Legea nr. 292/2011

Legea nr. 292/2011 stabilește cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului național de asistență socială din România: beneficiile de asistență socială, serviciile sociale, instituțiile care le acordă, personalul și banii. Se cere de obicei la concursurile pentru asistenți sociali, asistenți personali, îngrijitori, mediatori și personal din primării (compartimentul sau direcția de asistență socială) și din DGASPC.

Capitolul I. Dispoziții generale (art. 1–6)

Ce este sistemul național de asistență socială

• Este ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul (autoritățile centrale și locale) și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților (art. 2 alin. 1).
• Intervine subsidiar sau complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale (art. 2 alin. 2).
• Beneficiile și serviciile formează un pachet unitar; serviciile sociale primează față de beneficii când costul și impactul sunt similare; măsurile trebuie să ajute la inserția pe piața muncii și să prevină dependența de ajutorul statului sau al comunității (art. 2 alin. 4).
• Au dreptul la asistență socială: cetățenii români aflați pe teritoriul României, cu domiciliul sau reședința în România, cetățenii UE, SEE și ai Confederației Elvețiene, străinii și apatrizii cu domiciliul sau reședința în România (art. 4 alin. 1). Ei au dreptul să fie informați despre măsuri (art. 4 alin. 2). Dreptul se acordă la cerere sau din oficiu (art. 4 alin. 3).

Valori și principii generale (art. 5)

• Solidaritatea socială – întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile (lit. a).
• Subsidiaritatea – când persoana sau familia nu își poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală și structurile ei asociative și, complementar, statul (lit. b).
• Universalitatea – fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în condițiile legii (lit. c).
• Respectarea demnității umane, abordarea individuală, parteneriatul, participarea beneficiarilor, transparența, nediscriminarea (lit. d–i).
• Eficacitatea, eficiența (cel mai bun raport cost-beneficiu), dreptul la autodeterminare, activizarea – încurajarea ocupării și întărirea nucleului familial (lit. j–m).
• Caracterul unic al dreptului la beneficii – pentru aceeași nevoie sau situație de risc social se poate acorda un singur beneficiu de același tip (lit. n).
• Proximitatea – serviciile se organizează cât mai aproape de beneficiar (lit. o).
• Complementaritatea și abordarea integrată (lit. p), concurența și competitivitatea (lit. q), egalitatea de șanse (lit. r), confidențialitatea (lit. s), echitatea (lit. t).
• Focalizarea – beneficiile și serviciile se adresează celor mai vulnerabile categorii și se acordă în funcție de venituri și bunuri (lit. u).
• Libera alegere a furnizorului – beneficiarul sau reprezentantul legal alege liber dintre furnizorii acreditați (lit. v).
• Intervenția de urgență – instituția publică ce are o suspiciune întemeiată de risc iminent pentru copil, persoana cu dizabilități, persoana vârstnică dependentă sau altă persoană vulnerabilă anunță imediat serviciul public de asistență socială sau, în afara programului, serviciul de asistență socială de urgență (lit. w).

Definiții (art. 6)

• Asistentul social – persoana care exercită profesia în condițiile Legii nr. 466/2004 (lit. a^1). Tehnicianul asistență socială – are certificat de calificare de nivel 4, sprijină asistentul social și lucrează în coordonarea acestuia (lit. nn^1).
• Ancheta socială (raportul de anchetă socială) – documentul final elaborat de asistentul social pe baza diagnozei sociale, după evaluarea beneficiarului (lit. b). Diagnoza socială – metodă de investigație pentru analiza situației sociale și economice, realizată de asistentul social (lit. g^1).
• Beneficiile de asistență socială – măsuri de redistribuire financiară/materială pentru persoanele sau familiile care întrunesc condițiile de eligibilitate (lit. c). Beneficiarul – persoana care primește beneficii și/sau servicii sociale (lit. d).
• Deficiența – consecința pierderii sau a unei anormalități a structurii corpului ori a unei funcții fiziologice (lit. g). Dizabilitatea – termen generic pentru afectări, limitări ale activității și restricții în participare (lit. h). Incapacitatea – reducerea parțială ori totală a posibilității de a realiza o activitate motrică, cognitivă sau un comportament (lit. q). Invaliditatea – noțiune medico-juridică: persoana are limitată capacitatea de muncă și este asigurată în sistemul public de pensii (lit. r).
• Domiciliul – adresa locuinței principale, trecută în actul de identitate (lit. k). Reședința – adresa locuinței secundare (lit. gg). Locuirea – faptul de a trăi pe raza unei localități fără a deține locuință principală sau secundară (lit. t).
• Găzduirea – asigurarea condițiilor de locuit și odihnă pe o perioadă mai mare de 24 de ore (lit. n). Gospodăria – mai multe familii și/sau persoane care locuiesc și contribuie împreună (lit. o).
• Grupul vulnerabil – persoane sau familii în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza bolii, dizabilității, sărăciei, dependenței de droguri sau de alcool ori a altor situații (lit. p).
• Îngrijitorul formal – persoana calificată, certificată profesional, care asigură îngrijirea personală (lit. s). Îngrijitorul informal – persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau altă persoană (lit. ș). Amândoi ajută persoana care și-a pierdut autonomia funcțională la activitățile de bază și instrumentale ale vieții zilnice.
• Planul individualizat de asistență și îngrijire – document elaborat de o echipă multidisciplinară, cu participarea beneficiarului/reprezentantului legal, care precizează serviciile furnizate (lit. y).
• Persoanele fără adăpost – persoane singure ori familii care trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, nu pot susține o chirie ori sunt în risc de evacuare, sau se află în instituții ori penitenciare de unde urmează să iasă în termen de 2 luni și nu au domiciliu ori reședință (lit. z).
• Protecția socială are două componente: asigurările sociale în sistem contributiv și asistența socială noncontributivă (lit. ee).
• Protecția specială a copilului – beneficii, servicii, programe și măsuri pentru copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților ori care nu poate fi lăsat în grija lor (lit. ff).
• Serviciul de asistență socială de urgență – intervine în afara programului, în zilele libere și de sărbători; include liniile telefonice de urgență, telefonul copilului și telefonul vârstnicului (lit. ii^1).
• Pachetul minim de asistență socială – activitățile serviciului public de asistență socială din comune, orașe, municipii și sectoare: cel puțin informare și consiliere, identificarea și evaluarea nevoilor, planul de intervenție (lit. ss).

Capitolul II. Sistemul de beneficii de asistență socială (art. 7–26)

Definiție și clasificare

• Beneficiile sunt o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor obținute din muncă, pentru un nivel de trai minimal, și o formă de sprijin pentru incluziune socială și calitatea vieții (art. 7).
• După condițiile de eligibilitate: selective (cu testarea mijloacelor de trai), universale (fără testare), categoriale (pentru anumite categorii, cu sau fără testare) (art. 8 alin. 1).
• După scop: pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială; pentru susținerea copilului și familiei; pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale; pentru situații deosebite (art. 9 alin. 1).
• Se acordă în bani sau în natură și cuprind alocații, indemnizații, ajutoare sociale și facilități (art. 9 alin. 2).
• Cine se încadrează în muncă poate primi, potrivit legilor speciale, majorări, prelungirea beneficiului cu maximum 3 luni începând cu luna încadrării, stimulente (art. 9 alin. 6). Refuzul unui loc de muncă sau al cursurilor de formare poate duce la diminuarea ori încetarea beneficiului și la interdicția unui nou beneficiu pe o perioadă determinată (art. 9 alin. 7).
• După beneficiar: cu caracter individual sau familial (art. 10 alin. 1). După buget: cu caracter general (bugetul de stat) sau comunitar (bugetele locale, prin hotărâri ale consiliului județean/local/CGMB) (art. 10 alin. 2).

Categorii de beneficii

• Pentru sărăcie și excluziune: ajutoare sociale, ajutoare sociale comunitare, ajutoare de urgență, burse sociale, ajutoare în natură, facilități (art. 11). Pentru copil și familie: alocații pentru copii, indemnizații pentru creșterea copiilor, facilități (art. 12). Pentru persoane cu nevoi speciale: alocații pentru persoanele cu dizabilități, indemnizații de îngrijire, facilități (art. 13 alin. 2).

Administrarea beneficiilor

• Dreptul se acordă la cererea scrisă a persoanei îndreptățite, a reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal ori din oficiu (art. 16 alin. 1). Cererea este un formular tipizat, însoțit de documente doveditoare (art. 16 alin. 2–3).
• Cererea se depune la autoritatea administrației publice locale unde domiciliază, își are reședința sau locuiește solicitantul (art. 17 alin. 1). Pentru beneficiile plătite din bugetul de stat, cererea se transmite până la data de 5 a lunii următoare către plătitor (art. 17 alin. 2).
• Cererea se soluționează prin act administrativ (art. 18 alin. 1). Dreptul se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii (art. 18 alin. 3) și încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile (art. 18 alin. 4).
• Plata: prin mandat poștal, în cont bancar sau altă formă, la alegerea titularului; se pot folosi și tichete sociale (art. 20 alin. 1–2). Se plătește în luna curentă pentru luna anterioară (art. 20 alin. 3). Comisionul bancar nu poate depăși 0,1% din drepturile achitate (art. 21 alin. 2).

Noțiuni specifice

• Familia – soțul și soția sau soțul, soția și copiii lor necăsătoriți, cu domiciliul ori reședința comună și care gospodăresc împreună (art. 22 alin. 1). Sunt familie și frații fără copii care gospodăresc împreună, separat de părinți (alin. 2); se asimilează bărbatul și femeia necăsătoriți, cu copiii lor, dacă situația se consemnează în ancheta socială (alin. 3).
• Familia extinsă – copilul, părinții și rudele până la gradul IV inclusiv (art. 22 alin. 4). Familia monoparentală – persoana singură și copiii aflați în întreținerea ei (alin. 5).
• Persoana singură – necăsătorită, văduvă, divorțată, cu soțul declarat dispărut prin hotărâre judecătorească sau arestat preventiv mai mult de 30 de zile ori în executarea unei pedepse privative de libertate (art. 22 alin. 6). Copilul – persoana sub 18 ani care nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu (alin. 7).
• Reprezentantul familiei – membrul cu capacitate deplină de exercițiu care cere drepturile în numele familiei; îl stabilesc soții sau, la neînțelegere, autoritatea tutelară (art. 23 alin. 1).
• Titularul beneficiului este persoana îndreptățită sau reprezentantul familiei; la beneficiile familiale beneficiarul este familia, la cele individuale persoana (art. 26).

Capitolul III. Sistemul de servicii sociale (art. 27–51)

Definiție și clasificare

• Serviciile sociale sunt activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții (art. 27 alin. 1). Sunt servicii de interes general (alin. 2) și au caracter proactiv (art. 28 alin. 1).
• Criterii de clasificare (art. 29): scopul; categoriile de beneficiari; regimul de asistare; locul de acordare; regimul juridic al furnizorului; regimul de acordare.
• După regimul de asistare: cu cazare (servicii rezidențiale și servicii de suport cu cazare) și fără cazare (servicii de suport în comunitate și servicii de locuire asistată în comunitate) (art. 30 alin. 3).
• După locul de acordare: la domiciliul sau reședința beneficiarului, în centre de zi, în centre rezidențiale, la domiciliul persoanei care acordă serviciul, în comunitate (art. 30 alin. 4).
• După furnizor: structuri publice sau private (art. 30 alin. 5). După regimul de acordare: regim normal și regim special, cu păstrarea anonimatului, care poate fi furnizat fără contract (art. 30 alin. 6).
• Tipurile de servicii se stabilesc prin Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului (art. 34).

Beneficiari

• Beneficiază persoanele și familiile aflate în situații de dificultate; grupurile și comunitățile – prin programe de acțiune comunitară aprobate de consiliile județene/locale (art. 35 alin. 1–2).
• Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire personală; beneficiarii lor sunt persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și bolnavii cronici (art. 36).
• Drepturi (art. 36^1 alin. 1): respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, fără discriminare; informare asupra situațiilor de risc și drepturilor sociale; informații în limbaj simplu; participare la decizii; confidențialitate; continuitatea serviciilor cât se mențin condițiile; protecția lor și a bunurilor când nu au capacitate de decizie; demnitate și intimitate; alegerea variantelor de intervenție; participarea la evaluarea serviciilor și în organismele de reprezentare.
• Acordul pentru divulgarea informațiilor confidențiale se dă numai în scris (art. 36^1 alin. 2). Fără acord, informațiile pot fi dezvăluite când legea o prevede expres, când este în pericol viața beneficiarului sau a membrilor unui grup social, ori pentru protecția vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei care nu își poate da consimțământul (alin. 3).
• Obligații (art. 36^2): să dea informații corecte despre identitate și situația familială, socială, medicală și economică; să participe la furnizarea serviciilor; să contribuie la plata lor, după tipul serviciului și situația materială; să comunice orice modificare a situației personale; să respecte regulamentul de organizare și funcționare.

Furnizori

• Furnizorii sunt persoane juridice de drept public și persoane fizice autorizate sau persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ (art. 37 alin. 1). Pot fi: serviciile publice de asistență socială, unitatea administrativ-teritorială prin primărie, asociațiile de dezvoltare intercomunitară, structuri ale administrației centrale, asociațiile, fundațiile și federațiile, cultele recunoscute, formele de exercitare independentă a profesiei de asistent social, operatorii economici cu scop lucrativ (art. 37 alin. 2).
• Persoanele fizice nu pot avea calitatea de furnizor (art. 37 alin. 4); nici îngrijitorii informali nu sunt furnizori (alin. 5).
• Furnizorii trebuie acreditați, iar serviciile sociale pot funcționa numai dacă sunt licențiate (art. 38 alin. 1–2). Excepție: serviciile publice de asistență socială acreditate pot derula pachetul minim fără licență, pe durată nedeterminată (alin. 3).

Organizare

• Politicile, reglementarea și controlul aparțin autorităților centrale; organizarea, administrarea, acordarea și finanțarea serviciilor sociale aparțin autorităților administrației publice locale (art. 39).
• Serviciile se furnizează la nivelul comunității, pe baza planului de intervenție realizat în urma evaluării inițiale (art. 40 alin. 1–2). Dacă, din cauze obiective, nu se pot angaja sau contracta asistenți sociali, serviciul public poate angaja tehnicieni asistență socială (alin. 4).
• Serviciile sociale ale autorităților locale se înființează prin hotărâre a consiliului local, cu sau fără personalitate juridică (art. 41 alin. 1). Cele cu personalitate juridică sunt conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ (alin. 2).

Procesul de acordare a serviciilor sociale

• Serviciile se acordă la cererea persoanei sau a reprezentantului legal, precum și din oficiu (art. 44 alin. 1). Cererea se adresează serviciului public de asistență socială de la domiciliu sau reședință (alin. 2).
• Aprobarea sau respingerea se face prin dispoziție scrisă a primarului/directorului executiv/general al serviciului public, în maximum 5 zile de la finalizarea/actualizarea planului (art. 44 alin. 4).
• Serviciile se acordă pe baza unui contract de servicii sociale între furnizor și beneficiar/reprezentantul legal (art. 45 alin. 1). Fără contract se pot acorda serviciile în regim de urgență și cele de asistență comunitară pentru combaterea sărăciei (alin. 2).
• Etapele obligatorii (art. 46): a) evaluarea inițială, informarea beneficiarului asupra drepturilor și obligațiilor și elaborarea planului de intervenție; b) evaluarea complexă și întocmirea planului de intervenție/de acordare a serviciilor sociale; c) stabilirea dreptului la asistență socială și a bugetului personal; d) întocmirea și semnarea contractului de servicii sociale; e) implementarea planului; f) monitorizarea și evaluarea; g) evaluarea finală și încheierea furnizării.
• Evaluarea inițială și planul de intervenție sunt realizate de asistentul social din serviciul public de asistență socială (art. 47 alin. 1). Scopul evaluării inițiale: identificarea nevoilor individuale și familiale (alin. 2). Planul cuprinde serviciile recomandate și beneficiile la care persoana are dreptul (alin. 3). Informațiile și consilierea din evaluarea inițială sunt gratuite (alin. 4).
• Dacă evaluarea inițială arată nevoi speciale, asistentul social solicită o echipă interdisciplinară pentru evaluarea complexă (art. 48 alin. 1).
• Rezultatul evaluării complexe se comunică în scris în 10 zile lucrătoare serviciului public care a făcut evaluarea inițială (art. 49 alin. 1); acesta completează sau revizuiește planul de intervenție în 5 zile lucrătoare (alin. 2).
• După evaluarea complexă se elaborează planul individualizat de îngrijire și asistență (art. 50 alin. 2). Beneficiarului i se prezintă lista furnizorilor acreditați și alege liber (alin. 3).
• Situația beneficiarului se reevaluează periodic (art. 51 alin. 2).

Capitolul IV. Măsuri integrate de asistență socială (art. 53–103^5)

Sărăcia și riscul de excluziune socială

• Serviciul public de asistență socială din comune, orașe, municipii și sectoare asigură pachetul minim de asistență socială (art. 54 alin. 1, art. 56 alin. 1). Nivelul minim de trai acoperă hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menținerea și salubrizarea locuinței (art. 54 alin. 3).
• Asistentul social colaborează cu asistentul medical comunitar, consilierul școlar, mediatorul sanitar și mediatorul școlar; aceștia, cu excepția consilierului școlar, lucrează pe teren, inclusiv la domiciliul beneficiarilor (art. 54^1 alin. 1–2).
• Polițistul, medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul școlar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar și personalul din aparatul primarului informează serviciul public de asistență socială când constată un posibil risc de abuz, neglijență, violență domestică sau altă infracțiune asupra copilului, persoanei cu dizabilități, persoanei vârstnice dependente sau familiei (art. 56^1 alin. 2).
• Persoane fără adăpost: găzduire pe perioadă determinată, consiliere și reinserție (art. 57). Autoritățile locale înființează servicii pentru persoanele care trăiesc în stradă și organizează adăposturi la temperaturi foarte scăzute/foarte ridicate și calamități (art. 58). Forme: echipe mobile/ambulanță socială, adăposturi de noapte, centre rezidențiale pe perioadă determinată (art. 59 alin. 1).

Copilul și familia

• Creșterea și dezvoltarea copilului sunt în responsabilitatea părinților (art. 65 alin. 2). Părinții au dreptul la asistență de specialitate (alin. 4).
• Copilul are dreptul să fie crescut alături de părinții săi (art. 66 alin. 2). Interesul superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile (art. 66 alin. 5).
• Când părintele folosește copilul pentru a apela la mila publicului sau copilul a fost victima abuzului, neglijării, exploatării ori traficului din partea părintelui, serviciul public de asistență socială din subordinea consiliului județean/consiliilor locale de sector începe demersurile pentru măsurile de protecție specială (art. 66 alin. 6).
• Copilul lipsit de ocrotirea părinților are dreptul la protecție alternativă: tutelă, măsuri de protecție specială și adopție (art. 70 alin. 1). Protecția specială înseamnă plasament și servicii sociale până la dobândirea capacității depline de exercițiu (alin. 2). Separarea copilului de părinți este precedată obligatoriu de informare, consiliere, terapie și mediere (alin. 3). Măsurile se stabilesc prin planul individualizat de protecție (alin. 5).
• Copilul cu dizabilități aflat în tutelă sau plasament, care la 18 ani nu urmează o formă de învățământ, poate rămâne în grija familiei/persoanei încă 3 ani, la cererea sa și cu acordul acestora (art. 71 alin. 4–5).
• Categorii de servicii (art. 73 alin. 2): prevenirea separării copilului de familie; reconcilierea vieții de familie cu viața profesională; servicii pentru copilul lipsit de părinți; sprijin pentru familiile în dificultate. Pentru copiii din sistemul de protecție specială serviciile sunt gratuite (art. 74 alin. 1).
• Violența domestică: autoritățile locale răspund de servicii (art. 76 alin. 1), care se adresează cu prioritate victimelor, dar și agresorilor (alin. 3). În regim rezidențial: centre de primire în regim de urgență, centre de recuperare, locuințe protejate, module pentru agresori (art. 77 alin. 2). Serviciile specializate sunt gratuite (art. 77 alin. 6).

Persoanele cu dizabilități

• Beneficiile și facilitățile se acordă în funcție de gradul de handicap (art. 81).
• Serviciile se acordă pe baza evaluării socio-psiho-medicale, la domiciliu, în centre rezidențiale sau în centre de zi (art. 83).
• Autoritățile locale organizează și finanțează serviciile și monitorizează situația tuturor persoanelor cu dizabilități de pe raza lor (art. 84 alin. 1–2).
• Îngrijirea personală la domiciliu se acordă de îngrijitori formali sau informali (art. 86 alin. 1). Persoana cu dizabilitate gravă poate fi îngrijită de un membru de familie angajat ca îngrijitor formal (art. 87 alin. 1). Persoana optează între indemnizația de îngrijire și serviciile îngrijitorilor formali (art. 87 alin. 2).
• Servicii pentru adulți (art. 89 alin. 1): la domiciliu – asistent personal al persoanei cu handicap grav, îngrijire la domiciliu, echipă mobilă; în comunitate – locuințe protejate, centre pentru viață independentă, asistent personal profesionist; în centre de zi; în centre rezidențiale – centre de abilitare și reabilitare, centre de îngrijire și asistență, centre respiro/centre de criză.
• Admiterea în centre rezidențiale se face numai dacă îngrijirea nu se poate realiza la domiciliu ori în comunitate (art. 89 alin. 2).
• Adulții din centre rezidențiale sau susținătorii lor legali plătesc o contribuție lunară de întreținere; cei fără venituri și fără susținători sunt asistați gratuit, din bugetele locale sau județene (art. 90).

Persoanele vârstnice

• Familia persoanei vârstnice are obligația de a-i asigura îngrijirea și întreținerea (art. 93 alin. 1). Dacă persoana este singură sau familia nu poate, intervine statul (alin. 3).
• Autoritățile locale asigură gratuit informare și consiliere (art. 95 alin. 3).
• Persoanele vârstnice dependente primesc servicii de îngrijire personală după gradul de dependență, nevoile individuale, situația familială și venituri (art. 97 alin. 1). Îngrijirea la domiciliu se face de îngrijitorul formal sau informal (art. 99 alin. 1).
• Îngrijirea în centre rezidențiale se dispune numai dacă îngrijirea la domiciliu nu este posibilă (art. 101 alin. 1). Centrele pot fi: de îngrijire temporară; pe perioadă nedeterminată (cămine pentru persoane vârstnice); locuințe protejate, complex de servicii (alin. 2).
• Persoana vârstnică cu venituri proprii plătește o contribuție lunară de până la 60% din veniturile personale lunare, fără a depăși costul serviciilor (art. 102 alin. 1). Diferența o acoperă susținătorii legali (alin. 2). Cine nu are venituri și nici susținători legali nu datorează contribuția – o suportă bugetul local (alin. 3).

Îngrijirea de lungă durată

• Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, pierzându-și autonomia funcțională din cauze fizice, psihice sau mintale, au nevoie de ajutor semnificativ la activitățile uzuale (art. 103^1 alin. 1). Dependența este o consecință a bolii, traumei și dizabilității (alin. 2).
• Evaluarea autonomiei funcționale se face, de regulă, la domiciliul persoanei, de o echipă mobilă de evaluatori, care răspund solidar (art. 103^1 alin. 4–5).
• Activități de bază ale vieții zilnice: igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, igiena eliminărilor, transfer și mobilizare, deplasare în interior, comunicare (art. 103^3 alin. 1 lit. a).
• Activități instrumentale: prepararea hranei, cumpărături, menaj și spălătorie, deplasare în exterior și însoțire, administrarea bunurilor, acompaniere și socializare (art. 103^3 alin. 1 lit. b).
• Îngrijirea de lungă durată = ajutor necesar pe o perioadă mai lungă de 60 de zile (art. 103^3 alin. 2).
• La domiciliu, îngrijirea se planifică în vizite zilnice, săptămânale sau lunare (art. 103^5 alin. 1). Îngrijitorul formal acordă îngrijire zilnică la domiciliu pentru maximum 8 ore/zi (alin. 3). Ajutorul la activitățile instrumentale este dat de îngrijitori informali și voluntari și, numai în lipsa lor, de îngrijitori formali (alin. 6).

Capitolul V. Construcția instituțională (art. 104–120)

Nivelul central

• Ministerul Muncii și Solidarității Sociale elaborează politica pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități și alte persoane aflate în nevoie; Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse – pentru familie și drepturile copilului (art. 104 alin. 1–2).
• Funcțiile ministerului: de autoritate de stat, de strategie, de reglementare, de coordonare, de reprezentare, de administrare (art. 105).
• Inspectorii sociali evaluează, monitorizează și controlează respectarea legislației, constată contravențiile și aplică sancțiunile (art. 108 alin. 3); o echipă la 20 de structuri de asistență socială (alin. 4^1).

Nivelul local

• Atribuții privind beneficiile (art. 112 alin. 2): primesc cererile; le transmit lunar agențiilor teritoriale (pentru bugetul de stat); verifică îndeplinirea condițiilor; întocmesc dispozițiile de acordare/respingere/modificare/suspendare/încetare și le prezintă primarului; comunică dispozițiile; fac sondaje și anchete sociale pentru depistarea precoce a riscului de excluziune.
• Atribuții privind serviciile sociale (art. 112 alin. 3): elaborează strategia de dezvoltare a serviciilor sociale și planurile anuale de acțiune; identifică familiile și persoanele în dificultate; propun înființarea de servicii; monitorizează și evaluează serviciile; informează și consiliază beneficiarii; furnizează și administrează serviciile, răspunzând de calitatea lor.
• Autoritățile locale înființează servicii publice de asistență socială (SPAS) (art. 113 alin. 1):
  • în subordinea consiliilor județene, a consiliilor locale ale sectoarelor și a CGMB – la nivel de direcție generală (DGASPC) (alin. 2);
  • în subordinea consiliilor locale ale municipiilor și orașelor – la nivel de minimum serviciu (alin. 3);
  • la comune – compartiment funcțional în aparatul de specialitate al primarului (alin. 4).
• Localitățile transmit datele Ministerului Muncii până la 31 mai a fiecărui an, pentru anul anterior (art. 115 alin. 3).
• Strategiile județene: pe termen mediu – 5 ani, pe termen lung – 10 ani (art. 117 alin. 1); se avizează de comisiile județene de incluziune socială, constituite la nivelul instituției prefectului (alin. 2–3). Strategia aprobată se transmite ministerului în 30 de zile (art. 120 lit. b).

Capitolul VI. Personalul (art. 121–127)

• Lucrează asistenți sociali, alt personal de specialitate și personal cu profesii diverse (art. 121 alin. 1).
• La angajarea personalului care intră în contact direct cu beneficiarii (și la contractele de voluntariat) furnizorii cer certificatul de integritate comportamentală și, după caz, documentul de evaluare psihiatrică (art. 121 alin. 4).
• Identificarea și evaluarea nevoilor și planurile de intervenție se fac numai prin asistenți sociali (art. 122 alin. 1). Raport: un asistent social la maximum 3.000 de cetățeni și la cel mult 300 de beneficiari (alin. 2).
• Pot fi implicați voluntari (art. 123 alin. 1).
• Obligațiile personalului (art. 124): să lucreze conform legislației; să asigure confidențialitatea informațiilor; să respecte intimitatea beneficiarilor; să respecte libertatea de a alege serviciile și furnizorii; să respecte etica profesională; să implice activ beneficiarii și familiile; să respecte demnitatea și unicitatea persoanei.
• Personalul din serviciile sociale și din SPAS este personal contractual; conducerea și unele funcții pot fi funcționari publici (art. 125 alin. 1–2).
• Personalul răspunde disciplinar, patrimonial, contravențional sau penal (art. 145).

Capitolul VII. Finanțarea (art. 128–142)

• Surse: bugetul de stat, bugetele locale, donații, sponsorizări, contribuții ale beneficiarilor, fonduri europene, alte surse (art. 128 alin. 1; art. 132 alin. 1).
• Beneficiile se finanțează din bugetul de stat și/sau bugetele locale (art. 129 alin. 1).
• Finanțarea serviciilor se face în limitele standardului de cost pe beneficiar (art. 132 alin. 3), după principiul „resursa financiară urmează beneficiarul” (art. 134 alin. 7).
• Auditorul social evaluează independent contractele; nu are putere de control sau sancționare (art. 142 alin. 3).

Răspundere și dispoziții finale (art. 142^1–146)

• Contravențiile se sancționează cu amenzi între 2.000 și 50.000 lei, după faptă (art. 142^1 alin. 1); le constată și le aplică inspectorii sociali (alin. 2).
• Actele administrative privind beneficiile și serviciile pot fi atacate în contencios administrativ (art. 143 alin. 1); cererile se soluționează cu celeritate (alin. 3) și sunt scutite de taxa de timbru (art. 144).

Cifre și termene de reținut

Ce	Cât	Articolul
Găzduire – perioadă	mai mare de 24 de ore	art. 6 lit. n)
Persoane fără adăpost aflate în instituții/penitenciare – ieșire	în termen de 2 luni	art. 6 lit. z)
Tehnician asistență socială – calificare	nivel 4	art. 6 lit. nn^1)
Prelungirea beneficiului la încadrarea în muncă	maximum 3 luni	art. 9 alin. (6) lit. b)
Transmiterea cererilor pentru beneficii din bugetul de stat	până la data de 5 a lunii următoare	art. 17 alin. (2)
Acordarea dreptului la beneficii	din luna următoare depunerii cererii	art. 18 alin. (3)
Comision bancar la plata beneficiilor	cel mult 0,1%	art. 21 alin. (2)
Familia extinsă – rude	până la gradul IV inclusiv	art. 22 alin. (4)
Dispoziția de aprobare/respingere a cererii de servicii	maximum 5 zile de la finalizarea planului	art. 44 alin. (4)
Comunicarea rezultatului evaluării complexe	10 zile lucrătoare	art. 49 alin. (1)
Completarea/revizuirea planului de intervenție	5 zile lucrătoare	art. 49 alin. (2)
Tânărul cu dizabilități rămas în plasament/tutelă după 18 ani	încă 3 ani	art. 71 alin. (4)
Contribuția persoanei vârstnice	până la 60% din veniturile personale lunare	art. 102 alin. (1)
Îngrijire de lungă durată	mai mult de 60 de zile	art. 103^3 alin. (2)
Îngrijire zilnică la domiciliu de îngrijitorul formal	maximum 8 ore/zi	art. 103^5 alin. (3)
Transmiterea datelor către minister	până la 31 mai, pentru anul anterior	art. 115 alin. (3)
Strategii județene de dezvoltare a serviciilor sociale	5 ani (termen mediu), 10 ani (termen lung)	art. 117 alin. (1)
Asistenți sociali	1 la maximum 3.000 de cetățeni și la cel mult 300 de beneficiari	art. 122 alin. (2)
Amenzi	2.000–6.000 lei; 2.000–10.000 lei; 5.000–20.000 lei; 10.000–50.000 lei	art. 142^1 alin. (1)