Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 916/2006

ORDIN nr. 916 din 27 iulie 2006

85 întrebări cu răspuns Textul integral (de pe Portalul Legislativ)

Rezumat de învățat

Ordinul nr. 916/2006 aprobă Normele de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale (infecțiile luate în spital sau în urma actului medical), cuprinse în anexele I–V: definiția, organizarea serviciilor, atribuțiile fiecărei funcții, definițiile de caz, supravegherea, precauțiunile universale și conduita la accidentele cu expunere la sânge. Se cere la concursurile pentru asistenți medicali, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri și personal auxiliar din spitale.

Esențialul, în două minute

  • Depistarea, înregistrarea și declararea infecțiilor nosocomiale sunt obligatorii, iar fiecare unitate face anual un program propriu de supraveghere (art. 2–3).
  • Infecția nosocomială e contractată în spital sau prin actul medical și afectează bolnavul sau personalul, indiferent dacă simptomele apar sau nu în timpul spitalizării (anexa I, cap. I).
  • Prevenirea infecțiilor intră în fișa postului fiecărui salariat, iar dauna adusă pacientului atrage răspundere individuală sau instituțională (art. 6–7).
  • Fișa cazului o completează asistenta șefă din secție sau directorul de îngrijiri; de corectitudinea datelor răspunde medicul în îngrijirea căruia se află pacientul (anexa III, pct. 5).
  • Precauțiunile universale: toți pacienții, sângele și acele folosite se consideră potențial infectate (anexa IV).
  • Mănușile se schimbă după fiecare pacient, apoi mâinile se spală 10–15 secunde; spălarea mâinilor e cel mai important mod de prevenire (anexa IV, pct. 1–2).
  • După accident: protocolul imediat, la medicul șef de secție/gardă în prima oră, la responsabilul cu infecțiile nosocomiale în 24 de ore (anexa V, pct. 8).
  • Expunere cutanată sau percutană: apă și săpun, apoi antiseptic minim 5 minute; la înțepare sângerarea e interzisă; mucoasele – spălare 5 minute cu ser fiziologic (anexa V, protocol).

Capcane la grilă

  • Nu confunda comitetul director, care aprobă planul anual, cu medicul responsabil cu infecțiile nosocomiale, care îl elaborează (anexa I, cap. III pct. 1 și 8).
  • Nu confunda prima oră (prezentarea la medicul șef de secție/gardă) cu 24 de ore (la responsabilul cu infecțiile) și cu 2 ore (testul rapid HIV la sursă) (anexa V).
  • Nu confunda minimum 7 posturi (spital județean, clinic) cu minimum 3 posturi (spital municipal, orășenesc) și cu 0,5 normă (medic responsabil în alte unități) (anexa I, cap. II).
  • Nu confunda analiza datelor săptămânală cu darea de seamă trimestrială și cu ritmul de control la 2–7 zile (anexa III).
  • Nu confunda mănușile de unică utilizare, care nu se reutilizează, cu cele de uz general, care se pot decontamina și refolosi (anexa IV, pct. 1.2.1).

Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.

Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.

Prevederile ordinului (art. 1–10)
  • Ce se aprobă: Normele de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare, din anexele I–V, parte integrantă din ordin art. 1.
  • Obligativitatea: depistarea/identificarea, înregistrarea și declararea/raportarea infecțiilor nosocomiale sunt obligatorii pentru orice unitate sanitară art. 2.
  • Programul propriu: fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire și control art. 3.
  • Fondurile pentru program apar distinct în bugetul unității art. 4; costurile se regăsesc în valoarea serviciilor medicale decontate de plătitori, pentru fiecare pacient eligibil art. 5.
  • Fișa postului: supravegherea și prevenirea infecțiilor nosocomiale fac parte din obligațiile profesionale ale personalului și se trec în fișa postului fiecărui salariat art. 6.
  • Răspunderea: orice daună adusă pacienților prin nerespectarea ordinului atrage răspunderea individuală sau, după caz, instituțională art. 7.
  • Cine aplică: direcțiile Ministerului Sănătății Publice, unitățile sanitare publice și private, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București și Inspecția sanitară de stat art. 8.
  • Abrogare: se abrogă Ordinul nr. 994/2004 art. 9.
Verifică-te din această secțiune

1. Potrivit Ordinului nr. 916/2006, depistarea, înregistrarea și declararea infecțiilor nosocomiale de către orice unitate sanitară sunt:

2. Cât de des elaborează fiecare unitate sanitară programul propriu de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale?

3. Unde se înscrie activitatea de supraveghere și prevenire a infecțiilor nosocomiale, ca obligație profesională a personalului?

4. Ce răspundere atrage dauna adusă pacienților prin nerespectarea Ordinului nr. 916/2006?

Definiția infecției nosocomiale (anexa I, cap. I)
  • Infecția nosocomială (IN): infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat și private), recunoscută clinic și/sau microbiologic, cu dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale.
  • Pe cine afectează: fie bolnavul (datorită îngrijirilor primite), fie personalul sanitar (datorită activității sale).
  • Legătura prin incubație cu perioada asistării medicale, indiferent dacă simptomele apar sau nu în timpul spitalizării.
  • Pe ce se bazează definiția: date clinice, epidemiologice, de laborator și alte teste de diagnostic.
  • Dovada: fiecare caz trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor și că nu era în incubație sau în debut la internare.
Organizarea serviciilor de supraveghere și control (anexa I, cap. II)
  • Spitale județene, ale sectoarelor Bucureștiului, clinice, universitare, institute: servicii specializate, cu personal propriu, de minimum 7 posturi pct. 1 lit. a:
    • cel puțin un medic epidemiolog sau microbiolog, cu funcție de șef serviciu;
    • 2 clinicieni (chirurgical și medical), un farmacist;
    • 1–2 cadre postliceale asistent medical și personal mediu calificat, o persoană din serviciul administrativ.
  • Spitale municipale, orășenești, comunale: colectiv funcțional cu minimum 3 posturi normate – 0,5–1 normă de medic specialist, 1–1,5 normă de cadre medii (asistent medical) și o normă de muncitor pct. 1 lit. b.
  • Coordonarea profesională în aceste spitale: medic epidemiolog, microbiolog, boli infecțioase sau, în lipsă, pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog etc., cu curs de perfecționare pct. 1 lit. b.
  • Celelalte unități (ambulatorii cu paturi de zi, medico-sociale, sanatorii etc.): desemnează un medic responsabil cu activitate de 0,5 normă, plătită ca ore suplimentare sau din venituri proprii pct. 1 lit. c.
  • Unitățile private cu paturi răspund prin asumarea responsabilității profesionale și juridice de personalul angajat sau unitatea contractată pct. 2.
  • Unitățile fără personal pentru această activitate contractează serviciile cu autoritatea de sănătate publică județeană pct. 3.
  • Îndrumarea metodologică: compartimentul de specialitate al autorității de sănătate publică; pentru unitățile private, la solicitare, pe bază de contract pct. 4.
  • Focare epidemice: intervenția și expertiza autorității de sănătate publică sunt gratuite, din bugetul de stat pct. 5.
Comitetul director și managerul (anexa I, cap. III pct. 1–2)
  • Comitetul director solicită și aprobă planul anual de supraveghere și control și asigură condițiile de implementare pct. 1.
  • Comitetul director face analiza anuală a planului, aprobă bugetul și asigură condițiile de igienă privind cazarea și alimentația pacienților pct. 1.
  • Comitetul director deliberează asupra răspunderii personalului, la propunerea Colegiului Medicilor sau la sesizarea asistaților, și asigură sistemul informațional pct. 1.
  • Managerul răspunde de organizarea structurilor de supraveghere și de asigurarea bugetară a planului anual pct. 2.
  • Managerul controlează activitatea serviciului/responsabilului, aflat în directa sa subordine, și respectarea normativelor în secții pct. 2.
  • Managerul solicită expertize externe, angajează unitatea în contracte și o reprezintă în litigii, inclusiv acționând în instanță persoanele răspunzătoare pct. 2.
Directorii: medical, de îngrijiri, financiar-contabil (anexa I, cap. III pct. 3–5)
  • Directorul medical: asigură folosirea procedurilor din protocoale, a standardelor de sterilizare, asepsie și antisepsie și a normelor de cazare, alimentație și igienă pct. 3.
  • Fără director de îngrijiri: funcția este preluată de directorul adjunct medical, cu aceleași responsabilități pct. 3.
  • Directorul de îngrijiri răspunde de aplicarea Precauțiunilor universale, de comportamentul igienic al personalului și de curățenia din secție pct. 4.
  • Circulația germenilor: directorul de îngrijiri o urmărește și ține legătura cu laboratorul de microbiologie pct. 4.
  • Alimentele: urmărește examenul organoleptic, le îndepărtează pe cele necorespunzătoare și anunță medicul șef de secție și managerul pct. 4.
  • Deficiențele de igienă (apă, instalații sanitare, încălzire) le raportează managerului pct. 4.
  • Izolarea: controlează prelucrarea bolnavilor la internare, internarea pe grupe de vârstă, infecțiozitate sau receptivitate și izolarea bolnavilor infecțioși pct. 4.
  • Instruiri: autodeclararea îmbolnăvirilor, igiena vizitatorilor, schimbarea și transportul lenjeriei, colectarea deșeurilor pct. 4.
  • Bolile transmisibile observate la personal le semnalează medicului șef de secție; tot lui îi propune măsuri disciplinare pct. 4.
  • Aprovizionarea cu materiale de prevenire o propune directorului financiar-contabil pct. 4.
  • Directorul financiar-contabil: planificarea bugetară, achizițiile și plățile, evaluarea prin bilanț a indicatorilor pct. 5.
Medicii: șef de secție, curant, responsabil cu infecțiile (anexa I, cap. III pct. 6–8)
  • Medicul șef de secție organizează, controlează și răspunde de activitățile secției și de personalul propriu pct. 6.
  • Medicul curant (orice specialitate) pct. 7:
    • își protejează pacienții de alți pacienți infectați sau de personalul infectat;
    • obține specimenele microbiologice când infecția este prezentă sau suspectă;
    • raportează cazurile echipei și consiliază pacienții, vizitatorii și personalul;
    • își tratează propriile infecții și previne transmiterea lor.
  • Medicul responsabil/șef de compartiment elaborează și supune spre aprobare planul anual și organizează serviciul pct. 8.
  • Documente: elaborează cartea de vizită a unității, harta punctelor de risc, „istoria” infecțiilor nosocomiale și coordonează ghidul de prevenire, actualizat anual pct. 8.
  • Ancheta epidemiologică: o demarează pentru toate cazurile suspecte și o definitivează pentru focar pct. 8.
  • Măsurile de limitare a difuziunii le dispune după anunțarea prealabilă a directorului medical pct. 8.
  • Supraveghează sterilizarea, decontaminarea, blocul alimentar, spălătoria, reziduurile, circuitele și politica de antibiotico-terapie pct. 8.
  • Subordonații: le întocmește fișa postului și programul; întocmește rapoarte cu dovezi pentru manager când se investighează responsabilități pct. 8.
Laboratorul de microbiologie și farmacistul (anexa I, cap. III pct. 9–10)
  • Șeful laboratorului implementează sistemul de asigurare a calității și elaborează ghidurile de recoltare și transport al probelor pct. 9.
  • Manualul de biosiguranță al laboratorului, după Ghidul național de biosiguranță pct. 9.
  • Identificarea cât mai rapidă a agentului etiologic, testarea sensibilității la antimicrobiene și baza de date privind rezistența la antibiotice pct. 9.
  • Raportarea: aspectele neobișnuite – în regim de urgență; rezultatele cumulate – trimestrial serviciului de supraveghere pct. 9.
  • Farmacistul: obține, depozitează și distribuie preparatele farmaceutice, vaccinurile și serurile; ține evidența antibioticelor distribuite pct. 10.
  • Farmacistul trimite serviciului de supraveghere sumarul utilizării antibioticelor și participă la normele pentru antiseptice, dezinfectanți și sterilizare pct. 10.
Asistenta de salon și autoritatea de sănătate publică (anexa I, cap. III pct. 11–12)
  • Asistenta/sora medicală responsabilă de salon implementează practicile de îngrijire pentru controlul infecțiilor și menține igiena din salon pct. 11.
  • Monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini și utilizarea izolării pct. 11.
  • Semne de infecție: informează cu promptitudine medicul de gardă pct. 11.
  • Când medicul nu e disponibil: inițiază izolarea pacientului și comandă specimenele de la pacienții cu semne de boală transmisibilă pct. 11.
  • Alte atribuții: limitează expunerea pacientului, menține rezerva de materiale, identifică infecțiile, investighează tipul de infecție împreună cu medicul curant, participă la investigarea epidemiilor pct. 11.
  • Autoritatea de sănătate publică desemnează persoane pentru suport tehnic, la solicitare pct. 12.
  • Inspecția sanitară de stat verifică planul propriu al spitalului, igiena, circuitele, dezinfecția, sterilizarea și managementul deșeurilor medicale pct. 12.
Definiții de caz: infecții urinare și postoperatorii (anexa II, cap. I–II)
  • Febra din definiții: peste 38°C; la copilul de un an sau sub, hipotermia înseamnă sub 37°C.
  • Bacteriurie semnificativă: 10^5 germeni/ml sau mai mult, cu cel mult două specii (cap. I).
  • Cultura de pe vârful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnostic (cap. I).
  • Recoltarea urinii: obligatoriu aseptic (jetul mijlociu) sau prin cateter; la sugar – prin cateterism sau puncție suprapubiană (cap. I).
  • Infecția subclinică: cateter permanent montat cu cel puțin 7 zile înainte de urocultură, urocultură pozitivă, fără simptome (cap. I lit. b).
  • Plaga operatorie superficială: infecția apare în 30 de zile de la operație și cuprinde doar pielea și țesutul subcutanat (cap. II lit. a).
  • Nu sunt infecții de incizie superficială: abcesul de fir, infecția episiotomiei sau a plăgii de circumcizie, plăgile înțepate, arsurile (cap. II lit. a).
  • Plaga profundă (fascie, mușchi): tot 30 de zile; la implant – până la un an (cap. II lit. b).
  • Superficial + profund concomitent = diagnostic de plagă operatorie profundă (cap. II lit. b).
Definiții de caz: pneumonia și infecțiile sângelui (anexa II, cap. III–IV)
  • Pneumonia nosocomială: cel puțin unul din 4 criterii – raluri sau matitate, imagine radiologică nouă, semne la copilul de un an sau sub (cap. III).
  • Serologie: anticorp IgM specific sau creșterea de cel puțin 4 ori a titrului IgG pe seruri perechi (cap. III).
  • Septicemia clinică: 4 criterii – simptome (sistolică 90 mmHg sau sub, oligurie 20 ml/oră sau sub), hemocultură nerecoltată sau negativă, fără altă infecție, tratament dispus de medic (cap. IV lit. b).
  • Cateter central: infecția e legată de cateter dacă apare la 48 de ore de la aplicare; cateterul ombilical este considerat central (cap. IV lit. c).
  • Cultura de pe cateter: peste 15 colonii (semicantitativ) sau peste 10^3 microorganisme; raport central/periferic peste 5/1; probe la peste 2 ore diferență (cap. IV lit. d).
  • Pseudobacteriemiile nu sunt infecții nosocomiale ale sângelui (cap. IV lit. a).
Alte definiții de caz cu cifre (anexa II, cap. V–XV)
  • Decubit: prezența numai a secreției purulente nu confirmă infecția (cap. VI lit. c).
  • Abcesul mamar apărut în primele 7 zile după naștere = infecție nosocomială (cap. VI lit. e).
  • Omfalita și pustulele nou-născutului din primele 7 zile de la externare sunt nosocomiale (cap. VI lit. f–g).
  • Gastroenterita: scaune diareice apoase cu durată de peste 12 ore (cap. IX lit. a).
  • Hepatita: între semne – transfuzie în ultimele 3 luni (cap. IX lit. c).
  • Endometrita post partum e nosocomială, cu excepția lichidului amniotic infectat înainte de internare sau a preluării după 48 de ore de la ruperea membranelor (cap. X).
  • Infecția după shunt = infecție de plagă dacă apare într-un an (cap. XI).
  • Spitalizare cronică – infecții urinare: 3 semne la necateterizați, cel puțin 2 la cei cu cateter (cap. XIV).
  • Febra de cauză neelucidată: episoade cu intervale afebrile de cel puțin 12 ore, cel puțin 3 zile (cap. XIV pct. 6).
  • Bioterorism / microorganisme modificate: caz nou legat de un laborator de microbiologie sau răspândire intenționată (cap. XV).
Supravegherea epidemiologică (anexa III, pct. 1–8)
  • Definiția: activitatea sistematică și/sau continuă de colectare, analiză, prelucrare și interpretare a datelor, pentru cunoașterea frecvenței infecțiilor și a factorilor de risc pct. 1.
  • Obiective: incidența, tendința evoluției, factorii de risc, promovarea și evaluarea programelor de prevenire pct. 2.
  • Identificarea infecțiilor este sarcina permanentă a medicilor; diagnosticul se trece în actele medicale (foaia de observație etc.) pct. 5.1.
  • Înregistrarea și declararea se fac pe Fișa cazului de infecție nosocomială, de asistenta desemnată (asistenta șefă) din secție sau de directorul de îngrijiri pct. 5.2.
  • Corectitudinea datelor: răspunde medicul în îngrijirea căruia se află pacientul pct. 5.3.
  • Fișele se transmit imediat compartimentului/serviciului de supraveghere pct. 5.4.
  • Ritmul de control pentru cazurile nedeclarate: minim la 2 zile, maxim la 7 zile pct. 6.1.
  • Unitățile private declară cazurile în același regim ca cele de stat pct. 6.
  • Analiza datelor și calculul indicilor: săptămânal, de serviciul de supraveghere pct. 7–8.
  • Incidența: cazurile noi într-o săptămână raportate la populația asistată; prevalența: cazurile existente în evoluție la un moment dat pct. 8.
Diseminarea datelor și izbucnirea epidemică (anexa III, pct. 9–10)
  • Datele merg la secții, la Consiliul de administrație și, prin „Darea de seamă statistică trimestrială”, la autoritatea de sănătate publică pct. 9.
  • Izbucnirea epidemică: un număr de cazuri în exces net față de cel așteptat pct. 10.1.
  • Răspunderea pentru episodul epidemic revine în exclusivitate unității care l-a generat pct. 10.2.
  • Conduita tehnică o stabilește serviciul de supraveghere; secțiile duc la îndeplinire măsurile pct. 10.3–10.4.
  • Măsurile administrative le stabilește comitetul director pct. 10.5.
Precauțiunile universale: scop și reguli de bază (anexa IV)
  • Scopul PU: prevenirea transmiterii infecțiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al personalului.
  • Conceptul: sângele, fluidele biologice și țesuturile tuturor pacienților sunt considerate potențial infectate cu HIV, VHB, VHC; cei mai mulți purtători sunt asimptomatici.
  • Cele 3 reguli de bază:
    • consideră toți pacienții potențial infectați;
    • consideră sângele, fluidele și țesuturile contaminate cu HIV, HBV, HCV;
    • consideră acele și obiectele folosite contaminate după utilizare.
  • Contact la risc: sânge; lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, cefalorahidian; spermă, secreții vaginale; țesuturi; fluide vizibil contaminate cu sânge.
  • Echipamentul de protecție: bariera între lucrător și sursa de infecție pct. 1.1.
Echipamentul de protecție (anexa IV, pct. 1.2)
  • Mănușile se folosesc la contact anticipat cu sânge sau lichide biologice, abord venos sau arterial, recoltare de LCR, pacienți cu plăgi sau escare, manipularea instrumentarului contaminat.
  • Mănuși sterile de uz unic: chirurgie, examinare internă, abord vascular prin puncție, tegument cu soluții de continuitate.
  • Mănuși nesterile curate: examinări curente cu contact cu mucoasele, curățenie, îndepărtare de produse biologice.
  • Mănuși de menaj, de cauciuc: întreținere, colectare de materiale contaminate, curățirea instrumentarului și a suprafețelor.
  • Mod de folosire: se schimbă după fiecare pacient; după scoatere, mâinile se spală din nou 10–15 secunde.
  • Reutilizare: mănușile de unică folosință nu se reutilizează; cele de uz general se pot decontamina și refolosi dacă nu sunt deteriorate.
  • Halatele obișnuite: în timpul tuturor activităților; șorțurile/bluzele impermeabile le completează când se anticipează stropi (chirurgie, laboratoare, urgențe etc.).
  • Masca protejează tegumentele și mucoasa bucală și nazală; protectoarele faciale (ochelari, ecran) și mucoasa oculară.
  • Alte bariere: echipamente de resuscitare, bonete, cizme de cauciuc.
Spălarea mâinilor (anexa IV, pct. 2)
  • Importanța: cel mai important și uneori singurul mod de prevenire a contaminării și diseminării agenților microbieni.
  • Când:
    • la intrarea în serviciu și la plecare; la intrarea și ieșirea din salon;
    • înainte și după examinarea fiecărui bolnav, după tratamente și proceduri invazive;
    • după scoaterea mănușilor sau a măștii;
    • înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor per os;
    • după batistă, toaletă, trecerea mâinii prin păr, activități gospodărești.
  • Cum: fără bijuterii și ceas, unghii tăiate scurt, apă curentă și săpun, două săpuniri consecutive.
  • Antisepticele pot înlocui spălatul doar în urgențe, nu ca rutină.
  • Dezinfecția mâinilor completează spălarea: după bolnavi septici, contagioși, imunodeprimați, la tratamente parenterale, pansamente, clisme, după manipularea cadavrelor.
  • Ștergerea, uscarea sunt obligatorii, cu hârtie prosop sau prosop de unică întrebuințare.
Prevenirea accidentelor și evaluarea riscului (anexa IV, pct. 3–5)
  • Expunerea profesională: inoculare percutană (înțepare, tăiere), contaminarea pielii cu leziuni sau a mucoaselor.
  • Obiectele ascuțite: colectare imediat după utilizare în containere rezistente la înțepare și tăiere; fără recapișonarea, îndoirea sau ruperea acelor.
  • Lenjeria contaminată: manipulată cât mai puțin, colectată în saci impermeabili (la nevoie dubli), marcați, fără păstrare îndelungată.
  • Urmele de sânge: mănuși, decontaminare inițială cu substanțe clorigene, hârtie absorbantă, dezinfecție cu soluție germicidă, uscare.
  • Reziduurile infectante: neutralizare prin ardere sau autoclavare; recipiente impermeabile, marcate prin culoare și etichetare.
  • Laboratoare: pipetare automată sau semiautomată în locul pipetării cu gura; echipamentul rămâne în laborator până la prelucrare.
  • Asistența celor expuși: numai pe bază de consimțământ și confidențialitate.
  • Personal infectat cu HIV: schimbarea locului de muncă cu acordul lui sau la cererea lui, dacă nu își protejează pacienții sau are nevoie de protecție medicală pct. 4.
  • Categorii de risc: I – contact permanent; II – imprevizibil; III – inexistent. Pentru I și II se aplică permanent PU; pentru III ajung precauțiunile obișnuite pct. 5.
Accidentele cu expunere la produse biologice: definiții (anexa V, pct. 1–7)
  • Scopul: reducerea riscului de infecție post-expunere la sânge și produse biologice la personalul sanitar pct. 2.
  • Date: 94 de expuneri raportate în 2003 și 96 în 2004 pct. 1.
  • Colectarea datelor: supraveghere de tip pasiv pct. 4.
  • Persoana care lucrează în sistemul sanitar: orice persoană (angajat, student, voluntar) care are contact cu pacienți, sânge sau produse biologice pct. 5.
  • Expunerea cu risc: înțepătură sau tăietură, contactul mucoaselor sau al pielii lezate, ori contact prelungit sau pe suprafață întinsă cu pielea intactă pct. 5.
  • Produse biologice: spermă, secreții vaginale, lichide (cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal, pericardic, amniotic), concentrate de HIV pct. 5.
  • Fără sânge vizibil, saliva, lacrimile, sudoarea, urina, fecalele și laptele nu sunt considerate cu risc HIV pct. 5.
Ce face fiecare după accident (anexa V, pct. 8)
  • Persoana accidentată (A.1):
    • aplică imediat protocolul de îngrijiri de urgență;
    • în prima oră se prezintă la medicul șef de secție/compartiment sau la medicul șef de gardă;
    • în 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului de supraveghere a infecțiilor nosocomiale;
    • anunță medicul de medicina muncii.
  • Medicul șef de secție/de gardă înregistrează accidentul în registru, îl raportează în maxim 24 de ore și asigură recoltarea sângelui de la sursă și de la accidentat, cu testare voluntară cu consiliere (A.1).
  • Trimiterea la boli infecțioase: sursă HIV pozitiv sau test rapid pozitiv, status necunoscut cu risc crescut, AgHBs pozitiv, Ac HCV pozitiv (A.1).
  • Testul rapid HIV la pacientul sursă: în 2 ore (A.2).
  • Serviciul de supraveghere: risc doar VHB → vaccinare la autoritatea de sănătate publică; risc HIV și/sau VHC → spitalul/secția de boli infecțioase (A.3).
  • Raportări: fișele de supraveghere – lunar; fișele unității – semestrial; analiza cazurilor – semestrial (A.3).
  • Laboratorul desemnat comunică rezultatele în maximum o săptămână (A.4).
  • Unitățile fără paturi: personalul merge la cel mai apropiat spital; raportarea la autoritatea de sănătate publică în 24 de ore (B).
  • Medicul de medicina muncii ia în evidență persoanele expuse și aplică normele privind accidentele de muncă și bolile profesionale (C.2).
  • Fișa clinică: testări la momentul 0, la 6 săptămâni, 3 luni și 6 luni.
Îngrijirile de urgență după expunere (anexa V, protocol)
  • Expunere cutanată: spălare imediată cu apă și săpun, clătire, apoi antiseptic cu timp de contact minim 5 minute.
  • Antiseptice: soluție clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluție dermică, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat.
  • Expunere percutană (înțepare, tăiere): la fel, iar sângerarea este interzisă, fiindcă poate crea microleziuni.
  • Expunerea mucoaselor: spălare abundentă 5 minute cu ser fiziologic sau, în lipsă, cu apă.
  • Cantitatea de produs în fișă: mică (sub 5 ml), medie (sub 50 ml), mare (peste 50 ml).
Cifre și termene de reținut
CeCâtUnde
Program propriu de supraveghereanualart. 3
Serviciu specializat (spital județean, clinic)minimum 7 posturianexa I, cap. II pct. 1 lit. a
Colectiv funcțional (spital municipal, orășenesc)minimum 3 posturi normateanexa I, cap. II pct. 1 lit. b
Medic responsabil în alte unități0,5 normăanexa I, cap. II pct. 1 lit. c
Raportarea rezultatelor cumulate de laboratortrimestrialanexa I, cap. III pct. 9
Febră în definițiile de cazpeste 38°Canexa II
Infecția plăgii operatorii30 de zile; implant – un ananexa II, cap. II
Septicemie prin cateter central48 de oreanexa II, cap. IV
Abces mamar / omfalită, pustule7 zile după naștere / după externareanexa II, cap. VI
Ritm de control al secțiilorminim la 2 zile, maxim la 7 zileanexa III, pct. 6.1
Analiza datelor, calculul indicilorsăptămânalanexa III, pct. 7–8
Darea de seamă statisticătrimestrialăanexa III, pct. 9.3
Spălarea mâinilor după scoaterea mănușilor10–15 secundeanexa IV, pct. 1.2.1
Prezentarea accidentatului la medicul șefîn prima orăanexa V, pct. 8 A.1
Prezentarea la responsabilul SPCIN / raportarea24 de oreanexa V, pct. 8 A.1
Test rapid HIV la pacientul sursă2 oreanexa V, pct. 8 A.2
Rezultatele laboratorului desemnatmaximum o săptămânăanexa V, pct. 8 A.4
Fișele de supraveghere / fișele unitățiilunar / semestrialanexa V, pct. 8 A.3
Contact cu antisepticul / spălarea mucoaselorminim 5 minute / 5 minuteanexa V, protocol
Soluție clorigenă / alcooldiluată 1/10 / 70°anexa V, protocol

Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 21 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.

Gata cu rezumatul?

Fă un test din tot actul: 85 întrebări, cu verificare pe loc și scor.

Începe testul

Concursuri deschise care cer acest act

Asistent medical generalist principal, Infirmier debutant, Infirmier-2 posturi Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov · București dosar până la 22.10.2026 proba scrisă: 12.11.2026 5 legi cu rezumat și teste

© lastat.ro — rezumatele, „Esențialul" și întrebările sunt realizate de lastat.ro. Pregătirea proprie, citarea cu link și distribuirea unei pagini sunt libere; copierea automată sau sistematică nu e permisă (termeni).