Asistent medical generalist temporar

Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase: conțin microorganisme viabile sau toxine ale acestora, cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii; sunt considerate deșeuri periculoase. Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; sunt considerate infecțioase/periculoase dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase. Deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011. Deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu.

„j) deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 7 lit. h), i), j), k)

Colectarea separată a deșeurilor este prima etapă în gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale. Producătorii au obligația colectării separate a deșeurilor, în funcție de tipul și natura deșeului, cu scopul de a facilita tratarea/eliminarea specifică fiecărui deșeu. Ei au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase. Dacă nu se realizează separarea, întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

„Producătorii de deșeuri medicale au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 12

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat; spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice. Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative. Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.

„Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative.” — Legea nr. 95/2006, art. 163 alin. (1), (2), (4) și (5)

Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale. Spitalul răspunde pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților. Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică; după stabilizarea funcțiilor vitale, asigură, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil. Spitalul este în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.

„Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale” — Legea nr. 95/2006, art. 166 și art. 168 alin. (1)-(2)

Acordarea priorității este obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Prioritatea de trecere este dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

„prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 pct. 1 și 26

Vârsta minimă este de: 16 ani împliniți pentru categoriile AM, A1 și B1; 18 ani împliniți pentru categoriile A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1; 20 de ani împliniți, dacă persoana are o experiență de cel puțin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniți, pentru motocicletele din categoria A; 21 de ani pentru categoriile C, CE, D1 și D1E, precum și pentru triciclurile cu motor din categoria A; 24 de ani pentru categoriile D, DE, Tb și Tv.

„b) 18 ani împliniți, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1;” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 20 alin. (4)

Medicii din unitățile și compartimentele de primire a urgențelor sau din secțiile la care sunt transportați pacienții au obligația, prin medicul șef al unității, compartimentului sau secției, să sesizeze în scris directorul medical al serviciului de ambulanță sau medicul șef SMURD. Sesizarea se face când pacientul este adus în condiții incorecte, fără prim ajutor calificat ori asistență medicală de urgență, când echipajul a depășit competențele sau a aplicat un tratament dăunător pacientului.

„asupra situaţiilor în care pacientul este adus în condiţii incorecte, fără aplicarea măsurilor de prim ajutor calificat ori de asistenţă medicală de urgenţă” — Ordinul nr. 1092/2006, art. 10

Directorul medical al serviciului de ambulanță sau medicul șef SMURD care a primit sesizarea are obligația de a investiga cazul și de a răspunde în scris medicului șef al unității care semnează sesizarea, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării. În răspuns prezintă rezultatele investigației și măsurile luate.

„are obligaţia de a investiga cazul şi de a răspunde, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării” — Ordinul nr. 1092/2006, art. 11

Pacientul critic este pacientul cu funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicații ireversibile, care necesită investigații, intervenții și/sau îngrijiri medicale speciale acordate de o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau secție de terapie intensivă generală sau specializată. Transferul interclinic este transferul unui pacient între două unități sanitare, în care unitatea care primește pacientul are un nivel de competență și/sau dotare mai mare decât unitatea care trimite pacientul.

„necesitând investigaţii, intervenţii şi/sau îngrijiri medicale speciale acordate de către o echipă complexă, pluridisciplinară” — Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006, art. 1 pct. 1–2

Pacientul critic netransportabil este pacientul aflat în stop cardiorespirator sau într-o stare critică ce necesită investigare, intervenție imediată pentru salvarea vieții și/sau îngrijiri complexe în terapie intensivă, fără de care nu va supraviețui sau va suferi complicații ireversibile, cu condiția ca unitatea în care se află să aibă resursele tehnico-materiale și umane necesare. Dacă transportul către altă unitate este unica șansă de diagnosticare și/sau rezolvare definitivă pentru salvarea vieții, pacientul este considerat transportabil indiferent de stare și de riscuri, cu condiția asigurării condițiilor adecvate de transport, tehnice și de personal.

„Dacă transportul unui pacient critic către o altă unitate reprezintă unica şansă de diagnosticare şi/sau rezolvare definitivă” — Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006, art. 1 pct. 13