O.U.G. nr. 195/2005

• Obiectul: reglementări juridice privind protecția mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor care conduc la dezvoltarea durabilă art. 1 alin. 1.
• Mediul = ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, peisajul, straturile atmosferice, materiile organice și anorganice, ființele vii, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții art. 1 alin. 2.
• Dezvoltare durabilă = dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități art. 2 pct. 23.
• Poluant = orice substanță sau formă de energie (radiație, căldură, zgomot, vibrații) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul acestuia și aduce daune bunurilor materiale art. 2 pct. 50.
• Poluare = introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului art. 2 pct. 51.
• Prejudiciu = efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului art. 2 pct. 52.
• Daună semnificativă adusă mediului = daună ireversibilă sau de lungă durată, cuantificabilă ori nu în bani art. 2 pct. 18^2.
• Accident ecologic = eveniment produs de deversări/emisii neprevăzute de substanțe periculoase/poluante, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele art. 2 pct. 1.
• Emisie = evacuarea directă ori indirectă de substanțe, vibrații, radiații, căldură ori zgomot în aer, apă sau sol art. 2 pct. 28; efluent = orice formă de deversare în mediu art. 2 pct. 27.
• Deșeu = orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau obligația de a-l arunca; deșeu reciclabil = poate deveni materie primă într-un proces de producție art. 2 pct. 19–20.
• Deșeuri periculoase = au cel puțin un constituent sau o proprietate care le face periculoase art. 2 pct. 21.
• Zonă umedă = bălți, mlaștini, turbării, ape permanente sau temporare, inclusiv apa marină a cărei adâncime la reflux nu depășește 6 m art. 2 pct. 74.

Alte definiții des întrebate art. 2

• Biodiversitate = variabilitatea organismelor din ecosisteme; include diversitatea intraspecifică, interspecifică și a ecosistemelor art. 2 pct. 15.
• Ecosistem = complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul abiotic, care interacționează într-o unitate funcțională art. 2 pct. 25.
• Arie naturală protejată = zonă cu perimetru legal stabilit și regim special de ocrotire și conservare art. 2 pct. 6.
• Monument al naturii = specii rare sau periclitate, arbori izolați, formațiuni geologice de interes științific sau peisagistic art. 2 pct. 45.
• Ecoturism = turism care urmărește observarea naturii și a tradițiilor locale; condiții: conservarea naturii, resurse umane locale, caracter educativ, impact negativ nesemnificativ art. 2 pct. 26.
• Eticheta ecologică = simbol grafic și/sau scurt text care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului art. 2 pct. 29.
• Disconfortul olfactiv = efectul unei activități care poate avea impact asupra sănătății, perceput subiectiv pe scale de mirosuri sau cuantificat obiectiv după standarde art. 2 pct. 23^1.
• Resurse naturale: neregenerabile (minerale, combustibili fosili), regenerabile (apă, aer, sol, floră, faună), inepuizabile (energie solară, eoliană, geotermală, a valurilor) art. 2 pct. 60.
• Public = una sau mai multe persoane fizice sau juridice și asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora art. 2 pct. 56.
• Audit de mediu = instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică și obiectivă a performanței organizației privind protecția mediului art. 2 pct. 8.
• Organism modificat genetic = orice organism, cu excepția ființelor umane, al cărui material genetic a fost modificat într-un mod care nu se produce natural art. 2 pct. 46.
• Certificat de emisii de gaze cu efect de seră = dă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită art. 2 pct. 18^1.

Actele de reglementare și documentațiile art. 2

• Acte de reglementare: decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizație de mediu, autorizație integrată de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizație privind activități cu OMG art. 2 pct. 2.
• Aviz de mediu = confirmă integrarea aspectelor de mediu în planul sau programul supus adoptării art. 2 pct. 13 lit. a.
• Acord de mediu = stabilește condițiile pentru protecția mediului în cazul realizării unui proiect art. 2 pct. 3.
• Autorizație de mediu = stabilește condițiile de funcționare ale unei activități existente sau noi, obligatorie la punerea în funcțiune art. 2 pct. 9.
• Autorizație integrată de mediu = dă dreptul de a exploata o instalație în condiții care garantează prevenirea și controlul integrat al poluării; se emite cu informarea prealabilă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului art. 2 pct. 10.
• Bilanț de mediu = lucrare pentru obținerea autorizației de mediu, care cuantifică impactul efectiv de pe un amplasament; dacă impactul e semnificativ se completează cu un studiu de evaluare a riscului art. 2 pct. 14.
• Program pentru conformare = plan de măsuri la termenele stabilite de autoritate; face parte integrantă din autorizația de mediu art. 2 pct. 54.
• Raport de amplasament = pentru autorizația integrată; arată starea amplasamentului înainte de punerea în funcțiune art. 2 pct. 58.
• Autoritate competentă pentru protecția mediului: autoritatea publică centrală, Agenția Națională, agențiile județene, Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, Garda Națională de Mediu art. 2 pct. 12.

• Principiile art. 3:
  • integrarea cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
  • precauția în luarea deciziei; acțiunea preventivă; reținerea poluanților la sursă;
  • „poluatorul plătește”;
  • conservarea biodiversității; utilizarea durabilă a resurselor naturale;
  • informarea și participarea publicului, accesul la justiție; colaborarea internațională.
• Modalități de implementare (exemple): cele mai bune tehnici disponibile, evaluarea de mediu înaintea aprobării planurilor, evaluarea impactului în faza inițială a proiectelor, eticheta ecologică, rețeaua de arii protejate Natura 2000 art. 4.
• Dreptul la un „mediu sănătos și echilibrat ecologic” – statul îl recunoaște oricărei persoane și garantează art. 5:
  • accesul la informația privind mediul (cu respectarea confidențialității);
  • dreptul de asociere în organizații pentru protecția mediului;
  • dreptul de a fi consultat la luarea deciziilor;
  • dreptul de a se adresa autorităților administrative/judecătorești, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;
  • dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

• Protecția mediului este obligația și responsabilitatea autorităților centrale și locale și a tuturor persoanelor fizice și juridice art. 6 alin. 1.
• Fonduri: autoritățile centrale și locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru programe de protecție a mediului art. 6 alin. 2.
• Coordonarea, reglementarea și implementarea revin autorității centrale, Agenției Naționale, agențiilor județene și Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării” art. 7 alin. 1.
• În Delta Dunării, autoritatea teritorială pentru mediu este Administrația Rezervației Biosferei art. 7 alin. 2.
• Controlul se face de art. 7 alin. 3:
  • comisarii Gărzii Naționale de Mediu și ai Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării”;
  • autoritățile administrației publice locale, prin personalul împuternicit;
  • Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, în domeniile lor.
• Autoritatea centrală pentru protecția mediului este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor art. 100.

• Cine emite: autoritățile competente, cu excepția Gărzii Naționale de Mediu, conduc procedura și emit actele de reglementare art. 8 alin. 1.
• Disconfort olfactiv în zone rezidențiale: autoritatea centrală pentru sănătate impune condițiile de funcționare, iar autoritatea de mediu le include în actul de reglementare art. 8 alin. 3–4.
• Avizul de mediu este obligatoriu pentru adoptarea planurilor și programelor cu efecte semnificative; aprobarea lor, la orice nivel, e condiționată de existența avizului art. 9 alin. 1 și 4.
• Schimbarea titularului (vânzare de acțiuni sau active, fuziune, divizare, concesionare, lichidare, faliment): părțile transmit autorității obligațiile de mediu asumate în 60 de zile de la semnarea documentului, printr-un document certificat art. 10 alin. 1 și 2.
• Clauzele privind obligațiile de mediu au caracter public; la lichidare, faliment, încetarea activității îndeplinirea lor este prioritară art. 10 alin. 3–4.
• Acordul de mediu este obligatoriu pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea/extinderea activităților cu impact semnificativ; proiectele sunt supuse, la decizia autorității, evaluării impactului asupra mediului art. 11 alin. 1–2.
• Autorizația/autorizația integrată de mediu: activitățile existente și cele noi cu posibil impact semnificativ se desfășoară numai în baza ei art. 12 alin. 1.
• Bilanțul de mediu: activitățile existente neconforme sunt supuse bilanțului, la decizia autorității; pe baza lui se stabilește cu titularul programul pentru conformare art. 12 alin. 3 și 5.
• Planul de gestionare a disconfortului olfactiv îl elaborează operatorii/titularii activităților care pot genera miros; măsurile din el și din programul pentru conformare sunt obligatorii la termen art. 12 alin. 5^1 și 6.
• Excepție: activitățile structurilor de apărare, ordine publică și securitate națională nu au nevoie de autorizație de mediu art. 12 alin. 7.
• Funcționarea fără autorizație de mediu (sau integrată, după caz) este interzisă art. 14 alin. 2–3.
• Titularul informează autoritățile teritoriale despre rezultatele automonitorizării emisiilor și despre accidente sau pericole de accidente art. 14 alin. 4.

• Obligațiile titularilor: să notifice autoritatea despre elemente noi sau orice modificare a condițiilor, înainte de realizarea modificării, și să respecte termenele din procedură art. 15 alin. 2.
• Nerespectarea termenelor din procedură duce la respingerea solicitării art. 15 alin. 3.
• Avizul și acordul de mediu sunt valabile pe toată perioada punerii în aplicare a planului/programului, respectiv a proiectului art. 16 alin. 1.
• Autorizația și autorizația integrată sunt valabile cât timp beneficiarii obțin viza anuală art. 16 alin. 2^1.
• Viza anuală confirmă că titularul lucrează în aceleași condiții pentru care s-a emis autorizația; se aplică de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor/ARBDD sau de Agenția Națională (ori delegat de aceasta) și se tarifează art. 16 alin. 2^2–2^7.
• Autorizația cu program pentru conformare e valabilă pe durata programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă a ultimei măsuri art. 16 alin. 3.
• Până la decizia autorității după notificare este interzisă orice activitate care ar rezulta din modificări art. 16 alin. 5.
• Suspendarea acordului/autorizației: pentru nerespectarea lor, după o notificare cu termen de cel mult 60 de zile; durează până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni; în acest timp activitatea e interzisă art. 17 alin. 3.
• Anularea: dacă nu s-au îndeplinit condițiile din actul de suspendare, autoritatea anulează actul după expirarea suspendării art. 17 alin. 4; dispozițiile de suspendare sunt executorii de drept art. 17 alin. 5.
• Litigiile privind actele de reglementare se judecă de instanțele de contencios administrativ art. 18.
• Proiecte miniere cu substanțe periculoase, peste 5 milioane tone/an sau peste 1.000 ha: actele se emit prin hotărâre a Guvernului art. 19.

• Convenția de la Aarhus (25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000) stă la baza informării, participării publicului și accesului la justiție art. 20 alin. 1.
• Consultarea publicului este obligatorie în procedurile de emitere a actelor de reglementare art. 20 alin. 3.
• ONG-urile de mediu au drept la acțiune în justiție și calitate procesuală activă în litigiile de mediu art. 20 alin. 6.
• Studiile (raport de mediu, raport privind impactul, bilanț, raport de amplasament, raport de securitate, studiu de evaluare adecvată) se fac de persoane care au acest drept potrivit legii art. 21 alin. 1.
• Cheltuielile cu studiile revin titularului planului/proiectului/activității art. 21 alin. 3.
• Răspunderea: pentru corectitudinea informațiilor date autorităților – titularul; pentru corectitudinea lucrărilor – autorul lor art. 21 alin. 4.
• Taxele pentru actele de reglementare se fac venit la Fondul pentru mediu art. 22 alin. 2.
• Tarifele pentru lucrări și servicii prestate la cerere se varsă la bugetul de stat art. 23 alin. 3; autoritățile pot primi sponsorizări și donații art. 23 alin. 6.

• Regim special pentru fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea, transportul, manipularea, eliminarea, intrarea și ieșirea din țară a substanțelor periculoase art. 24.
• Transportul internațional și tranzitul se fac după acordurile și convențiile la care România este parte art. 25 alin. 1.
• În vamă, autoritatea vamală convoacă autoritățile competente în domeniu art. 27.
• Obligațiile celor care gestionează substanțe periculoase art. 28:
  • evidență strictă: cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare, inclusiv recipiente și ambalaje;
  • eliminarea în siguranță a celor devenite deșeuri;
  • identificarea și prevenirea riscurilor și anunțarea iminenței unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităților de mediu și de apărare civilă.

• Gestionarea deșeurilor se face în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului art. 29.
• Controlul revine autorităților de mediu și altor autorități competente art. 30.
• Interdicție: introducerea în România a deșeurilor de orice natură în scopul eliminării lor este interzisă art. 32 alin. 1.
• În scopul recuperării, deșeurile pot intra în țară cu aprobarea Guvernului, potrivit reglementărilor specifice art. 32 alin. 2.
• Valorificarea se face numai în instalații sau prin activități autorizate art. 32 alin. 3.
• Transportul deșeurilor periculoase: intern – după prevederile legale specifice; internațional și tranzit – după convențiile internaționale art. 33.

• Regim special de reglementare pentru fabricare, plasare pe piață, utilizare, import și export art. 34–35.
• Laboratoarele: autoritățile competente organizează rețeaua de laboratoare și verifică reziduurile în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare art. 36.
• Obligațiile persoanelor juridice art. 38 alin. 1:
  • nu le folosesc în zonele cu măsuri speciale de protecție;
  • tratamentele cu mijloace aviatice – numai cu avizul autorităților de mediu, sanitare și al comisiilor județene de bază meliferă și stupărit pastoral, după înștiințare prin mass-media;
  • în perioada înfloririi plantelor polenizate de insecte – numai tratamente selective față de insectele polenizatoare;
  • le livrează și transportă ambalate, cu inscripții de identificare, avertizare și folosire;
  • le stochează conform fișei cu date de securitate a producătorului.
• Persoanele fizice au și ele obligațiile de la lit. b)–f) art. 38 alin. 3.

• Activitățile cu OMG: utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic, introducerea deliberată în mediu și pe piață, importul art. 39 alin. 2.
• Autorizațiile și acordurile de import le emite autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, care consultă Comisia pentru Securitate Biologică și asigură informarea publicului art. 40.
• Numai persoanele juridice pot primi autorizații pentru OMG și pot face import/export de OMG art. 41 alin. 1–2.
• Titularii asigură trasabilitatea, etichetarea, monitorizarea și raportează rezultatele art. 43.
• Obligațiile persoanelor juridice: obțin acordul/autorizația, opresc activitatea la cererea autorității dacă apar riscuri noi, răspund pentru prejudicii, acoperă costurile de prevenire, elimină deșeurile rezultate art. 44.

• Acordul de mediu pentru o activitate nucleară se eliberează înainte de autorizația autorității nucleare; autorizația de mediu se emite după aceasta art. 46 alin. 1–2.
• Instalațiile cu risc nuclear major (centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de combustibil nuclear, depozite finale de combustibil ars): acordul/autorizația de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului art. 46 alin. 3.
• Autoritatea centrală de mediu organizează monitorizarea radioactivității mediului pe întregul teritoriu al țării art. 47 alin. 2 lit. a.
• Obligațiile celor autorizați: evaluează riscul, aplică programe de supraveghere a contaminării radioactive, mențin capacitatea de monitorizare, raportează prompt orice creștere a contaminării, depozitează în siguranță deșeurile radioactive art. 48.

• Lucrări care pot modifica o arie protejată: la proiectare este obligatorie evaluarea impactului asupra ei art. 49 alin. 3.
• Deținătorii de terenuri din arii protejate sau supuse refacerii ecologice aplică măsurile stabilite de autoritatea de mediu art. 49 alin. 4.
• Planurile de management și regulamentele ariilor protejate sunt obligatorii art. 52 alin. 1.
• Interdicții în ariile protejate:
  • accesul cu mijloace motorizate pe carburanți fosili pentru sporturi, cu excepția drumurilor permise accesului public art. 52 alin. 2;
  • exploatarea resurselor minerale neregenerabile din parcuri naționale, rezervații, monumente ale naturii, zone de protecție strictă și integrală art. 52 alin. 3;
  • cultivarea plantelor superioare modificate genetic; excepție – siturile Natura 2000, cu avizul Academiei Române art. 52 alin. 4.
• Evaluarea adecvată: orice plan sau proiect care nu ține de managementul ariei de interes comunitar, dar o poate afecta semnificativ, se evaluează; se încheie cu avizul Natura 2000 sau cu decizia de respingere art. 52 alin. 5–6.
• Recoltarea, capturarea, comercializarea florei și faunei sălbatice, a florilor de mină și a fosilelor se fac numai de persoane autorizate art. 53 alin. 1.

• Scopul: menținerea și îmbunătățirea calității și productivității biologice a apelor de suprafață și subterane art. 55 alin. 1.
• Marea Neagră: Convenția de la București din 21 aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992 art. 55 alin. 2.
• Controlul îl fac autoritățile de mediu, de gospodărire a apelor și de sănătate art. 56 alin. 2.
• Obligații și interdicții pentru persoane fizice și juridice art. 58:
  • execută la termen lucrările de refacere și de asigurare a migrării faunei acvatice;
  • navele și platformele plutitoare se dotează cu instalații de stocare/tratare a deșeurilor și de epurare;
  • nu evacuează ape uzate de pe nave direct în apele naturale și nu aruncă deșeuri de pe ele;
  • nu spală obiecte, ambalaje, materiale care pot impurifica apele;
  • nu deversează ape uzate, fecaloid menajere, substanțe petroliere sau periculoase;
  • nu aruncă și nu depozitează deșeuri pe maluri, în albii, în zonele umede și de coastă; nu introduc în ape explozivi, tensiune electrică, narcotice.

• Autoritatea centrală de mediu elaborează politica privind atmosfera, schimbările climatice și zgomotul ambiental și organizează monitoringul calității aerului la nivelul întregii țări art. 59 alin. 1.
• Agenția Națională administrează conturile din Registrul Uniunii Europene al emisiilor și sistemul național de estimare a gazelor cu efect de seră art. 59 alin. 2.
• Controlul: autoritatea poate dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților poluante sau care produc disconfort olfactiv art. 61 lit. a.
• Deținătorii de terenuri cu perdele de protecție, spații verzi, parcuri, garduri vii sunt obligați să le întrețină art. 62.
• Frontiera: nu se permite intrarea/ieșirea din țară a surselor mobile poluante care nu respectă legea art. 63.
• Obligațiile persoanelor art. 64: rețin și neutralizează poluanții, dotează instalațiile cu automonitorizare, nu pun în funcțiune instalații care depășesc limitele, izolează fonic sursele de zgomot și vibrații.
• Mirosurile: emisiile de la sursele de disconfort olfactiv se rețin și se dirijează către un sistem de reducere a mirosului art. 64^1; operatorul cu autorizație asigură sisteme proprii de monitorizare a disconfortului olfactiv art. 64^3 alin. 3.
• Autorizația pentru activitățile care pot crea disconfort olfactiv cuprinde un plan de gestionare a disconfortului olfactiv art. 64^4.
• Standardele de evaluare a mirosurilor: SR EN 16841-1 (metoda grilei), SR EN 16841-2 (metoda dârei de miros), SR EN 13725 (olfactometrie dinamică) art. 64^5.
• Plângerile publicului privind mirosul le răspunde autoritatea centrală pentru sănătate; dacă găsește legătură cu starea de sănătate, notifică autoritatea de mediu pentru reexaminarea actelor art. 64^6.

• Protecția solului, subsolului și ecosistemelor terestre este obligatorie pentru toți deținătorii, cu orice titlu art. 65.
• Deținătorii de terenuri (și cei fără titlu care lucrează pe teren): previn deteriorarea mediului geologic și salubrizează terenurile neocupate, în special de-a lungul drumurilor, căilor ferate și de navigație art. 68.
• Deținătorii de păduri și pajiști art. 69:
  • mențin suprafața împădurită și pajiștile; reducerea lor este interzisă, cu excepțiile legale;
  • exploatează masa lemnoasă legal și reîmpăduresc;
  • exploatează pajiștile în limitele bonității, cu numărul și speciile de animale stabilite;
  • sesizează autoritățile de mediu despre accidente care afectează ecosistemele forestiere.

• Obligațiile autorităților locale (și, după caz, ale persoanelor) art. 70:
  • îmbunătățesc microclimatul, protejează peisajul, mențin curățenia stradală;
  • prevăd în planurile de urbanism refacerea peisagistică, protecția sanitară a captărilor de apă, apărarea împotriva inundațiilor;
  • informează publicul despre riscurile obiectivelor periculoase;
  • reglementează (inclusiv prin interzicere) accesul unor autovehicule și activitățile generatoare de disconfort în zonele de locuit, școli, unități sanitare;
  • nu degradează mediul prin depozitări necontrolate de deșeuri;
  • adoptă măsuri obligatorii de întreținere a clădirilor, curților, spațiilor verzi;
  • întrețin canalizarea și stațiile de epurare fără să creeze disconfort olfactiv;
  • resping proiectele care nu respectă distanțele minime de protecție sanitară.
• Spațiile verzi: schimbarea destinației, reducerea suprafeței sau strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic art. 71 alin. 1.
• Actele emise cu încălcarea acestei interdicții sunt lovite de nulitate absolută art. 71 alin. 2.
• Planurile de urbanism prevăd obligatoriu măsuri contra disconfortului olfactiv și de dezvoltare a spațiilor verzi art. 72 și se supun evaluării de mediu pentru obținerea avizului de mediu art. 73.

• Unde: la nivelul fiecărei agenții regionale pentru protecția mediului art. 74 alin. 1.
• Componența (exemple): 2 reprezentanți ai autorității centrale (un specialist în mediu și unul în silvicultură), reprezentanți ai Agenției Naționale, Gărzii de Mediu, sănătății, agriculturii, un prefect, un președinte de consiliu județean, un reprezentant al ONG-urilor, un primar de municipiu reședință de județ art. 74 alin. 2.
• Reprezentanții administrației locale fac parte din comitet numai pe durata mandatului art. 74 alin. 4.
• Atribuții: avizează planul regional de acțiune și lista de proiecte prioritare, evaluează angajamentele de mediu, stabilește programe de educare a publicului art. 74 alin. 5.
• Secretariatul îl asigură agenția regională pentru protecția mediului art. 74 alin. 6.

• Autoritatea centrală (exemple de atribuții, art. 75):
  • reactualizează strategia, coordonează instruirea, organizează monitorizarea integrată a mediului;
  • întocmește, prin Agenția Națională, rapoarte anuale privind starea mediului (lit. p);
  • aplică sancțiuni și face inspecția și controlul prin Garda Națională de Mediu (lit. r și v);
  • se consultă cel puțin o dată pe an cu ONG-urile și societatea civilă (lit. ț);
  • propune declararea prin hotărâre a Guvernului a zonelor de risc înalt de poluare (lit. y).
• Agenția Națională pentru Protecția Mediului: instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității centrale art. 76 alin. 1.
• Comisarii Gărzii Naționale de Mediu au acces oricând și în orice incintă cu activitate cu impact asupra mediului art. 79 alin. 1.
• Vehiculele autorităților de mediu au girofar albastru și avertizare acustică art. 79 alin. 2.
• Plângerea celui prejudiciat de un control se depune în 15 zile de la constatarea prejudiciului art. 79 alin. 3.
• În zonele speciale (interne, justiție, siguranță națională) accesul se face numai în prezența personalului acestora art. 79 alin. 4.

• Autoritățile centrale: integrează politicile de mediu și au structuri cu personal de specialitate în protecția mediului art. 80.
• Sănătatea: monitorizează starea de sănătate în relație cu mediul, inclusiv disconfortul olfactiv; supraveghează calitatea apei potabile și de îmbăiere și a alimentelor art. 82 lit. a–b.
• Educația: adaptează programele de învățământ pentru însușirea noțiunilor de protecția mediului art. 85 lit. a.
• Agricultura: asigură protecția solurilor, autorizează cultivatorii de plante modificate genetic și ține registrul național al suprafețelor cultivate art. 87.
• Transporturile: asigură controlul gazelor de eșapament art. 88 lit. c.
• Internele: participă la intervenția în accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență art. 89 lit. f.
• Autoritățile locale art. 90:
  • au personal specializat pentru protecția mediului;
  • asigură salubrizarea localităților, întreținerea spațiilor verzi, piețelor, parcurilor;
  • conservă spațiile verzi; unde nu se poate asigura suprafața optimă, conservarea celor existente e prioritară;
  • supraveghează operatorii din subordine contra depozitării necontrolate de deșeuri și dezvoltă colectarea deșeurilor refolosibile;
  • controlează activitățile neautorizate de mediu care pot crea disconfort olfactiv.
• Sprijin: Poliția, Jandarmeria, ISU și Garda financiară acordă sprijin la cerere autorităților de mediu art. 93.

• Obligații generale art. 94 alin. 1:
  • obțin actele de reglementare și le respectă condițiile;
  • nu pun în funcțiune instalații ale căror emisii depășesc limitele;
  • asistă și dau acces persoanelor împuternicite cu controlul; se supun dispoziției scrise de încetare a activității;
  • suportă costul reparării prejudiciului și refac condițiile anterioare („poluatorul plătește”);
  • informează autoritățile în caz de eliminări accidentale de poluanți sau accident major;
  • depozitează deșeurile numai pe amplasamente autorizate;
  • nu ard miriștile, turbăriile, litiera pădurii, stuful, tufărișurile sau vegetația ierboasă;
  • nu folosesc momeli periculoase la pescuit și vânătoare (cu excepțiile autorizate);
  • se legitimează la cererea personalului de control.
• Persoanele juridice cu impact semnificativ organizează structuri proprii specializate pentru protecția mediului art. 94 alin. 1 lit. d.
• Exploatarea solului și subsolului: remedierea zonelor afectate și anunțarea situațiilor accidentale art. 94 alin. 2.
• Cultivatorii de plante modificate genetic obțin autorizația de la autoritatea pentru agricultură art. 94 alin. 3.
• Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului este obiectivă, independentă de culpă; la mai mulți autori este solidară art. 95 alin. 1.
• Excepțional, răspunderea poate fi subiectivă pentru prejudiciile aduse speciilor protejate și habitatelor naturale art. 95 alin. 2.

• Trei praguri de amendă art. 96:
  • alin. (1): 3.000–6.000 lei persoane fizice, 25.000–50.000 lei persoane juridice;
  • alin. (2): 5.000–10.000 lei persoane fizice, 30.000–60.000 lei persoane juridice;
  • alin. (3): 7.500–15.000 lei persoane fizice, 50.000–100.000 lei persoane juridice.
• Alin. (1) – exemple: lipsa automonitorizării, evidența substanțelor periculoase, neîntreținerea perdelelor și spațiilor verzi, nesalubrizarea terenurilor, depozitarea necontrolată de deșeuri, accesul motorizat în arii protejate, nelegitimarea la control, deversarea de ape fecaloid menajere de către persoane fizice, nerespectarea planului de gestionare a disconfortului olfactiv.
• Alin. (2) – exemple: neobținerea actelor de reglementare, schimbarea destinației spațiilor verzi de autoritățile locale, obligațiile autorităților locale (curățenie, informare, personal, salubrizare, canalizare), momelile periculoase, aruncarea deșeurilor pe maluri și în albii, spălarea obiectelor în ape, deversarea de ape fecaloid menajere de către persoane juridice.
• Alin. (3) – exemple: funcționarea fără respectarea autorizației, nenotificarea modificărilor, nerespectarea termenelor din procedură, neasistarea controlului, nerealizarea măsurilor impuse, neplata reparării prejudiciului, deversarea de substanțe petroliere sau periculoase, arderea miriștilor și a vegetației de către deținătorii de terenuri.
• Amenzile din domeniul mediului și apelor se fac venit la bugetul de stat art. 96 alin. 4.
• Cine constată: comisarii Gărzii Naționale de Mediu și ai ARBDD, autoritățile locale și personalul lor, CNCAN, MApN, MAI art. 97 alin. 1; administratorii și custozii ariilor protejate – numai pe teritoriul ariei art. 97 alin. 2.
• Completare: se aplică și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor art. 97 alin. 3.
• Plata a jumătate din minim: pe loc sau în cel mult 48 de ore de la încheierea sau comunicarea procesului-verbal art. 97 alin. 4.

• Condiția comună: faptele sunt infracțiuni dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală art. 98.
• 3 luni – 1 an sau amendă: arderea miriștilor, stufului, tufărișurilor și vegetației ierboase din ariile protejate și de pe terenurile supuse refacerii ecologice; poluarea accidentală din nesupravegherea instalațiilor art. 98 alin. 1.
• 6 luni – 3 ani sau amendă: poluarea prin evacuarea de deșeuri sau substanțe periculoase în atmosferă sau pe sol; zgomote peste limite; continuarea activității după suspendarea acordului/autorizației; neraportarea imediată a unui accident major; substanțe care diminuează stratul de ozon art. 98 alin. 2.
• 6 luni – 3 ani (fără amendă): nesupravegherea depozitelor de deșeuri și substanțe periculoase; introducerea în țară a deșeurilor în scopul eliminării; transportul ilegal de substanțe periculoase; activități cu OMG fără acord art. 98 alin. 3.
• 1 – 5 ani: contaminarea mediului prin nesupravegherea surselor de radiații ionizante; descărcarea apelor uzate și a deșeurilor de pe nave direct în apele naturale art. 98 alin. 4.
• 2 – 7 ani: continuarea activității poluante după dispunerea încetării; neeliminarea substanțelor periculoase devenite deșeuri; refuzul intervenției la poluarea accidentală a apelor; refuzul controlului la frontieră art. 98 alin. 5.
• Tentativa se pedepsește art. 98 alin. 6; pentru unele fapte săvârșite din culpă limitele se reduc la jumătate art. 98 alin. 7–8.
• Ziua-amendă pentru persoana juridică: între 500 lei și 25.000 lei art. 98 alin. 9.
• Sesizarea: comisarii Gărzii de Mediu și ceilalți care descoperă o infracțiune o aduc de îndată la cunoștința organului de urmărire penală art. 99 alin. 2.

• Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor art. 100.
• Intrarea în vigoare: la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, cu unele excepții art. 104.
• Se abrogă Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului art. 105 lit. a.