Legea nr. 8/1996
LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996 (republicată) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Forma preluată de pe Portalul Legislativ la 15 octombrie 2026, fără notele de modificare. Rezumat
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul I Dispoziții introductive
Articolul 1
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial.
(2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.
(3) Dispozițiile prezentei legi se aplică numai în condițiile respectării prevederilor legislației naționale în materia prelucrării datelor cu caracter personal.
Articolul 2
Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte dispoziții legale.
Articolul 2^1
(1) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică după urmează:
a) serviciu online auxiliar - un serviciu online care constă în furnizarea către public, de către sau sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau televiziune, de programe de televiziune sau radio, simultan cu difuzarea lor de către organismul de radiodifuziune sau televiziune ori în cursul unei perioade definite de timp după această difuzare, precum și a oricărui material care are caracter auxiliar în raport cu această difuzare;
b) retransmisie - orice retransmitere simultană, nealterată și integrală, alta decât retransmisia prin cablu, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale pornind din oricare stat membru de programe de televiziune sau de radio destinate recepționării de către public, în cazul în care o astfel de transmisie inițială este efectuată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, dar nu online;
c) mediu gestionat - un mediu în care un operator al unui serviciu de retransmisie furnizează o retransmisie securizată unor utilizatori autorizați;
d) introducere directă - un proces tehnic prin care un organism de radiodifuziune sau televiziune își transmite semnalele purtătoare de programe unui organism care nu este un organism de radiodifuziune sau televiziune, astfel încât semnalele purtătoare de programe nu sunt accesibile publicului în timpul transmisiei respective;
e) organizație de cercetare - o universitate, inclusiv bibliotecile acesteia, un institut de cercetare sau orice altă entitate al cărei scop principal este efectuarea de cercetări științifice sau desfășurarea de activități educaționale care includ, de asemenea, efectuarea de cercetări științifice, fără scop lucrativ sau prin reinvestirea tuturor profiturilor în cercetarea științifică ori în temeiul unei misiuni de interes public, recunoscută prin lege, astfel încât de accesul la rezultatele generate de o astfel de cercetare științifică să nu poată beneficia, în mod preferențial, o entitate care exercită o influență decisivă asupra unei astfel de organizații;
f) extragerea textului și a datelor - orice tehnică analitică automatizată care vizează analizarea textului și a datelor în formă digitală pentru a genera informații precum modele, tendințe și corelații, fără însă a se limita la acestea;
g) instituție de conservare a patrimoniului cultural - o bibliotecă deschisă publicului sau un muzeu, o arhivă sau o instituție de conservare a patrimoniului cinematografic sau sonor, precum și orice alte instituții publice de cultură care desfășoară activități în domeniul educației, organizate în afara sistemului național de învățământ formal, având drept scop păstrarea și promovarea culturii naționale;
h) publicație de presă - o colecție alcătuită în principal din opere literare cu caracter jurnalistic, dar care poate include și alte opere sau alte obiecte protejate;
i) editor de publicații de presă - furnizor de servicii la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea căruia este publicată, în orice formă de mass-media, scrisă sau online, o publicație de presă în sensul dispozițiilor prezentei legi;
j) serviciu al societății informaționale - un serviciu astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările și completările ulterioare;
k) furnizor al unui serviciu online de partajare de conținut - un furnizor al unui serviciu al societății informaționale, al cărui scop principal sau unul dintre scopurile principale este acela de a stoca și de a oferi publicului acces la un volum semnificativ de opere protejate prin drept de autor sau de alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi, pe care le organizează și le promovează direct sau indirect, spre exemplu, prin utilizarea unor mijloace de promovare țintită, în scop lucrativ.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b) trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) retransmisia să fie efectuată de o altă parte decât organismul de radiodifuziune sau televiziune care a efectuat transmisia inițială sau sub controlul și responsabilitatea căruia a fost efectuată transmisia inițială, indiferent de modul în care partea care realizează retransmisia obține semnalele purtătoare de program de la organismul de radiodifuziune sau televiziune în scopul retransmisiei; și
b) atunci când retransmisia se face printr-un serviciu de acces la internet, astfel cum este acesta definit la art. 2 pct. 2 paragraful 2 din Regulamentul (UE) 2015/2.120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii, aceasta să aibă loc într-un mediu gestionat.
(3) Pentru a fi considerată publicație de presă în sensul prevăzut la alin. (1) lit. h) este necesară îndeplinirea următoarelor criterii:
a) constituie un element individual în cadrul unei publicații periodice sau publicații actualizate regulat sub un singur titlu, cum ar fi un ziar sau o revistă de interes general ori de specialitate;
b) are scopul de a oferi publicului larg informații referitoare la știri sau alte subiecte;
c) este publicată în orice formă de mass-media, scrisă sau online, la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea unui furnizor de servicii organizat potrivit legii.
(4) Nu reprezintă publicații de presă, în sensul alin. (1) lit. h), publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice.
(5) Enciclopediile online fără scop lucrativ, arhivele educaționale sau științifice fără scop lucrativ, platformele de elaborare și de partajare de softuri cu sursă deschisă, prestatorii de servicii de comunicații electronice, astfel cum sunt definite/definiți la art. 4 alin. (1) pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare, piețele online, serviciile cloud destinate întreprinderilor ori serviciile cloud care le permit utilizatorilor să încarce conținuturi pentru propriul uz nu sunt considerate prestatori de servicii online de partajare de conținut în sensul alin. (1) lit. k).
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul II Subiectul dreptului de autor
Articolul 3
(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii.
(4) Sunt recunoscuți și protejați ca titulari ai dreptului de autor persoanele fizice sau juridice, care au dobândit această calitate prin moștenire sau cesiune, în condițiile legii, precum și editorii de opere muzicale și de opere scrise, pentru drepturile care le-au fost transferate în baza unor acorduri individuale și care au dreptul cel puțin la o parte din veniturile provenite din drepturi.
(5) Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acțiuni condiționate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensații către aceștia și care nu acționează în calitate de consumator.
Articolul 4
(1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.
(2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.
Articolul 5
(1) Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare.
(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile prezentei legi.
(3) În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.
(4) În cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori.
(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine coautorilor în proporțiile pe care aceștia le-au convenit. În lipsa unei convenții, remunerația se împarte proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.
Articolul 6
(1) Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.
(2) În lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul III Obiectul dreptului de autor
Articolul 7
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, fotogramele peliculelor cinematografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Articolul 8
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
Articolul 9
Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.
g) fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice și altele asemenea;
h) materiale rezultate dintr-un act de reproducere a unei opere de artă vizuală, al cărei termen de protecție a expirat, cu excepția cazului în care materialul rezultat din actul de reproducere este original, în sensul că reprezintă o creație intelectuală proprie a autorului.
Articolul 9^1
Se consideră că o operă sau un alt obiect protejat se află în afara circuitului comercial atunci când se poate presupune, cu bună-credință, că întreaga operă sau întregul obiect protejat nu se află la dispoziția publicului prin canalele comerciale obișnuite, după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina dacă este disponibil(ă) publicului.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul IV Conținutul dreptului de autor
Articolul 10
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștința publică;
b) dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștința publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării.
Articolul 11
(1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.
(2) După moartea autorului, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) și d) se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
Articolul 12
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.
Articolul 13
Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
c) importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă;
d) închirierea operei;
e) împrumutul operei;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei;
h) retransmiterea prin cablu a operei;
i) realizarea de opere derivate.
j) retransmisia operei.
Articolul 14
Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Articolul 15
(1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora.
(2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia.
Articolul 16
Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.
Articolul 17
Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.
Articolul 18
(1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop.
(2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului și dă dreptul acestuia la o remunerație echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunțări.
(3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituțiilor de învățământ și prin bibliotecile publice cu acces gratuit.
(4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.
(5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piață, efectuat sau consimțit de titularul de drepturi.
Articolul 19
Dispozițiile prezentei legi privind închirierea și împrumutul nu se aplică:
a) construcțiilor rezultate din proiecte arhitecturale;
b) originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate pentru realizarea produselor de consum;
c) originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract;
d) lucrărilor de referință pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituții;
e) operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității obișnuite.
Articolul 20
(1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
(2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului.
(3) În vederea aplicării principiului țării de origine, actele de comunicare publică și de punere la dispoziția publicului a operelor sau altor obiecte protejate, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât membrii publicului să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment ales în mod individual, care au loc în cazul furnizării către public:
a) a unor programe de radio; sau
b) a unor programe de televiziune care sunt:
(i) programe de știri și actualități;
(ii) producții proprii finanțate integral de organismul de radiodifuziune, când aceste acte de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului sunt efectuate în cadrul unui serviciu online auxiliar de către sau sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune, precum și actele de reproducere a operelor sau altor obiecte protejate care sunt necesare pentru furnizarea, accesarea sau utilizarea acestui serviciu online pentru aceleași programe, în scopul exercitării dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru respectivele acte, se consideră a avea loc numai în statul membru în care organismul de radiodifuziune își are sediul principal.
(4) La stabilirea remunerației pentru drepturile cărora li se aplică principiul țării de origine, părțile iau în considerare toate aspectele serviciului online auxiliar, cum ar fi caracteristicile serviciului, inclusiv durata disponibilității online a programelor furnizate în cadrul serviciului, audiența și versiunile lingvistice oferite.
(5) Criteriile stabilite la alin. (4) nu exclud calcularea remunerației pe baza veniturilor organismului de radiodifuziune sau televiziune, provenite din activitatea serviciului online auxiliar.
(6) Aplicarea principiul țării de origine nu aduce atingere libertății contractuale a titularilor de drepturi și a organismelor de radiodifuziune sau televiziune de a încheia acorduri, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, de limitare a exploatării respectivelor drepturi, inclusiv a drepturilor prevăzute la art. 14, art. 15 alin. (1) și art. 20 alin. (1).
(7) Prevederile alin. (3) lit. b) nu se aplică transmisiilor de evenimente sportive, de opere și alte obiecte protejate incluse în acestea.
Articolul 21
În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege:
a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public;
b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, inclusiv prin introducere directă, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
Articolul 22
Prin retransmisie prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege retransmiterea simultană, nealterată și integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale sau a retransmisiei ce are loc pe teritoriul național ori, după caz, a unei transmisii inițiale pornind din alt stat membru, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, de programe de televiziune sau de radio destinate recepționării de către public, indiferent de modul în care operatorul unui serviciu de retransmisie prin cablu obține semnalele purtătoare de program de la organismul de radiodifuziune sau televiziune în scopul retransmisiei.
Articolul 23
Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală.
Articolul 24
(1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din prețul net de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
(2) Dreptul menționat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum și orice comerciant de opere de artă.
(3) În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost făcute într-un număr limitat de către însuși autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale.
(4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăși 12.500 euro sau contravaloarea în lei:
a) de la 300 la 3.000 euro - 5%;
b) de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;
c) de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;
d) de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;
e) de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;
f) peste 500.000 euro - 0,25%.
(5) Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informațiile prevăzute la alin. (1), în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reținerea procentelor sau cotelor din prețul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, și de plată către autor a sumei datorate conform prevederilor alin. (4).
(6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanții acestora pot solicita, timp de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informații necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4).
(7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.
Articolul 25
Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului operei și să o pună la dispoziția acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor și cu condiția ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului operei o garanție suficientă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă valoarea pe piață a originalului, precum și o remunerație corespunzătoare.
Articolul 26
(1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului ei la prețul de cost al materialului.
(2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie a operei, într-o manieră corespunzătoare.
(3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei și de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii proiectelor.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul V Durata protecției dreptului de autor
Articolul 27
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
(2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părți, serii, volume și în orice alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecție va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.
Articolul 28
(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 24 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație. Remunerațiile colectate din utilizări se fac venit la fondul social cultural al organismului de gestiune colectivă care exercită aceste drepturi.
(2) Persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică în mod legal.
Articolul 29
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoștința publică în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința publică a acestora.
(2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoștința publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identității autorului se aplică dispozițiile art. 28 alin. (1).
Articolul 30
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2) În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.
(3) Termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor, indiferent dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, cu condiția ca contribuția adusă respectivei compoziții muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.
Articolul 31
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoștința publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.
Articolul 32
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani.
Articolul 33
Modificările neesențiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecției ori aranjării, precum și corectarea conținutului unei opere sau colecții, care sunt necesare pentru continuarea activității colecției în modul în care a intenționat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecție a acestei opere sau colecții.
Articolul 34
Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morții autorului sau aducerii operei la cunoștința publică, după caz.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul VI Limitele exercitării dreptului de autor
Articolul 35
(1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
(2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d) de opere, utilizate în scopul unic de ilustrare didactică sau de cercetare științifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap și în limita cerută de handicapul respectiv.
(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condițiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic și al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat și care nu au o semnificație economică de sine stătătoare.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Articolul 35^1
(1) Sunt permise, fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui drept conex și fără plata vreunei remunerații, reproducerea, distribuirea, comunicarea către public, punerea la dispoziția publicului, radiodifuzarea, închirierea și împrumutul unei opere sau altui obiect protejat, cu condiția ca acestea să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor, în scopul:
a) realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acționează în numele acesteia, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul exclusiv al persoanei beneficiare;
b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziție, distribuirea sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării exclusive de către o persoană beneficiară.
(2) Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice alte dizabilități, o persoană care:
a) este nevăzătoare;
b) are deficiențe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obține o funcție vizuală echivalentă, în esență, cu cea a unei persoane fără astfel de deficiențe și care, drept urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de deficiență;
c) are un handicap de percepție sau dificultăți de citire și, în consecință, nu poate să citească opere imprimate în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu suferă de un astfel de handicap;
d) suferă de un handicap fizic ce o împiedică să țină în mână ori să manipuleze o carte sau să își concentreze privirea ori să își miște ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod obișnuit pentru citire.
(3) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos, prevăzute la alin. (1), au următoarele semnificații:
a) operă sau alt obiect protejat înseamnă o operă care se prezintă sub formă de carte, publicație periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notații, inclusiv partituri, precum și ilustrațiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio, cum ar fi cărțile audio, și în format digital, care este protejată prin drept de autor sau drepturi conexe și care este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziția publicului în mod legal;
b) exemplar în format accesibil înseamnă un exemplar al unei opere sau al unui alt obiect protejat, care este realizat întrun mod sau o formă alternativă și care îi permite persoanei beneficiare să aibă acces la opere sau alte obiecte protejate, inclusiv acces în condiții la fel de viabile și confortabile ca cele de care se bucură o persoană care nu suferă de niciuna dintre deficiențele sau de niciunul dintre handicapurile prevăzute la alin. (2);
c) entitate autorizată înseamnă o entitate care este autorizată sau recunoscută de un stat membru în vederea furnizării, fără scop lucrativ, către persoane beneficiare, de servicii de educație, formare pedagogică, citire adaptativă sau acces la informații, incluzând și instituțiile publice sau organizațiile fără scop lucrativ, care oferă aceleași servicii persoanelor beneficiare ca una dintre activitățile lor de bază sau dintre obligațiile lor instituționale, sau ca parte a misiunilor acestora de interes public. În scopul luării în evidență, entitățile autorizate au obligația să notifice Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care urmează să comunice informațiile către punctul central de acces al Uniunii Europene și către punctul de acces la informații instituit de Biroul Internațional al Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală.
(4) În vederea realizării unui exemplar în format accesibil în conformitate cu prevederile alin. (1) sunt exceptate de la dreptul de reproducere:
a) orice acte necesare pentru a modifica, a converti sau a adapta o operă sau alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe;
b) furnizarea mijloacelor necesare pentru a parcurge informațiile într-un exemplar în format accesibil;
c) modificările care ar putea fi necesare atunci când formatul unei opere sau al unui alt obiect protejat este deja accesibil pentru anumite persoane beneficiare, în timp ce ar putea să nu fie accesibil pentru alte persoane beneficiare, din cauza diferitelor deficiențe sau handicapuri sau a diferitelor grade ale respectivelor deficiențe sau handicapuri.
(5) Utilizările prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure și să respecte integritatea operei sau obiectelor protejate prin drept de autor sau prin drepturi conexe, ținând seama în mod corespunzător de modificările necesare pentru ca opera sau alt obiect al protecției să devină utilizabile în formatul accesibil.
(6) Orice dispoziție contractuală care are drept scop înlăturarea sau limitarea în orice mod a utilizărilor permise conform alin. (1) este nulă de drept.
Articolul 35^2
(1) Entitățile autorizate care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) au obligația stabilirii și respectării unor proceduri clare și transparente cu ocazia îndeplinirii următoarelor obligații:
a) distribuie, comunică și pun la dispoziție exemplare în format accesibil numai către persoanele beneficiare sau alte entități autorizate;
b) adoptă măsurile corespunzătoare pentru a descuraja reproducerea, distribuția, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului în mod neautorizat a exemplarelor în format accesibil;
c) dă dovadă de grija cuvenită atunci când tratează operele sau alte obiecte protejate, precum și exemplarele în format accesibil ale acestora și ține evidența acestor operațiuni;
d) publică și actualizează, pe site-ul propriu, dacă este cazul, sau prin intermediul altor canale online sau offline, informații cu privire la modul în care își respectă obligațiile prevăzute la lit. a)-c);
e) respectă dispozițiile legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor beneficiare.
(2) Orice persoană beneficiară sau entitate autorizată, din România sau din alt stat membru al Uniunii Europene, are dreptul să obțină, de la o entitate autorizată care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) și care are sediul în România, un exemplar în format accesibil al unei opere sau alt obiect protejat, dacă acesta este disponibil.
(3) Entitățile autorizate din România au posibilitatea să solicite și să obțină de la o entitate autorizată din alt stat membru al Uniunii Europene un exemplar în format accesibil al unei opere sau al altui obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe sau accesul la un astfel de exemplar, în condițiile legii naționale a statului respectiv.
(4) La cererea persoanelor beneficiare, a altor entități autorizate sau a titularilor de drepturi de autor, entitatea autorizată care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) este obligată să pună la dispoziție, într-o formă accesibilă, următoarele informații:
a) lista operelor sau a altor obiecte protejate prin drept de autor sau drepturi conexe, pentru care dispune de exemplare în format accesibil, precizând formatele disponibile;
b) numele și datele de contact referitoare la entitățile autorizate cu care a efectuat schimburi de exemplare în format accesibil.
(5) Exportul de exemplar în format accesibil, efectuat de o entitate autorizată stabilită într-un stat membru către o țară terță, care este parte la Tratatul de la Marrakesh, precum și importul de asemenea exemplare, dintr-o țară terță, membră a Tratatului de la Marrakesh, efectuat de o persoană beneficiară sau de o entitate autorizată dintr-un stat membru, se efectuează în condițiile Regulamentului (UE) 2017/1.563 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2017 privind schimbul transfrontalier între Uniune și țările terțe de exemplare în format accesibil ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate.
Articolul 36
(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 36^1
(1) Sunt permise reproducerea și extragerea de text și de date efectuate de către organizațiile de cercetare și de instituțiile de conservare a patrimoniului cultural în scopuri de cercetare științifică, din opere sau alte obiecte protejate, la care au acces în mod legal.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul drepturilor prevăzute la art. 141 alin. (1).
(3) Copiile operelor sau ale altor obiecte protejate realizate în conformitate cu alin. (1) se păstrează cu luarea unor măsuri de securitate adecvate și pot fi păstrate în scopuri de cercetare științifică, inclusiv pentru a verifica rezultatele cercetării.
(4) Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri menite să asigure securitatea și integritatea rețelelor și a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate, fără ca astfel de măsuri să excedeze ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(5) Titularii de drepturi, organizațiile de cercetare și instituțiile de conservare a patrimoniului cultural pot să elaboreze, de comun acord, practici referitoare la aplicarea dispozițiilor înscrise în alin. (1)-(4).
Articolul 36^2
(1) Sunt permise reproducerile și extragerile din opere și din alte obiecte protejate accesibile în mod legal în scopul extragerii textului și a datelor.
(2) Reproducerile și extragerile efectuate în conformitate cu alin. (1) pot fi păstrate atât timp cât este necesar pentru extragerea textului și a datelor.
(3) Excepția prevăzută la alin. (1) se aplică cu condiția ca utilizarea operelor și a altor obiecte protejate să nu fi fost rezervată în mod expres de către titularii de drepturi în mod corespunzător, cum ar fi mijloace care pot fi citite automat în cazul conținutului făcut public online.
(4) Aplicarea prezentului articol nu aduce atingere aplicării art. 36^1.
Articolul 36^3
(1) Prin excepție de la dreptul de comunicare publică și dreptul de punere la dispoziția publicului, precum și de la drepturile prevăzute la art. 74 alin. (1) și art. 141 alin. (1), sunt permise utilizările digitale ale operelor și ale altor obiecte protejate, inclusiv în mediul online și cel transfrontalier, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, de obiectivul unic de ilustrare didactică, cu condiția ca o astfel de utilizare:
a) să aibă loc sub responsabilitatea unei instituții de învățământ, în clădirea acesteia sau în alt loc, ori într-un mediu electronic securizat la care au acces doar elevii sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ;
b) să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil;
c) să nu urmărească un scop comercial;
d) să nu înlocuiască sau să afecteze achiziționarea materialelor destinate pieței educaționale.
(2) Dacă instituția de învățământ care utilizează operele și alte obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică prin intermediul unor medii electronice securizate, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, se află sub jurisdicția României, se consideră că utilizarea are loc numai pe teritoriul național.
Articolul 36^4
Se exceptează de la dreptul de reproducere, precum și de la drepturile prevăzute la art. 74 alin. (1) și art. 141 alin. (1), realizarea de copii ale operelor sau obiectelor protejate aflate în colecțiile permanente ale instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural, în orice format sau pe orice tip de suport, în scopul conservării și în măsura în care este necesar pentru o astfel de conservare.
Articolul 36^5
(1) Orice dispoziție contractuală care nu respectă excepțiile prevăzute la art. 36^1, 36^3 și 36^4 nu are forță executorie.
(2) Prevederile art. 36^1, 36^3 și 36^4 se aplică doar în cazuri speciale, cu condiția să nu contravină exploatării normale a operei sau altui obiect protejat și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor.
(3) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecție au obligația de a pune la dispoziția beneficiarilor prevederilor art. 36^1, 36^3 și 36^4 mijloacele necesare pentru accesul legal la opere sau la oricare alt obiect al protecției.
(4) Titularii de drepturi pot să limiteze numărul copiilor realizate în condițiile aplicării prevederilor art. 36^1, 36^3 și 36^4.
Articolul 37
Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă în următoarele cazuri:
a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o caricatură, parodie sau pastișă, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce privește opera originală și autorul acesteia;
c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menționarea autorului.
Articolul 38
(1) În scopul de a testa funcționarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care produc ori vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publică a acestora, precum și echipament pentru receptarea de emisiuni de radio și de televiziune pot reproduce și prezenta extrase din opere, cu condiția ca aceste operațiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.
(2) Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terți, organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora și fără plată, putând solicita în acest scop și informații de interes public, deținute, potrivit legii, de instituțiile publice competente.
Articolul 39
(1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remunerații care nu poate face obiectul unei renunțări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor › Secţiunea I Dispoziții comune
Articolul 40
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu și pentru o anumită durată.
(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.
(4) În cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu cesionarul și nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract.
(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuși opera și poate transmite dreptul neexclusiv și altor persoane.
(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimțământul expres al cedentului.
(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.
(8) Consimțământul menționat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
Articolul 40^1
(1) Atunci când acordă licențe neexclusive sau își cesionează drepturile exclusive pentru exploatarea operelor sau a altor obiecte protejate, autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul să primească o remunerație adecvată și proporțională în raport cu valoarea economică a drepturilor autorizate sau cesionate, ținând cont de contribuția la ansamblul operei sau al altor obiecte protejate, sau de exploatarea ei/lor efectivă, precum și de practicile de piață. Fără să reprezinte regula și în lipsa unor clauze contrare, plata unei sume forfetare poate constitui o remunerare adecvată și proporțională.
(2) La punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute la alin. (1) se ține seama de principiul libertății contractuale și de cel al unui just echilibru între drepturile și interesele părților, fiind utilizate mecanisme precum acordurile colective sau contractele colective de muncă, după caz.
(3) Aplicarea principiului prevăzut la alin. (1), în ceea ce privește licențele neexclusive, nu constituie o interdicție pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți de a autoriza utilizările necomerciale conform art. 144 alin. (4) lit. b), precum și utilizările gratuite ale operelor sau altor obiecte protejate, realizate prin intermediul licențelor neexclusive.
Articolul 40^2
(1) Autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc din partea succesorilor lor în drepturi sau a părților cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, informații privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor lor, în funcție de particularitățile fiecărui sector.
(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) trebuie să:
a) permită accesul la date recente, complete, relevante și pertinente privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor;
b) acopere toate modalitățile de exploatare și toate sursele de venituri, inclusiv, dacă este cazul, veniturile generate de produsele promoționale sau veniturile relevante generate la nivel mondial;
c) fie pe înțelesul autorului sau al artistului interpret sau executant și să permită evaluarea efectivă a valorii economice a drepturilor în cauză;
d) fie transmise periodic, cel puțin o dată pe an.
(3) În cazul în care drepturile prevăzute la alin. (1) au făcut ulterior obiectul unei licențe, autorii și artiștii interpreți sau executanți sau reprezentanții acestora primesc, la cerere, de la subcontractanți, informații suplimentare în cazul în care primul lor partener contractual nu deține toate informațiile care ar fi necesare în sensul alin. (1).
(4) În cazul prevăzut la alin. (3), când se solicită informații suplimentare, primul partener contractual al autorilor și al artiștilor interpreți sau executanți furnizează informații cu privire la identitatea subcontractanților. Cererile se pot adresa direct subcontractanților, de către autori sau artiștii interpreți sau executanți ori pot fi adresate prin intermediul partenerului contractual al autorului sau al artistului interpret sau executant.
(5) Obligația prevăzută la alin. (1) este proporțională și eficace pentru a asigura un nivel ridicat de transparență în fiecare sector.
(6) În cazuri justificate în mod corespunzător, în care sarcina administrativă generată de obligația prevăzută la alin. (1) ar deveni disproporționată în raport cu veniturile nete generate de exploatarea operei ori a interpretării sau execuției, obligația se limitează la tipurile și nivelul de informații care pot fi așteptate în mod rezonabil în astfel de cazuri.
(7) Obligația stabilită la alin. (1) nu se aplică în cazul în care contribuția autorului ori a artistului interpret sau executant nu este semnificativă având în vedere opera ori interpretarea sau execuția în ansamblu, cu excepția cazului în care autorul sau artistul interpret sau executant indică faptul că are nevoie de informații pentru exercitarea drepturilor sale prevăzute la art. 45^1 alin. (1) și (2) și solicită informațiile în acest scop.
(8) Obligația stabilită la alin. (1) nu se aplică în cazul contractelor încheiate de către organismele de gestiune colectivă sau entitățile de gestiune independente.
Articolul 41
În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepția dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.
Articolul 42
(1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.
Articolul 43
Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepție contractele având drept obiect opere utilizate în presă.
Articolul 44
(1) Remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților. Cuantumul remunerației se calculează fie proporțional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.
(1^1) În plus față de remunerația prevăzută la alin. (1), autorul are dreptul de a încasa, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, remunerația cuvenită din utilizarea reală a operei, dacă în contractul de cesiune nu există clauze contrare.
(2) Când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente, potrivit legii, stabilirea remunerației. Aceasta se va face avându-se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere, destinația și durata utilizării, precum și alte circumstanțe ale cazului.
(3) Abrogat.
(4) Abrogat.
Articolul 45
(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparțin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terți, numai cu consimțământul angajatorului și cu recompensarea acestuia pentru contribuția la costurile creației. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.
(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absența precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptățit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obținute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuțiilor de serviciu.
(4) La expirarea termenului menționat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă își păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creației sale.
Articolul 45^1
(1) În absența unor acorduri colective sau a unor contracte colective de muncă, în care să fie prevăzut un mecanism comparabil cu mecanismul stabilit în prezentul articol, autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul, inclusiv prin reprezentanții lor, la o remunerație suplimentară adecvată și echitabilă din partea părții cu care au încheiat un contract pentru exploatarea drepturilor lor sau a succesorilor în drept ai acesteia, atunci când remunerația convenită inițial se dovedește a fi, în mod clar, disproporționat de scăzută în raport cu toate veniturile nete relevante ulterioare și semnificativ mai mari decât estimările inițiale, obținute din exploatarea operelor ori a interpretărilor sau a execuțiilor.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul contractelor încheiate cu organismele de gestiune colectivă sau cu entitățile de gestiune independente ori în cazul în care autorul sau artistul interpret sau executant este remunerat proporțional cu veniturile nete generate de utilizarea operelor, interpretărilor sau a execuțiilor sale.
Articolul 45^2
(1) Conflictele referitoare la obligația de transparență prevăzută la art. 40^2, precum și cele referitoare la mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la art. 45^1 pot face obiectul medierii.
(2) Asociațiile și organizațiile profesionale ale autorilor și ale artiștilor interpreți și executanți pot iniția procedura medierii prevăzută la alin. (1), la cererea specifică a unuia sau mai multor autori ori artiști interpreți sau executanți.
Articolul 46
(1) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicație periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiția să nu prejudicieze publicația în care a apărut opera.
(2) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicații.
Articolul 47
(1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului.
(2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât și termenul de acceptare a operei.
(3) Persoana care comandă opera are dreptul să denunțe contractul dacă opera nu îndeplinește condițiile stabilite. În caz de denunțare a contractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
Articolul 48
(1) Autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
(2) Autorul nu poate solicita desființarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terț, unui caz fortuit sau de forță majoră.
(3) Desființarea contractului de cesiune, menționată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicațiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicațiilor periodice, de un an.
(4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoștința publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.
(5) Autorul nu poate renunța anticipat la exercitarea dreptului său de a solicita desființarea contractului de cesiune menționat la alin. (1).
(6) Dobândirea proprietății asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăși un drept de utilizare asupra operei.
Articolul 48^1
(1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a acordat o licență exclusivă sau și-a transferat în mod exclusiv drepturile în ceea ce privește o operă sau un alt obiect protejat, autorul ori artistul interpret sau executant are dreptul de a revoca integral sau parțial licența sau transferul de drepturi în caz de neexploatare a respectivei opere sau a altui obiect protejat.
(2) Mecanismul de revocare prevăzut la alin. (1) se aplică ținându-se seama de următoarele:
a) aspectele specifice sectoarelor muzical, audiovizual și editorial și diferitele categorii de opere și de interpretări sau execuții;
b) importanța relativă a contribuțiilor individuale și a drepturilor și intereselor legitime ale tuturor autorilor și artiștilor interpreți sau executanți, afectați de aplicarea mecanismului de revocare de către un autor sau un artist interpret sau executant individual, în cazul în care o operă sau un alt obiect protejat conține contribuția mai multor autori sau artiști interpreți sau executanți.
(3) Autorii sau artiștii interpreți sau executanți pot alege să înceteze caracterul exclusiv al contractului în loc să revoce licența sau transferul drepturilor, conform alin. (1).
(4) Revocarea prevăzută la alin. (1) nu poate fi solicitată înainte de expirarea a trei ani de la data încheierii contractului de licență sau de transfer al drepturilor asupra operelor sau altor obiecte protejate. În cazul operelor din publicațiile cotidiene și publicațiile periodice, acest termen este de un an. În cazul operelor audiovizuale, prezentul alineat se aplică fără a încălca prevederile art. 72 alin. (3).
(5) În vederea aplicării prevederilor alin. (4), autorul sau artistul interpret sau executant notifică persoana căreia i-au fost acordate licențe sau transferate drepturile și stabilește un termen adecvat, dar nu mai puțin de un an, până la care urmează să se exploateze drepturile care fac obiectul licenței sau care au fost transferate.
(6) După expirarea termenului stabilit conform alin. (5), autorul ori artistul interpret sau executant poate alege să înceteze caracterul exclusiv al contractului, potrivit alin. (3).
(7) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care neexploatarea drepturilor este cauzată, în principal, de circumstanțe pe care autorul sau artistul interpret sau executant poate să le remedieze.
(8) Clauzele contractuale care derogă de la mecanismul de revocare prevăzut la alin. (1) sunt permise doar în cadrul acordurilor sau contractelor de negociere colectivă.
(9) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul operelor sau altor obiecte protejate dacă aceste opere conțin contribuțiile mai multor autori sau artiști interpreți sau executanți.
Articolul 48^2
Clauzele contractuale care încalcă dispozițiile art. 40^2, 45^1 și 45^2 sunt interzise.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor › Secţiunea a II-a Contractul de editare
Articolul 49
(1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce și de a distribui opera.
(2) Nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce și, eventual, a distribui opera.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză.
Articolul 50
Titularul dreptului de autor poate ceda editorului și dreptul de a autoriza traducerea și adaptarea operei.
Articolul 51
Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei prevederi contractuale exprese.
Articolul 52
(1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexclusivă și întinderea teritorială a cesiunii;
c) numărul maxim și minim al exemplarelor;
d) remunerația autorului, stabilită în condițiile prezentei legi;
e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariția și difuzarea exemplarelor fiecărei ediții sau, după caz, ale fiecărui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.
(2) Absența oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) și d) dă dreptul părții interesate de a cere anularea contractului.
Articolul 53
(1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, față de alți ofertanți similari, la preț egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.
(2) Dreptul menționat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.
Articolul 54
Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătățiri sau alte modificări operei în cazul unei ediții noi, cu condiția ca aceste îmbunătățiri sau modificări să nu mărească esențial costurile editorului și să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.
Articolul 55
Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimțământul autorului.
Articolul 56
Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustrațiile și orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul 57
(1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediții convenite.
(2) Se consideră epuizate ediția sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare și, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare.
(3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remunerația primită sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în contract.
(4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.
(5) În cazul în care editorul intenționează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, și dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului.
Articolul 58
(1) În cazul distrugerii operei datorită forței majore, autorul este îndreptățit la o remunerație care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.
(2) Dacă o ediție pregătită este distrusă total, datorită forței majore, înainte de a fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să pregătească o ediție nouă, iar autorul va avea drept de remunerație numai pentru una dintre aceste ediții.
(3) Dacă o ediție pregătită este distrusă parțial, datorită forței majore, înainte de a fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să reproducă, fără plata remunerației către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor › Secţiunea a III-a Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Articolul 59
(1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remunerații, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condițiile convenite.
(2) Se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală și prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condițiile prevăzute la art. 162 lit. d).
Articolul 60
(1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.
(2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuție a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum și remunerația autorului.
(3) Întreruperea reprezentărilor sau execuțiilor timp de 2 ani consecutivi, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita rezilierea contractului și daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.
(4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală nu îl poate ceda unui terț, organizator de spectacole, fără consimțământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totală sau parțială, a acestei activități.
Articolul 61
(1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei și să susțină în mod adecvat realizarea condițiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afișele și alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.
(2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiții tehnice adecvate, precum și respectarea drepturilor autorului.
Articolul 62
(1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentații sau de execuții muzicale, precum și situația încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală trebuie să prevadă și perioadele de comunicare, dar nu mai puțin de o dată pe an.
(2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.
Articolul 63
Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și daune pentru neexecutare. În această situație, autorul păstrează remunerația primită sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în contract.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA I Dispoziții generale › Capitolul VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor › Secţiunea a IV-a Contractul de închiriere
Articolul 64
(1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel puțin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remunerație autorului pe perioada cât folosește acel exemplar al operei.
(2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispozițiilor de drept comun privind contractul de locațiune.
(3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepția dreptului de distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA a II-a Dispoziții speciale › Capitolul VIII Operele cinematografice și alte opere audiovizuale
Articolul 65
Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete.
Articolul 66
(1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea creării și realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.
(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce își asumă responsabilitatea producerii operei și, în această calitate, organizează realizarea operei și furnizează mijloacele necesare tehnice și financiare.
(3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre producător și autorul principal este obligatorie.
Articolul 67
Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia.
Articolul 68
(1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuți la art. 67 refuză să definitiveze contribuția sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remunerație pentru contribuția avută.
(2) Opera audiovizuală se consideră finită când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal și producător.
(3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard.
(4) Autorii operei audiovizuale, alții decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoștința publică, precum și utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parțial.
Articolul 69
(1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.
(2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor și producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.
(3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare și de includere a operei respective într-o operă audiovizuală.
(4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condițiile producției, difuzării și proiecției operei audiovizuale.
Articolul 70
Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliți potrivit art. 67.
Articolul 71
(1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale și producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum și dreptul de a autoriza dublarea și subtitrarea, în schimbul unei remunerații echitabile.
(2) În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum și alți autori ai unor contribuții la aceasta, își păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuții, precum și dreptul de a autoriza și/sau de a interzice utilizări în afară celei specifice a operei, integral sau parțial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condițiile prezentei legi.
Articolul 72
(1) În lipsa unei clauze contrare, remunerația pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale este proporțională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei.
(2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situația încasărilor percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remunerațiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere, autorii primesc remunerația conform prevederilor art. 119.
(3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA a II-a Dispoziții speciale › Capitolul IX Programele pentru calculator
Articolul 73
(1) Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele.
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintrun program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate.
Articolul 74
(1) Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza:
a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parțial, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea sau transmiterea în rețea;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea și orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum și reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;
c) distribuirea și închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator.
(2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piața internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimțământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piața internă.
Articolul 75
În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urmă.
Articolul 76
(1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.
(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică și transferul dreptului de autor asupra acestuia.
Articolul 77
În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) și b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinației sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.
Articolul 78
(1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranță, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.
(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operațiuni de instalare, afișare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operațiuni pe care este în drept să le efectueze.
(3) Dispozițiile art. 10 lit. e) nu se aplică programelor pentru calculator.
Articolul 79
Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) actele de reproducere și de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deține dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplinește aceste acțiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
b) informațiile necesare interoperabilității nu sunt ușor și rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a);
c) actele prevăzute la lit. a) sunt limitate la părțile de program necesare interoperabilității.
Articolul 80
Informațiile obținute prin aplicarea art. 79:
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilității programului pentru calculator, creat independent;
b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedește necesară interoperabilității programului pentru calculator, creat independent;
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.
Articolul 81
Dispozițiile art. 79 și 80 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.
Articolul 82
Dispozițiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.
Articolul 82^1
Prevederile art. 40^1, 40^2, 45^1, 45^2 și 48^1 nu se aplică autorilor unui program pentru calculator.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA a II-a Dispoziții speciale › Capitolul X Operele de artă plastică, de arhitectură și fotografice
Articolul 83
Persoana fizică sau juridică organizatoare a expozițiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.
Articolul 84
(1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conțină indicații care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiță, un desen, o fotografie, precum și referiri la semnătura autorului.
(2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.
(3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.
(4) Modelele originale și alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deținătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.
(5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziționează și dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul 85
(1) Studiile și proiectele de arhitectură și urbanism expuse în apropierea șantierului operei de arhitectură, precum și construcția realizată după acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
(2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parțial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.
Articolul 86
Abrogat.
Articolul 87
(1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparțin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
(3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
Articolul 88
(1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimțământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.
(2) Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menționat și pe reproduceri.
Titlul I Dreptul de autor › PARTEA a II-a Dispoziții speciale › Capitolul XI Protecția portretului, a destinatarului corespondenței și a secretului sursei de informare
Articolul 89
(1) Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de art. 73, 74 și 79 din Codul civil*). De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea și a dispozițiilor art. 79 din Codul civil*).
(2) În lipsa unei clauze contrare, consimțământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existența consimțământului se prezumă în condițiile art. 76 din Codul civil*).
Articolul 90
Utilizarea unei corespondențe adresate unei persoane necesită consimțământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel. În toate cazurile, sunt deopotrivă aplicabile dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2), art. 72, 74 și 79 din Codul civil*).
*) A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.
Articolul 91
Persoana reprezentată într-un portret și persoana destinatară a unei corespondențe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce privește utilizarea operei ce conține portretul sau a corespondenței, după caz.
Articolul 92
(1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informații folosite în opere și să nu publice documentele referitoare la acestea.
(2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimțământul persoanei care l-a încredințat sau în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis › Capitolul I Dispoziții comune
Articolul 93
(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exercițiului dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 40-44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Articolul 94
Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe, și editorii de publicații de presă, pentru propriile publicații de presă.
Articolul 94^1
(1) Editorul unei publicații de presă are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice utilizarea online a propriilor publicații de presă de către prestatorii de servicii ai societății informaționale prin:
a) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, în totalitate sau în parte, precum și stocarea permanentă ori temporară a acestora pe dispozitive de orice natură și în orice formă;
b) punerea la dispoziția publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, prin internet, alte rețele de calculatoare sau prin orice alt procedeu similar, astfel încât acestea să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public.
(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:
a) utilizarea publicațiilor de presă în scop privat sau necomercial de către utilizatori individuali;
b) introducerea de legături către pagini de internet, precum și în cazul raportării în publicațiile de presă a unor simple fapte;
c) utilizarea unor cuvinte individuale sau a unor extrase foarte scurte, de maximum 120 de caractere, dintr-o publicație de presă, în măsura în care nu afectează eficacitatea drepturilor prevăzute la alin. (1) sau nu conduce la înlocuirea publicației de presă sau la determinarea publicului să nu mai acceseze publicația de presă.
(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) nu pot fi invocate:
a) împotriva autorilor sau altor titulari de drepturi ale căror opere sau alte obiecte protejate sunt încorporate într-o publicație de presă, drepturile acestora rămânând intacte, astfel încât aceștia să își poată exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate, în condițiile legii și ale înțelegerilor dintre părți;
b) pentru a interzice utilizarea de către alți utilizatori autorizați, atunci când dreptul de a încorpora o operă sau un alt obiect protejat într-o publicație de presă a fost acordat pe baza unei licențe neexclusive;
c) în cazul utilizării operelor sau a altor obiecte protejate a căror protecție a expirat.
(4) Prevederile art. 35-39, art. 93, 94, art. 114-118 și art. 123 se aplică în mod corespunzător și titularilor de drepturi prevăzuți la alin. (1).
(5) Drepturile prevăzute la alin. (1) expiră după doi ani de la data de 1 ianuarie a anului care urmează datei în care respectiva publicație de presă a fost publicată.
(6) Autorii operelor încorporate într-o publicație de presă au dreptul la o parte corespunzătoare din veniturile pe care le obțin editorii publicațiilor de presă în urma utilizării publicațiilor lor de presă de către prestatorii de servicii ai societății informaționale, ținându-se însă seama de principiul libertății contractuale și de cel al unui echilibru just între drepturile și interesele părților. Plata unei sume forfetare poate constitui o remunerare corespunzătoare.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul editorilor publicațiilor de presă pentru drepturile dobândite în contextul relațiilor de muncă și drepturile cu privire la care au dobândit calitatea de titulari în condițiile art. 3 alin. (4).
Articolul 94^2
În cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor de publicații de presă, transferul sau licența respectivă constituie temeiul juridic pentru ca editorul să fie îndreptățit la o parte din compensația pentru utilizarea operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis › Capitolul II Drepturile artiștilor interpreți sau executanți
Articolul 95
În sensul prezentei legi, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.
Articolul 96
Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputația sa.
Articolul 97
(1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.
(2) După moartea artistului interpret sau executant, exercițiul drepturilor morale prevăzute la art. 96 se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată, iar exercițiul drepturilor patrimoniale prevăzute la art. 98 se transmite în aceleași condiții, pe durata prevăzută la art. 102. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv. Remunerațiile colectate din utilizări se fac venit la fondul social cultural al organismului de gestiune colectivă care exercită aceste drepturi.
Articolul 98
(1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:
a) fixarea interpretării sau a execuției sale;
b) reproducerea interpretării sau a execuției fixate;
c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate;
f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției fixate;
g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată;
h) în situația specificată la lit. g) au dreptul numai la remunerație echitabilă;
i) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
j) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate.
k) retransmisia interpretării sau a execuției fixate.
(2) În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
(3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (1) lit. g) se stabilește și se colectează conform procedurii prevăzute la art. 163-165 și 168.
(4) Definițiile prevăzute la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică în mod corespunzător și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 99
(1) În sensul prezentei legi, execuția sau interpretarea unei opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori execuțiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura interpretării sau execuției, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiștii participanți asupra ansamblului interpretării sau execuției.
(2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind autorizarea prevăzută la art. 98, artiștii interpreți sau executanți care participa, în mod colectiv, la aceeași interpretare ori execuție, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul majorității membrilor.
(3) Sunt exceptați de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul și soliștii.
Articolul 100
În cazul unei interpretări sau execuții efectuate de un artist, în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.
Articolul 101
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut.
Articolul 102
(1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepții:
a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima;
b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Articolul 103
(1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul și momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.
(2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiția ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfășoare cele două activități de exploatare prevăzute la alin. (1).
(3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.
(4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
(5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui deal 50lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
(6) Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.
(7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remunerației suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obținut în cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea, distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
(8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații.
(9) Dreptul de a obține remunerația suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.
(10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis › Capitolul III Drepturile producătorilor de înregistrări sonore
Articolul 104
(1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.
(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
Articolul 105
În cazul reproducerii și distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerț, precum și numele ori denumirea producătorului.
Articolul 106
(1) În condițiile prevăzute la art. 93 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări sonore;
b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c) închirierea propriilor înregistrări sonore;
d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepția celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remunerație echitabilă;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.
i) retransmisia propriilor înregistrări sonore.
(2) Definițiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1).
(3) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
(4) Dispozițiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoana fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.
Articolul 107
(1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecție a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis › Capitolul IV Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale
Articolul 108
(1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare.
(2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet și, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare.
Articolul 109
În cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerț, precum și numele ori denumirea producătorului.
Articolul 110
(1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale;
b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;
c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;
d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale.
i) retransmisia propriilor înregistrări audiovizuale.
(2) Definițiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 111
(1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări audiovizuale este de 50 de ani de la data primei fixări. Totuși, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade face obiectul unei publicări sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis › Capitolul V Dispoziții comune autorilor, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de înregistrări sonore și audiovizuale
Articolul 112
(1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă.
(2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165.
(3) Colectarea remunerației unice se efectuează în condițiile prevăzute la art. 168.
(4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printrun protocol, care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporția repartizării remunerației între cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, remunerația se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari.
(5) În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră publicată în scop comercial atunci când este pusă la dispoziția publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în așa fel încât oricine să poată avea acces la ea în locul și la momentul ales în mod individual.
Articolul 113
Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau audiovizuale pe piața internă, de către titularul de drepturi ori cu consimțământul acestuia.
Articolul 114
(1) Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum și cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condițiile prevăzute la art. 36 alin. (1), au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii interpreți sau executanți, după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2). Dreptul la remunerația compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunțări din partea beneficiarilor.
(2) Remunerația compensatorie pentru copia privată se plătește de fabricanții și/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.
(3) Importatorii și fabricanții de suporturi și aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), sunt obligați să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Registrul Național al Copiei Private, și pot desfășura activitățile respective de import sau de producție numai după obținerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal și a Certificatului unic de înregistrare la registrul comerțului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
(4) Lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din:
a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanții și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din domeniul respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.
(5) În vederea inițierii negocierilor potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 alin. (2)-(5), organismele de gestiune colectivă sau structurile asociative ale fabricanților și importatorilor de suporturi și aparate vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere conținând lista suporturilor și aparatelor, cerere ce va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și cuantumurile remunerațiilor ce urmează să fie negociate. Lista se elaborează în mod distinct pentru aparatele și suporturile din domeniul sonor și audiovizual și pentru aparatele și suporturile din domeniul grafic și se negociază în două comisii.
(6) Remunerațiile sunt procentuale și se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, și, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulație a produselor de către producători, și se plătește în luna următoare importului sau datei de facturare.
(7) Remunerațiile negociate de părți sunt procentuale și sunt datorate pentru aparatele și suporturile prevăzute la art. 36 alin. (2), inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 și suporturi digitale.
(8) Remunerația compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după cum urmează:
a) coli de hârtie pentru copiator, format A4: 0,1%;
b) alte suporturi: 3%;
c) pentru aparate: 0,5%.
(9) Negocierile pentru stabilirea listei aparatelor și suporturilor pentru care se datorează remunerația compensatorie se convoacă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a cererii de negociere.
Articolul 115
Remunerația compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale și de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în condițiile prevăzute la art. 168 alin. (6)-(8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuții de colector unic, sunt desemnate prin obținerea votului majorității organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obținerea celui mai mare număr de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenți. Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 116
(1) Remunerația compensatorie pentru copia privată încasată de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel:
a) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic, 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, 30% revine artiștilor interpreți sau executanți, iar restul de 30% revine producătorilor de înregistrări sonore;
b) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic, remunerația se împarte în mod egal între următoarele categorii: autori, artiști interpreți sau executanți și producători;
c) în cazul copiilor înregistrate prin procedeu analogic, pe hârtie, remunerația se împarte în mod egal între autori, editori și editorii publicațiilor de presă.
(2) În cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între autori și editori, artiști interpreți sau executanți, producători și editorii de publicații de presă.
Articolul 117
Remunerația compensatorie pentru copia privată nu se plătește în cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în țară sau importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore și audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni.
Articolul 118
Dispozițiile art. 114 nu se aplică importului de suporturi și aparate ce permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.
Articolul 119
(1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce privește o fonogramă ori o videograma, unui producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obține o remunerație echitabilă.
(2) Dreptul de a obține o remunerație echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor sau artiștilor interpreți ori executanți, în calitate de beneficiari.
(3) Autorii și artiștii interpreți sau executanți vor primi remunerațiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceștia, fie de la utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remunerației și producători.
Articolul 120
Dispozițiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la art. 35-39 se aplică în mod corespunzător și titularilor de drepturi conexe dreptului de autor.
Articolul 121
În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remunerație obligatorie, aceștia nu se pot opune utilizărilor care o generează.
Articolul 122
(1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă, prevăzută la art. 7, 8 și art. 104 alin. (1), în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulți dintre titulari sunt identificați, niciunul nu este localizat, în pofida efectuării și înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de autor.
(2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere și fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor și care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru sau, în absența publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un stat membru:
a) operelor sub formă de cărți, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecțiile bibliotecilor, instituțiilor de învățământ sau muzeelor accesibile publicului, precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
b) operelor cinematografice, audiovizuale și fonogramelor aflate în colecțiile bibliotecilor, ale instituțiilor de învățământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
c) operelor cinematografice și audiovizuale și fonogramelor produse de organismele publice de radiodifuziune și de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv și aflate în arhivele acestora;
d) operelor și fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziția publicului de către instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1), cu consimțământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art. 123;
e) operelor și altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a)-d) sau care constituie parte integrantă a operelor sau fonogramelor respective.
(3) În situația în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma respectivă își încetează statutul de operă orfană.
(4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulți titulari de drepturi de autor și nu toți sunt identificați sau, chiar dacă sunt identificați, nu sunt localizați în urma unei căutări diligente și nu sunt înregistrați în conformitate cu prevederile art. 125, opera sau fonograma poate fi utilizată în conformitate cu prevederile art. 14 și 20, cu condiția ca aceia dintre titularii de drepturi care au fost identificați și localizați să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le dețin, instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) să efectueze reproducerea și să o pună la dispoziția publicului.
(5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificați și localizați.
(6) Dispozițiile privind operele orfane nu se aplică în privința operelor anonime sau sub pseudonim.
Articolul 123
(1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci, instituții de învățământ și muzee accesibile publicului, precum și de către arhive, de către instituții ale patrimoniului cinematografic sau fonografic și de către organismele publice de radiodifuziune și de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de interes public, se poate realiza prin:
a) punere la dispoziția publicului, în sensul art. 20;
b) reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziție, indexării, catalogării, conservării sau restaurării.
(2) Instituțiile prevăzute la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul realizării obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special conservarea operelor și fonogramelor aflate în colecțiile lor, restaurarea acestora și furnizarea de acces în scop cultural și educațional la acestea. Aceste organisme pot obține venituri din utilizarea operelor orfane în scopul exclusiv de acoperire a costurilor legate de digitizarea și de punerea acestora la dispoziția publicului.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (1) au obligația de a preciza numele autorilor identificați și ale altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere orfane.
(4) Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere libertății contractuale a instituțiilor prevăzute la alin. (1) în ceea ce privește exercitarea misiunilor lor de interes public, îndeosebi în ceea ce privește acordurile de parteneriat public-privat.
(5) Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau fonogramelor lor beneficiază de o compensație echitabilă pentru utilizarea de către instituțiile prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme, în condițiile legii.
(6) Compensația echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabilește în funcție de numărul de copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.
Articolul 124
(1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă și de bună-credință, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau fonograme în cauză.
(2) Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau fonogramei.
(3) Dacă există indicii că s-ar putea găsi informații relevante cu privire la titularii drepturilor de autor în alte țări, se consultă, de asemenea, sursele de informații disponibile din țările respective.
(4) Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în urma consultării cu titularii de drepturi de autor și cu utilizatorii, pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme.
(5) În cazul cărților publicate, sursele includ următoarele:
a) depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fișierele de autoritate deținute de biblioteci și de alte instituții;
b) asociațiile editorilor și autorilor din țara respectivă;
c) bazele de date și registrele existente, WATCH (Writers Artists and their Copyright Holders - scriitori, artiști și deținătorii de drepturi de autor ai acestora), ISBN (International Standard Book Number - numărul internațional standard pentru cărți) și bazele de date cu cărțile tipărite;
d) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere;
e) surse care integrează baze de date și registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual International Authority Files - Dosare Virtuale Internaționale de Autoritate) și ARROW (Accesible Registries of Rights Information and Orphan Works - registre accesibile ale informațiilor privind drepturile de autor și ale operelor orfane).
(6) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor și periodicelor, sursele includ următoarele:
a) ISSN (International Standard Serial Number - numărul internațional standard pentru publicații seriale), pentru publicațiile seriale;
b) indexuri și cataloage aparținând fondurilor și colecțiilor bibliotecilor;
c) depozitul legal;
d) asociații ale editorilor, ale autorilor și ale jurnaliștilor din țara respectivă;
e) bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere.
(7) În cazul operelor vizuale, și anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei, ilustrațiilor, designului și arhitecturii, precum și în cazul schițelor acestor opere și ale altor astfel de opere care figurează în cărți, jurnale, ziare și reviste, sau în cazul altor opere, sursele includ următoarele:
a) sursele prevăzute la alin. (5) și (6);
b) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere;
c) bazele de date ale agențiilor de imagini, dacă este cazul.
(8) În cazul operelor audiovizuale și al fonogramelor, sursele includ următoarele:
a) depozitul legal;
b) asociații ale producătorilor din țara respectivă;
c) bazele de date ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, după caz, și ale bibliotecilor naționale;
d) bazele de date cu standarde și identificatori pertinenți, cum ar fi ISAN (International Standard Audiovisual Number - Numărul Internațional Standard pentru Opere Audiovizuale) pentru materialul audiovizual, ISWC (International Standard Music Work Code - numărul internațional standard pentru opere muzicale) pentru opere muzicale și ISRC (International Standard Recording Code - numărul internațional standard pentru înregistrări) pentru fonograme;
e) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme și producătorilor din domeniul audiovizual;
f) genericul și alte informații care figurează pe ambalajul operelor;
g) baze de date ale unor asociații relevante care reprezintă o categorie specifică de titulari de drepturi.
(9) Căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care opera a fost publicată pentru prima dată sau, în absența publicării, în statul membru în care opera a fost radiodifuzată pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice sau audiovizuale al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru, caz în care căutarea diligentă se desfășoară în statul membru în care producătorul își are sediul sau reședința obișnuită. În acest caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul care a pus la dispoziția publicului opera sau fonograma, cu consimțământul titularului drepturilor de autor.
(10) Instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) păstrează evidența căutării lor diligente și furnizează următoarele informații autorității naționale competente, respectiv Oficiului Român pentru Drepturile de Autor:
a) rezultatele căutărilor diligente pe care le-au efectuat și care au condus la concluzia că o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană;
b) utilizarea operelor orfane;
c) orice schimbare privind statutul de operă orfană;
d) datele de contact.
Articolul 125
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare pentru ca informațiile prevăzute la art. 124 alin. (10), primite din partea instituțiilor prevăzute la art. 123 alin. (1), să fie comunicate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne, pentru a fi înregistrate în baza de date online unică, accesibilă publicului, creată și administrată de către acesta, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală.
Articolul 126
(1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană într-un alt stat membru al Uniunii Europene, conform art. 122, atunci este considerată orfană și pe teritoriul României și poate fi utilizată și accesată în conformitate cu prezenta lege.
(2) Această prevedere se aplică și operelor și fonogramelor prevăzute la art. 122 alin. (4), în măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi de autor neidentificați sau nelocalizați.
Articolul 127
Nicio dispoziție a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu aduce atingere dispozițiilor privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele și modelele industriale, modelele de utilitate, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiționat, accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecția tezaurelor naționale, cerințele privind depozitele legale, practicile restrictive și concurența neloială, secretele comerciale, securitatea, confidențialitatea, protecția datelor și respectarea vieții private, accesul la documente publice, dreptul contractual, libertatea presei și libertatea de exprimare în mijloacele de informare în masă.
Articolul 128
Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt statutului de operă orfană.
Articolul 128^1
(1) Se consideră că furnizorul de servicii online de partajare de conținut realizează un act de comunicare publică sau un act de punere la dispoziția publicului atunci când acordă publicului acces la opere protejate prin drept de autor sau la alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi.
(2) Un furnizor de servicii online de partajare de conținut trebuie să obțină o autorizație din partea autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme și videograme, precum și din partea organismelor de radiodifuziune și televiziune și/sau editorilor publicațiilor de presă, de exemplu prin încheierea unui contract de licență, pentru a comunica public sau a pune la dispoziția publicului operele sau alte obiecte protejate.
(3) Autorizația prevăzută la alin. (2) acoperă și actele de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului realizate de utilizatorii serviciilor online de partajare de conținut, atunci când aceștia nu acționează în exercitarea unei activități comerciale sau activitatea lor nu generează venituri semnificative în ceea ce privește actele relevante care fac obiectul autorizației acordate furnizorului de servicii online.
(4) Prin derogare de la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu modificările ulterioare, atunci când un furnizor de servicii online de partajare de conținut efectuează un act de comunicare publică sau un act de punere la dispoziția publicului în condițiile prevăzute în prezenta lege, exonerarea de răspundere nu se aplică.
(5) Mecanismul de exonerare de răspundere prevăzut la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel prevăzut la art. 128^2 nu se aplică furnizorilor de servicii care practică sau facilitează pirateria în materia dreptului de autor și drepturilor conexe.
Articolul 128^2
(1) Furnizorii de servicii online de partajare de conținut au obligația de a obține autorizațiile necesare, iar în cazul în care nu au obținut aceste autorizații aceștia răspund pentru actele de comunicare publică neautorizate, inclusiv pentru punerea la dispoziția publicului a operelor protejate prin drepturi de autor sau a altor obiecte protejate, cu excepția cazului în care furnizorii de servicii demonstrează că au îndeplinit cumulativ următoarele:
a) au depus cele mai bune eforturi pentru a obține o autorizație;
b) au depus, în conformitate cu standarde ridicate de diligență profesională din domeniu, cele mai bune eforturi pentru a asigura indisponibilitatea operelor și a altor obiecte protejate specifice în privința cărora titularii de drepturi au oferit prestatorilor de servicii informații relevante și necesare;
c) au acționat cu promptitudine și eficiență, la primirea unei notificări motivate suficient din partea titularilor de drepturi, pentru a bloca accesul la operele sau alte obiecte protejate notificate sau pentru a le elimina de pe site-urile lor, și au depus cele mai bune eforturi pentru a preveni viitoare încărcări ale acestora în conformitate cu lit. b).
(2) Pentru a stabili dacă furnizorul de servicii respectă obligațiile care îi revin potrivit alin. (1), se aplică principiul proporționalității și se iau în considerare următoarele elemente:
a) tipul, audiența și dimensiunea serviciului și categoria de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii serviciului;
b) disponibilitatea unor mijloace adecvate și eficiente și costurile acestora pentru prestatorii de servicii.
(3) În cazul furnizorilor care au pus la dispoziția publicului din Uniunea Europeană propriile servicii de mai puțin de trei ani și care au o cifră de afaceri anuală mai mică de 10 milioane euro, calculată în conformitate cu Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (2003/361/CE), condițiile în cadrul regimului de răspundere prevăzut la alin. (1) se limitează la respectarea cumulativă a următoarelor:
a) au depus cele mai bune eforturi pentru a obține o autorizație;
b) au acționat cu promptitudine și eficiență, la primirea unei notificări suficient motivate, pentru a bloca accesul la opere și alte obiecte protejate sau pentru a le elimina de pe site-ul lor.
(4) În cazul furnizorilor de servicii prevăzuți la alin. (3), dacă numărul mediu lunar de vizitatori unici a depășit 5 milioane, calculat în cursul anului calendaristic precedent, aceștia trebuie să demonstreze, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), faptul că au depus cele mai bune eforturi pentru a preveni noi încărcări ale operelor și altor obiecte protejate notificate în privința cărora titularii de drepturi au furnizat informații relevante și necesare.
(5) Cooperarea dintre furnizorii de servicii online de partajare de conținut și titularii de drepturi nu trebuie să conducă la împiedicarea disponibilității operelor sau a altor obiecte protejate încărcate de utilizatori, care nu încalcă dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv în cazul în care astfel de opere sau alte obiecte protejate fac obiectul unei excepții sau limitări.
(6) Utilizatorii se pot baza pe oricare dintre următoarele excepții sau limitări existente atunci când încarcă și pun la dispoziție conținuturi generate de utilizatori în cadrul serviciilor online de partajare de conținut:
a) citate, critici, recenzii;
b) utilizarea în scopuri de caricatură, parodiere sau pastișe.
(7) Cooperarea prevăzută la alin. (5) nu trebuie să conducă la nicio obligație generală de supraveghere.
(8) Furnizorii de servicii online de partajare de conținut prezintă titularilor de drepturi, la cererea acestora, cu respectarea legislației privind secretul comercial, informații adecvate privind funcționarea instrumentelor și tehnologiilor utilizate de către aceștia în ceea ce privește cooperarea menționată la alin. (1) și, în cazul în care se încheie contracte de licență între furnizorii de servicii și titularii de drepturi, informații cu privire la utilizarea conținutului care face obiectul contractelor.
Articolul 128^3
(1) Furnizorii de servicii online de partajare de conținut au obligația să instituie un mecanism eficace și rapid de soluționare a disputelor care să fie disponibil pentru utilizatorii serviciilor acestora în caz de litigii privind:
a) blocarea accesului la opere sau la alte obiecte protejate încărcate de utilizatori;
b) eliminarea de către furnizorii de servicii online de partajare de conținut a operelor sau obiectelor protejate încărcate de utilizatori;
c) blocarea accesului la opere sau la alte obiecte protejate încărcate de aceștia sau care au fost eliminate de către furnizorii respectivi.
(2) Atunci când titularii de drepturi solicită blocarea accesului la operele lor sau la alte obiecte protejate ale lor sau eliminarea respectivelor opere sau alte obiecte protejate, aceștia trebuie să justifice în mod corespunzător motivele care stau la baza cererii lor.
(3) Plângerile depuse în cadrul mecanismului prevăzut la alin. (1) sunt prelucrate fără întârzieri nejustificate, iar decizia furnizorului de servicii online de partajare de conținut prin care se blochează accesul sau se elimină conținutul încărcat de un utilizator face obiectul unei analize umane.
(4) Litigiile menționate la alin. (1) pot fi soluționate prin mediere sau pe cale judecătorească, în condițiile dreptului comun.
(5) Furnizorii de servicii online de partajare de conținut au obligația să își informeze utilizatorii, prin intermediul termenilor și condițiilor proprii, că au posibilitatea să utilizeze opere și alte obiecte protejate în temeiul excepțiilor sau limitărilor privind dreptul de autor și drepturile conexe prevăzute în prezenta lege sau dreptul Uniunii Europene.
Articolul 128^4
(1) Un organism de gestiune colectivă, în conformitate cu mandatele sale din partea titularilor de drepturi, poate încheia o licență neexclusivă pentru scopuri necomerciale cu o instituție de conservare a patrimoniului cultural pentru reproducerea, distribuirea, comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial care sunt prezente în colecția permanentă a instituției, chiar dacă nu toți titularii de drepturi vizați de licență au mandatat organismul de gestiune colectivă, cu îndeplinirea următoarelor condiții:
a) organismul de gestiune colectivă să fie, pe baza mandatelor sale, reprezentativ în privința titularilor de drepturi pentru categoria relevantă de opere sau alte obiecte protejate și în privința drepturilor care fac obiectul licenței;
b) tuturor titularilor de drepturi să li se garanteze egalitate de tratament în ceea ce privește condițiile licenței.
(2) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, dreptul de comunicare publică și dreptul de punere la dispoziția publicului, precum și de la drepturile prevăzute la art. 74 alin. (1) și art. 141 alin. (1) utilizările efectuate pentru a permite instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural să pună la dispoziție în scopuri necomerciale opere sau alte obiecte protejate, aflate în afara circuitului comercial, prezente în colecția lor permanentă, cu îndeplinirea următoarelor condiții:
a) numele autorului sau al oricărui alt titular de drepturi identificabil să fie indicat, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil; și
b) astfel de opere sau alte obiecte protejate să fie puse la dispoziție pe site-uri necomerciale.
(3) Excepția prevăzută la alin. (2) se aplică numai categoriilor de opere sau altor obiecte protejate pentru care nu există un organism de gestiune colectivă care să îndeplinească condițiile stabilite la alin. (1) lit. a).
(4) Titularii de drepturi au dreptul, în orice moment, să excludă efectiv unele opere sau alte obiecte protejate ale acestora ori toate operele sau obiectele protejate de la mecanismul de acordare a licențelor stabilit la alin. (1) sau de la aplicarea excepției prevăzute la alin. (2), inclusiv după încheierea unei licențe sau după începutul utilizării operelor sau obiectelor protejate respective.
(5) Instituția de conservare a patrimoniului cultural solicită licențele prevăzute la alin. (1) de la organismul de gestiune colectivă care este reprezentativ pentru categoria relevantă de opere sau alte obiecte protejate.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) nu se aplică unor ansambluri de opere sau alte obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, dacă, în condițiile prevăzute la art. 9^1, există dovezi că astfel de ansambluri constau preponderent din:
a) opere sau alte obiecte protejate, cu excepția operelor cinematografice sau audiovizuale publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, difuzate pentru prima dată într-o țară terță;
b) opere cinematografice sau audiovizuale ale căror producători își au sediul sau reședința obișnuită într-o țară terță;
c) opere sau alte obiecte protejate ale unor titulari de drepturi resortisanți ai unor țări terțe, în cazul în care, după luarea în considerare a oricărei dovezi ușor accesibile cu privire la disponibilitatea operelor sau a obiectelor protejate respective, în circuitele comerciale obișnuite, nu s-a putut determina un stat membru sau o țară terță, potrivit lit. a) sau b).
(7) Prin excepție de la prevederile alin. (6), prezentul articol se aplică atunci când organismul de gestiune colectivă este reprezentativ, în înțelesul alin. (1) lit. a), în privința titularilor de drepturi din țara terță în cauză.
(8) În sensul prezentei legi, paginile de internet de prezentare și promovare a activității instituțiilor de conservare și punere în valoare a patrimoniului nu reprezintă site-uri comerciale, în sensul prevăzut de alin. (2) lit. b), chiar dacă pe aceste pagini se comercializează bilete, abonamente sau suveniruri, dacă acestea aparțin sau vizează activitatea sau serviciile instituției respective.