Concurs educator / educator-puericultor: bibliografie, subiecte și întrebări

Principiile sunt: a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea șanselor și nediscriminarea; c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului; e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și furnizorii privați acreditați; f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; g) respectarea demnității copilului; h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate; i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție; j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil; k) asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării, înstrăinării părintești sau a oricărei forme de violență asupra copilului; l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie; m) menținerea fraților împreună.

„Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;” — Legea nr. 272/2004, art. 6

Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie. La determinarea lui se au în vedere cel puțin: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

„Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.” — Legea nr. 272/2004, art. 2 alin. (2) și (6)

Părinții sunt obligați: a) să supravegheze copilul; b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.

„Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:a) să supravegheze copilul;” — Legea nr. 272/2004, art. 37

Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților. El intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale.

„Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale” — Legea nr. 292/2011, art. 2 alin. (1) și (2)

Principii: solidaritatea socială, subsidiaritatea, universalitatea, respectarea demnității umane, abordarea individuală, parteneriatul, participarea beneficiarilor, transparența, nediscriminarea, eficacitatea, eficiența, respectarea dreptului la autodeterminare, activizarea, caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială, proximitatea, complementaritatea și abordarea integrată, concurența și competitivitatea, egalitatea de șanse, confidențialitatea, echitatea, focalizarea, dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, intervenția de urgență. Solidaritatea socială înseamnă că întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport și măsuri de protecție socială pentru depășirea sau limitarea unor situații de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populație.

„întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport și măsuri de protecție socială” — Legea nr. 292/2011, art. 5

În funcție de condițiile de eligibilitate: a) beneficii selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei; b) beneficii universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai; c) beneficii categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai. În funcție de scop: a) beneficii pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială; b) beneficii pentru susținerea copilului și familiei; c) beneficii pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale; d) beneficii pentru situații deosebite. Ele se acordă în bani sau în natură și cuprind alocații, indemnizații, ajutoare sociale și facilități.

„beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială” — Legea nr. 292/2011, art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1)–(2)

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: dreptul la salarizare pentru munca depusă; la repaus zilnic și săptămânal; la concediu de odihnă anual; la egalitate de șanse și de tratament; la demnitate în muncă; la securitate și sănătate în muncă; la acces la formarea profesională; la informare și consultare; dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă; la protecție în caz de concediere; la negociere colectivă și individuală; de a participa la acțiuni colective; de a constitui sau de a adera la un sindicat; de a solicita trecerea pe un post vacant cu condiții de muncă mai favorabile, dacă și-a încheiat perioada de probă și are cel puțin 6 luni vechime la același angajator; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

„Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;” — Legea nr. 53/2003, art. 39 alin. (1)

a) persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu

„copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii” — Legea nr. 272/2004, art. 4 lit. a)

b) gradul III inclusiv

„familie extinsă - rudele copilului, până la gradul III inclusiv, cu care copilul sau familia acestuia a menținut relații personale și contacte directe” — Legea nr. 272/2004, art. 4 lit. c)

c) părinților

„Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților” — Legea nr. 272/2004, art. 5 alin. (2)

a) Din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale

„se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale” — Legea nr. 292/2011, art. 2 alin. (2)

c) Colectivitatea locală și structurile ei asociative și, complementar, statul

„în situația în care persoana sau familia nu își poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală și structurile ei asociative și, complementar, statul” — Legea nr. 292/2011, art. 5 lit. b)

b) Pentru aceeași nevoie sau situație de risc social se poate acorda un singur beneficiu de același tip

„pentru aceeași nevoie sau situație de risc social se poate acorda un singur beneficiu de același tip” — Legea nr. 292/2011, art. 5 lit. n)

b) consiliile locale, primarii și consiliile județene

„Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene.” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 3

c) dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în numele și în interesul colectivităților locale

„autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. j)

a) comune, orașe, municipii și județe

„unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii și județe” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. pp)

a) La împlinirea vârstei de 16 ani

„Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.” — Legea nr. 53/2003, art. 13 alin. (1)

b) Cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat

„în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

c) Angajatorului

„Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

a) republica

„Forma de guvernământ a statului român este republica.” — Constituția României, art. 1 alin. (2)

b) poporului român

„Suveranitatea națională aparține poporului român” — Constituția României, art. 2 alin. (1)

c) comune, orașe și județe

„Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.” — Constituția României, art. 3 alin. (3)