Ordinul ministrului sănătății nr. 1142/2013
Procedurile de practică pentru asistenții medicali generaliști
50 întrebări cu răspuns Textul integral, la zi
Rezumatul acoperă în detaliu Părțile I–III (prevenirea infecțiilor, igienă, funcții vitale, recoltări, administrarea medicamentelor, perfuzii, sondaje). Părțile IV–V (participarea la investigații și îngrijirile speciale) sunt doar pe scurt. Textul oficial are câteva cifre contradictorii și tabele greu de citit: unde contează, verifică în textul integral.
Rezumat de învățat
Ordinul ministrului sănătății nr. 1.142/2013 aprobă procedurile de practică pentru asistenții medicali generaliști: cum se previn infecțiile din spital, cum se îngrijește pacientul, cum se măsoară funcțiile vitale, cum se recoltează probele și cum se administrează medicamentele. Are 5 părți și 24 de capitole, cu proceduri numerotate. Se cere la concursurile pentru posturile de asistent medical și asistent medical comunitar; cele mai multe întrebări vin din Părțile I–III.
Esențialul, în două minute
- Infecția nosocomială este contractată în unități sanitare cu paturi, cu dovadă epidemiologică; transmiterea interumană cea mai frecventă este prin mâini (procedura 1.1).
- Infecțiile se controlează prin patru mijloace: decontaminare, curățenie, dezinfecție (numai pe suprafețe inerte curate) și antisepsie (pe țesuturi vii) (procedura 1.2).
- Precauțiile universale: sângele, alte fluide biologice și țesuturile tuturor pacienților se consideră potențial infectate cu HIV, VHB, VHC (procedura 1.3).
- Spălarea mâinilor, sarcină autonomă: lavaj igienic 2–3 minute, fricțiune 30 de secunde, lavaj chirurgical în 3 timpi a câte 1 minut (procedura 1.4).
- Izolarea pe cale aeriană cere cameră cu presiune negativă și maxim 2 pacienți; în neutropenie, pacientul stă singur, în cameră cu presiune pozitivă (procedurile 1.5 și 1.8).
- Valori normale la adult: puls 60–100 pe minut, tensiune arterială 120/80 mmHg (limita superioară 139/89), respirație 14–20 pe minut (procedurile 4.2–4.4).
- La puncția venoasă, garoul stă la 5–8 cm deasupra locului, cel mult 1 minut; acul intră cu bizoul în sus, sub 10–30° (procedura 5.1).
- Injecția intramusculară se face în unghi de 90°, cel mult 5 ml în același loc, lent, 10 secunde pentru fiecare ml (procedura 6.4).
Capcane la grilă
- Nu confunda decontaminarea (pe material murdar, înainte de curățare) cu dezinfecția (numai pe ce este deja curat) (procedura 1.2).
- Nu confunda unghiurile: puncția venoasă 10–30°, injecția subcutanată 45° sau 90°, injecția intramusculară 90° (procedurile 5.1, 6.4 și 6.6).
- Nu confunda notarea grafică: pulsul cu punct roșu, temperatura și respirația cu punct albastru, tensiunea cu dreptunghi albastru (procedurile 4.1–4.4).
- Nu confunda garoul la recoltare (cel mult 1 minut) cu garoul la montarea cateterului venos periferic (cel mult 3 minute) (procedurile 5.1 și 7.1).
- Nu confunda puncția venoasă (o face asistentul) cu puncția arterială și celelalte puncții, care sunt de competența medicului (procedurile 5.1 și 9.1).
Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.
Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.
Infecția nosocomială: definiție, surse, căi de transmitere (procedura 1.1)
- Infecția nosocomială (IN) – infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat și private), pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării, actului medical sau manevrelor medicale procedura 1.1.
- Pe cine afectează – fie bolnavul, din cauza îngrijirilor primite, fie personalul sanitar, din cauza activității sale; nu contează dacă simptomele apar sau nu în timpul spitalizării procedura 1.1.
- Agenții patogeni – bacterii aerobe și anaerobe, ciuperci sau levuri, paraziți, virusuri, prioni procedura 1.1.
- Sursele de contaminare în spital procedura 1.1:
- pacienții, personalul de îngrijire, vizitatorii;
- echipamente și suprafețe contaminate (lenjerie de pat, saltele, toalete comune);
- secreții, excreții, probe de laborator, plăgi;
- materiale utilizate contaminate și alimentația.
- Transmiterea interumană – cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor procedura 1.1.
- Calea aeriană – prin tuse, strănut, expectorație (picăturile Flugge); este responsabilă de 10% dintre infecțiile nosocomiale procedura 1.1.
- Alte căi – inocularea cu ace sau soluții contaminate; penetrarea organismului la sondaje urinare, intubație orotraheală, incizii operatorii procedura 1.1.
1. Potrivit procedurilor de practică aprobate prin Ordinul nr. 1.142/2013, calea aeriană (tuse, strănut, expectorație) este responsabilă de apariția a:
Răspuns corect: a) 10% dintre infecțiile nosocomiale
„este responsabilă de apariția unui procent de 10% dintre infecțiile nosocomiale” — Procedura 1.1
2. Enumerați sursele de contaminare din spital și principalele căi de transmitere a infecțiilor nosocomiale.
Sursele de contaminare în spital sunt: pacienții; personalul de îngrijire; vizitatorii; echipamentele și suprafețele contaminate (lenjerie de pat, saltele, toalete comune); secrețiile, excrețiile, probele de laborator, rănile/plăgile; materialele utilizate contaminate; alimentația. Principalele căi de transmitere sunt: transmiterea interumană, cea mai frecventă fiind prin intermediul mâinilor; calea aeriană, prin tuse, strănut, expectorație (picăturile Flugge), responsabilă de 10% dintre infecțiile nosocomiale; inocularea cu ace sau soluții contaminate; penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubației orotraheale, inciziilor operatorii.
„transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor” — Procedura 1.1
Controlul infecțiilor: decontaminare, curățenie, dezinfecție, antisepsie (procedura 1.2)
- Raportarea – fiecare secție raportează lunar sau trimestrial numărul și tipul infecțiilor intraspitalicești către departamentul de supraveghere și control procedura 1.2.
- Cele patru mijloace – decontaminarea, curățenia, dezinfecția și antisepsia procedura 1.2.
- Decontaminarea – se adresează exclusiv materialului murdar și se aplică materialelor inerte (suprafețe, instrumente); scade numărul de microorganisme înainte de curățare procedura 1.2.
- Curățenia – îndepărtarea murdăriei; precede celelalte operații, cu excepția decontaminării procedura 1.2.
- Dezinfecția – se aplică pe medii inerte, numai pe materiale sau suprafețe curate: „nu se dezinfectează decât ceea ce este curat” procedura 1.2.
- Dezinfecția care înlocuiește sterilizarea – se face obligatoriu în 2 timpi separați (curățire, apoi dezinfecție), cu produse diferite procedura 1.2.
- Antisepsia – se aplică la nivelul țesuturilor vii procedura 1.2.
- Asepsia – ansamblul de măsuri preventive care împiedică introducerea germenilor patogeni în organism procedura 1.2.
3. Antisepsia este metoda de combatere a infecției care se aplică:
Răspuns corect: b) la nivelul țesuturilor vii
„Antisepsia este o metodă de combatere a infecției care se aplică la nivelul țesuturilor vii” — Procedura 1.2
Precauțiile universale (procedura 1.3)
- Baza legală citată – Ordinul ministrului sănătății nr. 916/2006, Anexa nr. 4 procedura 1.3.
- Scopul – prevenirea transmiterii infecțiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului procedura 1.3.
- Ideea de bază – sângele, alte fluide biologice și țesuturile tuturor pacienților se consideră potențial infectate cu HIV, VHB, VHC; cei mai mulți purtători sunt asimptomatici și nu își cunosc starea procedura 1.3.
- Reguli de bază procedura 1.3:
- consideră toți pacienții potențial infectați;
- consideră că sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate;
- consideră că acele și alte obiecte folosite sunt contaminate după utilizare.
- Produse cu risc – sânge; lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, cefalorahidian; spermă, secreții vaginale; orice fluid organic vizibil contaminat cu sânge procedura 1.3.
- Implementarea se referă la: echipament de protecție adecvat, complet, corect; spălarea mâinilor; prevenirea accidentelor și a expunerii profesionale; personalul infectat cu HIV; evaluarea riscului pe locuri de muncă procedura 1.3.
- Mănușile – nu sunt un substitut pentru spălarea mâinilor; mâinile se spală după îndepărtarea lor procedura 1.3.
- Măștile – trebuie să fie de tip filtru și bine fixate pe față procedura 1.3.
4. Scopul aplicării precauțiilor universale este:
Răspuns corect: c) prevenirea transmiterii infecțiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului
„Scopul aplicării precauțiilor universale este prevenirea transmiterii infecțiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului.” — Procedura 1.3
5. Care sunt regulile de bază în aplicarea precauțiilor universale și la ce se referă implementarea lor?
Regulile de bază sunt: consideră toți pacienții potențial infectați; consideră că sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate; consideră că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. Implementarea precauțiilor universale se referă la: utilizarea echipamentului de protecție adecvat, complet, corect; spălarea mâinilor și a altor părți ale tegumentelor; prevenirea accidentelor și a altor tipuri de expunere profesională; personalul infectat cu HIV; evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă și activități prestate de personalul medico-sanitar, în funcție de contactul cu sânge și alte lichide biologice.
„3. Consideră că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare;” — Procedura 1.3
Spălarea mâinilor (procedura 1.4)
- Sarcină autonomă – asistentul medical răspunde direct de spălarea mâinilor procedura 1.4.
- Lavajul simplu – elimină flora tranzitorie. Indicații: la intrarea și ieșirea din serviciu, înainte și după înlăturarea mănușilor, după orice gest contaminant, înainte de distribuirea alimentelor și a medicamentelor per os, după folosirea toaletei procedura 1.4.
- Tehnica lavajului simplu – se scot bijuteriile și ceasul; se insistă în spațiile interdigitale, în jurul unghiilor, la police; câte 5 mișcări pentru fiecare regiune; uscare prin tamponare; robinetul se închide cu ultimul șervețel procedura 1.4.
- Lavajul igienic (antiseptic) – elimină total flora tranzitorie și diminuează flora rezidentă. Indicații: după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau infectat, la proceduri invazive, la măsuri de izolare. Timp de spălare: 2–3 minute, fără periere procedura 1.4.
- Fricțiunea igienică – aproximativ 2 ml de soluție hidroalcoolică, timp de 30 de secunde, numai pe mâini fără urme vizibile de murdărie; altfel se spală cu apă și săpun procedura 1.4.
- Lavajul chirurgical – la săli de operații, de naștere, de pansamente, urgențe; se pun întâi masca și calota; are 3 timpi a câte 1 minut (prespălare până la coate, periajul unghiilor, a doua săpunire); mâinile se țin deasupra coatelor procedura 1.4.
- Refacerea igienei – după 2 ore de la lavajul chirurgical procedura 1.4.
- Chiuveta – nu se șterge după spălarea mâinilor, fiindcă manevra murdărește din nou mâinile procedura 1.4.
- Riscuri – dermatite de la antiseptice, peliculă lipicioasă de la soluțiile hidroalcoolice, uscarea și iritarea pielii procedura 1.4.
6. La spălarea igienică a mâinilor prin fricțiune se folosesc:
Răspuns corect: a) aproximativ 2 ml de soluție, timp de 30 de secunde
„se pun aproximativ 2 ml de soluție în scobitura mâinii uscate și se efectuează fricțiunea timp de 30 secunde” — Procedura 1.4
7. După lavajul chirurgical al mâinilor, refacerea igienei mâinilor este necesară după:
Răspuns corect: b) 2 ore
„După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor.” — Procedura 1.4
8. Enumerați tipurile de spălare a mâinilor și indicațiile lavajului simplu.
Tipurile de spălare a mâinilor sunt: lavajul simplu, lavajul igienic sau antiseptic, fricțiunea igienică cu un produs hidro-alcoolic și lavajul chirurgical. Lavajul simplu este indicat: la intrarea și la ieșirea din serviciu; înainte și după înlăturarea mănușilor sau a oricărui tip de echipament de protecție; după orice gest contaminant; după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere; cu ocazia îngrijirilor neinvazive; înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor per os; după folosirea toaletei.
„înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor per os” — Procedura 1.4
Precauții de izolare pe căi de transmitere (procedurile 1.5–1.8)
- Cale aeriană – boli: varicela, zona zoster diseminată, rubeola, tuberculoza, pacienții traheostomizați procedura 1.5.
- Cale aeriană – camera: cu presiune negativă, cu ușa închisă și anticameră; maxim 2 pacienți; în afara camerei pacientul poartă mască chirurgicală procedura 1.5.
- Picăturile Flugge – boli: pneumonia cu hemophilus influenzae tip b, difteria, faringita streptococică, pneumoniile bacteriene, scarlatina la copiii mici, parotidita epidemică, infecția cu adenovirusuri la copii procedura 1.6.
- Picăturile Flugge – reguli: nu este obligatorie camera cu presiune negativă; cameră cu toaletă proprie, eventual împărțită cu un bolnav cu aceeași afecțiune; vizitatorii poartă halat și mască și stau la cel puțin un metru de pacient procedura 1.6.
- Contact direct: probele biologice se pun în cutii impermeabile, etichetate; materiale separate pentru fiecare pacient (termometre, tensiometre, stetoscoape); mănușile se schimbă după fiecare procedură procedura 1.7.
- Neutropenie – cui se aplică: SIDA, arsuri întinse, leucemii, limfoame, boala Hodgkin, tratamente imunosupresoare procedura 1.8.
- Neutropenie – camera: pacientul stă singur, în cameră cu presiune pozitivă; se limitează traficul; se evită procedurile invazive; sunt interzise vizitele persoanelor bolnave procedura 1.8.
- Neutropenie – materialele: pacientul nu are o boală contagioasă, deci obiectele care ies din cameră cer doar precauțiile standard procedura 1.8.
9. Pacienții cu infecții transmise pe cale aeriană (de exemplu tuberculoză) se plasează:
Răspuns corect: c) într-o cameră cu presiune negativă, maxim 2 pacienți
„se plasează pacientul/pacienții (maxim 2 pacienți) într-o cameră cu presiune negativă, cu ușa închisă prevăzută cu anticameră sau hol” — Procedura 1.5
10. La precauțiile pentru infecțiile transmise prin picăturile Flugge, vizitatorii păstrează față de pacient o distanță de:
Răspuns corect: a) cel puțin un metru
„să păstreze distanța de cel puțin un metru față de pacient” — Procedura 1.6
11. Pacientul cu neutropenie se plasează:
Răspuns corect: b) singur, într-o cameră de izolare cu presiune pozitivă
„plasarea pacientului singur într-o cameră de izolare cu presiune pozitivă” — Procedura 1.8
Echipamentul de izolare (procedura 1.9)
- Îmbrăcarea – se spală mâinile cu antiseptic; halatul acoperă complet uniforma; masca se leagă în regiunea occipitală; mănușile acoperă marginile mânecilor halatului procedura 1.9.
- Ochelarii – masca se așază sub marginea de jos a ochelarilor procedura 1.9.
- Dezbrăcarea – părțile externe sunt contaminate; întâi mănușile (întoarse pe dos, fără atingerea pielii), apoi masca prinsă numai de șireturi, apoi halatul întors pe dos procedura 1.9.
- Boală cu transmitere aeriană – masca se îndepărtează ultima procedura 1.9.
- La ieșire – robinetul și clanța se acționează cu prosoape de hârtie; camera se curăță și se dezinfectează complet după externare procedura 1.9.
12. La îndepărtarea echipamentului de izolare, dacă pacientul are o boală ce se răspândește pe calea aerului:
Răspuns corect: c) masca se îndepărtează ultima
„dacă pacientul are o boală ce se răspândește pe calea aerului, masca se va îndepărta ultima” — Procedura 1.9
Lenjeria de pat și de corp (procedurile 2.1–2.3)
- Patul fără pacient – cearceaful se întinde fără cute și se fixează la colțuri în formă de plic procedura 2.1.
- Pacient imobilizat – lenjeria se schimbă întotdeauna după toaleta pacientului, de către două persoane procedura 2.2.
- Pacient care se poate ridica – cearceaful se rulează pe dimensiunea mică procedura 2.2.
- Pacient care rămâne în decubit – cearceaful se rulează pe dimensiunea mare; pacientul se întoarce în decubit lateral pe o parte, apoi pe cealaltă procedura 2.2.
- Lenjeria de corp – scop: igienă și confort, demnitatea pacientului, prevenirea escarelor de decubit procedura 2.3.
- Regula părții vătămate – se dezbracă ultima și se îmbracă prima procedura 2.3.
- Punctele de sprijin – se verifică, se anunță orice modificare premergătoare escarelor, se pudrează cu talc procedura 2.3.
- Pacientul inconștient – de preferat, partea inferioară a corpului nu se îmbracă procedura 2.3.
13. Schimbarea lenjeriei de pat la pacientul imobilizat se efectuează întotdeauna:
Răspuns corect: a) după toaleta pacientului
„Schimbarea lenjeriei se va efectua întotdeauna după toaleta pacientului.” — Procedura 2.2
14. La schimbarea lenjeriei de corp, partea vătămată:
Răspuns corect: b) se dezbracă ultima și se îmbracă prima
„Partea vătămată se dezbracă ultima și se îmbracă prima.” — Procedura 2.3
Toaleta pacientului imobilizat la pat (procedura 2.4)
- Scop – igiena tegumentului, confort, prevenirea leziunilor cutanate, activarea circulației procedura 2.4.
- Principiu – fiecare zonă se umezește, se săpunește, se clătește, se șterge și apoi se învelește; se respectă pudoarea procedura 2.4.
- Ordinea spălării – fața și gâtul; partea anterioară a toracelui, membrele superioare, abdomenul, partea posterioară a toracelui și regiunea fesieră, membrele inferioare, organele genitale procedura 2.4.
- Trei mănuși și trei prosoape de culori diferite – primul pentru față și gât, al doilea pentru trunchi și membre, al treilea pentru organele genitale procedura 2.4.
- Membrele superioare – mișcări lungi de la articulația pumnului spre umăr, pentru circulația de întoarcere procedura 2.4.
- Organele genitale – poziție ginecologică; direcția de spălare dinspre anterior spre posterior procedura 2.4.
- Ochii – secrețiile se șterg de la comisura externă spre cea internă, cu tampon nou la fiecare ștergere; la comatos, câte o picătură de vitamina A de două ori pe zi procedura 2.4.
- Gura la pacientul conștient – periaj în sens vertical 2–3 minute. La comatos fără reflex de deglutiție se renunță la pastă și periuță (risc de aspirație) procedura 2.4.
- Proteza dentară – se păstrează într-un pahar propriu, mat, netransparent procedura 2.4.
15. La toaleta completă la pat, cele trei prosoape de culori diferite se folosesc astfel:
Răspuns corect: c) primul pentru față și gât, al doilea pentru trunchi și membre, al treilea pentru organele genitale
„primul pentru față și gât, al doilea pentru trunchi și membre, al treilea pentru organele genitale” — Procedura 2.4
16. Prezentați scopul, principiile generale și ordinea spălării la toaleta pacientului imobilizat la pat.
Scopul: menținerea igienei tegumentului, menținerea stării de confort, prevenirea leziunilor cutanate, activarea circulației. Principii: se apreciază starea pacientului și limitele în care poate fi mobilizat; se asigură intimitatea și se respectă pudoarea; se asigură temperatura corespunzătoare a mediului; materialele se așază în apropiere; fiecare zonă se umezește, se săpunește, se clătește și se șterge, după care se învelește; se lucrează cu blândețe dacă pacientul are aparat gipsat, pansament, perfuzie. Ordinea spălării: fața și gâtul; partea anterioară a toracelui, membrele superioare, abdomenul, partea posterioară a toracelui și regiunea fesieră, membrele inferioare, organele genitale. Se folosesc trei mănuși și trei prosoape de culori diferite: pentru față și gât, pentru trunchi și membre, pentru organele genitale.
„fiecare zonă se umezeste, se săpunește, se clătește și se șterge, după care se înveleste” — Procedura 2.4
Poziția, mobilizarea și captarea eliminărilor (procedurile 2.5–2.7)
- Schimbarea poziției – scop: confort și prevenirea complicațiilor imobilizării (escare, tromboze, încetinirea tranzitului); o fac 1–2 persoane procedura 2.5.
- Decubit lateral – membrul inferior de deasupra flectat, cel de dedesubt întins; pernă sub genunchiul superior; spatele sprijinit cu pătura făcută sul procedura 2.5.
- Mobilizarea – acordul medicului: se cere pentru pacienții paralizați, operați, cu infarct miocardic procedura 2.6.
- Mobilizarea pasivă – flexie, extensie, rotație, abducție, adducție, supinație, pronație; masaj în sensul circulației de întoarcere; se controlează pulsul procedura 2.6.
- Captarea urinei și a scaunului – plosca se încălzește cu apă caldă; pacientul se izolează cu paravan; se observă scaunul (culoare, consistență, formă, cantitate) procedura 2.7.
- Captarea sputei – în cutii Petri sau pahare conice gradate cu soluție dezinfectantă; scuipătoarea se schimbă cel puțin de două ori pe zi procedura 2.7.
- Captarea vărsăturilor – se îndepărtează proteza dentară; se susține fruntea; pacientul în decubit se supraveghează să nu aspire voma procedura 2.7.
17. La captarea sputei, scuipătoarea se schimbă:
Răspuns corect: a) cel puțin de două ori pe zi
„scuipătoarea se schimbă cel puțin de două ori pe zi” — Procedura 2.7
Alimentarea pacientului (procedurile 3.1–3.2)
- Date de cules – regimul, orarul meselor, posibilitățile de mobilizare, restricții legate de examene sau medicamente, preferințele alimentare (capitolul 3).
- Alimentarea activă – la sala de mese, în salon la masă sau la pat, șezând ori în decubit lateral; lichidele se dau cu paiul sau din căni cu cioc procedura 3.1.
- Alimentarea pasivă – pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri; se verifică temperatura alimentelor; cantități mici, verificând că a înghițit procedura 3.2.
- Reguli – salonul se aerisește înainte; se îndepărtează ploștile; nu se asociază ora mesei cu ora de tratament procedura 3.2.
- Tulburări de deglutiție – pacientul se observă atent și primește alimente semisolide procedura 3.2.
Temperatura corporală (procedura 4.1)
- Instrumentul – termometrul electronic: cutanat (axilă), rectal, timpanic; se dezinfectează după fiecare pacient procedura 4.1.
- Timpanic – afișează temperatura în 1–3 secunde procedura 4.1.
- Axilar – se tamponează transpirația; se așteaptă 30 de secunde, până la semnalul sonor; valoarea afișată se ajustează cu 0,5°C procedura 4.1.
- Oral – sonda se plasează sublingual, în capișon de plastic procedura 4.1.
- Rectal – pacientul în poziția SIMS; sonda lubrifiată se introduce aproximativ 4 cm; folosită zilnic poate produce leziuni procedura 4.1.
- Notarea grafică – punct de culoare albastră; fiecare linie orizontală a foii de temperatură înseamnă 2 diviziuni de grad procedura 4.1.
- Valori orientative – orală 37°C, rectală 37,5°C, axilară 36,5°C, fiecare ± 0,3–0,6 procedura 4.1.
- De reținut – temperatura este mai mică dimineața, înainte ca pacientul să se ridice din pat procedura 4.1.
18. La măsurarea temperaturii cu termometrul electronic cutanat (în axilă), valoarea afișată:
Răspuns corect: b) se ajustează cu 0,5°C
„se ajustează temperatura afișată cu 0,5°C pentru a obține temperatura corporală” — Procedura 4.1
19. La măsurarea temperaturii rectale, sonda termometrului protejată de capișonul lubrifiat se introduce:
Răspuns corect: c) aproximativ 4 cm
„se introduce sonda termometrului protejată de capișonul lubrifiat (aproximativ 4 cm)” — Procedura 4.1
Pulsul (procedura 4.2)
- Pregătire – repaus fizic și psihic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare procedura 4.2.
- Locul – artera radială, la extremitatea distală a antebrațului, în șanțul radial din prelungirea policelui procedura 4.2.
- Tehnica – degetele index, mediu și inelar, presiune ușoară; se numără 1 minut, sau 30 de secunde și se înmulțește cu doi procedura 4.2.
- Ce se apreciază – frecvența, ritmul, amplitudinea și elasticitatea peretelui arterial procedura 4.2.
- Notarea grafică – punct de culoare roșie; fiecare linie orizontală înseamnă 4 pulsații procedura 4.2.
- Alte locuri – arterele temporală, carotidă, pedioasă, femurală; pulsul apical, în spațiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară stângă procedura 4.2.
- Copii – sub 2 ani se evită pulsul radial; la copil pulsul se numără 1 minut procedura 4.2.
- Valori – nou-născut 120–160; 12 luni–2 ani 80–130; 2–6 ani 75–120; 6–12 ani 75–110; adolescent și adult 60–100 (media 80) procedura 4.2.
20. La reprezentarea grafică a pulsului în foaia de temperatură, pentru fiecare linie orizontală se socotesc:
Răspuns corect: a) 4 pulsații
„se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte 4 pulsații” — Procedura 4.2
21. La copiii sub 2 ani, măsurarea pulsului radial:
Răspuns corect: b) se evită
„la copiii sub 2 ani se evită măsurarea pulsului radial întrucât rata crescută și aria mică de palpare pot determina valori inexacte” — Procedura 4.2
22. Descrieți pregătirea pacientului și tehnica măsurării pulsului radial.
Pregătire: se explică procedura; se asigură un repaus psihic și fizic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare; pacientul stă în decubit dorsal, cu membrul superior întins pe lângă corp și mâna în supinație, sau semișezând, cu antebrațul sprijinit. Tehnica: se spală mâinile; se reperează artera radială la extremitatea distală a antebrațului, în șanțul radial din prelungirea policelui; se plasează degetele index, mediu și inelar deasupra arterei și se exercită o presiune ușoară pe osul radius; se numără pulsațiile timp de 1 minut, sau 30 de secunde și se înmulțește cu doi; se apreciază ritmul, amplitudinea și elasticitatea peretelui arterial. În foaia de temperatură pulsul se notează cu punct de culoare roșie, câte 4 pulsații pentru fiecare linie orizontală. La adult rata este 60–100 pe minut.
„se numără timp de 1 minut pulsațiile percepute sub degete, sau 30 secunde și înmulțite cu doi numărul pentru a obține rata pulsului pe minut” — Procedura 4.2
Tensiunea arterială (procedura 4.3)
- Pregătire – repaus de cel puțin 5 minute; măsurarea se amână dacă pacientul este tulburat emoțional, are dureri sau a făcut efort procedura 4.3.
- Brațul ales – fără perfuzie, fără intervenție la sân sau axilă, fără arsuri, șunt arterio-venos sau răni procedura 4.3.
- Manșeta – la 2,5–5 cm deasupra plicii cotului; brațul susținut la nivelul inimii, cu palma în sus procedura 4.3.
- Sistolica (maxima) – cifra la care se aude prima bătaie clară procedura 4.3.
- Diastolica (minima) – cifra care corespunde bătăii de final procedura 4.3.
- Notarea grafică – dreptunghi de culoare albastră; latura de sus = sistolica, latura de jos = diastolica; o linie orizontală = 10 mmHg sau 1 cmHg procedura 4.3.
- Fără stetoscop – metoda palpatorie dă exact numai tensiunea sistolică procedura 4.3.
- Valori normale – 1 an 95/65; 6–9 ani 100/65; 10–13 ani 110/65; de la 14 ani și adult 120/80 mmHg; limita superioară la adult 139/89 mmHg procedura 4.3.
- Educație – adultul își măsoară T.A. cel puțin o dată pe an procedura 4.3.
23. La măsurarea tensiunii arteriale, manșeta tensiometrului se aplică în jurul brațului:
Răspuns corect: b) la 2,5–5 cm deasupra plicii cotului
„se aplică manșeta, circular, în jurul brațului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului și se fixează” — Procedura 4.3
24. În foaia de temperatură, valorile tensiunii arteriale se reprezintă grafic printr-un:
Răspuns corect: c) dreptunghi de culoare albastră
„se reprezintă grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, așezat pe verticala timpului (D sau S)” — Procedura 4.3
Respirația, înălțimea și greutatea (procedurile 4.4–4.5)
- Fără pregătire psihică – pacientul care știe că i se numără respirația își schimbă ritmul; se țin degetele pe locul pulsului și se observă toracele procedura 4.4.
- Numărarea – inspirațiile, minimum 30 de secunde, înmulțit cu 2; un minut întreg dacă respirația este neregulată procedura 4.4.
- Notarea grafică – punct de culoare albastră; o respirație pentru fiecare linie orizontală procedura 4.4.
- Valori pe minut – nou-născut 30–80; copil mic 20–40; copil mare 15–25; adult 14–20; bărbat 14–18; femeie 16–20 procedura 4.4.
- Respirația normală – pe nas, liniștită, fără zgomote, fără efort procedura 4.4.
- Cântărirea – pacient nemâncat, cu vezica golită și scaunul eliminat, cu aceleași haine și pe același cântar procedura 4.5.
- Înălțimea – în picioare, cu spatele drept și călcâiele lipite de tija taliometrului procedura 4.5.
25. Înainte de măsurarea respirației, pregătirea psihică a pacientului:
Răspuns corect: a) se evită, pentru că pacientul își poate modifica ritmul respirator
„se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta își poate modifica ritmul obișnuit în momentul în care conștientizează propria respirație” — Procedura 4.4
Recoltarea sângelui: reguli generale și vacuumuri (procedura 5.1)
- Modalități – puncția capilară, puncția venoasă, puncția arterială (de competența medicului) procedura 5.1.
- Condiții bazale – pe nemâncate, dimineața devreme, la minim 8 ore de la ultima masă, în repaus fizic și psihic procedura 5.1.
- Garoul – menținut mai mult de 1 minut modifică rezultatele (hemoconcentrație) procedura 5.1.
- Culorile capacelor procedura 5.1:
- roșu – fără aditivi: biochimie, serologie, grup sanguin;
- mov – EDTA: hematologie, hemoleucogramă;
- negru – citrat de Na: VSH;
- albastru – citrat de Na: timp de protrombină, factori ai coagulării;
- verde – heparină: biochimie, electroliți, hormoni, gaze arteriale;
- galben – citrat de dextroză: hemocultură pentru germeni anaerobi; gri – hemocultură pentru germeni aerobi.
- Amestecarea cu anticoagulantul – 5–6 mișcări de rotație; vacuumul incomplet nu se completează cu seringa (risc de hemoliză) procedura 5.1.
- Ordinea de recoltare – hemoculturi, roșii, albastre, separatoare de ser, verzi, mov, galbene procedura 5.1.
- Brațe interzise – cel cu fistulă arteriovenoasă pentru hemodializă și cel de pe partea mastectomiei procedura 5.1.
- Pacient cu perfuzie – se oprește perfuzia și se așteaptă 5 minute; primii 5 ml de sânge se aruncă procedura 5.1.
- Alcoolemia – locul nu se dezinfectează cu alcool procedura 5.1.
26. La recoltarea sângelui, rezultatele pot fi modificate (hemoconcentrație) dacă garoul este menținut mai mult de:
Răspuns corect: c) 1 minut
„menținerea garoului mai mult de 1 minut poate modifica o serie de rezultate (produce hemoconcentrație, modificarea proteinelor plasmatice, activarea plachetelor)” — Procedura 5.1
27. La puncția venoasă, acul se introduce în venă cu bizoul în sus, oblic, sub un unghi de:
Răspuns corect: a) 10–30°
„se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcție de calibrul și profunzimea venei” — Procedura 5.1
28. Enumerați erorile de recoltare a sângelui pentru examene de laborator.
Erorile de recoltare sunt: pacientul nu este instruit corespunzător privind procedura; pacientul nu este pregătit corect sau nu se respectă recomandările privind dieta, consumul de medicamente, postura; manevrare și etichetare incorectă; recipient inadecvat, cantitate de produs insuficientă; transport și conservare necorespunzătoare; neetanșeizarea recipientelor, contaminarea probelor; întârzierea expedierii la laborator; nerespectarea ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor); neomogenizarea corectă a sângelui cu anticoagulantul; menținerea garoului mai mult de 1 minut.
„nerespectarea ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor)” — Procedura 5.1
Puncția capilară, venoasă și arterială (procedura 5.1)
- Capilară – locul: adult, pulpa degetului inelar sau mijlociu ori lobul urechii; copil, fața plantară a halucelui; sugar, călcâiul procedura 5.1.
- Capilară – tehnica: înțepătură perpendiculară, la 2–3 mm profunzime; prima picătură se șterge, se recoltează din a doua; zona nu se presează procedura 5.1.
- Frotiul – picătura se întinde cu o lamă înclinată la 45° procedura 5.1.
- Venoasă – locul: venele de la plica cotului (mediană, cubitală, cefalică, bazilică); vena se palpează cu indexul, nu cu policele procedura 5.1.
- Venoasă – garoul: la 5–8 cm deasupra locului puncției; nu se lasă mai mult de 1 minut procedura 5.1.
- Venoasă – dezinfecția: mișcări circulare de la centru spre periferie procedura 5.1.
- Venoasă – acul: cu bizoul în sus, oblic, sub un unghi de 10–30°; se pătrunde 1–2 cm în lumenul vasului procedura 5.1.
- Arterială – o face medicul, din artera radială, brahială sau femurală, pentru gazele sanguine; locul se comprimă 3–5 minute; proba ajunge la laborator în cel mult 30 de minute procedura 5.1.
- Hemocultura – cel puțin 10–15 ml de sânge, în timpul puseului febril, înaintea tratamentului cu antibiotice; proba nu se ține la frigider procedura 5.1.
Recoltarea urinei și a materiilor fecale (procedurile 5.2–5.3)
- Urina – modalități: din mijlocul jetului, din urina de dimineață; prin sondaj steril; prin puncție suprapubiană (medicul); din urina pe 24 de ore procedura 5.2.
- Urina pe 24 de ore – prima urină de dimineață se aruncă; se strânge de la a doua micțiune până la prima micțiune din dimineața următoare, inclusiv; se păstrează la rece procedura 5.2.
- Pacient cu sondă – sonda se clampează, se așteaptă 15–20 de minute, se dezinfectează și se înțeapă cu ac hipodermic procedura 5.2.
- Urocultura – din urina de dimineață sau la cel puțin 3 ore de la micțiunea anterioară; se elimină aproximativ 100 ml, apoi se recoltează circa 10 ml fără a atinge marginea recipientului procedura 5.2.
- Toaleta la femei – ștergere din față spre spate procedura 5.2.
- Coproparazitologic – circa 5 g din zone diferite, fără purgative uleioase; la laborator în maxim 4 ore, sau păstrat la +4°C și trimis în maxim 24 de ore; se repetă de 3 ori procedura 5.3.
- Coprocultura – cât mai aproape de debutul bolii și înaintea tratamentului antimicrobian; 3–5 cm³; cu sonda Nelaton introdusă aproximativ 15 cm, fără gel lubrifiant; proba nu se congelează procedura 5.3.
- Sângerări oculte – cel puțin 3 zile fără carne roșie și fără medicamente cu fier; vitamina C poate da rezultate fals negative procedura 5.3.
- Lipide în scaun – 100 g de lipide pe zi timp de 3 zile; scaunele din 3 zile consecutive; prezența lipidelor se numește steatoree procedura 5.3.
29. La colectarea urinei pe 24 de ore, prima urină de dimineață:
Răspuns corect: b) se aruncă
„prima urină de dimineață se aruncă, se recoltează începând cu a doua micțiune inclusiv prima micțiune din dimineața următoare” — Procedura 5.2
30. Proba de materii fecale pentru examenul coproparazitologic se trimite la laborator în:
Răspuns corect: c) maxim 4 ore de la recoltare
„se trimite la laborator în maxim 4 ore de la recoltare” — Procedura 5.3
Exudat faringian, spută și alte secreții (procedurile 5.4–5.8)
- Exudat faringian – pregătire: înaintea antibioticelor; în dimineața recoltării pacientul nu mănâncă, nu bea, nu face gargară, nu își face igiena orală procedura 5.4.
- Exudat faringian – tehnica: pacient șezând, cu fața spre lumină; limba se apasă cu spatula; tamponul nu atinge limba, dinții, buzele; atingerea luetei declanșează voma procedura 5.4.
- Sputa – dimineața, înaintea antibioticelor; pacientul își clătește gura, respiră adânc de 2–3 ori și tușește puternic; cel puțin cât o linguriță procedura 5.5.
- Număr de probe de spută – 3 probe pentru examenul citologic; 3–5 probe matinale pentru bacilul Koch procedura 5.5.
- Secreția uretrală la bărbat – cu ansa de platină sau tampon steril; în decubit dorsal, pentru prevenirea sincopei vaso-vagale procedura 5.6.
- Secreții purulente – cu mănuși sterile, prin aspirație cu pipetă, ansă sau tampon; se fac 2–3 frotiuri procedura 5.7.
- Secreții vaginale – fără irigații cu cel puțin 24 h înainte, fără ovule sau creme 2 zile, fără tratament antiinfecțios 8 zile; nu se recoltează în sângerare procedura 5.8.
- Babeș-Papanicolaou – o dată pe an la femeile peste 18 ani cu activitate sexuală; nicio manevră vaginală cu 72 de ore înainte; rezultatul se împarte în 5 clase (clasa I – fără celule anormale, clasa a V-a – concludent pentru malignitate) procedura 5.8.
31. Pentru cercetarea bacilului Koch în spută se recoltează:
Răspuns corect: a) 3–5 probe matinale
„Pentru bacilul Koch se recoltează 3-5 probe matinale.” — Procedura 5.5
Medicamentele: generalități și calea orală (procedurile 6.1–6.2)
- Scopul medicamentelor – terapeutic sau preventiv; se prescriu printr-un document medical procedura 6.1.
- După uz – de uz intern (oral sau parenteral), de uz extern (pe piele), de uz local (coliruri, aerosoli) procedura 6.1.
- Medicamentele generice – copii ale medicamentelor de referință; preț cu 30% până la 40% mai mic procedura 6.1.
- Calea orală – prin înghițire, sublingual și translingual procedura 6.2.
- Sublingual – Nitroglicerină, Ergotamină procedura 6.2.
- Translingual – spray cu nitrați; pacientul așteaptă 10 secunde înainte de a înghiți procedura 6.2.
- La pat – se identifică pacientul și se verifică încă o dată prescripția; medicamentele rămân în blister până sunt luate procedura 6.2.
- Supraveghere – doză, orar, funcții vitale, semne de necomplianță, nivelul de conștiență procedura 6.2.
Injecțiile: pregătire și injecția intramusculară (procedurile 6.3–6.5)
- Tipuri – în țesuturi (intramuscular, subcutanat, intradermic) sau direct în sânge (intravenos) procedura 6.3.
- Fiola – gâtul se dezinfectează 30 de secunde; se aspiră cu un ac mai gros, care apoi se schimbă procedura 6.3.
- Flaconul cu doze multiple – deschis de mai mult de 8 ore nu se mai folosește; insulina se poate folosi 30 de zile de la deschidere procedura 6.3.
- Cele „5 reguli” – pacientul potrivit, medicația potrivită, doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit procedura 6.4.
- Locuri de elecție I.M. – cadranul supero-extern fesier, treimea medie a feței externe a coapsei, mușchiul deltoid procedura 6.4.
- Tehnica I.M. – unghi de 90°; se aspiră pentru verificare; nu mai mult de 5 ml în același loc; injectare lentă, 10 secunde pentru fiecare ml; locul se masează procedura 6.4.
- Accidente I.M. – paralizie prin înțeparea nervului sciatic, embolie (soluție uleioasă în vas), noduli, pigmentarea pielii, flegmon procedura 6.4.
- Metoda „Z” – pentru substanțe iritante sau care colorează (produse cu fier); numai în mușchiul dorso-gluteal; pielea se trage lateral; se așteaptă 10 secunde înainte de retragerea acului; locul nu se masează procedurile 6.4 și 6.5.
32. Ca regulă generală, un flacon cu doze multiple nu mai este utilizat dacă a fost deschis de mai mult de:
Răspuns corect: b) 8 ore
„un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu mai este utilizat” — Procedura 6.3
33. Pe cale intramusculară, în același loc, în mod normal nu se administrează mai mult de:
Răspuns corect: c) 5 ml
„în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. în același loc” — Procedura 6.4
34. La injecția intramusculară, acul se introduce în țesut în unghi de:
Răspuns corect: a) 90°
„se introduce rapid acul în țesut în unghi de 90° ținând seringa în mâna dominantă între police și celelalte degete” — Procedura 6.4
35. Care sunt cele „5 reguli” de administrare a medicamentelor, locurile de elecție și accidentele injecției intramusculare?
Cele „5 reguli” sunt: pacientul potrivit, medicația potrivită, doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit. Locurile de elecție pentru injecția intramusculară sunt: cadranul supero-extern fesier, treimea medie a feței externe a coapsei, mușchiul deltoid. Incidente/accidente: amorțeli, furnicături prin iritarea nervului sciatic; paralizia membrului inferior prin înțeparea nervului sciatic; embolie prin injectarea într-un vas de sânge a unei soluții uleioase; noduli; pătarea/pigmentarea pielii la soluțiile colorate injectate fără metoda „Z”; flegmon prin nerespectarea regulilor de asepsie și antisepsie.
„locurile de elecție includ: cadranul supero-extern fesier, treimea medie a feței externe a coapsei, mușchiul deltoid” — Procedura 6.4
Injecția subcutanată, intradermică și intravenoasă (procedurile 6.6–6.8)
- S.C. – ce se administrează: insulina, anticoagulantele, medicamentele depot, unele vaccinuri procedura 6.6.
- S.C. – zone: periombilical la 2–3 cm de ombilic; fața dorsolaterală a brațului la 8–12 cm deasupra cotului; fața antero-laterală a coapsei la 5–6 cm deasupra genunchiului; regiunile supra- și subspinoasă ale omoplaților procedura 6.6.
- S.C. – tehnica: în cută, în unghi de 45° sau 90°; ace de 2–4 cm; locurile se alternează în sensul acelor de ceasornic procedura 6.6.
- Heparina și insulina – nu se aspiră; la heparină nu se masează locul (risc de hematom) procedura 6.6.
- I.D. – scop: testarea la alergeni, la tuberculină (PPD), la medicamente procedura 6.7.
- I.D. – tehnica: regiunea ventrală a antebrațului; seringa aproape tangent cu pielea, bizoul în sus; acul intră aproximativ 4 mm; fără aspirare; papulă albă de 5–6 mm; nu se masează procedura 6.7.
- I.D. – diluții: 1/10000 U.I. pentru testarea la Penicilină; 2 U.I. PPD pentru IDR la tuberculină, citită la 72 de ore procedura 6.7.
- I.V. – unde nu: brațul cu fistulă sau șunt arterio-venos, cu mastectomie, cu paralizie procedura 6.8.
- I.V. – tehnica: puncțiile se încep de jos în sus, centripet; se verifică poziția prin aspirare; se desface garoul; se injectează lent; locul se comprimă 3–5 minute procedura 6.8.
36. La injecția subcutanată, acul pătrunde în țesutul subcutanat în unghi de:
Răspuns corect: b) 45° sau 90°
„se pătrunde cu rapiditate în țesutul subcutanat în unghi de 45° sau 90° în funcție de reprezentarea țesutului adipos și de lungimea acului” — Procedura 6.6
37. După administrarea heparinei subcutanat, locul injecției:
Răspuns corect: c) nu se masează, pentru a preveni formarea hematomului
„la administrarea heparinei subcutanat, se va evita masarea locului pentru a preveni formarea hematomului” — Procedura 6.6
38. Ce zone de elecție are injecția subcutanată și ce reguli se respectă la administrarea insulinei și a heparinei?
Zonele de elecție sunt: regiunea periombilicală, la 2–3 cm distanță de ombilic și de linia de centură; fața dorsolaterală a brațului, la 8–12 cm deasupra cotului; fața antero-laterală a coapsei, la 5–6 cm deasupra genunchiului; regiunile supra- și subspinoasă ale omoplaților. Locurile se alternează în ordinea mișcării acelor de ceasornic. La insulină nu se dezinfectează zona cu alcool sau se lasă să se evapore înainte de injectare. Nu se aspiră la injecțiile cu insulină și cu heparină. La heparină se evită masarea locului, pentru a preveni hematomul; dacă apar echimoze se aplică o pungă cu gheață în primele 5 minute, urmată de compresie locală.
„nu se aspiră atunci când se fac injecții cu insulină și cu heparină (în acest ultim caz aspirarea poate produce hematom)” — Procedura 6.6
39. La injecția intradermică, la locul inoculării se formează:
Răspuns corect: a) o papulă albă cu diametrul de 5–6 mm
„se observă formarea la locul inoculării a unei papule albe cu diametrul de 5-6 mm” — Procedura 6.7
Medicamente pe mucoase, piele, rect, sondă și vagin (procedurile 6.9–6.15)
- Ochi – niciodată direct pe cornee; 1–2 picături pe mucoasa conjunctivală; întâi picăturile, apoi unguentul, după cel puțin 5 minute; flaconul deschis se folosește cel mult 2–3 săptămâni procedura 6.9.
- Nas – capul pe o pernă, cât mai aproape de marginea patului; pacientul rămâne în poziție 5 minute procedura 6.10.
- Ureche – soluția la temperatura camerei; la adult pavilionul se trage în sus și în spate; picăturile cad pe peretele conductului, nu pe timpan; pacientul rămâne culcat 5–10 minute procedura 6.11.
- Piele – mănușile sunt obligatorii; întâi se curăță vechea aplicare; spray-ul se ține la 15–30 cm; plasturele nou se aplică cu 30 de minute înainte de a-l scoate pe cel vechi procedura 6.12.
- Supozitoare – păstrate la frigider; poziția SIMS; se împing aproximativ 6 cm; cele pentru defecație se rețin cel puțin 20 de minute procedura 6.13.
- Supozitoare – contraindicații: tulburări de ritm (stimularea nervului vag), operați recent pe rect sau prostată, rectoragie procedura 6.13.
- Sondă nazogastrică – medicația înaintea mesei; nu peste 400 ml lichide o dată la adult; sonda se spală cu 30–50 ml apă și se clampează 20–30 de minute; pacientul stă pe partea dreaptă încă 30 de minute procedura 6.14.
- Vaginal – decubit dorsal cu genunchii flectați; pacienta rămâne în decubit 15 minute; tratamentul nu se întrerupe la menstruație; în vaginite se tratează și partenerul procedura 6.15.
40. La administrarea supozitoarelor, supozitorul se împinge până trece de sfincterul anal intern, aproximativ:
Răspuns corect: b) 6 cm
„se împinge supozitorul până trece de sfincterul anal intern, aproximativ 6 cm” — Procedura 6.13
Cateterul venos periferic și perfuzia (procedura 7.1)
- Ablația cateterului – numai la indicația medicului; imediat la orice suspiciune de inflamație sau infecție procedura 7.1.
- Durata – textul spune că nu se menține mai mult de „96 de ore (8 zile)”; de regulă locul inserției se schimbă la 48–72 de ore procedura 7.1.
- Soluții de bază – clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% și 10%, soluție Ringer procedura 7.1.
- Nu se amestecă – sângele și derivatele, soluțiile de aminoacizi, emulsiile lipidice, manitolul, soluțiile molare (bicarbonat de sodiu, clorură de potasiu) procedura 7.1.
- Calculul picăturilor – exemplu: 1000 ml x 20 picături / 1440 minute = circa 14 picături pe minut (1 ml = 20 de picături) procedura 7.1.
- Contraindicații absolute – brațul cu fistulă arterio-venoasă, cu implant ortopedic, cu ablația ganglionilor axilari procedura 7.1.
- Garoul la montare – nu se menține mai mult de 3 minute; se abordează de regulă brațul nedominant procedura 7.1.
- Accidente – extravazare, necroză (soluții hipertone), infecție locală, obstruarea cateterului, edem pulmonar acut prin hiperhidratare procedura 7.1.
41. La montarea cateterului venos periferic, garoul nu se menține mai mult de:
Răspuns corect: c) 3 minute
„se aplică garoul (nu se menține mai mult de 3 minute) și se dezinfectează larg zona de puncționare” — Procedura 7.1
Îngrijirea liniei venoase și cateterul venos central (procedurile 7.2–7.4)
- Întreținerea liniei – la perfuzia continuă perfuzoarele se schimbă la 48 de ore, soluțiile la 24 de ore; locul inserției se schimbă la 72 de ore și se inspectează la fiecare 4 ore procedura 7.2.
- După scoaterea dispozitivului – locul se verifică din nou după 15 minute procedura 7.3.
- Cateterul venos central – îl montează medicul, asistentul ajută; pacientul în poziție Trendelenburg; pansamentul se schimbă la 48 de ore; complicații: embolie, pneumotorax procedura 7.4.
42. La îngrijirea unei linii venoase existente, locul de inserție a cateterului se inspectează prin fixatorul transparent:
Răspuns corect: a) la fiecare 4 ore
„locul de inserție a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 ore și trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil” — Procedura 7.2
Transfuzia sanguină: produse și valabilitate (procedura 7.5)
- Indicația – o face medicul și o scrie în foaia de observație; medicul răspunde și de monitorizarea posttransfuzională procedura 7.5.
- Tipuri – homologă (de la un donator la alt pacient) și autologă (propriul sânge) procedura 7.5.
- Produse labile – sânge total, concentrate celulare, plasmă; cer compatibilitate. Produse stabile – albumină, imunoglobulină, factor VIII, IX; nu cer teste de compatibilitate procedura 7.5.
- Sânge total – unitate de 400/450/500 ml; se administrează în minim 30 de minute de la scoaterea din frigider, maxim 4 ore; valabilitate circa 35 de zile; filtru pentru microagregate obligatoriu procedura 7.5.
- Alte valabilități – concentrat eritrocitar circa 42 de zile; concentrat trombocitar circa 5 zile; plasmă proaspătă congelată 12 luni la -25°C (se dezgheață la 37°C, în 30 de minute) procedura 7.5.
43. La proba biologică Oelecker, după ce se lasă să curgă în jet 20 ml de sânge, ritmul se reglează la:
Răspuns corect: b) 10–15 pic./min timp de 5 minute
„lăsând să curgă în jet 20 ml sânge după care se reglează ritmul de scurgere la 10-15 pic./min timp de 5 minute” — Procedura 7.5
44. Unitatea de sânge total se administrează:
Răspuns corect: c) în minim 30 de minute de la scoaterea din frigider, maxim 4 ore
„timp de administrare: în minim 30 min. de la scoaterea din frigider, maxim 4 ore” — Procedura 7.5
45. Descrieți verificările făcute înainte și la începutul transfuziei de sânge și conduita în cazul unei reacții adverse.
Se explică procedura și se obține consimțământul scris (la minori semnează părinții); se măsoară funcțiile vitale; se verifică corespondența datelor de pe pungă cu cele ale pacientului, aspectul produsului și termenul de valabilitate; se efectuează proba de compatibilitate Jeanbreau între sângele primitorului (2–3 ml sânge venos) și cel din pungă; sângele se încălzește la temperatura corpului. La început se face proba biologică Oelecker: se lasă să curgă în jet 20 ml sânge, apoi 10–15 picături/minut timp de 5 minute, supraveghind pacientul; operația se repetă o dată. Dacă apar reacții adverse sau semne de incompatibilitate, se oprește transfuzia cu sânge, se continuă perfuzia cu soluția salină și se anunță imediat medicul. Riscul de reacții adverse este crescut în primele 15 minute.
„dacă apar reacții adverse / semne de incompatibilitate se oprește transfuzia cu sânge, se continuă perfuzia cu soluția salină și se anunță imediat medicul” — Procedura 7.5
Transfuzia sanguină: tehnică, reacții, autotransfuzie (procedurile 7.5–7.7)
- Înainte de transfuzie – consimțământ scris (la minori semnează părinții); funcții vitale; proba de compatibilitate Jeanbreau, cu 2–3 ml sânge venos al primitorului; sângele se încălzește la temperatura corpului procedura 7.5.
- Proba biologică Oelecker – 20 ml de sânge în jet, apoi 10–15 picături/minut timp de 5 minute; se repetă o dată procedura 7.5.
- Reacție adversă – se oprește transfuzia, se continuă perfuzia cu soluție salină, se anunță imediat medicul; riscul este crescut în primele 15 minute procedurile 7.5 și 7.6.
- După transfuzie – punga, cu 5–6 ml de sânge, se păstrează 48 de ore; pacientul se supraveghează 24–48 de ore; în pungă nu se pun medicamente procedura 7.5.
- Autotransfuzia – sângele se poate colecta cu 4 până la 6 săptămâni înainte de operație; după donare, 10 minute de repaus la pat procedura 7.7.
Tubajul și spălătura gastrică, tubajul duodenal (procedurile 8.1–8.3)
- Tubajul nazogastric – scop: aspirarea conținutului gastric, alimentație enterală, medicamente, spută înghițită pentru bacilul Koch procedura 8.1.
- Măsurarea sondei – de la lobul urechii la vârful nasului și până la apendicele xifoid; pacient șezând sau semișezând; proteza dentară se scoate procedura 8.1.
- Sonda în trahee – tuse, cianoză, tulburări respiratorii: sonda se retrage procedura 8.1.
- Verificarea poziției – aspirarea conținutului stomacal, introducerea aerului, capătul liber într-un pahar cu apă; pentru alimentație sau medicamente, control radiologic procedura 8.1.
- Cât stă sonda – cea de cauciuc 2–3 zile, cea de plastic 4–7 zile; la schimbare, repaus de 6–8 ore; se repune pe cealaltă narină procedura 8.1.
- Spălătura gastrică – indicații: intoxicații alimentare, supradozarea medicamentelor, stenoză pilorică, înaintea operațiilor pe stomac și a gastroscopiei procedura 8.2.
- Spălătura gastrică – tehnica: sonda Faucher până la diviziunea 45–50; lichid la 25–26°, câte 300–500 ml; se repetă de 4–5 ori; în intoxicații 3–5 l, iar primul lichid se captează separat procedura 8.2.
- Tubajul duodenal – sonda Einhorn; pacient în decubit lateral drept, cu pernă sub hipocondrul drept; înghite 1–2 cm la 3–5 minute; la diviziunea 75 sonda este în duoden procedura 8.3.
46. Cantitatea de lichid folosită la spălătura gastrică în intoxicații este de:
Răspuns corect: a) 3–5 l
„cantitatea de lichid folosit fiind de 3-5 l în intoxicații” — Procedura 8.2
Sondajul vezical, clismele, tubul de gaze (procedurile 8.4–8.8)
- Sondajul la femeie – poziție ginecologică; orificiul uretral se dezinfectează de sus în jos cu 2–3 tampoane; sonda se introduce 4–5 cm procedura 8.4.
- Sondajul la bărbat – primul sondaj îl face medicul; decubit dorsal cu pernă tare sub bazin; sonda se introduce 10–15 cm, cu penisul în poziție verticală procedura 8.5.
- Sonda Foley – se folosește când sonda rămâne mai multe zile; balonașul se umflă cu ser fiziologic steril procedura 8.5.
- Spălătura vezicală – se introduc 80–100 ml de soluție cu seringa Guyon și se repetă până când lichidul iese limpede procedura 8.6.
- Clisma evacuatorie – apa: caldă, 35–37°; 500–1000 ml la adulți, 150 ml la copii, 50–60 ml la sugari procedura 8.7.
- Clisma simplă – canula se introduce 10–12 cm; irigatorul la aproximativ 50 cm; pacientul reține soluția 10–15 minute procedura 8.7.
- Clisma înaltă – canulă flexibilă la 30–40 cm; irigatorul la 1,5 m; apă la 15–16°C procedura 8.7.
- Clisma uleioasă – circa 200 ml ulei la 37°C, introdus în 15–20 de minute; se menține 6–12 ore; în constipații cronice, fecalom procedura 8.7.
- Tubul de gaze – 30–35 cm lungime; se introduce 15–20 cm; se menține maxim 2 ore; asistentul îl poate pune fără recomandare medicală când pacientul nu poate evacua gazele spontan procedura 8.8.
47. Primul sondaj vezical la bărbat se face de către:
Răspuns corect: b) medic
„Primul sondaj vezical la bărbat se face de către medic” — Procedura 8.5
48. La clisma evacuatorie simplă, canula se introduce în lumenul rectului:
Răspuns corect: c) 10–12 cm
„se introduce canula 10-12 cm în lumenul rectului” — Procedura 8.7
49. Prezentați scopul, pozițiile pacientului și tehnica clismei evacuatorii simple.
Scop/indicații: pregătirea pacientului pentru examinări endoscopice și cardiologice, pregătirea pentru intervenții chirurgicale, evacuarea conținutului rectal în caz de constipație. Poziții: decubit dorsal cu membrele inferioare ușor flectate și coapsele depărtate; decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins și cel drept flectat; genupectorală. Se folosește apă caldă (35–37°), 500–1000 ml pentru adulți, 150 ml pentru copii, 50–60 ml pentru sugari. Tehnica: se umple irigatorul și se elimină aerul; canula lubrifiată cu vaselină se introduce prin anus cu vârful spre partea anterioară, apoi spre planul sacrului, 10–12 cm; irigatorul se ridică la aproximativ 50 cm; pacientul reține soluția 10–15 minute; dacă acuză durere, irigatorul se coboară; robinetul se închide înainte de terminarea lichidului, ca să nu pătrundă aer.
„apă caldă (35-37°) 500-1000 ml pentru adulți, 150 ml pentru copii, 50-60 ml pentru sugari” — Procedura 8.7
Partea IV – Puncții, examene imagistice și endoscopice (procedurile 9.1–11.9)
- Competență – puncțiile sunt de competența medicului, cu excepția puncției venoase procedura 9.1.
- Rolul asistentului la puncții – pregătește materialele și pacientul, asigură poziția, supraveghează funcțiile vitale, servește medicul, preia produsul pentru laborator, îngrijește pacientul după puncție procedura 9.1.
- Paracenteza – în fosa iliacă stângă; pacientul își golește vezica; la prima puncție nu se depășesc 4–6 l; funcțiile vitale se supraveghează 24 de ore procedura 9.3.
- Puncția rahidiană – medicul fixează locul între L4–L5; se recoltează 5–10 ml L.C.R.; pacientul stă fără pernă și nemișcat cel puțin 6 ore, până la 24 de ore procedura 9.5.
- Examenele radiologice – asistentul pregătește pacientul, îl însoțește, îl supraveghează după examen și urmărește reacțiile la substanța de contrast procedura 10.1.
- Endoscopiile – sunt de competența medicului; asistentul pregătește materialele și pacientul, asigură poziția, supraveghează și trimite produsele recoltate la laborator procedura 11.1.
50. Puncțiile sunt de competența medicului, cu excepția:
Răspuns corect: b) puncției venoase
„Puncțiile sunt de competența medicului cu excepția puncției venoase.” — Procedura 9.1
Partea V – Îngrijiri în boli respiratorii, cardiace, digestive și renale (procedurile 12.1–15.9)
- Toracocenteza – ac introdus în spațiul 7–8 intercostal, pe linia axilară posterioară; nu se evacuează mai mult de 1 l; accidente: pneumotorax, șoc pleural procedura 12.3.
- IDR la tuberculină – 0,1 ml strict intradermic; papulă de 5–6 mm; citire la 72 de ore procedura 12.4.
- Oxigenoterapia – debit de 4–6 l/min sau cât recomandă medicul; oxigenul se umidifică; oxigenul întreține arderea procedura 12.8.
- EKG – asistentul înregistrează, medicul interpretează; electrozi: roșu mâna dreaptă, galben mâna stângă, verde picior stâng, negru picior drept procedura 13.5.
- Diuretice – se urmăresc curba diurezei, curba greutății, starea de hidratare procedura 13.7.
- Digitalice – semne de intoxicație: anorexie, grețuri, vărsături, tulburări de vedere a culorilor, tulburări de ritm; se urmărește frecvența cardiacă procedura 13.8.
- Alimentația pe sondă nazogastrică – 4–6 doze pe zi, de 250–400 ml fiecare; sonda se spală după masă procedura 14.9.
- Sonda urinară permanentă – sondă Foley, când vezica nu se poate goli sau se monitorizează strict funcția renală procedura 15.9.
Partea V – Diabet, neurologie, ORL, chirurgie, pediatrie, geriatrie (procedurile 16.1–24.8)
- Glicemia capilară – prima picătură se șterge; valori normale 60–110 mg/dl procedura 16.1.
- Insulina – se păstrează la frigider, între 2–8ºC; cea cu flocoane nu se administrează; insulinele rapide se fac abdominal, cele intermediare în coapsă sau fese; locul nu se masează procedura 16.4.
- Hipoglicemia – scăderea glicemiei sub 50 mg/dl, cu simptome care dispar după glucoză: transpirații, tremurături, palpitații, foame, confuzie procedura 16.6.
- Scorul Glasgow – deschiderea ochilor (1–4 p), răspuns motor (1–6 p), răspuns verbal (1–5 p); 15 = normal, 3 = moarte cerebrală procedura 18.4.
- Manevra Heimlich – salvatorul stă în spatele victimei; 4–5 tracțiuni bruște în sus, între ombilic și apendicele xifoid; la sugar, 3–4 lovituri între omoplați procedura 20.1.
- Preoperator – duș cu săpun antiseptic seara și dimineața; raderea mecanică este interzisă; pacient nemâncat, fără proteze și bijuterii procedura 21.1.
- Postoperator – până la trezire, supraveghere din 15 în 15 minute (P, T.A., saturația O2, R, diureza); prima mobilizare o decide chirurgul și o fac două persoane procedurile 21.2 și 21.3.
- Nou-născutul – bontul ombilical se mumifică după 6–8 zile și se detașează; se aplică comprese sterile cu alcool procedura 23.3.
- Vârstnicul – 65 de ani este considerat „prag”; evaluarea funcțională se face cu indexul Katz, scala Lawton, indexul Barthel; în incontinență, urinare la fiecare 2 ore ziua și la 4 ore noaptea procedurile 24.1, 24.2 și 24.8.
Cifre și valori de reținut
| Ce | Cât | Procedura |
|---|---|---|
| Infecții nosocomiale transmise pe cale aeriană | 10% | 1.1 |
| Fricțiunea igienică a mâinilor | aprox. 2 ml, 30 de secunde | 1.4 |
| Lavajul igienic (antiseptic) | 2–3 minute, fără periere | 1.4 |
| Lavajul chirurgical | 3 timpi a câte 1 minut; refacere după 2 ore | 1.4 |
| Izolare aeriană | presiune negativă, maxim 2 pacienți | 1.5 |
| Distanța vizitatorilor (picături Flugge) | cel puțin un metru | 1.6 |
| Temperatura axilară – ajustare | +0,5°C; semnal după 30 de secunde | 4.1 |
| Temperatura: orală / rectală / axilară | 37°C / 37,5°C / 36,5°C (± 0,3–0,6) | 4.1 |
| Pulsul la adult | 60–100 pe minut (media 80) | 4.2 |
| Pulsul la nou-născut | 120–160 pe minut (media 140) | 4.2 |
| T.A. normală la adult / limita superioară | 120/80 mmHg / 139/89 mmHg | 4.3 |
| Manșeta tensiometrului | la 2,5–5 cm deasupra plicii cotului | 4.3 |
| Respirația la adult / nou-născut | 14–20 / 30–80 pe minut | 4.4 |
| Garoul la recoltare | la 5–8 cm deasupra locului; cel mult 1 minut | 5.1 |
| Unghiul acului la puncția venoasă | 10–30° | 5.1 |
| Puncția capilară – profunzime | 2–3 mm | 5.1 |
| Urocultura | aprox. 10 ml, la cel puțin 3 ore de la micțiunea anterioară | 5.2 |
| Proba coproparazitologică | la laborator în maxim 4 ore | 5.3 |
| Spută pentru bacilul Koch | 3–5 probe matinale | 5.5 |
| Flacon cu doze multiple deschis | cel mult 8 ore (insulina 30 de zile) | 6.3 |
| Injecția I.M. | 90°; cel mult 5 ml într-un loc; 10 secunde/ml | 6.4 |
| Injecția S.C. | 45° sau 90°; ace de 2–4 cm | 6.6 |
| Injecția I.D. | ac introdus aprox. 4 mm; papulă de 5–6 mm | 6.7 |
| Compresia după injecția I.V. | 3–5 minute | 6.8 |
| Supozitorul | aprox. 6 cm; reținut cel puțin 20 de minute | 6.13 |
| Locul cateterului periferic | schimbat la 72 de ore, inspectat la 4 ore | 7.2 |
| Sânge total – administrare | minim 30 de minute de la frigider, maxim 4 ore | 7.5 |
| Proba Oelecker | 20 ml în jet, apoi 10–15 pic./min, 5 minute | 7.5 |
| Spălătura gastrică în intoxicații | 3–5 l de lichid | 8.2 |
| Sondajul vezical: femeie / bărbat | 4–5 cm / 10–15 cm | 8.4, 8.5 |
| Clisma evacuatorie la adult | 500–1000 ml, apă la 35–37°; canula 10–12 cm | 8.7 |
| Tubul de gaze | introdus 15–20 cm, maxim 2 ore | 8.8 |
| Hipoglicemia | sub 50 mg/dl | 16.6 |
| Scorul Glasgow | 15 = normal; 3 = moarte cerebrală | 18.4 |
Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 13 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.
Gata cu rezumatul?
Fă un test din tot actul: 50 întrebări, cu verificare pe loc și scor.