Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1917/2005

Privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice (aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005) — capitolele I–V

50 întrebări cu răspuns Textul integral (de pe Portalul Legislativ)

Rezumat de învățat

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005 stabilesc cum își organizează și își conduc contabilitatea instituțiile publice: documente și registre, situații financiare, principii, reguli de evaluare și tratamentul contabil al activelor, datoriilor, capitalurilor, cheltuielilor și veniturilor. Se cer de obicei la concursurile pentru posturile de contabil, economist, referent și casier din primării, școli, spitale și alte instituții publice. Trimiterile sunt pe capitol și punct; în capitolul III numerotarea reîncepe la fiecare grupă, de aceea grupa este scrisă în titlul secțiunii.

Esențialul, în două minute

  • Instituțiile publice conduc contabilitatea financiară și, după caz, de gestiune, în partidă dublă; răspunderea revine ordonatorului de credite (cap. I pct. 1.1–1.2).
  • Registrele obligatorii sunt Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare; forma de înregistrare este „maestru-șah” (cap. I pct. 1.4.2–1.4.3).
  • Registrele și documentele se păstrează 10 ani; statele de salarii și situațiile financiare anuale, 50 de ani; pierderea se anunță în 24 de ore (cap. I pct. 1.4.5).
  • Situațiile financiare cuprind bilanțul, contul de rezultat patrimonial, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor, anexele și contul de execuție bugetară (cap. II pct. 2.2).
  • La intrare, bunurile se evaluează la cost de achiziție (titlu oneros), cost de producție (produse în instituție) sau valoare justă (titlu gratuit) (cap. II pct. 2.8).
  • Activele fixe corporale au valoare peste limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și durată de utilizare mai mare de un an (cap. III pct. 1.2.1).
  • Amortizarea este liniară, se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepției sau punerii în funcțiune; terenurile nu se amortizează (cap. III pct. 1.2.2 și 1.2.5).
  • Încasările și plățile se fac prin trezoreria statului, iar numerarul în limita plafonului de casă stabilit de trezorerie (cap. III pct. 2.3.1–2.3.2).

Capcane la grilă

  • Nu confunda rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plăți efectuate, cap. II pct. 2.9.1) cu rezultatul patrimonial (venituri realizate minus cheltuieli efectuate, cap. II pct. 2.4.1).
  • Nu confunda ordinea din bilanț: activele după gradul crescător al lichidității, datoriile după gradul crescător al exigibilității (cap. II pct. 2.3.1).
  • Nu confunda FIFO (costul primei intrări, apoi lotul următor) cu LIFO (costul ultimei intrări, apoi lotul anterior) (cap. III pct. 2.1.4).
  • Nu confunda momentul recunoașterii costului: stocurile la consum, materialele de natura obiectelor de inventar la scoaterea din folosință (cap. III pct. 2.1.3).
  • Nu confunda conturile de cheltuieli (numai în debit, cap. IV pct. 1.5) cu cele de venituri (numai în credit, cap. IV pct. 2.5); ambele se închid trimestrial.

Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.

Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.

Obiectul contabilității publice (cap. I pct. 1.1)
  • Obligația: instituțiile publice organizează și conduc contabilitatea proprie, adică contabilitatea financiară și, după caz, contabilitatea de gestiune (cap. I pct. 1.1).
  • Ce este contabilitatea: activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor publice (cap. I pct. 1.1).
  • Contabilitatea publică cuprinde (cap. I pct. 1.1):
    • contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare;
    • contabilitatea trezoreriei statului;
    • contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor;
    • contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.
  • Conturi bugetare: reflectă încasarea veniturilor și plata cheltuielilor și determină rezultatul execuției bugetare (excedent sau deficit bugetar) (cap. I pct. 1.1).
  • Conturi generale: reflectă activele și pasivele, cheltuielile și veniturile exercițiului, indiferent dacă veniturile au fost încasate și cheltuielile plătite, și determină rezultatul patrimonial (excedent sau deficit patrimonial) (cap. I pct. 1.1).
  • Partida dublă: instituțiile publice conduc contabilitatea în partidă dublă, cu ajutorul conturilor din planul de conturi general (cap. I pct. 1.1).
  • Cele 7 clase de conturi: 1 – capitaluri; 2 – active fixe; 3 – stocuri și producție în curs de execuție; 4 – terți; 5 – conturi la trezoreria statului și bănci comerciale; 6 – cheltuieli; 7 – venituri și finanțări (cap. I pct. 1.1).
  • Contabilitatea de angajamente: operațiunile se înregistrează în momentul creării, transformării sau dispariției/anulării unei valori economice, a unei creanțe sau a unei obligații (cap. I pct. 1.1).
  • Atenție: conturile din planul de conturi nu reprezintă temei legal pentru înregistrarea unor operațiuni în contabilitate (cap. I pct. 1.1).
Organizarea contabilității; moneda și cursul (cap. I pct. 1.2–1.3)
  • Cine răspunde: răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității (cap. I pct. 1.2).
  • Compartimente distincte: contabilitatea se organizează, de regulă, în compartimente distincte, conduse de directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită (cap. I pct. 1.2).
  • Studii: aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund, împreună cu personalul din subordine, de organizarea și conducerea contabilității (cap. I pct. 1.2).
  • Contracte de prestări de servicii: instituțiile fără compartiment distinct sau fără personal încadrat cu contract individual de muncă pot încheia contracte cu societăți de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate (cap. I pct. 1.2).
  • Limba și moneda: contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională; operațiunile în valută se țin atât în moneda națională, cât și în valută (cap. I pct. 1.3).
  • Încasări și plăți în valută: se înregistrează la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României (cap. I pct. 1.3).
  • La întocmirea situațiilor financiare: creanțele, datoriile, disponibilitățile și alte valori de trezorerie în valută se reevaluează la cursul BNR din ultima zi bancară a perioadei de raportare (cap. I pct. 1.3).
Documente justificative și forma de înregistrare (cap. I pct. 1.4.1–1.4.2)
  • Contravenție: deținerea de bunuri, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, ca și efectuarea de operațiuni economice fără înregistrare în contabilitate, constituie contravenții la Legea contabilității, dacă nu sunt infracțiuni (cap. I pct. 1.4.1).
  • Momentul consemnării: operațiunile se consemnează în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (cap. I pct. 1.4.1).
  • Răspunderea: documentele justificative angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate (cap. I pct. 1.4.1).
  • Elementele principale ale documentului justificativ (cap. I pct. 1.4.1):
    • denumirea documentului;
    • denumirea și, după caz, sediul unității care îl întocmește;
    • numărul documentului și data întocmirii;
    • părțile care participă la operațiune (când este cazul);
    • conținutul operațiunii și, când este necesar, temeiul legal;
    • datele cantitative și valorice;
    • numele, prenumele și semnăturile persoanelor care răspund de operațiune, ale celor cu atribuții de control financiar preventiv și ale celor în drept să aprobe;
    • alte elemente care asigură consemnarea completă.
  • Forma de înregistrare: la instituțiile publice este „maestru-șah”; se poate folosi și „maestru-șah simplificat” (cap. I pct. 1.4.2).
  • Registre și formulare principale la „maestru-șah”: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea-mare și Balanța de verificare (cap. I pct. 1.4.2).
Registrele de contabilitate și balanța de verificare (cap. I pct. 1.4.3–1.4.4)
  • Registrele obligatorii: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare; se pot prezenta ca registru, foi volante sau listări informatice (cap. I pct. 1.4.3).
  • Registrul-jurnal: document obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării elementelor de activ și de pasiv; un singur exemplar, numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției (cap. I pct. 1.4.3).
  • Cum se completează Registrul-jurnal: zilnic sau lunar, cronologic, fără ștersături și spații libere; în sistem informatic se editează lunar (cap. I pct. 1.4.3).
  • Registrul-inventar: document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv, grupate după natura lor, inventariate potrivit legii (cap. I pct. 1.4.3).
  • Când se întocmește Registrul-inventar: la înființare, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării, la fuziune, divizare sau încetarea activității, pe bază de inventar faptic (cap. I pct. 1.4.3).
  • Cartea mare: registru obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, existența și mișcarea elementelor de activ și de pasiv; stă la baza balanței de verificare (cap. I pct. 1.4.3).
  • Balanța de verificare: verifică exactitatea înregistrărilor și concordanța dintre contabilitatea sintetică și cea analitică; este principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare (cap. I pct. 1.4.4).
  • Periodicitate: balanțele sintetice se întocmesc lunar; cele analitice, cel mai târziu la sfârșitul perioadei pentru care se întocmesc situațiile financiare (cap. I pct. 1.4.4).
Arhivarea și reconstituirea documentelor; exercițiul financiar (cap. I pct. 1.4.5–1.5)
  • Cine răspunde de arhivare: ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării unității (cap. I pct. 1.4.5).
  • 10 ani: termenul de păstrare a registrelor și a documentelor justificative și contabile, de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite (cap. I pct. 1.4.5).
  • 50 de ani: statele de salarii și situațiile financiare anuale (cap. I pct. 1.4.5).
  • Încetarea activității: documentele se predau la arhivele statului sau la arhivele militare, după caz (cap. I pct. 1.4.5).
  • 24 de ore: cine constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente îl înștiințează în scris, în acest termen, pe ordonatorul de credite; dacă fapta este infracțiune, se anunță imediat organele de urmărire penală (cap. I pct. 1.4.5).
  • Reconstituirea: se face pe baza unui „dosar de reconstituire”; documentele poartă obligatoriu și vizibil mențiunea „RECONSTITUIT” și sunt bază legală pentru înregistrări (cap. I pct. 1.4.5).
  • Exercițiul financiar: perioada pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale; de regulă coincide cu anul calendaristic și durează 12 luni (cap. I pct. 1.5).
  • Început și sfârșit: 1 ianuarie – 31 decembrie; în primul an de activitate începe la data înființării instituției (cap. I pct. 1.5).
Situațiile financiare: reguli generale și componență (cap. II pct. 2.1–2.2)
  • Ce sunt: documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului aflat în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli (cap. II pct. 2.1).
  • Moneda: se întocmesc în lei, fără subdiviziunile leului (cap. II pct. 2.1).
  • Inventarierea: situațiile financiare anuale sunt precedate obligatoriu de inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv (cap. II pct. 2.1).
  • Cine semnează: conducătorul instituției și conducătorul compartimentului financiar-contabil sau altă persoană împuternicită (cap. II pct. 2.1).
  • Viza trezoreriei: este interzisă centralizarea situațiilor financiare ale instituțiilor din subordine care nu au primit viza trezoreriei statului (cap. II pct. 2.1).
  • Unitățile fără personalitate juridică: conduc contabilitatea până la nivel de balanță de verificare, fără a întocmi situații financiare (cap. II pct. 2.1).
  • Componența situațiilor financiare trimestriale și anuale (cap. II pct. 2.2):
    • bilanțul;
    • contul de rezultat patrimonial;
    • situația fluxurilor de trezorerie;
    • situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
    • anexele la situațiile financiare, care includ politici contabile și note explicative;
    • contul de execuție bugetară.
Bilanțul (cap. II pct. 2.3.1–2.3.2)
  • Bilanțul: documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale instituției la sfârșitul perioadei de raportare (cap. II pct. 2.3.1).
  • Ordinea de prezentare: activele – în funcție de gradul crescător al lichidității; datoriile – în funcție de gradul crescător al exigibilității (cap. II pct. 2.3.1).
  • Activ: resursă controlată de instituție ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă beneficii economice viitoare și al cărei cost poate fi evaluat în mod credibil (cap. II pct. 2.3.1).
  • Datorie: obligație actuală a instituției, ce decurge din evenimente trecute, prin decontarea căreia se așteaptă o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice (cap. II pct. 2.3.1).
  • Capital propriu: interesul rezidual al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, ca proprietari ai activelor, după deducerea tuturor datoriilor; se mai numește active nete sau patrimoniu net (cap. II pct. 2.3.1).
  • Formula: active nete/capitaluri proprii = total active – total datorii (cap. II pct. 2.3.2).
  • Formatul: nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul (cap. II pct. 2.3.1).
Contul de rezultat patrimonial și fluxurile de trezorerie (cap. II pct. 2.4–2.5)
  • Contul de rezultat patrimonial: prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din cursul exercițiului curent (cap. II pct. 2.4.1).
  • Veniturile și finanțările: se prezintă pe feluri, după natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu (cap. II pct. 2.4.1).
  • Cheltuielile: se prezintă pe feluri, după natura sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu (cap. II pct. 2.4.1).
  • Rezultatul patrimonial: rezultat economic care exprimă performanța financiară a instituției (excedent sau deficit patrimonial); se determină pe fiecare sursă de finanțare și pe total, ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în exercițiul curent (cap. II pct. 2.4.1).
  • Situația fluxurilor de trezorerie: prezintă existența și mișcările de numerar pe trei activități: operațională, de investiții și de finanțare (cap. II pct. 2.5).
Principiile contabile (cap. II pct. 2.7.1)
  • Continuitatea activității: instituția își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de desființare sau reducere semnificativă a activității (cap. II pct. 2.7.1).
  • Permanența metodelor: metodele de evaluare se aplică în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul (cap. II pct. 2.7.1).
  • Prudența: se ține cont de toate angajamentele apărute în exercițiul curent sau într-un exercițiu precedent și de toate deprecierile (cap. II pct. 2.7.1).
  • Contabilitatea pe bază de angajamente: efectele tranzacțiilor se recunosc atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc, nu pe măsură ce numerarul este încasat sau plătit (cap. II pct. 2.7.1).
  • Evaluarea separată: componentele elementelor de activ sau de datorii se evaluează separat (cap. II pct. 2.7.1).
  • Intangibilitatea: bilanțul de deschidere al fiecărui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent (cap. II pct. 2.7.1).
  • Necompensarea: este interzisă orice compensare între active și datorii sau între venituri și cheltuieli, cu excepția compensărilor între active și datorii permise de lege (cap. II pct. 2.7.1).
  • Comparabilitatea informațiilor (în text: „compatibilității”): elementele prezentate trebuie să permită compararea în timp a informațiilor (cap. II pct. 2.7.1).
  • Materialitatea (pragul de semnificație): orice element cu valoare semnificativă se prezintă distinct în situațiile financiare (cap. II pct. 2.7.1).
  • Prevalența economicului asupra juridicului: informațiile trebuie să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică (cap. II pct. 2.7.1).
Politici contabile și corectarea erorilor (cap. II pct. 2.7.1–2.7.2)
  • Politicile contabile: set de proceduri stabilit de conducerea fiecărei instituții pentru toate operațiunile, de la documentele justificative până la situațiile financiare (cap. II pct. 2.7.1).
  • Modificarea politicii contabile: permisă doar dacă este cerută de lege sau duce la informații mai relevante ori mai credibile; se menționează în notele explicative (cap. II pct. 2.7.1).
  • Erorile constatate după aprobarea și depunerea situațiilor financiare: se corectează în anul în care se constată (cap. II pct. 2.7.2).
  • Cum se corectează erorile din exercițiile precedente: în conturile corespunzătoare de active, datorii și capitaluri, iar cele referitoare la venituri și cheltuieli în contul 117 „Rezultatul reportat” (cap. II pct. 2.7.2).
  • Efect: corectarea nu determină modificarea situațiilor financiare ale exercițiilor precedente (cap. II pct. 2.7.2).
Reguli generale de evaluare; contul de execuție bugetară (cap. II pct. 2.8–2.9)
  • La intrarea în patrimoniu: bunurile se înregistrează la valoarea de intrare, numită valoare contabilă (costul istoric) (cap. II pct. 2.8):
    • cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
    • cost de producție – pentru bunurile produse în instituție;
    • valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit.
  • Costul de achiziție: prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli direct atribuibile; reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din cost (cap. II pct. 2.8).
  • Valoarea justă: suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două părți aflate în cunoștință de cauză, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv (cap. II pct. 2.8).
  • La inventariere: evaluarea se face la valoarea actuală a fiecărui element, numită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței (cap. II pct. 2.8).
  • La încheierea exercițiului: elementele se reflectă la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii (cap. II pct. 2.8).
  • Valoarea contabilă netă: valoarea de intrare, mai puțin amortizarea și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate (cap. II pct. 2.8).
  • Elementele monetare în valută: la data bilanțului se evaluează la cursul BNR valabil la data încheierii exercițiului; diferențele de curs merg la venituri sau cheltuieli financiare (cap. II pct. 2.8).
  • La ieșirea din instituție sau la darea în consum: bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare (cap. II pct. 2.8).
  • Contul de execuție bugetară: cuprinde operațiunile financiare din exercițiu cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul (cap. II pct. 2.9.1).
  • Rezultatul execuției bugetare: încasări realizate minus plăți efectuate (cap. II pct. 2.9.1).
Cap. III, A. Active – active fixe necorporale și financiare (cap. III pct. 1–1.1.5 și 1.3)
  • Active fixe: active deținute de instituțiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung; includ activele fixe corporale, necorporale și activele financiare (cap. III pct. 1).
  • Active fixe necorporale: active fără substanță fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an (cap. III pct. 1.1.1).
  • Evaluarea inițială: cost de achiziție, cost de producție sau valoare justă pentru cele primite gratuit (cap. III pct. 1.1.4).
  • Amortizarea: metoda liniară; se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosință sau punerii în funcțiune (cap. III pct. 1.1.5).
  • Cel mult 5 ani: cheltuielile de dezvoltare și programele informatice, cu aprobarea ordonatorului de credite (cap. III pct. 1.1.5).
  • Nu se amortizează: înregistrările de reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative (cap. III pct. 1.1.5).
  • Activ financiar: orice activ care reprezintă depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități sau un drept contractual (cap. III pct. 1.3.1).
  • Activele financiare cuprind: titluri de participare, alte titluri imobilizate și creanțe imobilizate (cap. III pct. 1.3.2).
Cap. III, A. Active – active fixe corporale: definiție, conținut, evaluare (cap. III pct. 1.2.1–1.2.4)
  • Active fixe corporale: obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ două condiții: valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și durată normală de utilizare mai mare de un an (cap. III pct. 1.2.1).
  • Ce cuprind: terenuri și amenajări la terenuri; construcții; instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale; avansuri și active fixe corporale în curs de execuție (cap. III pct. 1.2.2).
  • Terenurile: nu sunt supuse amortizării; amenajările la terenuri se amortizează pe o durată de 10 ani (cap. III pct. 1.2.2).
  • Terenuri și clădiri: sunt active separabile și se înregistrează separat, chiar când sunt achiziționate împreună (cap. III pct. 1.2.2).
  • Evaluarea inițială: cost de achiziție, cost de producție sau valoare justă pentru cele dobândite gratuit (donații, sponsorizări) (cap. III pct. 1.2.4).
  • Reparații curente: cheltuielile ulterioare care mențin parametrii funcționali inițiali se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate (cap. III pct. 1.2.4).
  • Modernizări și reparații capitale: majorează costul activului, fiindcă îmbunătățesc performanțele sau măresc durata de viață utilă (cap. III pct. 1.2.4).
Cap. III, A. Active – active fixe corporale: amortizare, reevaluare, scoatere din funcțiune (cap. III pct. 1.2.5–1.2.8)
  • Metoda: instituțiile publice amortizează activele fixe corporale prin metoda amortizării liniare (cap. III pct. 1.2.5).
  • Când începe: amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepției sau punerii în funcțiune (cap. III pct. 1.2.5).
  • Calcul: amortizarea anuală = cota de amortizare aplicată la valoarea de intrare; cota = 100 raportat la durata normală de utilizare din Catalogul aprobat prin hotărâre a Guvernului (cap. III pct. 1.2.5).
  • Active date cu chirie, în concesiune sau în folosință gratuită: amortizarea o calculează instituția care le are în patrimoniu (cap. III pct. 1.2.5).
  • Valoarea rămasă neamortizată la scoaterea din funcțiune: se include integral în cheltuieli, la momentul scoaterii din funcțiune (cap. III pct. 1.2.5).
  • Ajustări pentru depreciere: se pot înregistra la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor; când nu mai au obiect, se reiau la venituri (cap. III pct. 1.2.6).
  • Reevaluarea: se face la valoarea justă, cu suficientă regularitate; diferența față de valoarea la cost istoric se prezintă la rezerva din reevaluare (cap. III pct. 1.2.7).
  • Scoaterea din funcțiune: se face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite; la ordonatorii terțiari – tot cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar, în funcție de subordonare (cap. III pct. 1.2.8).
  • Leasing financiar: instituția care achiziționează active fixe în leasing financiar le înregistrează în contabilitate și le amortizează (cap. III pct. 1.2.8).
Cap. III, A. Active – active curente și stocuri (cap. III pct. 2–2.1.6)
  • Activ circulant (curent): se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau este o creanță aferentă ciclului de exploatare; sau este trezorerie ori echivalent de trezorerie cu utilizare nerestricționată (cap. III pct. 2).
  • Stocurile: active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în vederea vânzării sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile folosite în activitatea curentă (cap. III pct. 2.1.1).
  • Materiale de natura obiectelor de inventar: bunuri cu valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru activele fixe corporale, indiferent de durata de folosință, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoare (cap. III pct. 2.1.2).
  • Momentul recunoașterii costului: stocurile – în momentul consumului; materialele de natura obiectelor de inventar – în momentul scoaterii din folosință (cap. III pct. 2.1.3).
  • Evaluarea inițială: la costul de achiziție, costul de producție sau valoarea justă, după caz (cap. III pct. 2.1.4).
  • FIFO (primul intrat – primul ieșit): bunurile ieșite se evaluează la costul primei intrări (lot); pe măsura epuizării, la costul lotului următor (cap. III pct. 2.1.4).
  • CMP (costul mediu ponderat): media ponderată a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a celor produse sau cumpărate în timpul perioadei (cap. III pct. 2.1.4).
  • LIFO (ultimul intrat – primul ieșit): bunurile ieșite se evaluează la costul ultimei intrări (lot); pe măsura epuizării, la costul lotului anterior (cap. III pct. 2.1.4).
  • Consecvența: metoda aleasă se aplică de la un exercițiu la altul; schimbarea ei, în situații excepționale, se explică în notele explicative (cap. III pct. 2.1.4).
  • La data bilanțului: valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, printr-o ajustare pentru depreciere (cap. III pct. 2.1.4).
  • Inventar permanent și inventar intermitent: la primul se înregistrează toate intrările și ieșirile; la al doilea, ieșirile se stabilesc pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei (cap. III pct. 2.1.6).
  • Scăderea din gestiune: pagubele care nu se datorează culpei unei persoane se scad cu aprobarea ordonatorului de credite, cu avizul ordonatorului ierarhic superior (cap. III pct. 2.1.6).
Cap. III, A. Active – casa și conturile la trezorerie (cap. III pct. 2.3.1–2.3.2)
  • Operațiuni prin trezorerie: instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, fac încasările și plățile prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul (cap. III pct. 2.3.1).
  • Interdicție: este interzisă efectuarea acestor operațiuni prin băncile comerciale, cu excepția situațiilor prevăzute de lege (cap. III pct. 2.3.1).
  • Folosirea creditelor bugetare: instituțiile finanțate de la buget – numai după deschiderea și repartizarea creditelor; cele finanțate integral sau parțial din venituri proprii – în limita disponibilităților existente în cont (cap. III pct. 2.3.1).
  • Casa: contabilitatea disponibilităților din casierie se ține distinct în lei și în valută (cap. III pct. 2.3.2).
  • Plăți în numerar: se pot ridica sume pentru drepturi de personal și pentru alte cheltuieli care nu se justifică a fi efectuate prin virament (cap. III pct. 2.3.2).
  • Plafonul de casă: încasările și plățile în numerar se fac în limita plafonului stabilit de trezoreria statului pentru fiecare instituție (cap. III pct. 2.3.2).
  • Excedentele anuale: la instituțiile finanțate integral din venituri proprii se reportează în anul următor; la cele cu venituri proprii și subvenții se regularizează la sfârșitul anului cu bugetul din care s-au primit subvențiile (cap. III pct. 2.3.2).
Cap. III, A. Active – terți: creanțe și datorii (cap. III pct. 3.1–3.4)
  • Furnizori și clienți: contabilitatea se ține pe fiecare persoană fizică sau juridică; în analitic se grupează în interni și externi, apoi pe termene de plată, respectiv de încasare (cap. III pct. 3.1.1–3.1.2).
  • Drepturile de personal neridicate în termenul legal: se înregistrează într-un cont distinct, pe fiecare persoană (cap. III pct. 3.1.3).
  • Reținerile din salarii pentru rate, chirii sau alte obligații față de terți (popriri, pensii alimentare): numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații contractuale (cap. III pct. 3.1.3).
  • Cheltuieli și venituri în avans: sumele plătite, respectiv încasate, în exercițiul curent, dar care privesc exercițiile următoare (cap. III pct. 3.1.8).
  • Operații în curs de clarificare (contul 473): sumele se clarifică în termen de trei luni; peste acest termen pot rămâne numai pe baza unei note de fundamentare aprobate de ordonatorul de credite (cap. III pct. 3.1.8).
  • Momentul înregistrării: creanțele și datoriile se înregistrează în momentul constatării drepturilor și obligațiilor (cap. III pct. 3.2).
  • Evaluare: inițial la valoarea nominală; la data bilanțului, la valoarea probabilă de încasare sau de plată (cap. III pct. 3.3.1 și 3.3.3).
  • Ajustări pentru deprecierea creanțelor: se pot înregistra la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (cap. III pct. 3.4).
Cap. III, B. Datorii – datorii curente și provizioane (cap. III lit. B pct. 1–3.4)
  • Datorie pe termen scurt (curentă): se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului; toate celelalte sunt datorii pe termen lung (cap. III lit. B pct. 1).
  • Datoria publică: datoria publică guvernamentală la care se adaugă datoria publică locală (cap. III lit. B pct. 2.1).
  • Provizionul: o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă; nu poate depăși suma necesară stingerii obligației curente la data bilanțului (cap. III lit. B pct. 3.1).
  • Pentru ce se pot constitui provizioane: litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte; cheltuieli de service în perioada de garanție; alte provizioane (cap. III lit. B pct. 3.2).
  • Cele trei condiții de recunoaștere (cap. III lit. B pct. 3.3):
    • instituția are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
    • este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația;
    • poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
  • Reguli: provizioanele nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor; se revizuiesc la data fiecărui bilanț anual; când nu mai sunt necesare se anulează prin reluare la venituri (cap. III lit. B pct. 3.4).
Cap. III, C. Capitaluri – fonduri, rezultat, rezerve din reevaluare (cap. III lit. C pct. 1–3)
  • Capitalurile unei instituții publice cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat și rezervele din reevaluare (cap. III lit. C).
  • Bunurile din domeniul public: sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile; pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriere (cap. III lit. C pct. 1).
  • Rezultatul patrimonial: se stabilește la sfârșitul perioadei (lunar sau cel mult la întocmirea situațiilor financiare), prin închiderea conturilor de venituri și finanțări și a conturilor de cheltuieli (cap. III lit. C pct. 2.1).
  • La începutul exercițiului: soldul contului de rezultat patrimonial de la sfârșitul anului se transferă asupra rezultatului reportat (cap. III lit. C pct. 2.1).
  • Rezultatul reportat: exprimă rezultatul patrimonial al exercițiilor financiare anterioare (cap. III lit. C pct. 2.2).
  • Reevaluarea – creștere de valoare: se tratează ca o creștere a rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială (cap. III lit. C pct. 3).
  • Reevaluarea – descreștere de valoare: scade rezerva din reevaluare, iar diferența neacoperită este cheltuială (cap. III lit. C pct. 3).
Cap. IV – cheltuieli (cap. IV pct. 1.1–1.5)
  • Venituri și cheltuieli extraordinare: cele care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției și nu se așteaptă să se repete frecvent sau regulat (cap. IV, prevederi generale).
  • Cheltuielile: reflectă costul bunurilor și serviciilor utilizate pentru realizarea serviciilor publice sau a veniturilor, precum și subvențiile, transferurile și asistența socială acordate, aferente unei perioade de timp (cap. IV pct. 1.1).
  • Cheltuielile de personal: se recunosc în perioada în care munca a fost prestată (cap. IV pct. 1.2).
  • Cheltuielile cu stocurile: se recunosc atunci când stocurile au fost consumate (cap. IV pct. 1.2).
  • Cheltuielile cu serviciile: se recunosc în perioada în care serviciile au fost prestate și lucrările executate, indiferent de momentul plății (cap. IV pct. 1.2).
  • Cheltuielile cu dobânzile: se recunosc în perioada în care sunt datorate conform contractului de împrumut, nu atunci când sunt plătite (cap. IV pct. 1.2).
  • Cheltuielile de capital: se recunosc lunar, sub forma amortizării; cheltuielile cu activele fixe în curs nu sunt un cost al perioadei (cap. IV pct. 1.2).
  • Închidere: conturile de cheltuieli se închid la sfârșitul perioadei (trimestrial), pentru stabilirea rezultatului patrimonial (cap. IV pct. 1.5).
  • Numai în debit: operațiunile cu conturi de cheltuieli se înregistrează numai în debitul acestora, inclusiv stornările, în roșu (cap. IV pct. 1.5).
Cap. IV – venituri; active și datorii contingente (cap. IV pct. 2.1–2.5)
  • Veniturile: impozite, taxe, contribuții și alte sume de încasat potrivit legii, precum și prețul bunurilor vândute și al serviciilor prestate, aferente unei perioade de timp (cap. IV pct. 2.1).
  • Momentul recunoașterii: pe baza documentelor care atestă crearea dreptului de creanță (declarație fiscală, decizie a organului fiscal, facturi) sau în momentul încasării efective, dacă nu există documente anterioare încasării (cap. IV pct. 2.2).
  • Veniturile din dobânzi: se înregistrează pe măsura generării lor (cap. IV pct. 2.2).
  • Veniturile fiscale și din contribuții de asigurări: se recunosc la momentul constatării, pe baza declarațiilor fiscale și a deciziilor emise de organul fiscal (cap. IV pct. 2.3.4–2.3.5).
  • Veniturile nefiscale: de regulă se recunosc la momentul încasării (cap. IV pct. 2.3.6).
  • Închidere: conturile de venituri se închid la sfârșitul perioadei (trimestrial); operațiunile se înregistrează numai în creditul lor, inclusiv stornările, în roșu (cap. IV pct. 2.5).
  • Activ contingent: activ potențial, a cărui existență va fi confirmată numai de evenimente viitoare nesigure; nu se recunoaște în conturile bilanțiere, ci se prezintă în notele explicative când intrarea de beneficii este probabilă (cap. IV pct. 2.5).
  • Datorie contingentă: obligație potențială sau obligație curentă nerecunoscută; nu se recunoaște în bilanț, ci se prezintă în notele explicative (cap. IV pct. 2.5).
Cifre și termene de reținut
CeCâtUnde
Clase de conturi în planul de conturi general7 (clasele 1–7)cap. I pct. 1.1
Păstrarea registrelor și a documentelor justificative și contabile10 ani de la încheierea exercițiului financiarcap. I pct. 1.4.5
Păstrarea statelor de salarii și a situațiilor financiare anuale50 de anicap. I pct. 1.4.5
Înștiințarea despre pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelorîn scris, în 24 de ore de la constatarecap. I pct. 1.4.5
Registrul-inventarcel puțin o dată pe ancap. I pct. 1.4.3
Balanța de verificare sinteticălunarcap. I pct. 1.4.4
Exercițiul financiar12 luni; 1 ianuarie – 31 decembriecap. I pct. 1.5
Componentele situațiilor financiare6cap. II pct. 2.2
Durata de utilizare pentru activele fixe (corporale și necorporale)mai mare de un ancap. III pct. 1.1.1 și 1.2.1
Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare și a programelor informaticecel mult 5 anicap. III pct. 1.1.5
Amortizarea amenajărilor la terenuri10 anicap. III pct. 1.2.2
Începerea amortizăriiluna următoare recepției/punerii în funcțiunecap. III pct. 1.1.5 și 1.2.5
Activ curent / datorie curentă12 luni de la data bilanțuluicap. III pct. 2; cap. III lit. B pct. 1
Clarificarea sumelor din contul 473trei lunicap. III pct. 3.1.8
Închiderea conturilor de cheltuieli și de venituritrimestrialcap. IV pct. 1.5 și 2.5

Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 13 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.

Gata cu rezumatul?

Fă un test din tot actul: 50 întrebări, cu verificare pe loc și scor.

Începe testul

Concursuri deschise care cer acest act

Administrator financiar I S Școala Gimnazială Nr. 1 Carei · Satu Mare publicat 16.10.2026 proba scrisă: 26.10.2026 9 legi cu rezumat și teste Îngrijitor (0,5 normă), Administrator financiar (0,5 normă ) Liceul Tehnologic „Vasile Juncu” Miniș · Arad dosar până la 29.10.2026 proba scrisă: 09.11.2026 18 legi cu rezumat și teste Referent IA și îngrijitor Serviciul de Utilități Publice – Slatina-Timiș · Caraș-Severin dosar până la 15.10.2026 proba scrisă: 06.11.2026 5 legi cu rezumat și teste Contabil șef – administrator financiar Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” · București publicat 14.10.2026 proba scrisă: 05.11.2026 13 legi cu rezumat și teste Administrator financiar/contabil Școala Gimnazială „Mártonffy György”, Cârța · Harghita dosar până la 27.10.2026 15 legi cu rezumat și teste Economist debutant Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino · București dosar până la 27.10.2026 proba scrisă: 04.11.2026 3 legi cu rezumat și teste

© lastat.ro — rezumatele, „Esențialul" și întrebările sunt realizate de lastat.ro. Pregătirea proprie, citarea cu link și distribuirea unei pagini sunt libere; copierea automată sau sistematică nu e permisă (termeni).

Ai terminat cu Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1917/2005?Mergi mai departe cu următoarea lege din bibliografie sau întoarce-te la concurs.
Următoarea: HG 395/2016 →← Înapoi la concurs