Constituția României

Constituția României, republicată — rezumat de învățat

Structura actului

Adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendumul din 8 decembrie 1991; revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul din 18–19 octombrie 2003, în vigoare din 29 octombrie 2003; republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003. Are 156 de articole, în 8 titluri.

Titlul	Denumire	Articole
I	Principii generale	1–14
II	Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale (4 capitole; cap. IV — Avocatul Poporului)	15–60
III	Autoritățile publice (6 capitole: Parlamentul, Președintele, Guvernul, raporturile Parlament–Guvern, administrația publică, autoritatea judecătorească)	61–134
IV	Economia și finanțele publice	135–141
V	Curtea Constituțională	142–147
VI	Integrarea euroatlantică	148–149
VII	Revizuirea Constituției	150–152
VIII	Dispoziții finale și tranzitorii	153–156

Titlul I — Principii generale (art. 1–14)

• Statul român: stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil (art. 1 alin. 1). Forma de guvernământ: republica (art. 1 alin. 2).
• Principiul separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul democrației constituționale (art. 1 alin. 4). Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie (art. 1 alin. 5).
• Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum (art. 2 alin. 1). Niciun grup și nicio persoană nu o pot exercita în nume propriu (art. 2 alin. 2).
• Teritoriul este inalienabil (art. 3 alin. 1); frontierele se consfințesc prin lege organică (art. 3 alin. 2); organizare administrativă în comune, orașe și județe; unele orașe sunt declarate municipii, în condițiile legii (art. 3 alin. 3). Nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine (art. 3 alin. 4).
• Cetățenia se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile legii organice; nu poate fi retrasă celui care a dobândit-o prin naștere (art. 5).
• Stat de drept, democratic și social (art. 1 alin. 3). Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern (art. 11 alin. 2).
• Simboluri: drapel tricolor, culori așezate vertical, de la lance: albastru, galben, roșu; ziua națională 1 Decembrie; imnul „Deșteaptă-te române”; stema și sigiliul statului — prin legi organice (art. 12). Limba oficială: limba română (art. 13). Capitala: municipiul București (art. 14).

Titlul II, cap. I — Dispoziții comune (art. 15–21)

• Universalitatea: cetățenii beneficiază de drepturi și au obligațiile prevăzute de Constituție și legi (art. 15 alin. 1). Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (art. 15 alin. 2).
• Egalitatea în drepturi: cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări (art. 16 alin. 1). Nimeni nu este mai presus de lege (art. 16 alin. 2).
• Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară; statul garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați (art. 16 alin. 3). Cetățenii Uniunii pot alege și fi aleși în autoritățile administrației publice locale (art. 16 alin. 4).
• Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România; excepție: extrădare în baza convențiilor internaționale, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate (art. 19 alin. 1–2). Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție (art. 19 alin. 4).
• Accesul liber la justiție: orice persoană se poate adresa justiției; nicio lege nu poate îngrădi acest drept; proces echitabil și termen rezonabil; jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite (art. 21).

Titlul II, cap. II — Drepturile și libertățile fundamentale (art. 22–53)

• Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică sunt garantate; tortura este interzisă; pedeapsa cu moartea este interzisă (art. 22).
• Libertatea individuală (art. 23): reținerea — cel mult 24 de ore; arestarea preventivă se dispune de judecător, numai în cursul procesului penal; în urmărirea penală cel mult 30 de zile, prelungiri de câte cel mult 30 de zile, total cel mult 180 de zile; în judecată instanța verifică legalitatea arestării cel târziu la 60 de zile; prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (alin. 11); sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală (alin. 13).
• Inviolabilitatea domiciliului (art. 27): percheziția se dispune de judecător; perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de infracțiunile flagrante.
• Libertatea de exprimare este inviolabilă; cenzura de orice fel este interzisă; nicio publicație nu poate fi suprimată; nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară și dreptul la propria imagine (art. 30).
• Dreptul la informație: accesul la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit; autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal (art. 31 alin. 1–2).
• Dreptul de vot: de la 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv; nu votează debilii sau alienații mintal puși sub interdicție și cei condamnați definitiv la pierderea drepturilor electorale (art. 36).
• Dreptul de a fi ales — vârste minime: 23 de ani pentru Camera Deputaților și organele administrației publice locale; 33 de ani pentru Senat; 35 de ani pentru Președintele României (art. 37 alin. 2); candidatul trebuie să îndeplinească condițiile de la art. 16 alin. (3) și să nu-i fie interzisă asocierea în partide potrivit art. 40 alin. (3) (art. 37 alin. 1). Dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European (art. 38).
• Munca (art. 41): dreptul la muncă nu poate fi îngrădit; alegerea profesiei și a locului de muncă este liberă; durata normală a zilei de lucru — în medie cel mult 8 ore; la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații. Munca forțată este interzisă (art. 42). Dreptul la grevă al salariaților (art. 43).
• Minorii sub 15 ani nu pot fi angajați ca salariați (art. 49 alin. 4). Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii (art. 32 alin. 4). Întrunirile sunt libere, numai în mod pașnic, fără arme (art. 39).
• Proprietatea privată (art. 44): garantată și ocrotită în mod egal, indiferent de titular; expropriere numai pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire; naționalizarea este interzisă; averea dobândită licit nu poate fi confiscată, caracterul licit al dobândirii se prezumă.
• Dreptul de petiționare (art. 51): petiții formulate numai în numele semnatarilor; organizațiile — exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă; scutit de taxă; autoritățile publice au obligația să răspundă în termenele și condițiile stabilite potrivit legii.
• Persoana vătămată de o autoritate publică (art. 52): printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri — are dreptul la recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei; condițiile — prin lege organică. Statul răspunde patrimonial pentru erorile judiciare.
• Restrângerea exercițiului unor drepturi (art. 53): numai prin lege și numai dacă se impune; necesară într-o societate democratică, proporțională, nediscriminatorie, fără a atinge existența dreptului.

Titlul II, cap. III–IV — Îndatoriri fundamentale și Avocatul Poporului (art. 54–60)

• Fidelitatea față de țară este sacră; cei cărora le sunt încredințate funcții publice și militarii răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor și depun jurământul cerut de lege (art. 54).
• Apărarea țării: drept și obligație; încorporare de la 20 de ani până la 35 de ani, cu excepția voluntarilor (art. 55).
• Contribuții financiare: obligația de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice; sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale; alte prestații sunt interzise, afară de cele stabilite prin lege, în situații excepționale (art. 56).
• Avocatul Poporului: numit pe 5 ani, pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice (art. 58 alin. 1); numirea se face de Camere în ședință comună (art. 65 alin. 2 lit. i); nu poate îndeplini altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior (art. 58 alin. 2); acționează din oficiu sau la cererea persoanelor lezate (art. 59); prezintă Parlamentului rapoarte anual sau la cerere (art. 60).

Titlul III, cap. I — Parlamentul (art. 61–79)

• Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării; alcătuit din Camera Deputaților și Senat (art. 61).
• Camerele sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat (art. 62 alin. 1). Mandat de 4 ani, prelungit de drept în stare de mobilizare, război, asediu sau urgență (art. 63 alin. 1). Alegeri în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvare; Parlamentul nou ales se întrunește în cel mult 20 de zile de la alegeri, la convocarea Președintelui (art. 63 alin. 2–3).
• Două sesiuni ordinare pe an: februarie – cel mult sfârșitul lunii iunie; septembrie – cel mult sfârșitul lunii decembrie. Sesiuni extraordinare: la cererea Președintelui, a biroului permanent ori a cel puțin o treime din deputați sau senatori (art. 66).
• Camerele adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor (art. 67). Ședințele sunt publice (art. 68).
• Categorii de legi: constituționale (de revizuire a Constituției), organice și ordinare (art. 73). Prin lege organică: sistemul electoral, statutul funcționarilor publici, contenciosul administrativ, organizarea administrației publice locale și regimul general al autonomiei locale, regimul general al raporturilor de muncă etc. (art. 73 alin. 3).
• Inițiativa legislativă: Guvern, deputați, senatori sau cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, din cel puțin un sfert din județe, cu cel puțin 5.000 de semnături în fiecare (art. 74 alin. 1). Cetățenii nu pot iniția legi în probleme fiscale, cu caracter internațional, amnistie și grațiere (art. 74 alin. 2).
• Prima Cameră sesizată (art. 75 alin. 1): la Camera Deputaților merg întâi ratificarea tratatelor și a acordurilor internaționale (și măsurile legislative ce rezultă din ele) și legile organice privind: serviciile publice de radio și televiziune [art. 31 alin. (5)], categoriile de funcționari care nu pot face parte din partide [art. 40 alin. (3)], îndatoririle militare [art. 55 alin. (2)], Avocatul Poporului [art. 58 alin. (3)], organizarea Guvernului și a CSAT, contenciosul administrativ, CSM, instanțele, Ministerul Public și Curtea de Conturi, organizarea generală a învățământului, organizarea administrației publice locale și autonomia locală [art. 73 alin. (3) lit. e), k), l), n), o)], Consiliul Legislativ [art. 79 alin. (2)], membrii și incompatibilitățile Guvernului [art. 102 alin. (3), art. 105 alin. (2)], autoritățile administrative autonome [art. 117 alin. (3)], apărarea [art. 118 alin. (2)–(3)], limba minorităților în administrația locală [art. 120 alin. (2)], ÎCCJ și instanțele specializate [art. 126 alin. (4)–(5)], Curtea Constituțională [art. 142 alin. (5)]. Toate celelalte merg întâi la Senat; a doua Cameră decide definitiv (art. 75 alin. 3).
• Prima Cameră sesizată se pronunță în 45 de zile; 60 de zile pentru coduri și legi de complexitate deosebită; depășirea termenului = adoptare tacită (art. 75 alin. 2).
• Majorități: legile organice și hotărârile privind regulamentele — majoritatea membrilor fiecărei Camere; legile ordinare și hotărârile — majoritatea membrilor prezenți (art. 76).
• Promulgarea: de Președinte, în cel mult 20 de zile de la primire; poate cere reexaminarea o singură dată; după reexaminare sau decizia Curții Constituționale — cel mult 10 zile (art. 77). Legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în text (art. 78).

Titlul III, cap. II — Președintele României (art. 80–101)

• Reprezintă statul român; garant al independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale; veghează la respectarea Constituției; exercită funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate (art. 80).
• Ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat; cel mult două mandate, care pot fi și succesive (art. 81). Alegerea o validează Curtea Constituțională; jurământul se depune în fața Camerelor, în ședință comună (art. 82). Mandat de 5 ani, de la depunerea jurământului (art. 83).
• Nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini altă funcție publică sau privată; are imunitate — art. 72 alin. (1) se aplică corespunzător (art. 84).
• Desemnează candidatul pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere al Parlamentului (art. 85). Prezidează ședințele Guvernului la care participă (art. 87).
• Dizolvarea Parlamentului: vot de încredere neacordat în 60 de zile și cel puțin două solicitări respinse; o singură dată pe an; nu în ultimele 6 luni ale mandatului (art. 89). Referendum — după consultarea Parlamentului (art. 90).
• Încheie tratate negociate de Guvern (art. 91); comandant al forțelor armate și președinte al CSAT (art. 92); instituie starea de asediu sau de urgență, cu încuviințarea Parlamentului în cel mult 5 zile (art. 93); conferă decorații, acordă gradele de mareșal, general și amiral, numește în funcții publice, acordă grațierea individuală (art. 94).
• Suspendarea: Camerele în ședință comună, majoritatea deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale; inițiată de o treime; referendum de demitere în cel mult 30 de zile (art. 95). Punerea sub acuzare pentru înaltă trădare: două treimi; judecă ÎCCJ (art. 96).
• Vacanța funcției — alegeri în 3 luni (art. 97). Interimatul: în ordine, președintele Senatului, apoi președintele Camerei Deputaților (art. 98 alin. 1); pe durata interimatului nu se pot exercita atribuțiile de la art. 88–90: mesajele către Parlament, dizolvarea Parlamentului și referendumul (art. 98 alin. 2).
• Emite decrete, publicate în Monitorul Oficial; nepublicarea atrage inexistența (art. 100 alin. 1). Se contrasemnează de primul-ministru decretele privind: tratatele și reprezentanții diplomatici [art. 91 alin. (1)–(2)], mobilizarea și respingerea agresiunii armate [art. 92 alin. (2)–(3)], starea de asediu sau de urgență [art. 93 alin. (1)], decorațiile și titlurile de onoare, gradele de mareșal, general și amiral și grațierea individuală [art. 94 lit. a), b), d)] (art. 100 alin. 2). Numirea în funcții publice [art. 94 lit. c)] nu este în această listă.

Titlul III, cap. III–IV — Guvernul și raporturile cu Parlamentul (art. 102–115)

• Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice; alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică (art. 102).
• Învestitura: candidatul cere votul de încredere în 10 zile de la desemnare; Parlamentul acordă încrederea în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor (art. 103). Membrii Guvernului depun individual, în fața Președintelui României, jurământul de la art. 82 (art. 104).
• Membru al Guvernului: incompatibil cu altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de deputat sau senator (art. 105). Primul-ministru conduce Guvernul; Președintele nu îl poate revoca (art. 107). Interimatul unui membru al Guvernului: cel mult 45 de zile (art. 107 alin. 4).
• Actele Guvernului: hotărâri (pentru organizarea executării legilor) și ordonanțe (în temeiul unei legi speciale de abilitare); semnate de primul-ministru, contrasemnate de miniștrii care le pun în executare, publicate în Monitorul Oficial; nepublicarea atrage inexistența (art. 108).
• Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului; membrii răspund solidar (art. 109 alin. 1). Urmărirea penală a membrilor Guvernului o pot cere numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele (art. 109 alin. 2).
• Guvernul este demis la retragerea încrederii de către Parlament sau dacă primul-ministru este în una dintre situațiile de la art. 106 (fără revocare) ori nu își poate exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile; Guvernul cu mandat încetat îndeplinește numai actele necesare administrării treburilor publice (art. 110).
• Guvernul și celelalte organe ale administrației publice sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camere sau de comisiile parlamentare (art. 111). Moțiune simplă: adoptată de o Cameră (art. 112).
• Moțiunea de cenzură: inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor; se dezbate după 3 zile; se adoptă în ședință comună, cu majoritatea deputaților și senatorilor (art. 113). Angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege; moțiune depusă în 3 zile (art. 114).
• Delegarea legislativă (art. 115): ordonanțe pe bază de lege de abilitare, numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice; ordonanțe de urgență — numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu motivarea urgenței; Camerele se convoacă în 5 zile; dacă prima Cameră nu se pronunță în cel mult 30 de zile, ordonanța se consideră adoptată; cea cu norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea de la art. 76 alin. (1).

Titlul III, cap. V — Administrația publică (art. 116–123)

• Centrală: ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului (art. 116 alin. 1); alte organe de specialitate — în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome (art. 116 alin. 2); autoritățile administrative autonome se înființează prin lege organică (art. 117 alin. 3); organe de specialitate în subordine — cu avizul Curții de Conturi (art. 117 alin. 2).
• Principiile administrației publice locale: descentralizarea, autonomia locală și deconcentrarea serviciilor publice (art. 120 alin. 1). Unde o minoritate națională are pondere semnificativă se asigură folosirea limbii acesteia, în scris și oral, în relațiile cu autoritățile locale și serviciile deconcentrate (art. 120 alin. 2).
• Autoritățile comunale și orășenești: autonomia locală în comune și orașe se realizează prin consiliile locale alese și primarii aleși (art. 121 alin. 1); funcționează ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe (art. 121 alin. 2); se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor (art. 121 alin. 3).
• Consiliul județean: autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean; este ales (art. 122).
• Prefectul (art. 123): numit de Guvern, câte unul în fiecare județ și în municipiul București; este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate; atribuții — prin lege organică; între prefecți și consiliile locale, primari, consiliile județene și președinții acestora nu există raporturi de subordonare; poate ataca în contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului pe care îl consideră ilegal — actul atacat este suspendat de drept.

Titlul III, cap. VI — Autoritatea judecătorească (art. 124–134)

• Justiția se înfăptuiește în numele legii; este unică, imparțială și egală pentru toți; judecătorii sunt independenți și se supun numai legii (art. 124); cei numiți de Președinte sunt inamovibili (art. 125).
• Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe; instanțele extraordinare sunt interzise; controlul judecătoresc al actelor administrative, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția actelor privind raporturile cu Parlamentul și a actelor de comandament cu caracter militar (art. 126). Ședințele sunt publice (art. 127); procedura — în limba română (art. 128).
• Consiliul Superior al Magistraturii: garantul independenței justiției; 19 membri, mandat 6 ani; președinte ales pe un an, fără reînnoire, dintre magistrații aleși de la alin. (2) lit. a); hotărârile sunt definitive și irevocabile, cu excepția celor disciplinare [art. 134 alin. (2)] (art. 133). Propune Președintelui numirea judecătorilor și procurorilor (art. 134).

Titlul IV — Economia și finanțele publice (art. 135–141)

• Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență (art. 135 alin. 1).
• Proprietatea este publică sau privată; cea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale (art. 136 alin. 1–2). Bunurile proprietate publică sunt inalienabile; pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice, concesionate ori închiriate, sau date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică (art. 136 alin. 4). Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice (art. 136 alin. 5).
• Sistemul financiar: formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege (art. 137 alin. 1). Moneda națională: leul, subdiviziunea: banul (art. 137 alin. 2).
• Bugetul public național cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, orașelor și județelor (art. 138 alin. 1).
• Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat și le supune, separat, aprobării Parlamentului (art. 138 alin. 2). Dacă legile bugetare nu sunt adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică bugetele anului precedent (art. 138 alin. 3).
• Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii (art. 138 alin. 4). Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare (art. 138 alin. 5).
• Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege (art. 139 alin. 1). Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii (art. 139 alin. 2). Contribuțiile la fonduri se folosesc numai potrivit destinației (art. 139 alin. 3).
• Curtea de Conturi: controlează modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public (art. 140 alin. 1); prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național (art. 140 alin. 2); consilierii de conturi sunt numiți de Parlament pentru 9 ani, mandat care nu poate fi prelungit sau înnoit; independenți și inamovibili (art. 140 alin. 4); înnoire cu o treime din 3 în 3 ani (art. 140 alin. 5).

Titlurile V–VIII — Curtea Constituțională, integrare, revizuire (art. 142–156)

• Curtea Constituțională: garantul supremației Constituției; nouă judecători, mandat 9 ani, fără prelungire sau înnoire; câte trei numiți de Camera Deputaților, Senat și Președinte; președinte ales pe 3 ani (art. 142); vechime de cel puțin 18 ani (art. 143). Sesizare înainte de promulgare și de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori (art. 146 lit. a). Dispozițiile neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei; deciziile sunt general obligatorii, numai pentru viitor (art. 147).
• Revizuirea: inițiată de Președinte la propunerea Guvernului, de o pătrime din deputați sau senatori, ori de 500.000 de cetățeni (jumătate din județe, câte 20.000 de semnături) (art. 150); două treimi din fiecare Cameră, la dezacord trei pătrimi în ședință comună; referendum în cel mult 30 de zile (art. 151). Nu se pot revizui: caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului, forma republicană, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic, limba oficială (art. 152).

Cifre și termene de reținut

Ce	Cifra / termenul	Articol
Reținerea	cel mult 24 de ore	art. 23 alin. (3)
Arestarea preventivă în urmărirea penală	cel mult 30 de zile, prelungiri de câte 30; total cel mult 180 de zile	art. 23 alin. (5)
Drept de vot	18 ani	art. 36 alin. (1)
Vârsta minimă: Camera Deputaților și administrația publică locală	23 de ani	art. 37 alin. (2)
Vârsta minimă: Senat	33 de ani	art. 37 alin. (2)
Vârsta minimă: Președintele României	35 de ani	art. 37 alin. (2)
Durata normală a zilei de lucru	în medie cel mult 8 ore	art. 41 alin. (3)
Vârsta minimă de angajare	15 ani	art. 49 alin. (4)
Mandatul Avocatului Poporului	5 ani	art. 58 alin. (1)
Mandatul Camerelor	4 ani	art. 63 alin. (1)
Inițiativa legislativă a cetățenilor	100.000 de cetățeni, un sfert din județe, 5.000 de semnături în fiecare	art. 74 alin. (1)
Prima Cameră sesizată	45 de zile; 60 de zile pentru coduri	art. 75 alin. (2)
Legi organice	majoritatea membrilor fiecărei Camere	art. 76 alin. (1)
Legi ordinare	majoritatea membrilor prezenți	art. 76 alin. (2)
Promulgarea legii	cel mult 20 de zile; 10 zile după reexaminare	art. 77
Intrarea în vigoare a legii	la 3 zile de la publicare	art. 78
Mandatul Președintelui României	5 ani; cel mult două mandate	art. 83, art. 81 alin. (4)
Moțiunea de cenzură	inițiată de o pătrime; dezbătută după 3 zile	art. 113
Consiliul Superior al Magistraturii	19 membri; mandat 6 ani; președinte 1 an	art. 133
Legea bugetului neadoptată	cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar	art. 138 alin. (3)
Consilierii de conturi	mandat 9 ani; înnoire din 3 în 3 ani	art. 140 alin. (4)–(5)
Curtea Constituțională	9 judecători; mandat 9 ani; președinte 3 ani; vechime 18 ani	art. 142–143
Inițiativa de revizuire a cetățenilor	500.000 de cetățeni, jumătate din județe, 20.000 de semnături în fiecare	art. 150