Legea nr. 202/2002

Legea nr. 202/2002 (republicată) reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru eliminarea discriminării pe criteriul de sex, în toate sferele vieții publice. Se cere la aproape orice concurs din administrație, spitale, școli și primării, de obicei cu definițiile de la art. 4, obligațiile angajatorului, protecția maternității și sancțiunile.

Capitolul I – Dispoziții generale

Obiect și domeniu de aplicare

• Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați = luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora (art. 1 alin. 2).
• Statul român, prin autoritățile competente, elaborează și implementează politici și programe pentru realizarea și garantarea egalității de șanse (art. 1 alin. 1^1).
• Măsurile se aplică în sectorul public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, politicii, participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea unei activități independente, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale (art. 2 alin. 1).
• Legea nu se aplică în cadrul cultelor religioase și nu aduce atingere vieții private a cetățenilor (art. 3).
• Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, cu peste 50 de angajați, precum și companiile private cu peste 50 de angajați au posibilitatea să identifice un angajat căruia să îi dea, prin fișa postului, atribuții în domeniul egalității de șanse. În limita bugetului pentru cheltuieli salariale, angajatorul poate angaja un expert/tehnician în egalitate de șanse (art. 2 alin. 4).
• Atribuțiile principale ale expertului/tehnicianului sau ale persoanei desemnate: analizează contextul de apariție a discriminării de gen și recomandă soluții; formulează recomandări, observații și propuneri, cu respectarea confidențialității; propune măsuri și le evaluează impactul; elaborează planuri de acțiune (măsuri active de promovare a egalității, prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, egalitatea de tratament la remunerare, promovare și funcții de decizie); elaborează și implementează programe și proiecte; acordă consultanță de specialitate (art. 2 alin. 5).

Principii (art. 3^1)

• legalității – se respectă Constituția, legislația națională și documentele internaționale la care România este parte;
• respectării demnității umane – fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină a personalității;
• cooperării și parteneriatului – autoritățile centrale și locale colaborează cu societatea civilă și organizațiile neguvernamentale;
• transparenței – politicile și programele din domeniu sunt aduse la cunoștința publicului larg;
• transversalității – politicile și programele se realizează prin colaborarea instituțiilor și autorităților cu atribuții în domeniu, la toate nivelele vieții publice.

Definiții (art. 4)

Termen	Definiție
Discriminare directă (lit. a)	situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă
Discriminare indirectă (lit. b)	situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepția cazului în care este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt corespunzătoare și necesare
Hărțuire (lit. c)	situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor
Hărțuire sexuală (lit. d)	situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor
Hărțuire psihologică (lit. d^1)	orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic și implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenționate și care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane
Sex (lit. d^2)	ansamblul trăsăturilor biologice și fiziologice prin care se definesc femeile și bărbații
Gen (lit. d^3)	ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile și activitățile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei și, respectiv, pentru bărbați
Acțiuni pozitive (lit. e)	acțiuni speciale întreprinse temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalității de șanse între femei și bărbați și care nu sunt considerate acțiuni de discriminare
Muncă de valoare egală (lit. f)	activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza acelorași indicatori și a acelorași unități de măsură, cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoștințe și deprinderi profesionale similare sau egale și depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic
Discriminare bazată pe criteriul de sex (lit. g)	discriminarea directă și indirectă, hărțuirea și hărțuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea, precum și orice tratament mai puțin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente ori de supunerea la acestea
Discriminare multiplă (lit. h)	orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare
Statut familial (lit. i)	statutul prin care o persoană se află în relații de rudenie, căsătorie sau adopție cu altă persoană
Stereotipuri de gen (lit. i^1)	sistemele organizate de credințe și opinii consensuale, percepții și prejudecăți în legătură cu atribuțiile, caracteristicile și rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile și bărbații
Statut marital (lit. j)	statutul prin care o persoană este necăsătorit/ă, căsătorit/ă, divorțat/ă, văduv/ă
Bugetare din perspectiva de gen (lit. k)	analiza bugetului public pentru a identifica impactul asupra vieții femeilor și bărbaților și alocarea resurselor financiare cu respectarea principiului egalității de șanse
Violență de gen (lit. l)	fapta de violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat, motivată de apartenența de sex. Cuprinde, fără a se limita la acestea: violența domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane și prostituția forțată
Concediu de îngrijitor (lit. m)	concediu pentru lucrători în vederea oferirii de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie și care are nevoie de îngrijire sau sprijin semnificativ ca urmare a unei probleme medicale grave
Formule flexibile de lucru (lit. n)	posibilitatea lucrătorilor de a-și adapta programul de lucru, inclusiv prin muncă la distanță, programe de muncă flexibile sau programe cu timp redus de lucru

Definițiile de la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative (art. 5).

Interdicții generale (art. 6)

• Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în domeniile de la art. 2 alin. (1) (art. 6 alin. 1).
• Este interzis orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, atât în public, cât și în privat (art. 6 alin. 1^1).
• Hărțuirea morală la locul de muncă pe criteriul de sex este interzisă; se aplică în mod corespunzător O.G. nr. 137/2000 (art. 6 alin. 1^2).
• Este interzis orice ordin sau dispoziție de a discrimina o persoană pe criteriul de sex (art. 6 alin. 2).
• Statutul familial și cel marital nu pot constitui motiv de discriminare (art. 6 alin. 3).
• Respingerea unui comportament de hărțuire sau supunerea la el nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afecteze acea persoană (art. 6 alin. 4).

Nu sunt considerate discriminări (art. 6 alin. 5):

• măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului;
• acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;
• o diferență de tratament bazată pe o caracteristică de sex care, datorită naturii activităților profesionale sau a cadrului în care se desfășoară, constituie o cerință profesională autentică și determinantă, atât timp cât obiectivul e legitim și cerința proporțională.

Capitolul II – Egalitatea de șanse și de tratament în domeniul muncii

Ce înseamnă egalitatea în relațiile de muncă (art. 7)

Accesul nediscriminatoriu la (art. 7 alin. 1):

• alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activități;
• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru muncă de valoare egală;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională, inclusiv ucenicia;
• promovare la orice nivel ierarhic și profesional;
• condiții de încadrare în muncă și de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în muncă, inclusiv condițiile de concediere;
• beneficii, altele decât cele de natură salarială, și sistemele publice și private de securitate socială;
• organizații patronale, sindicale și organisme profesionale, precum și beneficiile acordate de acestea;
• prestații și servicii sociale.

• Beneficiază toți lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independentă și soțiile/soții lucrătorilor independenți care participă în mod obișnuit la activitatea acestora (art. 7 alin. 2).
• Legea se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul public și privat, cadrelor militare, precum și categoriilor cu statut reglementat prin legi speciale (art. 7 alin. 3).

Obligațiile angajatorului (art. 8)

• să asigure egalitatea de șanse și de tratament între angajați, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne (lit. a);
• să prevadă în regulamentele interne sancțiuni disciplinare pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acțiuni de discriminare (lit. b);
• să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor lor (lit. c);
• să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și controlul respectării legislației în domeniu (lit. d).

Practici interzise angajatorului (art. 9)

Este interzisă discriminarea prin practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, referitoare la (art. 9 alin. 1): anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților; încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului de muncă ori de serviciu; stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului; stabilirea remunerației; beneficii și securitate socială; informare, consiliere și formare profesională; evaluarea performanțelor profesionale individuale; promovarea profesională; aplicarea măsurilor disciplinare; dreptul de aderare la sindicat; orice alte condiții de prestare a muncii.

Excepție (numai pentru anunțarea și organizarea concursurilor și selecția candidaților): locurile de muncă în care o caracteristică legată de sex este o cerință profesională autentică și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională (art. 9 alin. 2).

Maternitatea și concediile (art. 10)

• Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare (alin. 1). Sunt exceptate locurile de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alăptează, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii (alin. 5).
• Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare (alin. 2).
• Constituie discriminare și tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat pentru că a solicitat sau a efectuat concediul pentru creșterea copiilor, concediul paternal, concediul de îngrijitor ori și-a exercitat dreptul de a solicita formule flexibile de lucru (alin. 3).
• Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate și/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata contractului individual de muncă (alin. 4).

Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care (alin. 6):

• salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;
• salariata/salariatul se află în concediul pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități;
• salariatul se află în concediu paternal;
• salariata/salariatul se află în concediul de îngrijitor;
• salariata/salariatul și-a exercitat dreptul de a solicita formule flexibile de lucru.

• Excepție: concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului (alin. 7).
• La încetarea concediului de maternitate, a celui pentru creșterea copiilor, a concediului paternal sau a celui de îngrijitor, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, cu condiții de muncă echivalente, și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței (alin. 8).
• La revenire are dreptul la un program de reintegrare profesională, cu durata prevăzută în regulamentul intern, care nu poate fi mai mică de 5 zile lucrătoare (alin. 9).

Hărțuirea la locul de muncă și protecția celui care reclamă

• Constituie discriminare pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărțuire sau hărțuire sexuală, având ca scop sau efect: crearea la locul de muncă a unei atmosfere de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; influențarea negativă a situației persoanei angajate privind promovarea, remunerația sau accesul la formare, în cazul refuzului de a accepta un comportament nedorit ce ține de viața sexuală (art. 11).
• Constituie discriminare și este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a relațiilor sau a condițiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei care a înaintat o sesizare ori o reclamație la nivelul unității sau a depus plângere la instanță, inclusiv după ce sentința a rămas definitivă, cu excepția unor motive întemeiate și fără legătură cu cauza (art. 12 alin. 1). Aceeași protecție o au membrii organizației sindicale, reprezentanții salariaților sau orice alt salariat care sprijină rezolvarea situației (art. 12 alin. 2).
• La negocierea contractului colectiv de muncă, părțile stabilesc clauze de interzicere a faptelor de discriminare și clauze privind modul de soluționare a sesizărilor/reclamațiilor (art. 13).

Capitolul III – Educație, sănătate, cultură și informare

Educație

• Este interzisă orice formă de discriminare pe criteriul de sex la accesul la toate nivelurile de instruire și de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecționare și la educația continuă (art. 14 alin. 1).
• Instituțiile de învățământ de toate gradele și furnizorii de formare autorizați includ în programele naționale de educație teme și activități referitoare la egalitatea de șanse (art. 14 alin. 2) și au obligația de a institui practici nediscriminatorii (art. 14 alin. 3).
• Restricționarea accesului unuia dintre sexe în instituții de învățământ se face pe criterii obiective, anunțate public (art. 14 alin. 4).
• Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învățământ, un test de graviditate și/sau un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naște pe durata studiilor (art. 14 alin. 5).
• Ministerul Educației Naționale asigură instruirea, pregătirea și informarea cadrelor didactice pe tema egalității de șanse (art. 15 alin. 1), promovează manuale, programe și ghiduri care să excludă discriminarea între sexe și stereotipurile comportamentale negative (art. 15 alin. 2) și, direct sau prin inspectoratele școlare, monitorizează respectarea principiului în unitățile de învățământ (art. 15 alin. 3).

Sănătate

• Este interzisă orice formă de discriminare pe criteriul de sex la accesul la toate nivelurile de asistență medicală și la programele de prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății (art. 16).
• Ministerul Sănătății, celelalte ministere și instituțiile centrale cu rețea sanitară proprie asigură, prin direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, aplicarea măsurilor de egalitate în ceea ce privește accesul la serviciile medicale și calitatea acestora, precum și sănătatea la locul de muncă (art. 17).

Cultură, publicitate și informare

• Instituțiile publice de cultură asigură accesul tuturor persoanelor, fără discriminare pe criteriul de sex, la producțiile culturale (art. 18 alin. 1).
• Este interzisă publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană (art. 19 alin. 1) și utilizarea în publicitate a situațiilor în care persoanele sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare și cu caracter pornografic (art. 19 alin. 2). Firmele de publicitate nu utilizează stereotipurile de gen în producțiile publicitare (art. 19 alin. 3).
• Instituțiile și autoritățile publice asigură accesul la informațiile din sfera lor de activitate fără discriminare (art. 20 alin. 1). Informațiile distribuite prin mass-media nu vor conține, promova sau provoca nicio formă de discriminare pe criteriul de sex (art. 20 alin. 2).

Capitolul IV – Participarea la luarea deciziei

• Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, unitățile economice și sociale, partidele politice, organizațiile patronale și sindicale și alte entități nonprofit promovează și susțin participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie (art. 21 alin. 1), inclusiv la nominalizarea membrilor în orice consiliu, grup de experți și alte structuri manageriale și/sau de consultanță (art. 21 alin. 2).
• Instituțiile și autoritățile publice, structurile de dialog social, patronatele, sindicatele și partidele politice asigură reprezentarea echitabilă și echilibrată la toate nivelurile decizionale (art. 22 alin. 1).
• Comisiile și comitetele guvernamentale și parlamentare asigură reprezentarea echitabilă și paritară a femeilor și bărbaților în componența lor (art. 22 alin. 2).
• Partidele politice au obligația să prevadă în statute și regulamentele interne acțiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie și să asigure reprezentarea echilibrată în propunerea candidaților la alegerile locale, generale și pentru Parlamentul European (art. 22 alin. 3).

Capitolul V – ANES

• Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse (art. 23 alin. 1).
• Funcțiile ANES (art. 23 alin. 2): de strategie; de armonizare cu reglementările Uniunii Europene; de reprezentare pe plan intern și extern; de autoritate de stat (integrarea perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale și controlul aplicării reglementărilor din domeniu).
• Atribuțiile ANES se stabilesc prin hotărâre a Guvernului (art. 23 alin. 3).
• ANES primește reclamații/plângeri de la persoane fizice, persoane juridice, instituții publice și private, le transmite instituțiilor competente în vederea soluționării și aplicării sancțiunii și asigură consilierea victimelor (art. 23 alin. 5).
• ANES este condusă de un secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse, ajutat de un subsecretar de stat (art. 23^1 alin. 1). Secretarul de stat este ordonator terțiar de credite (art. 23^3 alin. 2) și emite ordine și instrucțiuni (art. 23^3 alin. 3).
• ANES poate solicita informații de la autorități și instituții publice, societăți la care statul este acționar sau asociat, organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național, care au obligația de a furniza datele (art. 23^1 alin. 4).
• Instituțiile și autoritățile publice elaborează anual planuri de acțiune pentru egalitatea de șanse și raportează ANES, anual, progresele (art. 23^2 alin. 1); planurile sunt evaluate și avizate de ANES (art. 23^2 alin. 3).
• Regulamentul de organizare și funcționare al ANES se aprobă prin ordin al ministrului; numărul maxim de posturi și structura organizatorică, prin hotărâre a Guvernului (art. 23^4).
• ANES poate beneficia de donații și sponsorizări și de fonduri externe rambursabile și nerambursabile (art. 23^6).

Capitolul V^1 – CONES, COJES și alte instituții

CONES (art. 24)

• Comisia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (CONES) își desfășoară activitatea în coordonarea ANES (alin. 1). Președintele CONES este secretarul de stat al ANES (alin. 2).
• Este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe ale administrației publice centrale, ai autorităților administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și asociațiilor patronale reprezentative la nivel național și ai organizațiilor neguvernamentale (alin. 3). Componența se aprobă prin decizie a prim-ministrului (alin. 4).
• CONES coordonează activitatea COJES (alin. 6). Reuniunile se desfășoară semestrial, la sediul ANES (alin. 7).
• ANES prezintă anual comisiilor parlamentare pentru egalitatea de șanse raportul de activitate (alin. 9).

COJES (art. 25)

• În fiecare județ și în municipiul București funcționează comisia județeană, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES) (alin. 1).
• Nu pot fi membri persoanele condamnate definitiv pentru o infracțiune sau sancționate pentru discriminare de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotărâre definitivă, și nici cele revocate anterior din COJES (alin. 2^1).
• COJES colectează date și publică trimestrial rapoarte privind condiția femeilor și bărbaților (alin. 4).
• Conducerea: președinte, vicepreședinte și secretar executiv (alin. 8). Președintele este persoana desemnată din cadrul agenției județene pentru plăți și inspecție socială (alin. 6); vicepreședintele, din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului (alin. 7); secretarul executiv este reprezentantul consiliului județean, respectiv al Consiliului General al Municipiului București (alin. 9).

Alte instituții

• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – stimularea ocupării și protecția socială a persoanelor neîncadrate în muncă; Casa Națională de Pensii Publice – sistemul public de pensii; Inspecția Muncii – controlul aplicării măsurilor în domeniul său de competență; Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială – asistența socială (art. 26 alin. 1). Aceste instituții dau ANES informații trimestrial (art. 26 alin. 2).
• Institutul Național de Statistică introduce indicatorul de sex în documentele și lucrările sale și publică periodic date statistice segregate pe sexe (art. 27 alin. 2).
• Confederațiile sindicale desemnează, în organizațiile sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru respectarea egalității de șanse la locul de muncă (art. 29 alin. 1). Aceștia primesc sesizări/reclamații și solicită angajatorului rezolvarea lor (art. 29 alin. 2). Unde nu există sindicat, atribuțiile revin unuia dintre reprezentanții aleși ai salariaților (art. 29 alin. 3). Opinia lor se menționează obligatoriu în raportul de control (art. 29 alin. 4).

Capitolul VI – Soluționarea sesizărilor și reclamațiilor

• Angajații care se consideră discriminați pe criteriul de sex au dreptul să formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților (art. 30 alin. 1).
• Dacă sesizarea nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana are dreptul atât să sesizeze instituția competentă, cât și să introducă cerere la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul ori reședința (secția/completul pentru conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de contencios administrativ), dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei (art. 30 alin. 2).
• În alte domenii decât munca, persoana se poate adresa instituției competente sau instanței, potrivit dreptului comun, și poate cere despăgubiri materiale și/sau morale și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii (art. 31 alin. 1).
• Cererile adresate instanțelor sunt scutite de taxa de timbru (art. 31 alin. 2).
• Sesizarea poate fi formulată și după încetarea relațiilor în cadrul cărora a apărut discriminarea (art. 31 alin. 3).
• Instanța poate, din oficiu, să dispună ca persoanele responsabile să pună capăt situației discriminatorii într-un termen pe care îl stabilește (art. 32) și dispune plata de despăgubiri într-un cuantum ce reflectă prejudiciul suferit (art. 33 alin. 1).
• Angajatorul care reintegrează o persoană pe baza unei sentințe definitive plătește remunerația pierdută și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, ale angajatorului și ale angajatului (art. 34 alin. 1). Dacă reintegrarea nu este posibilă, plătește o despăgubire egală cu prejudiciul real suferit (art. 34 alin. 2).
• Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamația sau cererea de chemare în judecată; ea trebuie să dovedească neîncălcarea principiului egalității de tratament (art. 35 alin. 1).
• Sindicatele, organizațiile neguvernamentale pentru drepturile omului și alte persoane juridice cu interes legitim pot, la cererea persoanelor discriminate, să le reprezinte/asiste în procedurile administrative (art. 35 alin. 2).

Capitolul VII – Control, constatare și sancționare

• Încălcarea legii atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz (art. 36).
• Contravențiile se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu este infracțiune (art. 37 alin. 1).
• Discriminarea bazată pe două sau mai multe criterii constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 (art. 37 alin. 2).

Cine constată și sancționează (art. 37 alin. 3):

Cine	Pentru ce fapte
Inspecția Muncii, prin inspectorii de muncă din inspectoratele teritoriale de muncă	încălcări din domeniul muncii: art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1)-(4), (6), (8) și (9), art. 11-13 și art. 29
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării	art. 6 alin. (1), (2), (3) și (4) și art. 14-22 (educație, sănătate, cultură, informare, participarea la decizie)
Ministerul Afacerilor Interne (Poliția Română, Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră Română) și polițiștii locali	art. 6 alin. (1^1): hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, în public sau în privat

Capitolul VIII – Dispoziții finale

• Dispozițiile privind contravențiile se completează cu O.G. nr. 2/2001 (art. 38).
• Legea intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial (art. 39).

Cifre și termene de reținut

Ce	Cât	Articolul
Instituții/companii care pot desemna un angajat cu atribuții de egalitate de șanse	peste 50 de angajați	art. 2 alin. (4)
Concediul pentru creșterea copiilor în care concedierea e interzisă	copil de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități	art. 10 alin. (6) lit. b)
Durata minimă a programului de reintegrare profesională	5 zile lucrătoare	art. 10 alin. (9)
Planurile de acțiune ale instituțiilor publice și raportarea către ANES	anual	art. 23^2 alin. (1)
Reuniunile CONES	semestrial	art. 24 alin. (7)
Raportul ANES către comisiile parlamentare	anual	art. 24 alin. (9)
Rapoartele COJES privind condiția femeilor și bărbaților	trimestrial	art. 25 alin. (4)
Informațiile date ANES de instituțiile de la art. 26	trimestrial	art. 26 alin. (2)
Termenul de sesizare a instanței pentru discriminare în domeniul muncii	cel mult 3 ani de la data săvârșirii faptei	art. 30 alin. (2)
Taxa de timbru pentru cererile la instanță	scutite	art. 31 alin. (2)
Amenda contravențională	de la 3.000 lei la 10.000 lei	art. 37 alin. (1)
Intrarea în vigoare a legii	30 de zile de la publicare	art. 39