Legea nr. 292/2011

LEGE nr. 292 din 20 decembrie 2011 asistenței sociale

Forma la zi, adusă de pe Portalul Legislativ la 13 octombrie 2026, fără notele de modificare. Rezumat · Întrebări

Capitolul VII Finanțarea asistenței sociale › Secţiunea a 2-a Finanțarea serviciilor sociale

Articolul 138

(1) Pentru finanțarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obținute din sponsorizările și donațiile în bani sau în natură, acordate de persoane fizice și juridice, române și străine, furnizorilor de servicii.

(2) Serviciile sociale pot fi finanțate din fonduri internaționale, stabilite prin memorandumurile sau protocoalele de finanțare încheiate de statul român cu donatorii, precum și din fondurile structurale pentru proiectele selectate în cadrul programelor operaționale regionale.

(3) În funcție de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanțarea acordării serviciilor sociale, conform legii.

(4) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activități lucrative numai pentru autofinanțarea serviciilor sociale acordate, cu excepția operatorilor economici prevăzuți la art. 37 alin. (3) lit. e).

(5) Veniturile obținute din activitățile prevăzute la alin. (4) se utilizează și pentru lucrări de modernizare, reamenajare și renovare a centrelor aflate în administrare.

Articolul 139

(1) Asociațiile și fundațiile, precum și cultele recunoscute de lege, în calitate de furnizori de servicii sociale privați, pot primi subvenții alocate de la bugetul de stat și de la bugetele județene, bugetele locale/bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, ca formă de sprijin în vederea înființării, dezvoltării, diversificării și asigurării continuității serviciilor sociale acordate de aceștia.

(2) Subvenționarea furnizorilor privați din fonduri publice se reglementează prin lege specială.

Capitolul VII Finanțarea asistenței sociale › Secţiunea a 3-a Contractarea serviciilor sociale

Articolul 140

(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:

a) promovarea parteneriatului public-privat;

b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;

c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;

d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;

e) asigurarea calității serviciilor sociale;

f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;

g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii sociale la fonduri publice;

h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii sociale;

i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;

j) performanța în administrarea serviciilor sociale.

(2) Finanțarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităților administrației publice locale care, pe baza planurilor anuale de acțiune prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează următoarele:

a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunității;

b) inventariază serviciile sociale existente;

c) evaluează eficiența și eficacitatea acestora;

d) identifică nevoia de servicii sociale noi.

(3) Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale elaborează și publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici și privați de servicii sociale.

(4) Autoritățile administrației publice locale în colaborare cu furnizorii publici și privați elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie contractate.

Articolul 141

(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante, contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale organizate și definite conform Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile contractante, în condițiile legii.

(2) Autoritățile contractante au obligația să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru finanțarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acțiune.

(3) Finanțarea din fonduri publice, prevăzută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici și privați de servicii sociale se realizează pe principiile concurenței, eficienței și transparenței și se supune legislației din domeniul achizițiilor publice.

Articolul 142

(1) Furnizorii privați de servicii sociale, autoritățile contractante, precum și alte persoane fizice sau juridice care finanțează servicii sociale pot solicita evaluarea independentă a contractelor de finanțare pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de audit social.

(2) Auditul social se realizează de către auditorul social și are în vedere, în principal, următoarele aspecte:

a) verificarea planurilor și procedurilor stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru serviciile finanțate;

b) evaluarea eficienței și eficacității serviciilor sociale contractate;

c) verificarea exactității informațiilor utilizate;

d) recomandarea de ameliorări operaționale.

(3) Auditorul social este persoana care are calificarea și care este mandatat de entitățile prevăzute la alin. (1) pentru a realiza componentele unui audit. Auditorul social nu este învestit cu nicio putere de control sau sancționare.

(3^1) Auditorul social poate desfășura și activități de evaluare independentă a contractelor de servicii sociale prevăzute la art. 45 alin. (1), din perspectiva respectării drepturilor fundamentale ale omului pentru persoanele beneficiare de servicii sociale.

(4) Activitatea de audit social, precum și statutul auditorului social se stabilesc prin lege.

Capitolul VII^1 Răspunderea juridică

Articolul 142^1

(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 40 alin. (5), art. 44 alin. (4), art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (2), art. 50 alin. (3), art. 120 lit. b) și ale art. 122 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei;

b) nerespectarea de către furnizorii de servicii sociale a dispozițiilor art. 45 alin. (1) și (3), art. 49 alin. (1) și ale art. 122 alin. (1), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 113 alin. (1)-(4), art. 114 alin. (2), art. 115 alin. (2) și art. 116 alin. (2) lit. e), cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;

d) nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) și (3), art. 56 alin. (1), art. 117 alin. (2) și art. 118 alin. (3) și (4), cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

e) nerespectarea prevederilor art. 135 alin. (2), art. 136 alin. (2), art. 140 alin. (2)-(4) și ale art. 141 alin. (2), cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează de către inspectorii sociali, potrivit legii.

Articolul 142^2

Contravențiilor prevăzute la art. 142^1 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul VIII Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 143

(1) Actele administrative emise de autoritățile publice centrale și locale privind acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptățit de modul de furnizare a serviciilor sociale, astfel cum a fost acesta stabilit conform clauzelor din contractul de furnizare de servicii sociale, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru soluționarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.

(3) Cererile adresate instanței de contencios administrativ sau oricărei alte instanțe judecătorești pentru soluționarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea măsurilor de asistență socială se soluționează cu celeritate.

Articolul 144

Acțiunile, căile de atac și actele procedurale în legătură cu soluționarea litigiilor având ca obiect drepturi sau obligații prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.

Articolul 145

Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condițiile legii, disciplinar, patrimonial, contravențional sau penal, după caz.

Articolul 146

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006;

b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2011, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale efectuează modificările și completările corespunzătoare la actele normative în vigoare din domeniul protecției sociale și elaborează legile speciale prevăzute de prezenta lege.

(3) Până la adoptarea modificărilor și completărilor prevăzute la alin. (2), actele normative în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor aplica în continuare.