O.G. nr. 137/2000

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 (republicată) stabilește ce înseamnă discriminarea, în ce domenii este interzisă, cum se sancționează și cum lucrează Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Se cere la aproape orice concurs din administrație, sănătate și învățământ, pentru posturi de execuție și de conducere. De obicei se întreabă definițiile din art. 2, faptele care sunt contravenții, amenzile și termenele de sesizare.

Capitolul I – Principii și definiții

Principiul egalității (art. 1)

• Demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor și libera dezvoltare a personalității umane sunt valori supreme, garantate de lege (art. 1 alin. 1).
• Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării este garantat în special în exercitarea următoarelor drepturi (art. 1 alin. 2):
  • tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional;
  • securitatea persoanei și protecția statului împotriva violențelor sau maltratărilor;
  • drepturile politice: drepturile electorale, participarea la viața publică, accesul la funcții și demnități publice;
  • drepturile civile: libera circulație și alegerea reședinței, părăsirea țării și întoarcerea în țară, cetățenia, căsătoria și alegerea partenerului, proprietatea, moștenirea, libertatea de gândire, conștiință și religie, de opinie și de exprimare, de întrunire și de asociere, dreptul de petiționare;
  • drepturile economice, sociale și culturale: munca și libera alegere a ocupației, salariu egal pentru muncă egală, sindicatele, locuința, sănătatea, îngrijirea medicală, securitatea socială și serviciile sociale, educația și pregătirea profesională, activitățile culturale și sportive;
  • accesul la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.
• Exercitarea acestor drepturi privește persoanele aflate în situații comparabile (art. 1 alin. 3).
• Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte aceste principii (art. 1 alin. 4).

Ce este discriminarea (art. 2)

• Discriminare = orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (art. 2 alin. 1).
• Dispoziția de a discrimina este considerată tot discriminare (art. 2 alin. 2).
• Prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor de mai sus sunt discriminatorii, în afara cazului în care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului sunt adecvate și necesare (art. 2 alin. 3). Aceasta este forma numită în mod obișnuit discriminare indirectă; ordonanța folosește expresia „discriminare directă sau indirectă” la art. 20 alin. 6 și art. 27 alin. 4.
• Orice comportament activ ori pasiv care favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate atrage răspunderea contravențională, dacă nu intră sub incidența legii penale (art. 2 alin. 4).
• Hărțuire = orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Se sancționează contravențional (art. 2 alin. 5).
• Două sau mai multe criterii la aceeași faptă = circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale (art. 2 alin. 6).
• Victimizare = orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. Se sancționează contravențional (art. 2 alin. 7).
• Ordonanța nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, la opinie și la informație (art. 2 alin. 8).
• Nu sunt discriminare măsurile luate în favoarea unei persoane, a unui grup sau a unei comunități pentru asigurarea dezvoltării lor firești și a egalității de șanse, nici măsurile pozitive care vizează protecția grupurilor defavorizate (art. 2 alin. 9).
• Eliminarea discriminării se face prin: prevenire (măsuri speciale, inclusiv acțiuni afirmative), mediere (soluționare pe cale amiabilă) și sancționare (art. 2 alin. 10).
• Comportamentul discriminatoriu atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz (art. 2 alin. 11).

Hărțuirea morală la locul de muncă (art. 2 alin. 5^1–5^7)

• Este orice comportament față de un angajat, venit de la superiorul ierarhic, de la un subaltern și/sau de la un angajat comparabil ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care are drept scop sau efect deteriorarea condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului său profesional (art. 2 alin. 5^1).
• Forme: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi (art. 2 alin. 5^1).
• Se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz (art. 2 alin. 5^1).
• Este hărțuire morală și orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați. Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă (art. 2 alin. 5^2).
• Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu poate fi sancționat, concediat sau discriminat pentru că a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale (art. 2 alin. 5^3).
• Angajații care hărțuiesc răspund disciplinar; răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală (art. 2 alin. 5^4).
• Angajatorul este obligat să ia orice măsuri necesare de prevenire și combatere, inclusiv să prevadă sancțiuni disciplinare în regulamentul intern (art. 2 alin. 5^5).
• Angajatorului îi este interzis să stabilească reguli sau măsuri interne care obligă, determină sau îndeamnă angajații la hărțuire morală (art. 2 alin. 5^6).
• Angajatul-victimă trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii; sarcina probei revine angajatorului. Intenția de a prejudicia nu trebuie dovedită (art. 2 alin. 5^7).

Cui se aplică și alte definiții (art. 3–5)

• Ordonanța se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, și instituțiilor publice cu atribuții privind: condițiile de încadrare în muncă, recrutarea, selectarea, promovarea și formarea profesională; protecția și securitatea socială; serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri și facilități; sistemul educațional; libertatea de circulație; liniștea și ordinea publică; alte domenii ale vieții sociale (art. 3).
• Categorie defavorizată = categoria de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare (art. 4).
• Cerința profesională: diferența de tratament nu este discriminare atunci când caracteristica respectivă este o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională (art. 5).

Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții)

Secțiunea I – Activitatea economică, angajare și profesie (art. 6–9)

• Condiționarea participării la o activitate economică ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenența la o rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, de convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau de apartenența la o categorie defavorizată (art. 6).
• Discriminarea într-un raport de muncă și protecție socială, manifestată la: încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, a locului de muncă sau a salariului; acordarea altor drepturi sociale decât salariul; formarea, perfecționarea, reconversia și promovarea profesională; aplicarea măsurilor disciplinare; dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acestuia; orice alte condiții de prestare a muncii (art. 7).
• Refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja pe cineva din cauza acestor criterii, cu excepția cazurilor prevăzute de lege (art. 8 alin. 1).
• Condiționarea ocupării unui post, prin anunț sau concurs, de aceste criterii, cu excepția măsurilor pozitive de la art. 2 alin. 9 (art. 8 alin. 2).
• Cei cu atribuții în medierea și repartizarea în muncă aplică tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă. Angajatorii asigură confidențialitatea datelor privind rasa, naționalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat (art. 8 alin. 3).
• Discriminarea angajaților de către angajatori în raport cu prestațiile sociale acordate (art. 9).

Secțiunea a II-a – Accesul la servicii publice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități (art. 10)

Este contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane sau a unui grup prin:

• refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice (lit. a);
• refuzarea accesului la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate (lit. b);
• refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință (lit. c);
• refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract (lit. d);
• refuzul accesului la teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții (lit. e);
• refuzul accesului la magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau la alți prestatori de servicii, în proprietate privată ori publică (lit. f);
• refuzul accesului la transportul în comun – avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau alte mijloace (lit. g);
• refuzarea acordării unor drepturi sau facilități (lit. h).

Secțiunea a III-a – Accesul la educație (art. 11)

• Este contravenție refuzarea accesului la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel (art. 11 alin. 1). Regula se aplică tuturor etapelor, inclusiv la admitere, înscriere și la evaluarea ori examinarea cunoștințelor (art. 11 alin. 2).
• Este contravenție solicitarea unor declarații doveditoare ale apartenenței la o etnie, care să condiționeze accesul la educație în limba maternă. Excepție: în învățământul liceal și universitar, pe locurile special acordate unei minorități, apartenența se dovedește cu un act din partea unei organizații legal constituite a minorității respective (art. 11 alin. 3).
• Unitatea de învățământ poate refuza înscrierea unei persoane ale cărei cunoștințe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor cerute, cât timp refuzul nu ține de criteriile de discriminare (art. 11 alin. 4).
• Instituțiile de învățământ pentru pregătirea personalului de cult pot refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde condițiilor de acces (art. 11 alin. 5).
• Sunt contravenție și îngrădirile pe aceste criterii la înființarea și acreditarea instituțiilor de învățământ (art. 11 alin. 6).

Secțiunea a IV-a – Libertatea de circulație, alegerea domiciliului, accesul în locurile publice (art. 12–14)

• Amenințări, constrângeri, folosirea forței sau alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziției etnice, rasiale sau sociale a unei zone sau localități (art. 12 alin. 1).
• Determinarea părăsirii domiciliului, deportarea sau îngreunarea condițiilor de viață și de trai, cu scopul renunțării la domiciliul tradițional, fără acordul celor în cauză (art. 12 alin. 2).
• Orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau a unui grup dintr-un cartier sau dintr-un imobil (art. 13).
• Interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup în locurile publice (art. 14).

Secțiunea a V-a – Dreptul la demnitatea personală (art. 15)

• Este contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, cu caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup sau unei comunități (art. 15).

Secțiunea a VI-a – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (art. 16–25)

• CNCD este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării (art. 16).
• Își desfășoară activitatea în mod independent, fără a fi îngrădit sau influențat de alte instituții ori autorități publice (art. 17).
• Răspunde de aplicarea și controlul respectării ordonanței și elaborează și aplică politici publice în materia nediscriminării (art. 18).
• Domeniile de atribuții: prevenirea; medierea; investigarea, constatarea și sancționarea; monitorizarea cazurilor de discriminare; asistență de specialitate pentru victime (art. 19 alin. 1).
• Lucrează la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu (art. 19 alin. 2).

Procedura de sesizare (art. 20)

• Sesizarea se face în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoștință de ea (art. 20 alin. 1).
• Sesizarea se soluționează prin hotărâre a Colegiului director (art. 20 alin. 2).
• Persoana poate cere înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare (art. 20 alin. 3).
• Citarea părților este obligatorie, prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii; neprezentarea părților nu împiedică soluționarea (art. 20 alin. 4).
• Sarcina probei: persoana interesată prezintă fapte pe baza cărora poate fi prezumată discriminarea, iar persoana reclamată trebuie să dovedească că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. Se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice (art. 20 alin. 6).
• Hotărârea se adoptă în 90 de zile de la data sesizării (art. 20 alin. 7), se comunică părților în 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării (art. 20 alin. 8).
• Hotărârea poate fi atacată la instanța de contencios administrativ (art. 20 alin. 9). Hotărârile neatacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu (art. 20 alin. 10).
• Aceleași reguli se aplică atunci când Consiliul investighează din oficiu (art. 21).

Conducerea CNCD (art. 22–25)

• Președintele are rang de secretar de stat, este ales de membrii Colegiului director dintre ei, pentru un mandat de 5 ani, și este ordonator principal de credite. Vicepreședintele este ales pentru 2 ani și jumătate (art. 22 alin. 1).
• Raportul anual de activitate se dezbate și se aprobă de Parlament și se depune până la 15 aprilie a anului următor (art. 22 alin. 2).
• Colegiul director este organ colegial, deliberativ și decizional (art. 23 alin. 1). Are 11 membri cu rang de secretar de stat, dintre care un reprezentant al Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, propuși și numiți în ședință comună de cele două Camere ale Parlamentului (art. 23 alin. 2).
• Condiții pentru membri: cetățean român, capacitate deplină de exercițiu, studii superioare cu diplomă de licență, fără antecedente penale și cu bună reputație, activitate recunoscută în apărarea drepturilor omului și combaterea discriminării, nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste, nu a colaborat cu organele de securitate (art. 23 alin. 3). Minimum două treimi trebuie să fie licențiați în științe juridice (art. 23 alin. 4).
• Propunerile se depun cu 60 de zile înainte de vacantarea mandatelor; obiecțiunile se pot depune în 10 zile de la publicarea candidaturilor; candidaturile se aprobă cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți (art. 24).
• Mandatul membrilor este de 5 ani, cu numire eșalonată (art. 25 alin. 2). După expirare, mandatul continuă până la numirea noului membru, dar nu mai mult de 6 luni (art. 24^1 alin. 2).
• Membrii Colegiului director sunt garanți ai interesului public (art. 25 alin. 1) și au calitatea de agent constatator, care aplică sancțiunile; o pot delega persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului (art. 25 alin. 5).

Capitolul III – Dispoziții procedurale și sancțiuni

Amenzi și alte măsuri (art. 26)

• Contravențiile de discriminare se sancționează cu amendă de la 1.000 la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, și de la 2.000 la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate (art. 26 alin. 1).
• Hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de un angajat: amendă de la 10.000 la 15.000 lei (art. 26 alin. 1^1).
• Angajatorul care nu ia măsurile de prevenire și combatere a hărțuirii morale: amendă de la 30.000 la 50.000 lei; angajatorul care stabilește reguli ce îndeamnă la hărțuire: de la 50.000 la 200.000 lei (art. 26 alin. 1^2).
• Consiliul sau instanța poate obliga pe cel care a discriminat să publice în mass-media un rezumat al hotărârii de constatare, respectiv al sentinței (art. 26 alin. 2).
• La hărțuire morală, instanța poate dispune: obligarea angajatorului să ia măsurile necesare pentru stoparea hărțuirii; reintegrarea angajatului la locul de muncă; despăgubire egală cu drepturile salariale de care a fost lipsit; daune compensatorii și morale; plata consilierii psihologice, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de medicul de medicină a muncii; modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului (art. 26 alin. 2^1).
• Consiliul poate aplica dintre acestea doar măsura de stopare a hărțuirii și plata consilierii psihologice (art. 26 alin. 2^2).
• Angajatorul care nu aduce la îndeplinire măsurile dispuse de Consiliu: amendă de la 100.000 la 200.000 lei; plata amenzii nu îl scutește de obligații (art. 26 alin. 2^3).
• Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice (art. 26 alin. 3).
• La cererea agenților constatatori, cei controlați trebuie: să pună la dispoziție orice act util controlului; să dea informații și explicații verbale și în scris; să elibereze copiile documentelor solicitate; să asigure sprijinul și condițiile necesare controlului (art. 26 alin. 5). Nerespectarea: amendă de la 200 la 1.000 lei (art. 26 alin. 6).

Acțiunea în instanță și despăgubirile (art. 27–28)

• Persoana care se consideră discriminată poate cere instanței despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului (art. 27 alin. 1).
• Termenul este de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoștință de ea (art. 27 alin. 2).
• Judecarea se face cu citarea obligatorie a Consiliului (art. 27 alin. 3), iar hotărârea instanței se comunică Consiliului (art. 27 alin. 6).
• Sarcina probei este aceeași ca în fața Consiliului: cel reclamat trebuie să dovedească că nu a încălcat principiul egalității de tratament (art. 27 alin. 4).
• La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea autorizației de funcționare a persoanelor juridice care cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat ordonanța (art. 27 alin. 5).
• Organizațiile neguvernamentale pentru drepturile omului sau cu interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă când discriminarea ține de domeniul lor de activitate și atinge o comunitate sau un grup de persoane (art. 28 alin. 1), iar pentru o persoană fizică, la cererea acesteia (art. 28 alin. 2).

Capitolul IV – Dispoziții finale

• Structura organizatorică a Consiliului și a Colegiului director se stabilește prin ordin al președintelui Consiliului (art. 29 alin. 1). Consiliul își constituie structuri teritoriale de control și de monitorizare (art. 29 alin. 2).
• Bugetul Consiliului face parte integrantă din bugetul de stat; proiectul se întocmește de Consiliu, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice (art. 30 alin. 1).

Cifre și termene de reținut

Ce	Cât	Articolul
Termenul de sesizare a CNCD	1 an de la săvârșirea faptei sau de la data la care persoana putea lua cunoștință de ea	art. 20 alin. (1)
Adoptarea hotărârii Colegiului director	90 de zile de la data sesizării	art. 20 alin. (7)
Comunicarea hotărârii către părți	30 de zile de la adoptare	art. 20 alin. (8)
Hotărârea neatacată devine titlu executoriu	după termenul de 15 zile	art. 20 alin. (10)
Cererea de despăgubiri în instanță	3 ani	art. 27 alin. (2)
Amendă – discriminarea unei persoane fizice	1.000 – 30.000 lei	art. 26 alin. (1)
Amendă – discriminarea unui grup sau a unei comunități	2.000 – 100.000 lei	art. 26 alin. (1)
Amendă – hărțuire morală săvârșită de un angajat	10.000 – 15.000 lei	art. 26 alin. (1^1)
Amendă – angajatorul nu ia măsuri de prevenire a hărțuirii morale	30.000 – 50.000 lei	art. 26 alin. (1^2) lit. a)
Amendă – angajatorul stabilește reguli care îndeamnă la hărțuire	50.000 – 200.000 lei	art. 26 alin. (1^2) lit. b)
Amendă – angajatorul nu execută măsurile dispuse de Consiliu	100.000 – 200.000 lei	art. 26 alin. (2^3)
Amendă – refuzul de a colabora cu agenții constatatori	200 – 1.000 lei	art. 26 alin. (6)
Membrii Colegiului director	11, cu rang de secretar de stat	art. 23 alin. (2)
Membri licențiați în științe juridice	minimum două treimi	art. 23 alin. (4)
Mandatul membrilor și al președintelui	5 ani	art. 22 alin. (1), art. 25 alin. (2)
Mandatul vicepreședintelui	2 ani și jumătate	art. 22 alin. (1)
Depunerea raportului anual la Parlament	până la 15 aprilie a anului următor	art. 22 alin. (2)
Depunerea propunerilor pentru Colegiul director	cu 60 de zile înainte de vacantarea mandatelor	art. 24 alin. (1)
Obiecțiuni la candidaturi	10 zile de la publicarea candidaturilor	art. 24 alin. (2)
Prelungirea mandatului până la numirea noului membru	cel mult 6 luni	art. 24^1 alin. (2)