Director medical

Asistenta medicală responsabilă de salon: a) implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea limitării infecțiilor; b) se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplică practicile adecvate pe toată durata internării pacienților; c) menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon; d) informează cu promptitudine medicul de gardă/medicul șef de secție în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa; e) inițiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei boli transmisibile și anunță imediat medicul curant și serviciul de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale; f) limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; g) semnalează medicului curant existența elementelor sugestive de infecție asociată asistenței medicale; h) participă la pregătirea personalului; i) participă la investigarea focarelor.

„implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea limitării infecţiilor” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 13

Asistenta șefă de secție: prelucrează procedurile și protocoalele de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale cu personalul mediu și auxiliar din secție și răspunde de aplicarea acestora; răspunde de aplicarea precauțiunilor standard și specifice de către personalul secției; răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine și de respectarea regulilor de tehnică aseptică; controlează respectarea circuitelor funcționale din secție; răspunde de starea de curățenie din secție; coordonează și supraveghează operațiunile de curățenie și dezinfecție; verifică și răspunde de modul de manipulare a lenjeriei bolnavilor și de modul de colectare a deșeurilor infecțioase și neinfecțioase; instruiește personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor; răspunde de întocmirea și completarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale și a registrului de expunere accidentală la produse biologice pe secție.

„răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 12

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat; spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice. Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative. Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.

„Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative.” — Legea nr. 95/2006, art. 163 alin. (1), (2), (4) și (5)

Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale. Spitalul răspunde pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților. Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică; după stabilizarea funcțiilor vitale, asigură, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil. Spitalul este în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.

„Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale” — Legea nr. 95/2006, art. 166 și art. 168 alin. (1)-(2)

Unitățile au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la: a) serviciile medicale disponibile și modul de acces la acestea; b) identitatea și statutul profesional al salariaților din cadrul unității; c) regulile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unități cu paturi; d) starea de sănătate; e) intervențiile medicale propuse; f) riscurile potențiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată; g) alternativele existente la procedurile propuse; h) date disponibile rezultate din cercetări științifice și activități de inovare tehnologică referitoare la diagnosticul și tratamentul afecțiunii pacientului; i) consecințele neefectuării tratamentului și ale nerespectării recomandărilor medicale; j) diagnosticul stabilit și prognosticul afecțiunilor diagnosticate.

„care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale și în care sunt efectuate intervenții medicale, au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 1

Unitățile trebuie să asigure accesul egal al pacienților la îngrijiri medicale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, vârstă, apartenență etnică, origine națională, religie, opțiune politică sau antipatie personală. Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare și funcționare prevederi referitoare la obligația personalului angajat privind dreptul pacienților la respect ca persoane umane. Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.

„Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 2 și art. 3

Pacientul critic este pacientul cu funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicații ireversibile, care necesită investigații, intervenții și/sau îngrijiri medicale speciale acordate de o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau secție de terapie intensivă generală sau specializată. Transferul interclinic este transferul unui pacient între două unități sanitare, în care unitatea care primește pacientul are un nivel de competență și/sau dotare mai mare decât unitatea care trimite pacientul.

„necesitând investigaţii, intervenţii şi/sau îngrijiri medicale speciale acordate de către o echipă complexă, pluridisciplinară” — Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006, art. 1 pct. 1–2

Pacientul critic netransportabil este pacientul aflat în stop cardiorespirator sau într-o stare critică ce necesită investigare, intervenție imediată pentru salvarea vieții și/sau îngrijiri complexe în terapie intensivă, fără de care nu va supraviețui sau va suferi complicații ireversibile, cu condiția ca unitatea în care se află să aibă resursele tehnico-materiale și umane necesare. Dacă transportul către altă unitate este unica șansă de diagnosticare și/sau rezolvare definitivă pentru salvarea vieții, pacientul este considerat transportabil indiferent de stare și de riscuri, cu condiția asigurării condițiilor adecvate de transport, tehnice și de personal.

„Dacă transportul unui pacient critic către o altă unitate reprezintă unica şansă de diagnosticare şi/sau rezolvare definitivă” — Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006, art. 1 pct. 13

Autorizarea sanitară a spitalului este procesul de analiză și investigație sanitară care are ca rezultat emiterea autorizației sanitare de funcționare. Autorizația sanitară este un act tehnic și juridic, eliberat de autoritatea locală de sănătate publică, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ori de punere în funcțiune a activității. Viza anuală este actul scris de constatare a respectării conformității cu autorizația eliberată anterior. Programul de conformare este un plan de măsuri cu etape și intervale de timp precizate prin autorizație, sub controlul autorității de sănătate publică.

„autorizarea sanitară a spitalului reprezintă procesul de analiză și investigație sanitară ce are ca rezultat emiterea autorizației sanitare de funcționare” — Ordinul ministrului sănătății publice nr. 914/2006, Anexa 1, art. 4

Autorizația se eliberează necondiționat; se eliberează condiționat de realizarea programului și calendarului de conformare stabilit în autorizație; sau nu se eliberează, iar solicitantul este informat în scris despre neconformitățile pe care se întemeiază refuzul.

„se eliberează autorizația sanitară de funcționare, condiționat de realizarea programului și calendarului de conformare stabilit în autorizație” — Ordinul ministrului sănătății publice nr. 914/2006, Anexa 1, art. 7

Persoana cu tulburări psihice este persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanțe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică. Persoana cu tulburări psihice grave este persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat.

„prin persoană cu tulburări psihice grave se înțelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său” — Legea nr. 487/2002, art. 5 lit. a) și b)

Echipa terapeutică cuprinde: psihiatru, specialist medicină internă sau medicină de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut și personal paramedical.

„psihiatru, specialist medicină internă sau medicină de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut și personal paramedical” — Legea nr. 487/2002, art. 5 lit. d)