Concurs șofer: bibliografie, subiecte și întrebări

Acordarea priorității este obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Prioritatea de trecere este dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

„prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 pct. 1 și 26

Vârsta minimă este de: 16 ani împliniți pentru categoriile AM, A1 și B1; 18 ani împliniți pentru categoriile A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1; 20 de ani împliniți, dacă persoana are o experiență de cel puțin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniți, pentru motocicletele din categoria A; 21 de ani pentru categoriile C, CE, D1 și D1E, precum și pentru triciclurile cu motor din categoria A; 24 de ani pentru categoriile D, DE, Tb și Tv.

„b) 18 ani împliniți, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1;” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 20 alin. (4)

Examinarea medicală se realizează în scopul certificării aptitudinilor fizice și mentale ale unei persoane necesare conducerii unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai. Ea se realizează în vederea: aprobării prezentării la examen pentru obținerea permisului de conducere; obținerii certificatului de atestare profesională; verificării periodice; efectuării unei examinări medicale de specialitate la trimiterea medicului. Examinarea se face în unități de asistență medicală autorizate, existente la nivelul fiecărui județ.

„Examinarea medicală se realizează în scopul certificării aptitudinilor fizice și mentale ale unei persoane necesare conducerii unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 22 alin. (1), (3) și (4)

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

„accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

Lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice. Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

„lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a) și b)

Boala profesională este afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. Echipamentul individual de protecție este orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv.

„boala profesională - afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. h) și j)

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: dreptul la salarizare pentru munca depusă; la repaus zilnic și săptămânal; la concediu de odihnă anual; la egalitate de șanse și de tratament; la demnitate în muncă; la securitate și sănătate în muncă; la acces la formarea profesională; la informare și consultare; dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă; la protecție în caz de concediere; la negociere colectivă și individuală; de a participa la acțiuni colective; de a constitui sau de a adera la un sindicat; de a solicita trecerea pe un post vacant cu condiții de muncă mai favorabile, dacă și-a încheiat perioada de probă și are cel puțin 6 luni vechime la același angajator; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

„Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;” — Legea nr. 53/2003, art. 39 alin. (1)

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii. Scopul ei este prevenirea și reducerea riscurilor de producere a incendiilor și asigurarea intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii. Ea constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României.

„Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (1) și art. 2

Incendiu – ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. Cauză a incendiului – suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia. Prevenirea incendiilor – totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție. Stingerea incendiilor – totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice.

„prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c), d), k) și m)

Persoanele fizice și juridice răspund de stabilirea și aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum și de consecințele producerii incendiilor. Ele sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul. Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului. În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor aflați în pericol sau în dificultate. La incendiile produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun.

„Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul.” — Legea nr. 307/2006, art. 5, art. 6 alin. (1)–(2) și art. 7

a) fâșia laterală cuprinsă între limita părții carosabile și marginea platformei drumului

„acostament - fâșia laterală cuprinsă între limita părții carosabile și marginea platformei drumului” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 pct. 2

b) 750 kg

„remorcă ușoară - remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 pct. 28

c) transportul în cont propriu de persoane cu microbuze și autobuze

„transport public de persoane, transport în cont propriu de persoane cu microbuze și autobuze” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 66 alin. (1)

a) 3 zile calendaristice

„care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

b) persoanele care prestează activități casnice

„cu excepția persoanelor care prestează activități casnice” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a)

c) persoana fizică sau juridică aflată în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității

„angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. b)

a) La împlinirea vârstei de 16 ani

„Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.” — Legea nr. 53/2003, art. 13 alin. (1)

b) Cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat

„în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

c) Angajatorului

„Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

b) consiliile locale, primarii și consiliile județene

„Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene.” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 3

c) dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în numele și în interesul colectivităților locale

„autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. j)

a) comune, orașe, municipii și județe

„unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii și județe” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. pp)

a) arderea autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și necesită o intervenție organizată

„incendiu - ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c)

b) 4 ore

„intervențiile pentru stingerea incendiilor și eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. f)

c) persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public

„utilizator - persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. n)