) crearea de conținut digital pentru disciplinele din domeniul de specializare;
m) participarea în comisii specifice derulării activităților din cadrul departamentului, școlii doctorale, facultății, IOSUD sau universității;
n) îndrumare/coordonare a studenților înmatriculați în cadrul unui program de studiu ca tutore de an;
o) alte activități profesionale specifice în domeniul științific de competență.
(3) Norma de cercetare cuprinde:
a) activități de cercetare științifică specifică domeniului de specializare;
b) activități specifice pentru depunerea de granturi în competiții interne, naționale și internaționale sau în colaborare cu mediul privat;
c) activități de transfer tehnologic și științific;
d) activități de publicare a rezultatelor obținute în urma cercetării științifice/didactice.
(4) Activitățile aferente unei norme universitare prevăzute la alin. (1)-(3) sunt cuantificate în fișa individuală anuală a postului prin ore convenționale. Ponderea minimă a fiecărui tip de activitate de la alin. (1) este stabilită, în funcție de misiunea asumată, de senatul universitar, în funcție de specificul și domeniul de specializare. Suma tuturor orelor cumulate prin activitățile unei norme universitare trebuie să corespundă unei norme anuale de 8 ore zilnic.
(5) Norma didactică săptămânală în învățământul superior se cuantifică în ore convenționale, cu timpul de muncă focalizat pe activități universitare, nu pe momentul realizării lor.
(6) Norma didactică se stabilește conform planului de învățământ și se calculează ca normă medie săptămânală, indiferent de perioada semestrului universitar în care este efectuată. Norma medie săptămânală se stabilește prin împărțirea numărului de ore convenționale din fișa individuală anuală a postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învățământ pentru activitatea didactică de predare și aplicativă din întregul an universitar.
(7) Ora convențională este ora didactică de activități prevăzute la alin. (2) lit. b) din învățământul universitar de licență.
(8) În învățământul de scurtă durată și cel universitar de licență, ora de activități de predare reprezintă două ore convenționale.
(9) În învățământul universitar de masterat și în învățământul universitar de doctorat, ora de activități de predare reprezintă 2,5 ore convenționale, iar ora de activități prevăzute la alin. (2) lit. b) reprezintă 1,5 ore convenționale.
(10) În cazul predării integrale în limbi de circulație internațională, la ciclurile de licență, masterat și doctorat, activitățile de predare, activitățile aplicative sau alte activități pot fi normate cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac excepție de la această prevedere orele de predare a limbii respective.
(11) Activitățile prevăzute la alin. (2) lit. c)-k) și alin. (3), cuprinse în norma universitară, se cuantifică în ore convenționale, printr-o metodologie aprobată de senatul universitar, în funcție de domeniul și ciclul de studii, astfel încât unei ore fizice de activități să îi corespundă minimum 0,5 ore convenționale.
(12) Norma didactică săptămânală minimă pentru activitățile prevăzute la alin. (2) lit. a)-g) se stabilește după cum urmează:
a) profesor universitar: 7 ore convenționale, dintre care cel puțin 4 ore convenționale de activități de predare;
b) conferențiar universitar: 8 ore convenționale, dintre care cel puțin 4 ore convenționale de activități de predare;
c) lector universitar/șef de lucrări: 10 ore convenționale, dintre care cel puțin două ore convenționale de activități de predare;
d) asistent universitar: 11 ore convenționale, cuprinzând doar activități prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și f) în cadrul programelor de studii de scurtă durată, studii universitare de licență, respectiv studii universitare de masterat.
(13) În instituțiile de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, norma didactică săptămânală pentru instructorii militari, instructorii de informații și instructorii de ordine publică se stabilește prin instrucțiuni proprii.
(14) Prin excepție, norma personalului didactic prevăzut la alin. (12) lit. a)-c) care, datorită specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs, se majorează cu două ore convenționale.
(15) Norma didactică nu poate depăși 18 ore convenționale pe săptămână.
(16) Norma didactică prevăzută la alin. (12) și (14) reprezintă limita minimă privind normarea activității didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări, prin regulament, norma didactică săptămânală minimă, cu respectarea standardelor de asigurare a calității, fără a depăși limita maximă prevăzută la alin. (15).
(17) Norma didactică a personalului didactic care nu desfășoară activități de cercetare științifică sau echivalente acestora este superioară celei minime, fără a depăși limita maximă prevăzută la alin. (15), conform deciziei consiliului facultății, la propunerea directorului de departament sau a directorului consiliului școlii doctorale.
(18) Prin excepție, în situația în care norma didactică nu poate fi alcătuită conform alin. (12) și (14), diferențele până la norma didactică minimă se completează cu activități de cercetare științifică, cu acordul consiliului facultății sau al consiliului școlii doctorale, la propunerea directorului de departament sau a directorului școlii doctorale și cu aprobarea consiliului de administrație. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este echivalentă cu 0,5 ore convenționale. Cadrul didactic își menține calitatea de titular în funcția didactică obținută prin concurs.
(19) Cadrele didactice titulare a căror normă didactică nu poate fi constituită conform prevederilor alin. (12)-(18) pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu normă integrală de cercetare științifică, menținându-și calitatea de titular în funcția didactică obținută prin concurs. În această perioadă, cadrul didactic are obligațiile personalului de cercetare din învățământul superior.
(20) În limitele prevăzute de prezentul articol, senatul universitar stabilește, diferențiat, norma universitară efectivă, în funcție de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor în pregătirea de specialitate a studenților și de dimensiunea formațiunilor de studiu.
(21) În departamente, școli doctorale, precum și unități sau centre de cercetare și microproducție poate funcționa pe posturi distincte și personal de cercetare cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.
(22) Personalul de cercetare din învățământul superior desfășoară activități specifice, stabilite în fișa individuală a postului de către conducerea departamentului sau a școlii doctorale.
(23) Personalul didactic auxiliar și administrativ din învățământul superior desfășoară activități specifice stabilite în fișa individuală a postului. În instituțiile de învățământ superior de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcții echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
(24) Personalul didactic și de cercetare titular care exercită o funcție de conducere în cadrul instituției de învățământ superior, de conducere, îndrumare și control în cadrul Ministerului Educației, în instituțiile aflate în subordinea și coordonarea acestuia, precum și al ARACIS sau este ales într-o funcție de demnitate publică poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 50%, cu aprobarea senatului universitar. Personalul didactic care beneficiază de reducere de normă nu poate susține ore didactice la postul de bază în regim de cumul sau plata cu ora și nu poate susține activități didactice în calitate de cadru didactic asociat în alte universități.
(25) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă universitară, realizată prin cumularea ponderilor activităților prevăzute la alin. (1), este de 40 de ore pe săptămână.
(26) Senatul universitar poate decide modificarea limitelor prevăzute la alin. (7)-(9), fără a depăși valorile maximale.
(27) În cazul formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, instituția de învățământ superior elaborează un regulament aprobat de senatul universitar, care stabilește organizarea și activitățile didactice specifice, precum și normarea acestora.
Articolul 212
(1) Activitățile didactice care excedează norma didactică prevăzută la art. 211 sunt remunerate în regim de cumul sau plată cu ora. Un cadru didactic poate susține maximum două norme didactice în regim de cumul sau plată cu ora, cu timpul de muncă focalizat pe activități universitare, nu pe momentul realizării lor.
(2) Susținerea de către un cadru didactic universitar titular de activități de predare și cercetare în alte instituții de învățământ superior sau de cercetare se poate face doar cu avizul consiliului de administrație și acordul senatului universitar.
(3) Activitățile de cercetare pe bază de contract de cercetare sunt remunerate conform legii, cartei universitare și prevederilor contractuale. Contractul de cercetare stabilește atât modalitatea de plată efectivă, cât și cuantumurile.
(4) Profesorii și conferențiarii titulari sau directorii de granturi, care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare și au funcționat în aceeași instituție de învățământ superior, pot beneficia de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceștia beneficiază de până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar, și își păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiți de efectuarea activităților din fișa postului.
(5) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în instituțiile publice ale statului sau desfășoară activități specifice funcției publice în ministere ori în alte organe de specialitate ale statului pot desfășura activități didactice și de cercetare aferente unei norme universitare.
Articolul 212^1
(1) Activitățile de cercetare științifică, desfășurate de personalul didactic și de cercetare în baza contractelor de cercetare, finanțate din fonduri publice sau private, vor fi remunerate din bugetul acestor contracte, potrivit prevederilor contractuale și legislației aplicabile.
(2) Remunerarea activităților prevăzute la alin. (1) este compatibilă cu îndeplinirea normei universitare și nu este condiționată de realizarea acestora în afara timpului aferent normei universitare.
(3) Activitățile didactice și activitățile de cercetare desfășurate în cadrul contractelor de cercetare pot fi realizate concomitent, inclusiv în același interval de timp, atunci când natura acestora permite integrarea didactică și științifică, fără ca această suprapunere să afecteze dreptul la remunerarea activităților de cercetare din bugetul contractelor respective.
(4) Remunerarea activităților desfășurate în cadrul contractelor de cercetare nu constituie dublă salarizare, întrucât aceasta corespunde unor obligații distincte asumate prin contracte de cercetare, diferite de obligațiile aferente funcției didactice finanțate din fonduri publice.
(5) Modalitatea de planificare, evidență, evaluare și remunerare a activităților desfășurate în cadrul contractelor de cercetare se stabilește prin regulamentele interne ale instituțiilor de învățământ superior, cu respectarea autonomiei universitare și a prevederilor contractelor de finanțare.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul V Evaluarea calității activităților cadrelor didactice
Articolul 213
(1) Datele și informațiile privind situația profesională a personalului didactic și de cercetare și a celui administrativ se consemnează într-o fișă personală de serviciu. Accesul la fișa personală de serviciu este permis numai persoanei în cauză, conducătorului serviciului de resurse umane și rectorului instituției de învățământ superior.
(2) Fișele de post individualizate se elaborează la nivel de departament sau școală doctorală, având în vedere statul de funcții. Statul de funcții constituie documentul legal, în baza căruia se face salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic și de cercetare.
(3) CV-urile cadrelor didactice și de cercetare, titulare sau asociate, sunt publice pe site-ul universității.
Articolul 214
(1) Rezultatele și performanțele personalului didactic și de cercetare dintr-o instituție de învățământ superior sunt evaluate periodic, la intervale de maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată și aplicată de senatul universitar, care ia în considerare, în primul rând, activitățile didactice și de cercetare și participarea la proiecte de cercetare, în domeniul educației și formării profesionale sau de dezvoltare instituțională câștigate în cadrul unor competiții naționale sau internaționale, precum și alte activități.
(2) Instituția de învățământ superior are obligativitatea organizării procesului de evaluare semestrială de către studenți a prestației cadrelor didactice. Rezultatele statistice ale evaluărilor sunt informații publice.
(3) Salarizarea personalului didactic și de cercetare se face prin raportare la funcția didactică/de cercetare și în funcție de rezultatele și performanțele acestuia, conform legii.
(4) Contractele individuale de muncă ale personalului didactic și de cercetare includ asumarea de către angajat a unor standarde minimale ale rezultatelor activităților didactice și de cercetare, aprobate de senatul universitar, la propunerea consiliului de administrație, și clauze privind sancționarea angajatului, în condițiile neîndeplinirii acestor standarde minimale, în conformitate cu legislația în vigoare.
Articolul 215
Salarizarea personalului didactic și de cercetare se face conform deciziilor consiliului de administrație al instituției de învățământ superior, conform legislației în vigoare.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul VI Drepturi și obligații ale personalului didactic din învățământul superior. Distincții
Articolul 216
(1) Personalul din învățământul superior are drepturi și îndatoriri care decurg din carta universitară, din Codul de etică și deontologie universitară, din contractul individual de muncă, precum și din legislația în vigoare.
(2) Protecția drepturilor salariaților, precum și a drepturilor de proprietate intelectuală asupra creației științifice, culturale sau artistice este garantată și se asigură în conformitate cu prevederile cartei universitare și cu legislația specifică în vigoare.
(3) Membrilor comunității universitare le este garantată libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spațiul universitar și au libertatea de predare, de cercetare și de creație, în conformitate cu criteriile de calitate academică.
(4) Personalul didactic și de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de artă și de a candida la obținerea de granturi naționale și internaționale, fără restricții ale libertății academice. Instituțiile de învățământ superior pot acoperi, în baza unei metodologii proprii, parțial sau integral, costurile asociate publicării unor lucrări științifice, la edituri proprii sau alte edituri naționale sau internaționale, inclusiv a publicațiilor de tip „open access“.
(5) Personalul didactic și de cercetare are dreptul să facă parte din asociații și organizații sindicale, profesionale și culturale, naționale și internaționale, precum și din organizații politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(6) Președintele României, persoanele alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc funcții de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al Administrației Prezidențiale, al Guvernului și în Ministerul Educației, precum și cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, care au calitatea de cadre didactice/de cercetare titulare, pe un post didactic/de cercetare din instituțiile de învățământ superior, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste funcții.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică și cadrelor didactice/de cercetare titulare pe un post didactic/de cercetare din instituțiile de învățământ superior, care îndeplinesc funcția de prefect sau subprefect, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, primar, viceprimar, precum și cadrelor didactice trecute în funcții de conducere, de îndrumare și de control în sistemul de învățământ, de cultură, de tineret și de sport. De aceleași drepturi beneficiază și cadrele didactice/de cercetare titulare pe un post didactic/de cercetare din învățământ numite ca personal de conducere sau în funcții de specialitate specifice din cadrul autorităților și instituțiilor publice, ARACIS, comisiilor și agențiilor din subordinea Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului sau Ministerului Educației.
(8) De prevederile alin. (6) beneficiază și personalul didactic/de cercetare trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaționale, precum și însoțitorii acestora, dacă sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din instituțiile de învățământ superior.
(9) Personalului didactic/de cercetare titular pe un post didactic/de cercetare din instituțiile de învățământ superior, solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri ori convenții guvernamentale, interuniversitare sau interinstituționale, ori trimis pentru specializare, i se rezervă postul didactic/de cercetare pentru perioada respectivă.
(10) Personalul didactic titular pe un post didactic/de cercetare din instituțiile de învățământ superior, care, din proprie inițiativă, solicită să se specializeze sau să participe la cercetare științifică în țară sau în străinătate, are dreptul la concedii fără plată cu rezervarea postului didactic pe perioada concediului fără plată astfel acordat. Durata totală a acestora nu poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situații sunt de competența conducerii instituției de învățământ superior, dacă se face dovada activității respective.
(11) Personalul didactic/de cercetare titular pe un post didactic/de cercetare din instituțiile de învățământ superior poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituției de învățământ superior, cu rezervarea postului în perioada respectivă. Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învățământ.
(12) Cadrele didactice beneficiază, anual, de dreptul la concediu de odihnă, în perioada vacanțelor universitare, cu o durată de cel puțin 40 de zile lucrătoare. În cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ superior poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă. Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal se elaborează de Ministerul Educației împreună cu reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de grup de unități.
(13) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă se stabilesc de consiliul de administrație, în funcție de interesul instituției de învățământ superior și al salariatului.
(14) Instituțiile de învățământ superior pot asigura, integral sau parțial, transportul și cazarea salariaților care domiciliază în alte localități, cu încadrarea în bugetul aprobat.
(15) Instituțiile de învățământ superior pot majora salariile de bază în funcție de specificul activității desfășurate și de calitatea acesteia. Sumele pentru aceste majorări se asigură cu încadrare în bugetul aprobat.
(16) Personalul din învățământ beneficiază de asistență medicală și stomatologică în cabinete medicale/stomatologice și psihologice, precum și în ambulatorii de specialitate și unități sanitare publice stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății.
(17) Personalul didactic/de cercetare are dreptul la suspendarea activității didactice, cu rezervarea postului, pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinți sau susținătorii legali.
(18) Personalul din învățământul superior poate beneficia, în condițiile legii, pe baza aprobării senatului universitar, de următoarele drepturi:
a) acordarea unei gradații de merit;
b) acordarea unui concediu plătit cu durata de 6 luni, o singură dată, pentru redactarea unor lucrări în interesul învățământului, pe bază de contract de cercetare ori de editare, în limita fondurilor alocate prin buget, din venituri proprii sau sponsorizări;
c) suportarea integrală ori parțială a cheltuielilor de deplasare și de participare la manifestări științifice organizate în străinătate;
d) suportarea cheltuielilor de transport, dacă nu dispune de locuință în localitatea în care prestează munca;
e) reducerea cu 50% a costurilor de cazare, masă și tratament în bazele de odihnă și tratament, finanțată de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(19) Din sume de la bugetul de stat, Ministerul Educației asigură cadrelor didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior de stat, la data încetării de drept a contractului de muncă în urma pensionării, două salarii raportate la ultimul salariu de bază.
(20) Instituțiile de învățământ superior pot acorda ajutoare pentru salariați, cu încadrarea în bugetul aprobat.
Articolul 217
(1) Personalul didactic din învățământul superior beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs. Această gradație se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul instituției de învățământ superior și reprezintă 25% din salariul de bază. Gradația de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază și personalul didactic auxiliar din bibliotecile centrale universitare și din bibliotecile universitare.
(3) Ordinele și medaliile care pot fi conferite de ministrul educației personalului didactic sunt:
a) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler și Ofițer; ordinul se acordă personalului didactic, de conducere și de cercetare din învățământul superior;
b) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în educație și formare profesională.
(4) Ministrul educației poate conferi plachete și diplome aniversare instituțiilor de învățământ superior, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului.
Articolul 218
Cadrele didactice și studenții/cursanții sunt protejați în spațiul universitar de autoritățile responsabile cu ordinea publică. Protecția se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere demnității umane și profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea drepturilor și a obligațiilor lor. Protecția este solicitată de persoana autorizată conform cartei universitare.
Titlul III Statutul personalului din învățământul superior › Capitolul VII Pensionarea
Articolul 219
(1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani. La cererea cadrului didactic, se poate menține statutul de titular până la finalul anului universitar în care împlinește vârsta de pensionare.
(2) Senatul universitar din instituțiile de învățământ superior de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform cartei universitare, fără limită de vârstă.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățământ și/sau în cercetare, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, pe baza evaluării anuale a performanțelor academice, după o metodologie stabilită de senatul universitar.
(4) Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelență didactică și de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare.
(5) Personalul didactic auxiliar se pensionează la momentul îndeplinirii condițiilor privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. La cerere, personalul didactic auxiliar poate continua activitatea până la finalul anului universitar în care împlinește vârsta de pensionare.
(6) Senatul universitar din instituțiile de învățământ superior de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic auxiliar după împlinirea condițiilor de pensionare, conform legislației în vigoare.
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 220
(1) Prezentul titlu stabilește cadrul legal pentru asigurarea calității în învățământul superior.
(2) Misiunea activităților de asigurare și evaluare a calității educației este de a contribui la consolidarea încrederii societății în învățământul superior românesc, parte a învățământului superior european, facilitând astfel recunoașterea studiilor efectuate și calificărilor acordate de instituțiile de învățământ superior, precum și mobilitatea studenților și absolvenților, atât în interiorul, cât și dincolo de granițele naționale.
(3) Prevederile prezentului titlu se aplică tuturor instituțiilor de învățământ superior și organizațiilor furnizoare de educație din România, precum și instituțiilor de învățământ superior și organizațiilor furnizoare de educație acreditate în România, care funcționează legal pe teritoriul altor state, potrivit prevederilor legale.
Articolul 221
(1) Principiile asigurării calității sunt:
a) responsabilitatea organizațiilor furnizoare de educație/ instituțiilor de învățământ superior pentru asigurarea calității lor și a activităților pe care acestea le desfășoară;
b) adaptarea la diversitatea instituțiilor, programelor și studenților;
c) consolidarea unei culturi a calității;
d) corelarea cu cerințele și așteptările studenților, ale angajatorilor, precum și ale tuturor părților interesate la nivelul societății;
e) centrarea preponderent pe rezultate.
(2) Asigurarea și evaluarea calității se realizează cu respectarea principiilor legalității, responsabilității, independenței și autonomiei, eticii și deontologiei universitare, legitimității, profesionalismului, imparțialității, transparenței, eficienței și sustenabilității.
(3) Activitățile de evaluare a organizațiilor furnizoare de educație/instituțiilor de învățământ superior și a programelor/ domeniilor de studii de nivel universitar și postuniversitar se realizează cu respectarea prevederilor legale privind prevenirea conflictului de interese.
Articolul 222
În înțelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) organizația furnizoare de educație este o instituție de învățământ. Pot furniza servicii de educație și alte persoane juridice fără scop patrimonial care, în urma procesului de evaluare externă și autorizare, dobândesc statutul de organizație furnizoare de educație ce le conferă dreptul de a desfășura activități de învățământ pe bază de programe și/sau domenii de studii de nivel universitar și/sau postuniversitar, legal organizate;
b) educația în învățământul universitar se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională a adulților;
c) beneficiarii direcți ai educației sunt studenții, studenții-doctoranzi, precum și cursanții cuprinși într-o formă de educație în care învățarea se realizează în contexte formale;
d) beneficiarii indirecți ai educației sunt angajatorii, angajații, familiile beneficiarilor direcți și, într-un sens larg, întreaga societate.
Articolul 223
(1) Asigurarea calității educației în învățământul superior reprezintă un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, precum și de elaborare, planificare și organizare de programe de studii, de nivel universitar și postuniversitar și de formare profesională a adulților, în vederea îndeplinirii standardelor. Respectivele acțiuni sunt derulate constant și includ un proces continuu de evaluare a calității educației, atât a organizațiilor furnizoare de educație/instituțiilor de învățământ superior, cât și a programelor și domeniilor de studii de nivel universitar și postuniversitar.
(2) Procesele de asigurare a calității contribuie la formarea încrederii beneficiarilor în capacitatea organizației furnizoare de educație de a oferi servicii de educație în conformitate cu standardele de calitate. Asigurarea calității educației trebuie să reprezinte o prioritate permanentă pentru orice organizație furnizoare de educație, precum și pentru angajații acesteia.
(3) Evaluarea calității educației constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior și programele furnizate de aceasta îndeplinesc standardele. Evaluarea calității educației vizează, în mod fundamental, învățarea, predarea și evaluarea, include mediul de învățare, dar și legăturile relevante cu cercetarea și inovarea. Procesul vizează și evaluarea facilităților și serviciilor oferite studenților sau cursanților, inclusiv prin măsurarea satisfacției acestora cu privire la acestea. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăși organizația furnizoare de educație/instituția de învățământ superior, aceasta ia forma evaluării interne. Evaluarea externă a calității se realizează de către o autoritate cu competență în domeniu.
(4) Acreditarea organizațiilor furnizoare de educație/ instituțiilor de învățământ superior și a programelor/domeniilor lor de studii de nivel universitar și postuniversitar este parte a evaluării externe a calității, prin care se certifică respectarea standardelor pentru organizarea și funcționarea acestora.
Articolul 224
(1) Procesele de asigurare a calității trebuie organizate și implementate astfel încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației și să răspundă așteptărilor beneficiarilor, precum și să furnizeze informații comprehensive despre sistemul de învățământ superior. Acestea trebuie prezentate într-un mod transparent și să fie ușor accesibile tuturor persoanelor interesate.
(2) Prin asigurarea calității se exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de educație/instituții de învățământ superior de a oferi programe și domenii de studii de nivel universitar și postuniversitar, în conformitate cu standardele prevăzute de legislația în vigoare.
(3) Îmbunătățirea calității educației presupune planificare, implementare, evaluare și acțiune corectivă continuă din partea organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior, bazată pe selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri în raport cu standardele prevăzute de legislația în vigoare.
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul II Metodologia asigurării calității educației
Articolul 225
(1) Calitatea în educație este asigurată prin următoarele procese:
a) planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării;
b) evaluarea internă a rezultatelor;
c) evaluarea externă a rezultatelor;
d) auditarea evaluării interne a rezultatelor.
(2) Evaluarea calității educației se realizează pe baza următoarelor elemente:
a) criteriul - se referă la un aspect fundamental de organizare și funcționare a unei organizații furnizoare de educație/instituții de învățământ superior;
b) standardul - reprezintă descrierea cerințelor formulate în termeni de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activități în educație;
c) indicatorul de performanță - reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior, prin raportare la standarde.
(3) Elementele și procesele de asigurare a calității și relațiile dintre ele se diferențiază în funcție de:
a) tipul organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior și misiunea acesteia;
b) ciclul de învățământ universitar din care face parte programul de studii evaluat sau domeniul de studii postuniversitare și de formare profesională a adulților;
c) tipul și forma de organizare a programului de studii;
d) procesul de evaluare a calității.
(4) Auditarea se realizează prin evaluarea externă a mecanismelor interne de asigurare a calității, stabilite de o instituție de învățământ superior, cu scopul de a îmbunătăți în mod continuu activitățile și procesele la nivelul programelor de studii și al instituției, prin verificarea respectării criteriilor, standardelor și indicatorilor de performanță aferenți domeniului C, Managementul calității, descris la art. 226 alin. (4).
(5) Elementele și procesele de evaluare externă și de auditare se descriu printr-o metodologie elaborată de ARACIS, în concordanță cu Standardele și liniile directoare privind asigurarea calității învățământului superior adoptate la nivelul Spațiului european al învățământului superior, și aprobată prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa Ministerului Educației. Metodologia prevede cel puțin standardele și indicatorii de performanță, etapele proceselor de evaluare, modalitățile de adoptare a deciziilor și condițiile în care o instituție de învățământ superior poate parcurge o procedură de evaluare externă la nivel instituțional simplificată sau, după caz, de auditare.
(6) În cadrul evaluării externe definite la alin. (1) lit. c), instituțiile de învățământ superior pot să își elaboreze propriile standarde și indicatori de performanță de referință, în cadrul domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 226 alin. (1)-(4), în concordanță cu misiunea asumată și cu obiectivele strategice proprii.
Articolul 226
(1) Asigurarea și evaluarea calității educației se referă la următoarele domenii:
a) capacitatea instituțională;
b) eficacitatea educațională;
c) managementul calității.
(2) Capacitatea instituțională, care rezultă din organizarea internă și din resursele disponibile, este descrisă prin următoarele criterii:
a) structurile și procesele instituționale de tip managerial și administrativ, care implică studenții și alte părți interesate;
b) baza materială și optimizarea utilizării acesteia;
c) resurse umane adecvate și proceduri transparente de recrutare a personalului, elaborate în condițiile legii;
d) resursele financiare;
e) digitalizarea proceselor instituționale;
f) colectarea, analiza și utilizarea datelor în vederea eficientizării proceselor și adoptării unor politici manageriale la nivel instituțional, politicilor bazate pe evidențe.
(3) Eficacitatea educațională, care constă în mobilizarea de resurse cu scopul de a se obține rezultatele așteptate ale învățării, este descrisă prin următoarele criterii:
a) conținutul și relevanța programelor de studii;
b) concordanța dintre curriculum și calificare;
c) învățarea, predarea și evaluarea centrate pe student;
d) accesibilitatea și eficiența resurselor și a serviciilor de sprijin adecvate învățării;
e) rezultatele învățării;
f) inserția și retenția pe piața muncii a absolvenților în acord cu nivelul calificării obținute;
g) proceduri și practici cu privire la concursul de admitere, la parcursul, recunoașterea și echivalarea studiilor, precum și la certificarea rezultatelor;
h) procesul de internaționalizare;
i) rezultatele cercetării științifice.
(4) Managementul calității este descris prin următoarele criterii:
a) strategii și proceduri pentru asigurarea calității, inclusiv în domeniul eticii și deontologiei universitare, care implică studenții, angajatorii și alte părți interesate și sunt aplicate în mod consecvent și transparent;
b) funcționalitatea structurilor de asigurare a calității educației, inclusiv în domeniul eticii și deontologiei universitare, conform legii;
c) proceduri privind inițierea, monitorizarea și revizuirea periodică a programelor și domeniilor de studii și activităților desfășurate, care implică studenții, angajatorii și alte părți interesate;
d) proceduri de evaluare periodică a calității activităților personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ;
e) baze de date actualizate sistematic, referitoare la asigurarea internă a calității;
f) transparența informațiilor de interes public, inclusiv a celor privitoare la programele și domeniile de studii oferite, precum și cu privire la certificatele, diplomele și calificările aferente;
g) respectarea termenelor și a standardelor privind raportările prevăzute de legislația în vigoare;
h) participarea în procesele de evaluare externă, conform legii.
(5) În cazul programelor de studii integrate, oferite de două sau mai multe instituții de învățământ superior, asigurarea calității se referă la domeniile și criteriile stabilite la nivel european, prin Abordarea europeană pentru asigurarea calității programelor de studii integrate, aprobată de către miniștrii educației din țările din Spațiul european al învățământului superior, denumită în continuare Abordarea europeană (AE).
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul III Asigurarea internă a calității educației
Articolul 227
(1) La nivelul fiecărei instituții de învățământ superior și organizații furnizoare de educație din România funcționează comisia pentru evaluarea și asigurarea calității, denumită în continuare CEAC.
(2) Organizația furnizoare de educație/Instituția de învățământ superior elaborează și adoptă strategia și regulamentul de funcționare ale CEAC.
(3) Conducerea operativă a CEAC este asigurată de conducătorul organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior sau de un coordonator desemnat de acesta.
(4) Conducătorul organizației furnizoare de educație/ instituției de învățământ superior este direct responsabil de calitatea educației.
(5) În cadrul instituțiilor de învățământ superior, CEAC are următoarea componență:
a) persoana care asigură conducerea operativă a structurii;
b) 1-3 reprezentanți ai cadrelor didactice, aprobați prin vot de senatul universitar, la propunerea consiliului de administrație;
c) un reprezentant al sindicatului reprezentativ, desemnat de acesta;
d) minimum 25% reprezentanți ai studenților, desemnați de organizațiile studențești reprezentative;
e) 1-2 reprezentanți ai angajatorilor;
f) un reprezentant al structurii administrative din cadrul instituției de învățământ superior, cu atribuții în domeniul asigurării calității.
(6) Din CEAC pot face parte și reprezentanți ai minorităților naționale, din rândul cadrelor didactice sau al studenților.
(7) Pentru organizația furnizoare de educație, alta decât o instituție de învățământ superior, CEAC cuprinde, pe lângă persoana care asigură conducerea operativă a structurii, persoane provenind din următoarele categorii:
a) 1-3 reprezentanți ai furnizorului de educație;
b) 1-3 reprezentanți ai beneficiarilor direcți;
c) 1-3 reprezentanți ai angajatorilor.
(8) Membrii CEAC nu pot îndeplini funcții de conducere în instituția de învățământ superior sau în organizația furnizoare de educație respectivă, cu excepția persoanei care asigură conducerea operativă a acesteia.
(9) În raport cu performanțele realizate în domeniul îmbunătățirii calității educației, organizația furnizoare de educație/instituția de învățământ superior poate hotărî remunerarea membrilor CEAC.
Articolul 228
(1) Atribuțiile CEAC sunt:
a) elaborează și coordonează aplicarea procedurilor și activităților de evaluare și asigurare a calității, aprobate de conducerea organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior, conform domeniilor și criteriilor aplicabile;
b) elaborează, anual, un raport de evaluare internă privind calitatea educației. Raportul este analizat în senatul universitar și adus la cunoștință tuturor părților interesate, prin publicare pe site-ul organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior;
c) formulează recomandări și propuneri de îmbunătățire a calității educației și serviciilor-suport;
d) monitorizează și, după caz, intervine în modul în care partenerii externi, ca angajatorii sau partenerii instituționali, sunt consultați și implicați în procesele de asigurare internă a calității, la diferite niveluri ale organizației furnizoare de educație/ instituției de învățământ superior.
(2) Suportul tehnic pentru realizarea atribuțiilor CEAC este asigurat de structura administrativă din cadrul instituției de învățământ superior, organizată în acest scop.
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul IV Procesele de evaluare externă a calității educației și de auditare
Articolul 229
(1) Evaluarea externă a calității educației pentru programe și domenii de studii universitare, postuniversitare, inclusiv de formare profesională a adulților și a instituțiilor de învățământ superior și organizațiilor furnizoare de educație, se face la termenele stabilite în vederea acreditării, periodic, precum și la inițiativa acestora sau a Ministerului Educației.
(2) Rezultatele evaluărilor se aduc la cunoștință persoanelor implicate și se publică pe site-ul ARACIS, precum și în baze de date electronice administrate de structuri internaționale la care ARACIS a aderat pentru asigurarea transparenței și în vederea informării beneficiarilor educației.
(3) Evaluarea externă a calității educației se aplică pentru:
a) structura instituțională a organizației furnizoare de educație/instituției de învățământ superior;
b) programele de studii universitare de scurtă durată;
c) programele de studii universitare de licență;
d) domeniile de studii universitare de masterat și doctorat;
e) domeniile de studii postuniversitare, inclusiv de formare profesională a adulților.
(4) Auditarea se poate aplica pentru structura instituțională a instituției de învățământ superior.
(5) În procesul de evaluare externă sau de auditare, după caz, se analizează concordanța între evaluarea internă a calității educației și situația reală.
Articolul 230
(1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație de nivel universitar se supune procesului de evaluare în vederea acreditării, în condițiile legii.
(2) Acreditarea presupune parcurgerea a două procese succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a organiza admitere la studii și de a desfășura proces de învățământ;
b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a organiza, după caz, studii de scurtă durată, de licență, de masterat, de doctorat, studii postuniversitare și de formare profesională a adulților și examene de finalizare a acestor studii, precum și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației.
(3) Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se realizează, distinct, pe fiecare ciclu de studii, după cum urmează:
a) pentru fiecare program de studii din cadrul ciclului de studii universitare de scurtă durată;
b) pentru fiecare program de studii din cadrul ciclului de studii universitare de licență;
c) pentru fiecare domeniu de studii universitare de masterat;
d) pentru fiecare domeniu de studii universitare de doctorat.
(4) Programele de studii postuniversitare, inclusiv de formare profesională a adulților, se supun evaluării externe în vederea acreditării, la nivel de domeniu, având în vedere domeniile de licență sau masterat în vigoare.
Articolul 231
Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se realizează fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcționare provizorie, în următoarele cazuri:
a) domenii de studii universitare de masterat, organizate de instituții de învățământ superior acreditate;
b) domenii de studii universitare de doctorat, organizate de instituții de învățământ superior acreditate în aceleași domenii de studii universitare de masterat acreditate;
c) domenii de studii universitare de doctorat, organizate de Academia Română;
d) programe de studii integrate;
e) programe de studii de nivel postuniversitar, organizate de instituții de învățământ superior acreditate;
f) programe de formare profesională a adulților, organizate de instituții de învățământ superior acreditate.
Articolul 232
Menținerea acreditării se realizează prin evaluare periodică din 5 în 5 ani, după cum urmează:
a) la nivel instituțional;
b) la nivelul fiecărui program de studii universitare de scurtă durată;
c) la nivelul fiecărui program de studii universitare de licență;
d) la nivelul fiecărui domeniu de studii universitare de masterat;
e) la nivelul fiecărui domeniu de studii universitare de doctorat;
f) la nivelul fiecărui domeniu de studii postuniversitare.
Articolul 233
În perioada dintre procesele de evaluare externă a calității sau de auditare, după caz, definite la art. 229-232 și art. 225 alin. (4), instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație beneficiază de suport, în vederea asigurării calității, din partea unei agenții de asigurare a calității din țară sau din străinătate, denumită în continuare AAC, înregistrată EQAR, în cadrul unui proces de evaluare intermediară.
Articolul 234
(1) Instituțiile de învățământ superior care au parcurs două cicluri de evaluare periodică la nivel instituțional, consecutive, încheiate cu rapoarte de menținere a acreditării, au dreptul de a solicita un proces de evaluare externă instituțională simplificată sau de auditare, conform metodologiei de evaluare externă prevăzute la art. 225 alin. (5).
(2) Procesul de evaluare externă simplificată presupune utilizarea unui sistem de standarde și indicatori stabilit de comun acord cu instituția de învățământ superior.
(3) Standardele și indicatorii prevăzuți la art. 225 alin. (6) pot fi luați în considerare în procesul de evaluare externă simplificată.
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul V Etapele și rezultatele evaluării externe a calității
Articolul 235
(1) Evaluarea externă a calității educației, în vederea autorizării de funcționare provizorie, se declanșează la cererea, după caz:
a) a unei persoane juridice interesate în furnizarea de educație, care își propune să ofere, după caz, unul sau mai multe programe de studii universitare de scurtă durată, unul sau mai multe programe de studii universitare de licență și/sau programe de studii universitare de masterat;
b) a unei instituții de învățământ superior, care își propune să organizeze, alternativ sau cumulativ:
(i) programe de studii universitare de scurtă durată;
(ii) programe de studii universitare de licență;
(iii) programe de studii universitare de masterat;
(iv) programe de studii universitare de doctorat;
(v) programe de studii postuniversitare.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se bazează pe un ansamblu de standarde referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 226.
(3) Procesul de autorizare de funcționare provizorie cuprinde următoarele etape:
a) organizația furnizoare de educație/instituția de învățământ superior elaborează un raport de evaluare internă, pe baza domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 226, la nivel instituțional și/sau pentru fiecare program de studii universitare de licență, domeniu de studii universitare de masterat sau domeniu de studii universitare de doctorat, după caz;
b) raportul de evaluare internă se depune la ARACIS, împreună cu o cerere de declanșare a procedurii de evaluare externă, în vederea autorizării de funcționare provizorie;
c) ARACIS numește o comisie de experți în evaluarea externă a calității, care analizează raportul de evaluare internă, verifică, prin vizite la instituția solicitantă, îndeplinirea standardelor aferente domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 226 și elaborează propriul raport de evaluare. În activitatea de evaluare a domeniilor de studii universitare de doctorat, ARACIS sau agenția de asigurare a calității cooptează și experți internaționali.
(4) Raportul de evaluare externă al experților evaluatori se validează, prin vot deschis, de structurile decizionale ale ARACIS pe baza verificării respectării metodologiei de evaluare externă. În procesul de analiză și validare, ARACIS poate solicita experților refacerea raportului, dacă constată că metodologia nu a fost respectată.
(5) Activitățile prevăzute la alin. (3) lit. c) se pot realiza și prin utilizarea unor resurse electronice, informatice și de comunicații specifice.
Articolul 236
(1) Pe baza raportului prevăzut la art. 235, ARACIS propune Ministerului Educației acordarea sau, după caz, neacordarea autorizației de funcționare provizorie.
(2) Autorizarea de funcționare provizorie pentru programele de studii universitare de scurtă durată, pentru programele de studii universitare de licență și pentru domeniile de studii universitare de masterat se acordă, pe baza propunerii ARACIS, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației.
(3) Autorizarea de funcționare provizorie pentru domeniile de studii universitare de doctorat, domeniile de studii postuniversitare, respectiv de formare profesională a adulților se acordă, pe baza propunerii ARACIS, prin ordin al ministrului educației.
(4) Persoana juridică interesată dobândește calitatea de organizație furnizoare de educație, după obținerea autorizației de funcționare provizorie.
Articolul 237
(1) Termenul de depunere a cererii în vederea acreditării programelor și domeniilor de studii universitare este de 2 ani de la data absolvirii primei promoții, sub sancțiunea ridicării autorizației de funcționare provizorie de către Ministerul Educației.
(2) Termenul de depunere a cererii în vederea acreditării instituționale este de 3 ani de la acreditarea primului program de studii universitare de scurtă durată, program de studii universitare de licență sau domeniu de studii universitare, după caz, sub sancțiunea ridicării autorizației de funcționare provizorie de Ministerul Educației.
Articolul 238
Prin excepție de la prevederile art. 232 și art. 237 alin. (1) și (2), în situații bine justificate, ARACIS poate aproba prelungirea termenelor de menținere a acreditării, respectiv de acreditare. ARACIS informează Ministerul Educației cu privire la amânările acordate.
Articolul 239
(1) Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se declanșează la cererea instituției de învățământ superior sau a organizației furnizoare de educație, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 237, pentru:
a) programele de studii universitare de scurtă durată, autorizate să funcționeze provizoriu;
b) programele de studii universitare de licență, autorizate să funcționeze provizoriu;
c) acreditare instituțională.
(2) Evaluarea externă a calității educației, în vederea menținerii acreditării, se declanșează, după caz, la cererea instituției de învățământ superior sau a organizației furnizoare de educație, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 232.
(3) Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se declanșează la cererea, după caz, a instituției de învățământ superior sau a organizației furnizoare de educație, pentru organizarea de programe de studii de masterat. Evaluarea în acest caz se realizează la nivel de domeniu.
(4) Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se declanșează la cererea instituției de învățământ superior, pentru organizarea de programe de studii de doctorat.
(5) Evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării, se declanșează la cererea, după caz, a instituției de învățământ superior sau a organizației furnizoare de educație, pentru organizarea de programe de studii postuniversitare. Evaluarea se realizează la nivel de domeniu.
(6) Procesul de acreditare, precum și de menținere a acreditării cuprinde următoarele etape:
a) organizația furnizoare de educație autorizată să funcționeze provizoriu sau acreditată, după caz, elaborează un raport de evaluare internă, pe baza domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 226 și a standardelor specifice etapei de acreditare;
b) raportul de evaluare internă se depune la AAC împreună cu o cerere de declanșare a procedurii de evaluare externă și de acreditare;
c) AAC numește o comisie de experți în evaluare externă, care analizează raportul de evaluare internă, verifică, prin vizite, la instituția solicitantă îndeplinirea standardelor referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 226 și elaborează propriul raport de evaluare. În activitatea de evaluare a domeniilor de studii universitare de doctorat, ARACIS sau agenția de asigurare a calității cooptează și experți internaționali;
d) AAC validează, prin vot deschis, raportul experților, prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, și propune Ministerului Educației, după caz, acreditarea sau neacreditarea programelor sau domeniilor de studii universitare sau postuniversitare și de formare profesională organizate de instituția solicitantă. În procesul de analiză și validare, dacă se constată că metodologia nu a fost respectată, AAC poate solicita experților refacerea raportului;
e) în situația în care agenția de evaluare a calității nu este ARACIS, ci o altă AAC înregistrată în Registrul european pentru asigurarea calității în învățământul superior, raportul de evaluare se transmite către ARACIS în vederea confirmării propunerii de decizie, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, iar ARACIS transmite propunerea de acreditare sau neacreditare către Ministerul Educației.
(7) Activitățile prevăzute la alin. (6) lit. c) se pot organiza și prin utilizarea unor resurse electronice, informatice și de comunicații specifice.
Articolul 240
(1) Acreditarea programelor de studii universitare de scurtă durată, a programelor de studii universitare de licență, a domeniilor de masterat organizate de orice instituție de învățământ superior/organizație furnizoare de educație se realizează, pe baza avizului unei AAC, prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Educației.
(2) Acreditarea pentru domeniile de studii universitare de doctorat, pentru domeniile de studii postuniversitare, de formare profesională a adulților, organizate de o instituție de învățământ superior/organizație furnizoare de educație, se acordă, pe baza propunerii ARACIS, prin ordin al ministrului educației.
(3) Acreditarea și înființarea instituțiilor de învățământ superior se fac prin lege, promovată de Guvern, la inițiativa Ministerului Educației, pe baza propunerii ARACIS.
Articolul 241
(1) În condițiile în care ARACIS sau o altă AAC constată, printr-un raport, faptul că nu sunt îndeplinite standardele în procesul de evaluare în vederea acreditării ori a menținerii acreditării, informează Ministerul Educației, în termen de 15 zile lucrătoare, care informează instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație, în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea informării din partea AAC.
(2) În termen de un an calculat de la data comunicării cu confirmare a raportului prevăzut la alin. (1), în cazul programelor de studii universitare de scurtă durată, de studii universitare de licență, al domeniilor de masterat ori de doctorat, instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație solicită o nouă evaluare din partea AAC care a realizat evaluarea anterioară. În caz contrar, raportul elaborat în condițiile alin. (1) este definitiv. Costurile evaluării suplimentare sunt suportate de instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație.
(3) După parcurgerea procedurilor prevăzute la alin. (1) și (2), în cazul constatării neîndeplinirii standardelor, Ministerul Educației dispune cumulativ următoarele măsuri:
a) inițierea unei hotărâri a Guvernului sau a unui ordin al ministrului educației, după caz, în vederea lichidării respectivelor programe și/sau a domeniilor în care se realizează studii de nivel universitar și/sau postuniversitar;
b) încetarea înmatriculării de noi studenți, studenți-doctoranzi sau cursanți, după caz, în cadrul respectivelor programe și/sau domenii de studii universitare;
c) continuarea școlarizării în lichidare pentru programul sau domeniul de studii universitare respectiv, după caz.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (3) lit. b) și c) se aplică începând cu anul universitar următor datei la care s-a publicat hotărârea Guvernului sau ordinul ministrului educației, potrivit alin. (3) lit. a).
(5) În termen de 2 ani de la emiterea raportului prin care se constată neîndeplinirea standardelor de calitate la nivelul unei evaluări instituționale, instituția de învățământ superior/ organizația furnizoare de educație solicită o nouă evaluare din partea AAC care a realizat evaluarea anterioară. În caz contrar, raportul elaborat în condițiile alin. (1) este definitiv și furnizorul de educație/instituția de învățământ superior intră în lichidare, conform prevederilor alin. (6). Costurile evaluării suplimentare sunt suportate de instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație.
(6) După parcurgerea procedurilor prevăzute la alin. (1) și (5), în cazul constatării neîndeplinirii standardelor de calitate, Ministerul Educației dispune, cumulativ, următoarele măsuri:
a) inițierea proiectului de hotărâre a Guvernului privind ridicarea autorizației de funcționare sau inițierea proiectului de lege privind desființarea respectivei instituții de învățământ superior, după caz;
b) încetarea înmatriculării de noi studenți, studenți-doctoranzi și cursanți în cadrul instituției/organizației respective;
c) continuarea școlarizării în lichidare, pentru toate programele și/sau domeniile de studii universitare din cadrul instituției/organizației respective.
(7) Măsurile prevăzute la alin. (6) lit. b) și c) se dispun începând cu anul universitar următor datei la care a intrat în vigoare legea sau hotărârea Guvernului, după caz, conform alin. (6) lit. a).
Articolul 242
(1) În situația în care instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație nu îndeplinește procedurile în vederea acreditării, a evaluării periodice, pentru programele/domeniile în care se organizează programe de studii universitare și postuniversitare, inclusiv de formare profesională a adulților organizate, Ministerul Educației dispune următoarele măsuri cumulativ:
a) inițierea hotărârii Guvernului sau a ordinului ministrului educației, după caz, de intrare în lichidare a respectivului program sau domeniu de studii universitare sau postuniversitare și de învățare pe tot parcursul vieții, după caz;
b) încetarea înmatriculării de noi cursanți, studenți sau studenți-doctoranzi, după caz, în cadrul respectivului program sau domeniu de studii, după caz;
c) continuarea școlarizării în lichidare pentru programul sau domeniul de studii respectiv, după caz.
(2) În situația în care instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație nu îndeplinește procedurile în vederea acreditării, respectiv de evaluare periodică instituțională, Ministerul Educației dispune, cumulativ, următoarele măsuri:
a) inițierea proiectului de hotărâre a Guvernului privind ridicarea autorizației de funcționare sau inițierea proiectului de lege privind desființarea respectivei instituții de învățământ superior, după caz;
b) încetarea înmatriculării de noi studenți, studenți-doctoranzi și cursanți, după caz, pentru toate programele și/sau domeniile de studii universitare sau postuniversitare și de formare profesională a adulților, în cadrul instituției/organizației respective;
c) continuarea școlarizării în lichidare pentru toate programele și/sau domeniile de studii.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică începând cu anul universitar următor intrării în vigoare a ordinului ministrului educației, a hotărârii Guvernului sau a legii, după caz.
(4) ARACIS comunică Ministerului Educației, anual, până la data de 31 ianuarie, situația organizațiilor furnizoare de educație/instituțiilor de învățământ superior care nu s-au supus, în termen, procesului de evaluare externă în vederea acreditării sau a menținerii acreditării prevăzute la alin. (1) și (2).
Articolul 243
ARACIS are obligația să informeze instituția evaluată și Ministerul Educației asupra rezultatelor evaluării externe în procesul autorizării, acreditării ori menținerii acreditării, după caz, în termen de 45 de zile calendaristice de la aprobarea acestora.
Articolul 244
(1) După obținerea autorizației de funcționare provizorie, organizația furnizoare de educație/instituția de învățământ superior implementează mecanismul de asigurare internă a calității și întocmește rapoarte de evaluare internă a calității educației, pe care le transmite anual ARACIS.
(2) După obținerea acreditării instituționale și înființarea prin lege, rapoartele anuale de evaluare internă a calității se transmit ARACIS, la cererea acesteia sau din propria inițiativă a instituției de învățământ superior, atunci când solicită o nouă evaluare externă.
Articolul 245
(1) Organizația furnizoare de educație poate utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai după obținerea acreditării.
(2) Desfășurarea activităților de învățământ de nivel universitar, postuniversitar și de formare profesională a adulților, precum și eliberarea de acte de studii în alte condiții decât cele prevăzute prin prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește conform Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 246
(1) Organizația furnizoare de educație care a fost autorizată să funcționeze provizoriu are dreptul de a gestiona personal didactic, de cercetare și administrativ în învățământ, conform propriei strategii de dezvoltare, în condițiile legii.
(2) Organizația furnizoare de educație este parte a rețelei naționale de învățământ superior, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege.
Titlul IV Asigurarea calității în învățământul superior › Capitolul VI Autorități responsabile cu evaluarea externă a calității educației
Articolul 247
(1) Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior este o instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică și cu competențe în materie de evaluare externă, în vederea asigurării calității educației de nivel universitar și postuniversitar și de formare profesională a adulților, care se organizează independent pe baza bugetului propriu de venituri și cheltuieli.
(2) ARACIS este autoritate competentă, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010, cu modificările ulterioare, responsabilă cu asigurarea calității educației, care verifică îndeplinirea cerințelor de evaluare externă, pe baza analizării documentelor emise de către oricare stat membru al Uniunii Europene sau stat terț, prezentate de către organizațiile furnizoare de educație/instituțiile de învățământ superior care vin să organizeze și să desfășoare activități de învățământ universitar și postuniversitar în România.
(3) Sediul, structura organizatorică, numărul de posturi pentru aparatul de lucru, bugetul propriu, precum și regulamentul de organizare și funcționare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
(4) Regimul, principiile și nivelul de remunerare a președintelui, vicepreședintelui și a membrilor Consiliului ARACIS, precum și a personalului din aparatul tehnic propriu, având ca limită minimă salariul minim brut pe țară garantat în plată, iar ca limită maximă salariul de bază al funcției de rector din cadrul unei instituții de învățământ superior de gradul II, se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
(5) Drepturile de natură salarială sunt stabilite cu încadrarea strictă în resursele financiare prevăzute prin bugetul de venituri și cheltuieli al ARACIS.
Articolul 248
(1) ARACIS este autoritate cu competență exclusivă în evaluarea externă a calității pentru dobândirea autorizației de funcționare provizorie în vederea organizării de activități de educație nivel universitar, postuniversitar și de învățare pe tot parcursul vieții.
(2) Instituția de învățământ superior/Organizația furnizoare de educație are dreptul de a solicita evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării sau menținerii acreditării, fie de către ARACIS, fie de către o altă AAC, înregistrată în EQAR, pe bază de contract.
(3) În cazul în care evaluarea la nivel instituțional sau pentru programe de studii universitare de scurtă durată, programe de studii universitare de licență, domenii de studii universitare de masterat, domenii de studii universitare de doctorat se realizează de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau din străinătate, înregistrată în EQAR, raportul final întocmit de aceasta se confirmă de către ARACIS, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ARACIS transmite raportul de confirmare a evaluării Ministerului Educației, în vederea efectuării demersurilor privind acreditarea/retragerea acreditării.
Articolul 249
(1) ARACIS exercită următoarele atribuții în domeniul evaluării externe și acreditării:
a) elaborează și actualizează periodic, cu consultarea părților interesate, instituțiilor de învățământ superior și beneficiarilor educației, propunerea de metodologie de evaluare externă, inclusiv standardele și indicatorii de evaluare externă;
b) evaluează conform metodologiei de evaluare externă și standardelor specifice fiecărei etape a acreditării și propune, după caz, autorizarea/neautorizarea ori acreditarea/ neacreditarea, precum și menținerea/retragerea acreditării organizațiilor furnizoare de educație/instituțiilor de învățământ superior, de nivel universitar și/sau de nivel postuniversitar, inclusiv de formare profesională a adulților, precum și a programelor/domeniilor de studii;
c) evaluează, la cerere, programe de studii integrate în temeiul standardelor și al metodologiilor stabilite la nivel european prin Abordarea europeană pentru asigurarea calității programelor de studii integrate și propune acreditarea/ neacreditarea acestor programe;
d) elaborează și face publice propriile proceduri interne de evaluare externă a calității educației;
e) încheie cu instituții de învățământ din țară și din străinătate contracte civile de prestări servicii pentru evaluarea externă a calității programelor de studii și a organizațiilor furnizoare de programe de educație/instituțiilor de învățământ superior;
f) validează rapoartele de evaluare ale comisiilor de experți în evaluarea externă a calității;
g) efectuează evaluarea calității unor programe/domenii de studii și instituții de învățământ superior, la solicitarea Ministerului Educației. Condițiile privind realizarea activității de evaluare externă se stabilesc prin contract;
h) face publice rezultatele evaluărilor externe pe site-ul propriu și în baze de date internaționale specifice;
i) elaborează și aplică Codul de etică profesională a experților ARACIS.
(2) Metodologia de evaluare externă prevăzută la alin. (1) lit. a) și standardele și indicatorii specifici pentru fiecare proces de evaluare externă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, la propunerea ARACIS. Metodologia se aplică pentru evaluarea programelor/domeniilor de studii de nivel universitar, postuniversitar, inclusiv de formare profesională a adulților, precum și pentru evaluarea la nivel instituțional.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul programelor de studii integrate finalizate cu diplomă comună sau cu diplomă dublă sau multiplă, standardele specifice fiecărei etape de acreditare, metodologia de acreditare externă și programarea în timp a procesului de acreditare sunt cele stabilite la nivel european prin Abordarea europeană pentru asigurarea calității programelor de studii integrate.
(4) ARACIS poate încheia acorduri de colaborare cu alte AAC, în vederea evaluării calității educației.
(5) ARACIS are, în domeniul asigurării calității educației, următoarele atribuții:
a) formulează și revizuiește periodic, pe baza bunelor practici, standarde și indicatori pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior;
b) colaborează cu Ministerul Educației și cu Agenția Română pentru Asigurarea Calității și Inspecției în Învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIIP, în elaborarea și promovarea de politici și strategii de acțiune, pentru creșterea calității educației în România;
c) ARACIS și ARACIIP se reunesc semestrial pentru a armoniza intersectorial politicile și strategiile aplicate în domeniul evaluării și asigurării calității în educație;
d) organizează, anual, consultări cu Ministerul Educației, ANC, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, CNR, instituțiile de învățământ superior, federațiile naționale studențești și sindicatele naționale reprezentative din învățământul superior pentru a discuta prioritățile anuale în domeniul asigurării calității educației;
e) elaborează și publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare și asigurare a calității;
f) elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calității învățământului superior din România;
g) colaborează cu agenții similare din alte țări pentru dezvoltarea și aplicarea de măsuri eficace de îmbunătățire a calității programelor de studii din învățământul superior;
h) publică anual un raport cu privire la propria activitate;
i) elaborează, o dată la 5 ani, rapoarte de autoevaluare a calității propriei activități, în vederea pregătirii evaluării externe de către entități competente în acest domeniu;
j) organizează cursuri de formare, conferințe și seminare în domeniul asigurării și evaluării calității educației;
k) participă la programe și proiecte naționale și internaționale;
l) asigură consultanță în domeniul asigurării și evaluării calității educației, cu respectarea regimului juridic al conflictelor de interese.
Articolul 250
(1) În îndeplinirea atribuțiilor sale, ARACIS constituie un registru național al evaluatorilor, din care pot face parte evaluatori români sau internaționali, experți în evaluarea calității. Membrii Registrului național al evaluatorilor pot participa la cursuri de formare după selectarea acestora și, periodic, la cursuri de formare continuă în domeniul asigurării calității educației, organizate de ARACIS sau de alte structuri partenere.
(2) Contractarea evaluatorilor prevăzuți la alin. (1) se realizează pe bază de contracte civile, tarifele fiind stabilite prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
Articolul 251
(1) ARACIS are obligația de a îndeplini și a respecta standardele privind asigurarea calității pe baza cărora funcționează entitățile membre ale EQAR, precum și de a dobândi și a menține calitatea de membru al acestui registru.
(2) Nerespectarea obligațiilor stabilite la alin. (1) pentru o perioadă de 2 ani se sancționează cu suspendarea dreptului ARACIS de a realiza evaluări externe până la redobândirea calității de membru în EQAR.
Articolul 252
(1) ARACIS este condusă de un consiliu alcătuit din 21 de membri, din care:
a) 17 sunt cadre didactice din învățământul superior care reprezintă, de regulă, domeniile de studii universitare și provin din instituții de învățământ superior diferite;
b) 2 studenți, reprezentanți ai federațiilor studențești din România, reconfirmați la începutul fiecărui an universitar;
c) un reprezentant al patronatului;
d) un reprezentant al federației sindicale cu cei mai mulți membri din învățământul superior.
(2) Membrii Consiliului ARACIS, cadre didactice, sunt profesori sau conferențiari universitari titulari, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu experiență în evaluarea calității educației, selectați pe baza criteriilor de prestigiu profesional și moral și de competență profesională și științifică.
(3) Membrii Consiliului ARACIS, cadre didactice, se selectează prin concurs pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Consiliului ARACIS și care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, anterior declanșării concursului.
(4) Reprezentanții în Consiliul ARACIS menționați la alin. (1) lit. b)-d) sunt nominalizați pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Consiliului ARACIS și care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, anterior declanșării procedurii de nominalizare.
(5) Consiliul ARACIS se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase.
(6) Durata unui mandat de membru al Consiliului ARACIS este de 4 ani.
(7) Membrii Consiliului ARACIS prevăzuți la alin. (1) lit. a) pot îndeplini calitatea de membru al consiliului pentru două mandate.
Articolul 253
(1) Consiliul ARACIS este condus de un președinte și un vicepreședinte, aleși prin vot secret, cu majoritatea membrilor consiliului.
(2) Conducerea executivă a ARACIS este asigurată de un director general, angajat prin concurs, de către Consiliul ARACIS. Acesta coordonează aparatul tehnic al instituției.
Articolul 254
(1) Calitatea de membru în Consiliul ARACIS este incompatibilă cu funcția de rector și cu orice funcție de demnitate publică.
(2) În situația în care un membru al Consiliului ARACIS este confirmat în funcția de rector sau este numit într-o funcție de demnitate publică, acestuia îi încetează de drept mandatul de membru al Consiliului ARACIS.
(3) Mandatele de membri ai Consiliului ARACIS care devin vacante se ocupă conform prevederilor metodologiei prevăzute la art. 252.
Articolul 255
(1) Pot fi experți evaluatori ai ARACIS persoanele din următoarele categorii:
a) cadre didactice titulare, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu gradul didactic de lector, conferențiar sau profesor universitar, cu experiență în evaluarea calității educației;
b) cadre didactice din instituții de învățământ superior din străinătate, cu grade didactice similare de lector, conferențiar sau profesor universitar, cu experiență în evaluarea calității educației;
c) studenți și studenți-doctoranzi;
d) cursanți;
e) reprezentanți ai angajatorilor.
(2) Selectarea experților evaluatori se realizează pe baza unei proceduri transparente, folosind criterii de competență, aprobate de către Consiliul ARACIS și publicate pe site-ul agenției.
(3) Experții evaluatori selectați sunt înscriși de ARACIS în Registrul național al evaluatorilor. ARACIS organizează periodic sesiuni de pregătire pentru aceștia.
(4) În cadrul ARACIS se va avea în vedere selectarea de evaluatori și din rândul minorităților naționale. Universitățile multiculturale, prin excepție de la art. 252 alin. (1) lit. a), pot fi reprezentate în consiliu de două cadre didactice aparținând liniilor de studii diferite, iar între cadrele didactice selectate se vor găsi obligatoriu și cadre didactice de la învățământul în limbile minorităților naționale.
Articolul 256
(1) Membrii Consiliului ARACIS nu pot participa la procedurile aferente evaluării instituției de învățământ superior cu care aceștia, soțul/soția, afinii sau rudele până la de gradul al III-lea inclusiv se află în raporturi juridice.
(2) În cazul în care instituția solicitantă a evaluării are raporturi juridice cu o persoană care este expert evaluator al ARACIS ori soț/soție, afin sau rudă până la gradul al III-lea inclusiv, acea persoană, expert evaluator al ARACIS, nu participă în cadrul procedurilor aferente evaluării respective.
Articolul 257
(1) ARACIS se finanțează integral din venituri proprii.
(2) Veniturile proprii ale ARACIS provin din:
a) venituri din contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calității, ce pot fi încheiate inclusiv cu Ministerul Educației;
b) proiecte și programe, consultanță, monitorizări, cursuri de formare, organizări de conferințe, donații, sponsorizări, precum și alte surse legal constituite.
(3) Tarifele de autorizare, de acreditare și de menținere a acreditării pentru organizațiile furnizoare de educație/instituțiile de învățământ superior și pentru programe și domenii de studii sunt elaborate de ARACIS și aprobate prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Educației.
(4) Tarifele pentru evaluarea externă a organizațiilor furnizoare de educație/instituțiilor de învățământ din străinătate se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
Articolul 258
(1) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, Consiliul ARACIS adoptă hotărâri.
(2) Președintele ARACIS emite decizii în exercitarea funcției.
Titlul V Răspunderea juridică
Articolul 259
(1) Autorii lucrărilor de licență, de disertație și de doctorat răspund pentru asigurarea originalității conținutului acestora. Îndrumătorii lucrărilor de licență, de disertație și de doctorat au obligația de diligență în ceea ce privește verificarea conformității lucrărilor științifice în raport cu cerințele specifice unei creații originale.
(2) Este interzisă oferta de vânzare, vânzarea sau punerea la dispoziția persoanelor fizice, cu orice titlu, a unor lucrări cu scopul de a fi folosite ca lucrări științifice, referate, proiecte, lucrări de absolvire, de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat ori în vederea promovării unor evaluări.
(3) Este interzisă cumpărarea unor lucrări cu scopul de a fi folosite ca lucrări științifice, referate, proiecte, lucrări de absolvire, de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat ori în vederea promovării unor evaluări.
(4) Fapta de organizare și desfășurare de către orice persoană a unor activități de formare fără autorizare de funcționare provizorie emisă de ARACIS și desfășurarea de activități educaționale în cadrul unor specializări/programe de studii neautorizate se sancționează conform prevederilor alin. (5).
(5) Constituie contravenție faptele prevăzute la alin. (2)-(4) și se sancționează cu:
a) amendă de la 100.000 la 200.000 de lei, cele prevăzute la alin. (2) și (3);
b) amendă de la 50.000 la 100.000 de lei, cele prevăzute la alin. (4).
(6) Constatarea contravenției și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (5) se fac de către ofițerii sau agenții de poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care au competențe în domeniu, la solicitarea motivată a instituției de învățământ superior.
(7) În cazul faptei prevăzute la alin. (2), care se săvârșește prin mijloace electronice, agenții constatatori ai Ministerului Afacerilor Interne pot dispune și sancțiunea complementară a întreruperii, de îndată, a transmiterii într-o rețea de comunicații electronice a conținutului care face obiectul constatării unei contravenții.
(8) Nepunerea în executare a sancțiunii complementare de către contravenient, dispusă potrivit alin. (7), dă dreptul Ministerului Afacerilor Interne să solicite motivat Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, după caz:
a) să solicite Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI București să blocheze funcționalitatea unui domeniu «.ro» prin intermediul căruia conținutul care face obiectul constatării contravenției de la alin. (2) este disponibil online;
b) să solicite furnizorilor de servicii de găzduire să întrerupă transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului care face obiectul constatării contravenției de la alin. (2), prin eliminarea acestuia la sursă;
c) în situația în care eliminarea la sursă a conținutului care face obiectul constatării contravenției de la alin. (2) nu este fezabilă, să solicite furnizorilor de rețele de comunicații electronice destinate publicului blocarea accesului utilizatorilor din România la conținutul respectiv.
(9) Solicitările prevăzute la alin. (8) conțin elemente care să poată conduce la identificarea clară a conținutului sau a domeniului «.ro» vizat și a furnizorilor de servicii de găzduire și sunt însoțite de o copie a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii care cuprinde și sancțiunea complementară aplicată contravenientului, precum și de dovada faptului că aceasta nu a fost pusă în executare.
(10) Măsurile prevăzute la alin. (9) se dispun prin decizie a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care se emite și se motivează în baza și în conformitate cu solicitările motivate ale Ministerului Afacerilor Interne.
(11) Deciziile prevăzute la alin. (10) pot fi atacate în contencios administrativ la instanța competentă potrivit art. 12 alin. (5) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la data comunicării, de către furnizorii de servicii de găzduire, furnizorii de conținut, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sau de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI București, după caz, și, în termen de 30 de zile de la data întreruperii, de către orice altă persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim.
(12) Acțiunea în contencios introdusă în temeiul alin. (11), respectiv plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii emis de către Ministerul Afacerilor Interne, introdusă în condițiile art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu suspendă executarea deciziei Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații atacate.
(13) În cazul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, indiferent de motiv, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații dispune încetarea măsurii impuse potrivit alin. (10), pe baza informării transmise de către Ministerul Afacerilor Interne privind apariția unui caz de anulare.
(14) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de la 5.000 la 50.000 de lei nepunerea în executare a măsurilor dispuse potrivit alin. (10) de către furnizorii de servicii de găzduire sau furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului.
(15) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (14) se face de către personalul împuternicit al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, iar sancțiunea se aplică de către președintele Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal de constatare a contravenției.
Titlul VI Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 260
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educației stabilește, prin ordin al ministrului educației, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, măsurile aplicabile la nivelul sistemului național de învățământ și elaborează metodologiile, regulamentele și alte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi.
(3) Studiile de scurtă durată vor putea fi organizate începând cu anul universitar 2024-2025, după autorizarea de funcționare provizorie acordată de ARACIS.
(4) Învățământul superior dual se organizează începând cu anul universitar 2024-2025, după autorizarea de funcționare provizorie acordată de ARACIS.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) titlul I, titlul III, capitolul II al titlului IV, titlul V, art. 360 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din titlul VI și titlul VII din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare;
b) Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 7 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
c) art. 3 și art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2000 privind organizarea doctoratului și a studiilor postuniversitare de specializare în cadrul Academiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 7 iulie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 596/2001;
d) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/2000 privind învățământul universitar și postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finanțate de la bugetul de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 441/2001, cu modificările ulterioare;
e) orice alte dispoziții contrare.
(6) Instituțiile de învățământ superior, precum și organizațiile furnizoare de educație/furnizorii de formare care desfășoară proces didactic pentru calificări de nivel 5 (studii de scurtă durată), nivel 6, nivel 7 și nivel 8, fără autorizare de funcționare provizorie emisă de ARACIS, la specializări/programe de studii neautorizate, intră în proces de lichidare sub sancțiunea prevăzută la art. 174 alin. (5), în situația în care fapta nu reprezintă infracțiune, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.
(7) Depășirea termenelor prevăzute la art. 232, după caz, de către instituțiile de învățământ superior, organizațiile furnizoare de educație sau furnizorii de formare care desfășoară proces didactic pentru calificări de nivel 5, nivel 6, nivel 7 și nivel 8 se sancționează conform art. 174 alin. (5) și cu intrarea în lichidare a programelor și domeniilor pentru care a fost depășit termenul de 5 ani pentru menținerea acreditării prin evaluare periodică.
(8) Sesizările privind abaterile prevăzute la art. 168 alin. (1), inclusiv cele aflate la CNATDCU la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, se soluționează de către CNATDCU cu respectarea procedurilor prevăzute în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
(9) La data intrării în vigoare a ordinului ministrului educației de aprobare a Regulamentului-cadru privind studiile universitare de doctorat, prevăzut la art. 61 alin. (1), se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 3 august 2011, cu modificările și completările ulterioare.
(10) Termenele prevăzute la art. 172 se aplică cu privire la faptele care constituie abateri disciplinare, sesizate după data intrării în vigoare a prezentei legi.
(11) În termen de 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se aprobă ordinul comun al ministrului educației și al ministrului sănătății privind stabilirea modului de acordare a avizelor pentru exercitarea funcțiilor prevăzute la art. 199 alin. (7).
(12) Prin excepție de la prevederile Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare, normele de etică și deontologie universitară aplicabile personalului angajat în instituțiile de învățământ superior, inclusiv în activitatea de cercetare, sunt prevăzute la art. 167.
(13) La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituțiile de învățământ superior particulare înființate din inițiativa și cu resursele materiale și financiare ale unei persoane fizice sau ale unui grup de persoane fizice își păstrează statutul dobândit.
(14) Unitățile de învățământ preuniversitar înființate în instituțiile de învățământ superior până la intrarea în vigoare a prezentei legi își păstrează statutul și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 17, precum și cu prevederile generale prevăzute în prezenta lege.
(15) Prevederile art. 128 alin. (5) se aplică începând cu data de 1 octombrie 2025.
(16) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege, cu excepția stării de alertă, urgență sau asediu.
(17) Persoanele juridice care au avut inițiativa înființării instituției de învățământ superior particular sau confesional particular, finalizată prin acreditarea acesteia, își păstrează calitatea de fondatori.
(18) Prevederile art. 70 alin. (2) intră în vigoare începând cu anul universitar 2030-2031. Până la această dată, senatul universitar decide numărul maxim de studenți-doctoranzi ce pot fi îndrumați simultan de un conducător de doctorat.
(19) Prevederile art. 216 alin. (19) referitoare la asigurarea pentru cadrele didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior de stat, la data încetării de drept a contractului individual de muncă în urma pensionării, a două salarii raportate la ultimul salariu de bază se aplică începând cu anul universitar 2027-2028.
Articolul 261
(1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să definitiveze noua cartă universitară, regulamentele și metodologiile de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ superior, în conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale instituțiilor de învățământ superior se vor stabili în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
Articolul 262
Instituțiile de învățământ superior de stat având activități de predare în limba minorităților naționale, care își păstrează statutul de instituții de învățământ superior multiculturale și multilingve, conform prezentei legi, sunt:
a) Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca - în limbile română, maghiară și germană;
b) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș - în limbile română și maghiară;
c) Universitatea de Arte din Târgu Mureș - în limbile română și maghiară.
Articolul 263
(1) Pentru monitorizarea eficienței manageriale, a echității și a relevanței învățământului superior pentru piața muncii se stabilește, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezenței legi, un sistem de indicatori statistici de referință pentru învățământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referință la nivel european din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educației, cu sprijinul UEFISCDI, prin consultarea CNSPIS, a ARACIS, a CNFIS, a CNATDCU, a ANC, a CNR și a federațiilor naționale studențești, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învățământului superior se bazează pe indicatorii prevăzuți la alin. (1).
(3) Sistemul de indicatori de la alin. (2) cuprinde un indicator care să reflecte respectarea art. 52 alin. (5) și a art. 54 alin. (6).
Articolul 264
Începând cu anul universitar 2027-2028, programele universitare de masterat didactic organizate în conformitate cu Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, intră în lichidare.
Articolul 265
Până la data intrării în vigoare a actelor normative subsecvente emise în executarea prezentei legi se aplică prevederile actelor normative în vigoare, în măsura în care nu contravin acesteia.
Articolul 266
Definițiile unor termeni și expresii din cuprinsul prezentei legi sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din aceasta.
ANEXĂ
LISTA
definițiilor termenilor și expresiilor utilizate în cuprinsul legii
1. Abandonul universitar la nivelul unui ciclu de studiu reprezintă ponderea studenților din cadrul unei generații care nu au reușit să absolve studiile în termen de 2 ani de la finalizarea duratei teoretice a programului de studiu.
2. Abilitarea reprezintă certificarea calității unei persoane de a conduce lucrări de doctorat.
3. Acreditarea este procesul prin care instituția de învățământ superior/organizația interesată, pe baza evaluării externe realizate în condițiile prezentei legi, dobândește dreptul de organizare a procesului de admitere, de desfășurare a procesului de învățământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor și de a emite diplome și certificate recunoscute de Ministerul Educației, la nivel instituțional sau de programe/domenii de studii, certificat printr-o hotărâre a Guvernului/ordin al ministrului educației, conform prevederilor prezentei legi.
4. Activități didactice online sincrone reprezintă acele activități didactice la care studenții și cadrele didactice participă în același timp, dar în locații separate, în general altele decât campusul universitar.
5. Aptitudinile și competențele transversale sunt cele considerate în mod obișnuit ca nefiind legate în mod specific de un anumit loc de muncă, sarcină, disciplină academică sau domeniu de cunoaștere, ci ca fiind abilități care pot fi utilizate într-o mare varietate de situații și medii de lucru. Definiția „competențelor transversale“ are asociate 6 domenii: 1) gândire critică și inovatoare; 2) abilități interpersonale; 3) abilități intrapersonale; 4) cetățenie; 5) alfabetizare media și informațională și 6) altele. Domeniul „altele“ a fost creat ca o modalitate prin care cercetătorii pot include competențe, cum ar fi sănătatea fizică sau valorile religioase, care ar putea să nu se încadreze în una dintre celelalte.
6. Asigurarea calității reprezintă un proces continuu de evaluare a calității unui sistem, a unei instituții sau a unui program de învățământ superior de către autoritatea sau autoritățile competente pentru a asigura părțile interesate că standardele educaționale satisfăcătoare sunt menținute și îmbunătățite permanent.
7. Asigurarea calității educației în învățământul superior este un proces continuu de evaluare a calității instituțiilor de învățământ superior/organizațiilor furnizoare de educație și a programelor/domeniilor de studii de nivel universitar și postuniversitar organizate de acestea.
8. Autonomia instituțională este gradul de autoguvernare necesar pentru luarea unei decizii eficiente de către instituțiile de învățământ superior cu privire la standardele lor academice, munca, managementul și activitățile conexe.
9. Autorizarea de funcționare provizorie este procesul prin care instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație - pe baza evaluării externe realizate, în condițiile prezentei legi, de către ARACIS - dobândește calitatea de furnizor de educație, prin ordin al ministrului educației sau, după caz, prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de funcționare provizorie conferă dreptul de organizare a procesului de admitere, precum și de organizare și desfășurare a procesului de învățământ.
10. Beneficiarii direcți ai educației și formării profesionale sunt studenții, precum și persoanele adulte cuprinse într-o formă de educație și formare profesională.
11. Beneficiarii indirecți ai educației și formării profesionale sunt familiile beneficiarilor direcți, angajatorii, comunitatea locală și, într-un sens larg, întreaga societate.
12. Cadrul național al calificărilor este un instrument pentru stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învățare. Cadrul național al calificărilor are ca scop integrarea și coordonarea subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și societatea civilă.
13. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare și validare, care este obținut atunci când o autoritate sau un organism competent stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde prestabilite.
14. Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii și ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum și așteptările beneficiarilor.
15. Cadrul european al calificărilor - CEC (European Qualifications Framework EQF) este un instrument de corespondență între diferitele cadre sau sisteme și niveluri ale calificărilor, fiind un cadru comun de referință cu opt niveluri, exprimate ca rezultate ale învățării. Asigură îmbunătățirea transparenței și a recunoașterii aptitudinilor și competențelor și presupune definirea descriptorilor pentru fiecare nivel și stabilirea unor criterii de corelare. Sprijină practicile existente în materie de recunoaștere datorită faptului că asigură un nivel sporit de încredere, înțelegere și comparabilitate a calificărilor. Aceasta poate facilita procesul de recunoaștere în scopuri profesionale și de învățare.
16. Cercetarea științifică universitară include cercetarea științifică propriu-zisă, creația artistică și activitățile specifice performanței sportive din instituțiile de învățământ superior.
17. Certificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învățării dobândite de persoana care învață, în urma unui proces de evaluare.
17^1. Cerințele educaționale speciale (CES) reprezintă necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației, adaptate particularităților individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe/dizabilități sau tulburări/dificultăți de învățare ori de altă natură, precum și o asistență complexă de natură medicală, socială și/sau educațională.
18. Clasificarea europeană a ocupațiilor - ESCO este clasificarea multilingvă europeană a aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor. ESCO descrie, identifică și clasifică ocupațiile și competențele profesionale relevante pentru piața muncii din Uniunea Europeană și educație și formare profesională.
19. Clasificarea internațională standard a educației (ISCED-F 2013) este clasificarea internațională de referință pentru organizarea programelor de educație și a calificărilor aferente pe domenii și niveluri educaționale.
20. Competența reprezintă capacitatea dovedită de a utiliza cunoștințe, aptitudini și abilități personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu pentru dezvoltarea profesională și personală.
21. Competențele profesionale sunt un ansamblu unitar și dinamic de cunoștințe și abilități. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare. Abilitățile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer și rezolvare de probleme, reflecție critică și constructivă, creativitate și inovare.
22. Competențele transversale reprezintă achiziții valorice și atitudinale care depășesc un anumit domeniu/program de studiu și se exprimă prin următorii descriptori: autonomie și responsabilitate, interacțiune socială, dezvoltare personală și profesională.
23. Consorțiul universitar reprezintă o asociere voluntară, de interes general, constituită de către două sau mai multe instituții de învățământ superior acreditate, cu scopul de a coopera în principalele domenii de activitate.
24. Creditele de studii transferabile în sistem european (ECTS - European Credit Transfer System) exprimă volumul de muncă pentru activități de învățare necesar pentru a dobândi un set de rezultate ale învățării. Creditele ECTS sunt exprimate, în general, în numere întregi.
25. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental de organizare și funcționare a unui/unei furnizor de educație/unități/instituții furnizoare de educație în procesul autorizării de funcționare provizorie/acreditării/ menținerii acreditării/evaluării externe și interne și asigurării calității.
26. Cunoștințele reprezintă rezultatul asimilării de informații prin învățare. Cunoștințele reprezintă ansamblul de fapte, principii, teorii și practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu. În contextul Cadrului european al calificărilor, cunoștințele sunt descrise ca teoretice și/sau faptice. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare.
27. Echivalare reprezintă procesul de evaluare a curriculumului parcurs până la eliberarea actului de studii și compatibilitatea lui cu sistemul de învățământ românesc, care se poate finaliza cu eliberarea unui atestat. Atestatul de echivalare conferă titularului dreptul la continuarea studiilor și/sau accesul pe piața forței de muncă, în condițiile legii.
28. Educația este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor și activităților de învățare și formare de rezultate ale învățării. Educația include atât activitățile de învățare în context formal, cât și în context nonformal sau informal.
29. Educația și formarea profesională reprezintă ansamblul coerent și continuu de activități și experiențe de învățare prin care trece subiectul învățării pe întreaga durată a traseului său educațional-formativ.
30. EQF/CEC - Cadrul european al calificărilor pentru învățare pe tot parcursul vieții este un instrument de referință pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări și care promovează atât învățarea de-a lungul vieții, cât și egalitatea de șanse în societatea bazată pe cunoaștere, precum și continuarea integrării cetățenilor pe piața europeană a muncii, respectând în același timp marea diversitate a sistemelor naționale de educație.
31. Evaluarea instituțională a calității constă în examinarea multicriterială a calității educației, a măsurii în care o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior și programele de studii organizate de aceasta îndeplinesc standardele de calitate. Atunci când evaluarea calității este efectuată de organizație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.
32. Evaluarea pe parcurs cuprinde teste, proiecte, teme pentru acasă, referate sau alte forme de evaluare, care se realizează în timpul semestrului.
33. Evaluarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite cunoștințe, abilități și responsabilitate și autonomie într-un domeniu de studii.
34. Hărțuirea sexuală reprezintă pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații între personalul din învățământul superior și studenți, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare.
35. Indicatorul de performanță reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referință. Nivelul minim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard de referință, este opțional și diferențiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.
36. Instituția de învățământ superior este o persoană juridică de drept public sau de drept privat, după caz, ce funcționează independent pe baza principiului autonomiei universitare și care furnizează programe de învățământ superior, sub condiția evaluării externe în vederea asigurării calității educației, fiind recunoscută de către autoritatea competentă a unui stat parte sau de către unitatea teritorială a acesteia ca aparținând sistemului său de învățământ superior.
37. Învățarea pe tot parcursul vieții se referă la toate activitățile de învățare formale, nonformale sau informale care se desfășoară pe întreaga durată de viață a unei persoane și care are scopul de a îmbunătăți și dezvolta capacitățile umane, cunoștințele, abilitățile, atitudinile și competențele.
38. Învățământul reprezintă un serviciu public organizat în condițiile unui regim juridic de drept public în scopul educării și formării profesionale a cetățenilor.
39. Învățământul public este echivalentul învățământului de stat, așa cum este definit în Constituția României, republicată.
40. Învățământul privat este echivalentul învățământului particular, așa cum este definit în Constituția României, republicată.
41. Libertatea academică este libertatea personalului academic și a studenților de a se angaja în cercetare, predare, învățare și comunicare în și cu societatea, fără interferențe sau teama de represalii.
42. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs într-o funcție de conducere la nivelul unei instituții de învățământ superior din cadrul sistemului național de învățământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită.
43. Mobilitatea academică a studenților reprezintă dreptul studenților și studenților-doctoranzi de a li se recunoaște creditele transferabile dobândite, în condițiile legii, la alte instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate. Mobilitatea academică a studenților poate fi internă sau internațională și, după caz, definitivă sau temporară.
44. Mobilitatea fizică presupune deplasarea studentului la instituția de învățământ superior la care are loc perioada de studii și desfășurarea de activități de învățare, predare, cercetare, aplicații practice și de evaluare în spațiul universitar.
45. Mobilitatea virtuală presupune utilizarea unor resurse și instrumente electronice, informatice și de comunicații specifice pentru a facilita și sprijini activitățile de învățare, predare, cercetare, aplicații practice și de evaluare desfășurate într-o altă instituție de învățământ superior decât cea de trimitere.
46. NEETs - tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională.
47. Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană într-o unitate economico-socială. Aceasta se desfășoară în mai multe locuri de muncă ce implică sarcini similare și care necesită un set de abilități similare. Ocupația unei persoane poate fi exprimată prin funcția sau meseria exercitată de aceasta.
48. Organizația furnizoare de educație este o instituție de învățământ superior. Orice persoană juridică fără scop patrimonial care se supune procesului de evaluare externă a calității educației și obține autorizarea de funcționare provizorie dobândește statutul de organizație furnizoare de educație, ce îi conferă dreptul de a desfășura activități de învățământ pe bază de programe și/sau domenii de studii de nivel universitar și/sau postuniversitar, legal organizate.
49. Programele de calificare profesională reprezintă oferta educațională care conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrise în Registrul național al calificărilor.
50. Programele de studii concretizează oferta educațională a unei instituții de învățământ superior/organizații furnizoare de educație.
51. Programele de studii în domeniile învățării științelor exacte, ingineriei și matematicii, denumite STIM, sunt programe de studii din ramurile de știință: matematică, fizică, chimie și inginerie chimică, informatică, arhitectură și urbanism, știința mediului, biologie, biochimie și științe inginerești.
52. Programele de studii integrate sunt programe de învățământ superior elaborate în comun, puse în aplicare și recunoscute pe deplin de două sau mai multe instituții de învățământ superior din Spațiul european al învățământului superior. Programele comune pot fi puse în aplicare la orice nivel din învățământul superior, și anume, licență, masterat sau doctorat, sau chiar pentru un ciclu scurt. Programele comune pot fi naționale, atunci când toate instituțiile de învățământ superior implicate sunt din aceeași țară, sau transnaționale/ internaționale, atunci când cel puțin două țări diferite sunt reprezentate în rândul instituțiilor de învățământ superior implicate.
53. Programul de studii acreditat este programul de studii pentru care, în urma unui proces de evaluare externă efectuat de o agenție de asigurare a calității, se certifică îndeplinirea cerințelor minime ale standardelor și indicatorilor de performanță aferenți procesului de acreditare, printr-o hotărâre a Guvernului/ordin al ministrului educației, după caz.
54. Programul de studii autorizat este programul de studii evaluat pentru care, în urma unui proces de evaluare externă efectuat de ARACIS, se certifică îndeplinirea condițiilor și cerințelor minime ale standardelor și indicatorilor de performanță aferenți procesului de autorizare de funcționare provizorie, printr-o hotărâre a Guvernului/ordin al ministrului educației, după caz.
55. Recunoașterea formală a rezultatelor învățării înseamnă procesul în baza căruia o autoritate competentă acordă un statut oficial rezultatelor învățării dobândite, în vederea frecventării unor programe de studii suplimentare sau a încadrării în muncă, prin:
a) acordarea de calificări: certificate, diplome sau titluri;
b) validarea învățării nonformale și informale;
c) acordarea de echivalențe, de credite sau de derogări.
56. Registrul european pentru asigurarea calității în învățământul superior (EQAR) reprezintă registrul oficial al Spațiului european al învățământului superior în care sunt înregistrate agențiile de asigurare a calității care au demonstrat că respectă în măsură substanțială un set comun de principii privind asigurarea calității în Europa. Aceste principii sunt stabilite în Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul european al învățământului superior (ESG).
57. Registrul matricol unic al universităților din România (RMUR) este o bază de date națională electronică în care sunt înregistrați toți studenții din instituțiile de învățământ superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să funcționeze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe baza registrelor matricole ale instituțiilor de învățământ superior.
58. Registrul național al calificărilor este o bază de date națională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România, formată din RNCP și RNCIS.
59. RUNIDAS - Registrul unic național integrat al diplomelor și actelor de studii.
60. Rezultatele învățării sunt enunțuri care se referă la ceea ce cunoaște, înțelege și este capabil să facă un cursant la terminarea unui proces de învățare și care sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități, responsabilitate și autonomie.
61. Societatea cunoașterii este o societate în care cunoașterea constituie principala resursă, fiind creată, împărtășită și utilizată pentru a genera prosperitate și bunăstare membrilor săi.
62. Spațiul european al învățământului superior (SEIS) reprezintă un cadru de colaborare internațională dezvoltat în cadrul Procesului Bologna cu scopul îmbunătățirii compatibilității sistemelor de învățământ superior în vederea creșterii mobilității studenților, personalului și a cercetătorilor și creșterii angajabilității absolvenților, prin implementarea unor reforme structurale și utilizarea unor instrumente comune, consolidarea mecanismelor de asigurare a calității și cu respectarea valorilor fundamentale ale învățământului superior: autonomie, libertate academică și integritate, participarea studenților și a personalului în guvernanța instituției de învățământ superior, responsabilitatea publică pentru învățământul superior.
63. Specializarea reprezintă o arie dintr-un domeniu științific care, în urma parcurgerii unui program de studii universitare, conduce la o calificare.
64. Statele terțe reprezintă orice stat, cu excepția statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului economic european și a Confederației Elvețiene.
65. Suplimentul la diplomă este anexat unei diplome de învățământ superior eliberate de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe - în special celor din alte țări - să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării absolvite și ale aptitudinilor dobândite.
66. Unitatea de rezultate ale învățării reprezintă partea unei calificări care cuprinde un set coerent de cunoștințe, abilități și responsabilitate și autonomie, care pot fi evaluate și validate.
67. Validarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învățării dobândite de o persoană, evaluate și certificate, corespund cerințelor specifice pentru o unitate sau o calificare.
68. Violența psihologică - bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane, și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, comportamente ce se desfășoară în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.