Inginer specialist IA – Cadru tehnic pentru situaţii de urgenţă

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii. Scopul ei este prevenirea și reducerea riscurilor de producere a incendiilor și asigurarea intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii. Ea constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României.

„Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (1) și art. 2

Incendiu – ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. Cauză a incendiului – suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia. Prevenirea incendiilor – totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție. Stingerea incendiilor – totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice.

„prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c), d), k) și m)

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat; spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice. Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative. Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.

„Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative.” — Legea nr. 95/2006, art. 163 alin. (1), (2), (4) și (5)

Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale. Spitalul răspunde pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților. Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică; după stabilizarea funcțiilor vitale, asigură, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil. Spitalul este în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.

„Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale” — Legea nr. 95/2006, art. 166 și art. 168 alin. (1)-(2)

Accidentul de muncă de traseu este: a) accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers și care a antrenat vătămarea sau decesul; b) accidentul survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa și invers, și care a antrenat vătămarea sau decesul; c) accidentul care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde își încasează salariul și invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unității.

„accident survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers și care a antrenat vătămarea sau decesul;” — H.G. nr. 1425/2006, art. 2 pct. 10

Organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator în următoarele moduri: a) prin asumarea de către angajator a atribuțiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție; c) prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție; d) prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție.

„prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție;” — H.G. nr. 1425/2006, art. 14

Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în: a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidență a materialelor și dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere și prin stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de prevenire; b) organizarea intervenției de stingere a incendiilor; c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor; d) organizarea salvării utilizatorilor și a evacuării bunurilor, prin întocmirea și afișarea planurilor de protecție specifice și prin menținerea condițiilor de evacuare pe traseele stabilite; e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfășurarea propriu-zisă și verificarea efectuării acesteia; f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripții ori mijloace de atenționare.

„marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripții ori mijloace de atenționare.” — Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 163/2007, art. 23

Intervenția la locul de muncă presupune: a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunțarea incendiului la forțele de intervenție, precum și la dispecerat, acolo unde acesta este constituit; b) salvarea rapidă și în siguranță a personalului, conform planurilor stabilite; c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze și fluide combustibile a consumatorilor, de către persoanele anume desemnate; d) acționarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice din dotare și verificarea intrării în funcțiune a instalațiilor și sistemelor automate; e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu și protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate; f) protecția personalului de intervenție împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice; g) verificarea amănunțită a locurilor în care se poate propaga incendiul și unde pot apărea focare noi.

„alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunțarea incendiului la forțele de intervenție, precum și la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;” — Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 163/2007, art. 26 alin. (1)

Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică. Scopul ei este prevenirea și reducerea riscurilor de producere a dezastrelor, protejarea populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență și ale conflictelor armate, înlăturarea operativă a urmărilor acestora și asigurarea condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecție civilă este de interes național și are caracter permanent.

„în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență” — Legea nr. 481/2004, art. 1

Atribuțiile protecției civile sunt: identificarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice; culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea și analizarea datelor și informațiilor referitoare la protecția civilă; informarea și pregătirea preventivă a populației; organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacității de intervenție a serviciilor pentru situații de urgență; înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației; protecția populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice și a mediului; asigurarea condițiilor de supraviețuire a populației; organizarea și executarea intervenției operative; asanarea și neutralizarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată; participarea la misiuni internaționale specifice; constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale specifice.

„înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației în situații de protecție civilă” — Legea nr. 481/2004, art. 3 alin. (1)