Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006

ORDIN nr. 1.091 din 7 septembrie 2006

76 întrebări cu răspuns Textul integral (de pe Portalul Legislativ)

Rezumat de învățat

Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1091/2006 aprobă protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic: cum se mută un pacient în stare gravă dintr-un spital într-unul cu competență sau dotare mai mare, cine decide, cine însoțește, ce se face înainte și pe drum și ce documente îl însoțesc. Se cere la concursurile pentru asistenți medicali, ambulanțieri, șoferi de ambulanță și personal din UPU, CPU, ATI și serviciile de ambulanță.

Esențialul, în două minute

  • Ordinul aprobă protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic, spre o unitate cu competență și/sau dotare mai mare decât cea care trimite (art. 1 pct. 2, art. 3).
  • Pacient critic = funcții vitale instabile sau afecțiuni cu posibile complicații ireversibile, care cer îngrijiri speciale de terapie intensivă (art. 1 pct. 1).
  • Netransportabil e pacientul în stop cardiorespirator, dar devine transportabil când transferul e unica șansă de salvare a vieții (art. 1 pct. 13).
  • Acordul de colaborare cu spitalul regional sau județean se încheie în cel mult 30 de zile; ordinul intră în vigoare la 30 de zile de la publicare (art. 4, 5, 28).
  • Materialele și medicamentele, inclusiv produsele sanguine, le asigură unitatea care solicită transferul; cele neutilizate se predau spitalului primitor (art. 23).
  • Spitalul care poate asigura îngrijirile unui pacient critic nu are dreptul să refuze transferul; acceptul prealabil nu se cere la transferul de urgență (anexa I cap. 1 pct. 6).
  • Șeful echipajului de urgență poate refuza transferul dacă dotarea sau competența nu permit îngrijirile corespunzătoare (anexa I cap. 2 pct. 4 lit. j).
  • Nerespectarea ordinului atrage răspunderea administrativă, civilă sau, după caz, penală (art. 26).

Capcane la grilă

  • Nu confunda termenul de 30 de zile pentru acordul cu spitalul regional (de la intrarea în vigoare, art. 4) cu cel pentru spitalul județean (de la publicare, art. 5).
  • Nu confunda cine asigură materialele: unitatea care solicită transferul, nu spitalul primitor; acesta le dă doar când lipsesc cele speciale și transferă propriul personal (art. 23; anexa I cap. 2 pct. 4 lit. b).
  • Nu confunda șeful echipajului, care poate refuza transferul, cu medicul coordonator din dispecerat, care în situații excepționale poate ordona transferul (anexa I cap. 2 pct. 4 lit. j–k).
  • Nu confunda sonda nazogastrică (regula) cu cea orogastrică (la traumatismele craniene și faciale grave) (anexa I cap. 2 pct. 3 lit. a).
  • Nu confunda pragurile la arsurile copilului: 10% sub 10 ani, 20% peste 10 ani, 5% pentru gradul III la orice vârstă (anexa I cap. 6 pct. 4).

Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.

Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.

Definiții: pacientul critic și unitățile implicate (art. 1 pct. 1–7)
  • Pacient critic = pacient cu funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicații ireversibile, care necesită investigații, intervenții și/sau îngrijiri speciale acordate de o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau secție de terapie intensivă art. 1 pct. 1.
  • Transfer interclinic = transferul unui pacient între două unități sanitare, în care unitatea care primește are un nivel de competență și/sau dotare mai mare decât cea care trimite art. 1 pct. 2.
  • Unitate sanitară trimițătoare = orice unitate sanitară cu paturi al cărei personal medical decide transferul pacientului către o altă unitate cu paturi, pentru îngrijiri de grad mai înalt, din lipsă de competență și/sau dotare art. 1 pct. 3.
  • Unitate sanitară primitoare = spital regional, spital județean sau clinică universitară care poate asigura îngrijirile complexe și complete pentru o anumită patologie art. 1 pct. 4.
  • Medic responsabil de organizarea transferului = medicul care răspunde, prin funcția și competența sa, de organizarea transferului la unitatea care solicită sau la cea primitoare art. 1 pct. 5.
  • Acord de colaborare = acord semnat între unitățile potențial trimițătoare și cele potențial primitoare, care stabilește regulile de transfer, procedurile de lucru și datele de contact art. 1 pct. 6.
  • Pacient critic internat = pacient critic cu actele de internare completate și înregistrate; responsabilitatea e preluată de o secție sau clinică a spitalului art. 1 pct. 7.
Verifică-te din această secțiune

1. Ce este transferul interclinic, potrivit Ordinului nr. 1091/2006?

2. Pacientul critic este definit ca pacient:

3. Care dintre următoarele poate fi, potrivit definiției, spital sau unitate sanitară primitoare?

4. Ce stabilește acordul de colaborare dintre unitățile trimițătoare și cele primitoare?

Definiții: echipajele, persoanele responsabile, pacientul netransportabil (art. 1 pct. 8–13)
  • Pacient critic neinternat = pacient critic fără acte de internare, aflat în UPU sau CPU; răspunde medicul din UPU/CPU sau, dacă nu există o structură de primire a urgențelor cu personal propriu, medicul de gardă de urgență din unitate art. 1 pct. 8.
  • Serviciul care efectuează transferul = serviciul care face transferul cu mijloacele și personalul propriu sau care asigură personalul, folosind mijloacele unui serviciu de urgență prespitalicească ori ale altei instituții art. 1 pct. 9.
  • Unitate de terapie intensivă mobilă = o ambulanță tip C dotată complet pentru îngrijiri la nivel de terapie intensivă, cu personal competent și experimentat art. 1 pct. 10.
  • Echipaj de urgență = echipaj de asistență medicală de urgență prespitalicească condus de un medic sau, după caz, de un asistent medical cu pregătire specifică, cu dotarea și competențele necesare pe durata transferului art. 1 pct. 11.
  • Persoanele responsabile de evaluare și organizarea transferului sunt desemnate în prealabil de conducerile unităților; se află în permanență în spital (ex.: medic șef de gardă UPU, chirurg de gardă, internist de gardă) și nu pot fi limitate la persoane cu funcții unice (șef de secție, director de spital) art. 1 pct. 12.
  • Pacient critic netransportabil = pacientul în stop cardiorespirator sau într-o stare critică ce necesită intervenție imediată pentru salvarea vieții, fără de care nu supraviețuiește, cu condiția ca unitatea în care se află să aibă resursele să acorde îngrijirile art. 1 pct. 13.
  • Excepția: dacă transportul este unica șansă de diagnosticare și/sau rezolvare definitivă pentru salvarea vieții, pacientul e considerat transportabil indiferent de stare și riscuri, dacă se asigură condiții adecvate tehnice și de personal art. 1 pct. 13.
Verifică-te din această secțiune

5. Cine răspunde de pacientul critic neinternat, aflat în UPU sau CPU?

6. Ce este unitatea de terapie intensivă mobilă?

7. De cine poate fi condus echipajul de urgență, potrivit definiției din ordin?

8. Persoanele responsabile de evaluarea pacienților și organizarea transferului:

Protocoalele și acordurile de colaborare (art. 2–9)
  • Protocoalele de transfer interclinic sunt aprobate în anexa nr. I art. 2; modelul acordului de colaborare e în anexa nr. II art. 4; ambele anexe fac parte integrantă din ordin art. 27.
  • Când se aplică: la transferul unui pacient critic între două unități, către o unitate cu capacitate terapeutică mai mare decât cea care solicită art. 3.
  • Spitalul regional de urgență: toate unitățile arondate încheie acord de colaborare cu el, după modelul din anexa II, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului art. 4.
  • Spitalul județean: toate unitățile din județ încheie acord cu el, în cel mult 30 de zile de la publicare art. 5.
  • Copiile acordurilor se trimit în 30 de zile de la intrarea în vigoare autorităților de sănătate publică, care trimit lista acordurilor Direcției generale politici, strategii și managementul calității în sănătate din minister art. 6.
  • Acordurile se multiplică în fiecare spital și se distribuie secțiilor, clinicilor, UPU/CPU și personalului serviciilor de urgență prespitalicească art. 7.
  • Obligația legală: persoanele implicate din instituțiile semnatare trebuie să respecte cele stabilite prin acord art. 7.
  • Spitalele de nivel IV, III sau II pot încheia acorduri cu mai multe spitale regionale și/sau clinici; e obligatoriu cel puțin un acord cu cel mai apropiat spital regional la care sunt arondate art. 8.
  • Spitalele regionale între ele pot încheia acorduri de complementaritate, mai ales la lipsa locurilor în terapie intensivă, defecțiuni de echipamente sau lipsa temporară de personal calificat art. 9.
Verifică-te din această secțiune

9. În ce anexă sunt prevăzute protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic?

10. În ce termen încheie unitățile arondate unui spital regional de urgență acordul de colaborare cu acesta?

11. Cu cine încheie acord de colaborare toate unitățile sanitare dintr-un județ?

12. Cui se trimit copiile acordurilor de colaborare semnate?

Organizarea transferului și echipajele (art. 10–18)
  • Cu cine se organizează: serviciile de ambulanță județene și al municipiului București, SMURD, echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar abilitate art. 10.
  • Echipajele aeriene: medicii din spitalul care transferă sunt obligați să se consulte cu ele înainte de transfer, în cazurile prevăzute de ordin sau de O.U.G. nr. 126/2003 art. 11.
  • Fără acord prealabil: pentru pacientul critic care necesită intervenție de urgență pentru salvarea vieții, medicul care solicită transferul poate chema echipajul aerian, de terapie intensivă mobilă, neonatal sau de urgență fără acordul prealabil al spitalului primitor, cu condiția informării acestuia în cel mai scurt timp art. 12.
  • Schimbarea destinației: medicul care face transferul (aerian sau cu ambulanța) poate duce pacientul în altă unitate dacă art. 13:
    • starea clinică a pacientului o impune;
    • condițiile de zbor sau de drum nu permit sosirea la destinația inițială;
    • există un spital mai apropiat, de același nivel, distanța între cele două fiind mai mare de 15 minute, iar starea pacientului se deteriorează brusc.
  • Informarea la schimbarea destinației: medicul anunță spitalul nou și spitalul care a solicitat transferul, telefonic, radiotelefonic sau prin dispecerat, cu motivele deciziei art. 14.
  • Lipsa mijlocului de transfer (sau nevoia de unul special: terapie intensivă mobilă pentru nou-născuți, elicopter): medicul care organizează, împreună cu serviciul de urgență prespitalicească, îl cere de la un spital regional sau alt serviciu de urgență apropiat art. 15.
  • Lipsa personalului instruit: spitalul care organizează transferul asigură personalul de însoțire sau cere un echipaj adecvat de la alt spital sau serviciu art. 16.
  • Dispeceratul: serviciile de urgență prespitalicească informează, prin medicul coordonator al dispeceratului, despre competența și dotarea echipajului pe care îl pot asigura art. 17.
  • Agravarea pe drum: echipajul cere sprijinul altui echipaj la întâlnire, de la cel mai apropiat serviciu de urgență prespitalicească, prin 112 sau radiotelefonic; dacă nu există echipaj terestru aproape, se cere echipaj de salvare aeriană prin dispeceratul regional art. 18.
Verifică-te din această secțiune

13. Medicul care solicită transferul unui pacient critic ce necesită intervenție de urgență pentru salvarea vieții poate chema echipajul aerian:

14. În care dintre situații medicul care efectuează transferul poate modifica destinația inițială?

15. La schimbarea destinației pe un spital mai apropiat, din cauza deteriorării bruște a pacientului, distanța dintre cele două spitale trebuie să fie:

16. Pe cine informează medicul care schimbă destinația transferului?

Dotare, finanțare, pacientul netransportabil, răspundere (art. 19–30)
  • Ordinul nr. 277/777/2004 se aplică și transferului interclinic, cu excepția anexei sale de recomandări pentru transfer, înlocuită de ordinul de față art. 19.
  • Fax funcțional 24 de ore din 24, 7 zile din 7: în fiecare unitate potențial trimițătoare sau primitoare, de preferință în UPU sau într-o încăpere cu supraveghere permanentă art. 20.
  • Aparate fax 24/7 și în dispecerate, sediile serviciilor de ambulanță și SMURD, inclusiv toate bazele aeriene de salvare art. 21.
  • Finanțare: transferul interclinic e considerat intervenție de urgență și se decontează ca atare: costul/km și costul/solicitare la tarifele pentru urgențele majore art. 22.
  • Materialele și medicamentele (inclusiv produsele sanguine) pentru toată durata transferului le asigură unitatea care solicită transferul; cele neutilizate se predau medicului din unitatea primitoare și se trec în fișa pacientului art. 23.
  • Nou-născuții în stare critică: transferul se decontează ca intervenție de urgență, la tarifele unităților de terapie intensivă mobilă; casele de asigurări semnează contracte de prestări servicii art. 24.
  • Pacientul netransportabil al cărui transfer e unica șansă: decid medicii spitalului în care se află, de comun acord cu medicii spitalului primitor și cu serviciul care face transferul art. 25 alin. 1.
  • Familia: medicii explică situația și riscurile familiei, care își dă acordul; în lipsa familiei, ea e reprezentată de medicii din spitalul în care se află pacientul art. 25 alin. 2.
  • Sancțiunea: nerespectarea ordinului atrage răspunderea administrativă, civilă sau, după caz, penală art. 26.
  • Intrarea în vigoare: în 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial art. 28; îl aplică autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București, unitățile sanitare și personalul medical implicat art. 29.
Verifică-te din această secțiune

17. Cum trebuie să fie asigurat accesul personalului medical la fax în unitățile potențial trimițătoare sau primitoare?

18. Din punctul de vedere al serviciilor de urgență prespitalicească, transferul interclinic al pacientului critic este considerat:

19. Cine asigură materialele sanitare și medicamentele, inclusiv produsele sanguine, pe toată durata transferului?

20. Ce se întâmplă cu materialele și medicamentele rămase neutilizate la finalul transferului?

Anexa I – Principii generale ale transferului (anexa I cap. 1)
  • Scopul principal al transferului este asigurarea asistenței medicale optime pentru pacient pct. 1.
  • Înainte de transfer, unitatea în care se află pacientul îl evaluează și îl stabilizează, fără întârzieri nejustificate; examinările și manevrele se consemnează în fișă, iar originalul sau o copie a fișei însoțește pacientul pct. 2.
  • Informarea pacientului: medicul informează pacientul sau aparținătorii despre riscuri și beneficii și consemnează informarea; acceptul se obține, dacă e posibil, înainte, fără întârzieri în detrimentul pacientului pct. 3.
  • Acceptul imposibil de obținut: se documentează și motivele se explică în fișa pacientului pct. 3.
  • Protocol prestabilit: spitalele numesc persoanele responsabile de evaluare și organizarea transferului; spitalele primitoare numesc persoanele care acceptă transferurile pct. 4.
  • Medicul responsabil din spitalul care transferă evaluează starea, necesitatea, momentul, modalitatea transportului, nivelul asistenței pe drum și destinația pct. 5.
  • Refuz din lipsă de locuri: spitalului care refuză îi revine obligația să găsească loc într-un spital cu competențe cel puțin egale cu nivelul propriu pct. 5.
  • Acceptul spitalului primitor se obține înainte de transfer, cu excepția transferului de urgență (pacient instabil hemodinamic sau în pericol vital eminent) pct. 6.
  • Interdicția de refuz: spitalul care poate asigura nivelul de îngrijiri necesar unui pacient critic nu are dreptul să refuze transferul pct. 6.
  • Documentația (starea, investigațiile și rezultatele, medicația cu doze și ore, consulturile) se copiază sau se trimite în original; poate merge și prin e-mail; imagistica (CT, RX, RMN, angiografii) se trimite cu ea pct. 7.
Anexa I – Responsabilitățile medicilor (anexa I cap. 2 pct. 1–2)
  • Medicul din centrul care cere transferul pct. 1:
    • identifică pacientul cu indicație pentru transfer;
    • inițiază transferul prin contact direct cu medicul din unitatea primitoare;
    • asigură stabilizarea maximă posibilă, în limita posibilităților instituției;
    • determină modalitatea de transfer, consultând serviciul care îl efectuează;
    • evită întârzierile nejustificate medical;
    • asigură un nivel adecvat și constant de îngrijire până la preluare, indicând competențele echipajului și dotarea necesară;
    • transferă documentația și rezultatele investigațiilor.
  • Medicul din centrul care primește pct. 2:
    • asigură din timp resursele materiale și umane pentru primirea cazului;
    • recomandă soluțiile optime de transfer și măsurile de resuscitare înainte și pe durata transportului, dacă e necesar.
Anexa I – Stabilizarea înainte de transfer (anexa I cap. 2 pct. 3)
  • Regula: pacientul este reanimat și stabilizat în limita posibilităților unității, fără întârzieri nejustificate pct. 3.
  • Căile respiratorii: adjuvant simplu sau intubație, aspirarea căilor respiratorii, sondă nazogastrică (orogastrică la traumatismele craniene și faciale grave) pentru reducerea riscului de aspirație (lit. a).
  • Respirația: stabilizarea frecvenței și oxigen, ventilație mecanică, drenaj toracic dacă e nevoie; atenție sporită la intubații cu traumatism toracic închis, mai ales la transferul aerian (lit. b).
  • Circulația: controlul hemoragiilor externe; două linii i.v. groase (minimum 18-16 G) și cristaloide; reumplerea patului vascular cu cristaloide sau sânge integral (lit. c).
  • Monitorizare circulatorie: cateter urinar pentru debitul urinar, monitorizarea ritmului și frecvenței cardiace; inotropele și vasoactivele prin injectomat sau altă modalitate sigură de control al dozelor (lit. c).
  • Sistemul nervos central: ventilație asistată la pacientul comatos, Manitol sau diuretice dacă sunt indicate, imobilizarea capului, gâtului, toracelui și coloanei la traumatizat (lit. d).
  • Examinările diagnostice nu trebuie să întârzie transferul și pot fi făcute și la centrul primitor; CT-ul, angiografia nu sunt indicate dacă întârzie transferul (lit. e).
  • Analize și monitorizări: Rx coloană cervicală, torace, bazin, extremități; hemoglobinemie, hematocrit, grup sanguin, gaze arteriale; test de sarcină la toate pacientele traumatizate de vârstă fertilă; ritm cardiac, pulsoximetrie, TA, notate periodic (lit. e).
  • Plăgile: toaletă și pansament, seroprofilaxie antitetanică documentată în scris, antibiotice dacă se indică (lit. f).
  • Fracturile: imobilizare în atele, atele de tracțiune dacă există, verificarea circulației periferice documentată în scris; nu se întârzie transferul pentru radiografii (lit. g).
Anexa I – Îngrijirile pe durata transferului (anexa I cap. 2 pct. 4)
  • Cine răspunde: medicul care solicită transferul și unitatea care îl realizează se asigură de condițiile de mai jos pct. 4.
  • Personal calificat, cu echipamentele și medicamentele necesare pentru eventualele complicații (lit. a).
  • Materiale și medicamente suficiente, asigurate de unitatea care solicită transferul; dacă îi lipsesc cele speciale și transferul e făcut de personalul unității primitoare, le poate asigura aceasta (lit. b).
  • Monitorizarea permanentă a funcțiilor vitale și capacitatea de a le asigura pe drum (ventilație, aspirație, IOT, suport hemodinamic, imobilizare coloană) (lit. c–d).
  • Documentarea și comunicarea: se notează starea și modificările pe drum; se poate comunica cu centrul primitor și cu medicul care a solicitat transferul (lit. e–f).
  • Lipsa personalului calificat: spitalul care transferă asigură personal de însoțire sau cere un serviciu specializat aerian sau rutier (lit. g).
  • Serviciile din afara spitalelor asigură personal calificat sau îl cer de la o instituție implicată; medicul solicitant menționează competențele echipajului și dotarea (lit. h).
  • Echipajul poate recomanda și folosi mijlocul de transfer cel mai adecvat, de comun acord cu medicul care solicită transferul (lit. i).
  • Dreptul de refuz: șeful echipajului de urgență poate refuza transferul dacă dotarea ambulanței sau competența echipajului nu permit îngrijirile corespunzătoare; cere atunci un mijloc corespunzător (lit. j).
  • Situații excepționale: când viața depinde de transferul de urgență, medicul coordonator din dispecerat poate ordona echipajului disponibil să-l facă chiar dacă nu îndeplinește condițiile, cu echipaj adecvat la întâlnire; situația se documentează la dispecerat și la echipaj (lit. k).
Anexa I – Informațiile care însoțesc pacientul (anexa I cap. 2 pct. 5)
  • Identificare: numele pacientului, dacă e posibil, cu adresa, persoanele de contact și telefoanele (lit. a).
  • Istoric: istoricul afecțiunii, în caz de traumă mecanismul leziunii, data și ora accidentului, afecțiunile/leziunile identificate, antecedentele, medicația administrată și curentă, medicul curant (lit. b–g).
  • Scoruri: semnele vitale la sosire, scorul Glasgow (GCS) și, la traumatizat, scorul revizuit de traumă (RTS) – anexa 1 – sau scorul pediatric de traumă – anexa 2 (lit. h).
  • Tratament și rezultate: măsurile terapeutice și rezultatul, testele diagnostice și analizele, soluțiile i.v. (tip, inclusiv produse sanguine, cantitate), semnele vitale și GCS măsurate periodic (lit. i–l).
  • Fișe: fișa medicală din prespital (dacă a venit cu ambulanța) și fișa medicală de transfer interclinic din anexa 3, cu funcțiile vitale, GCS, medicamentele și manevrele de pe drum (lit. m–n).
  • Medicii: numele și datele de contact ale medicului care a cerut, ale celui care a acceptat și ale medicului sau cadrului sanitar care a efectuat transferul (lit. o–q).
Verifică-te din această secțiune

21. Cine completează fișa medicală de transfer interclinic al pacientului critic?

Anexa I – Transferul pe calea aerului (anexa I cap. 2 pct. 6)
  • Când se folosește: când nu se poate face un transfer potrivit pe cale terestră sau când timpul terestru e mai lung decât permite starea pacientului pct. 6.
  • Indicație: oricare dintre criteriile de transfer poate fi indicație pentru transfer aerian (lit. a).
  • Soluția optimă când timpul e esențial (traumatizat instabil, suspiciune de hematom epidural, IMA cu tromboliză sau angioplastie), dacă drumul terestru durează mai mult și mijlocul aerian e disponibil la timp (lit. b).
  • Așteptarea elicopterului: uneori (fracturi instabile de coloană, pacienți care nu suportă drum lung) pacientul rămâne sub observație până sosește mijlocul aerian; decid de comun acord medicul care organizează și șeful echipajului aerian (lit. c).
  • Imposibilitate (meteo, lipsă mijloc aerian): transferul se face cu unități de terapie intensivă mobilă cu personal calificat (lit. d).
  • Contraindicațiile transferului aerian (lit. e):
    • pacient în stop cardiac;
    • pacient în stare terminală;
    • boală contagioasă activă, netratată, ce poate periclita viața echipajului;
    • pacient combativ, necontrolat;
    • pacient conștient, coerent, care refuză transferul aerian;
    • pacient instabil ce necesită o procedură (ex. laparotomie) care se poate face în spitalul în care se află;
    • pacient stabil, transportabil cu alt mijloc medicalizat, timpul nefiind esențial.
Anexa I – Criterii de transfer la adult (anexa I cap. 3–4)
  • Adult netraumatizat – criterii generale: e în stare critică și necesită îngrijiri într-o unitate terțiară; spitalul nu poate asigura tratamentul optim (ex. IMA ce necesită tromboliză sau angioplastie) (cap. 3 pct. 1).
  • Adult netraumatizat – criterii specifice (cap. 3 pct. 2): conștiență alterată care cere terapie intensivă/IOT/ventilație; anevrism disecant de aortă; hemoragie cerebrală (subarahnoidă); hipotermie severă; intervenție cardiacă de urgență; disritmii maligne; IMA; șoc (ex. septic); investigații avansate (CT, angiografie) indisponibile; intoxicații severe; insuficiență renală acută cu dializă de urgență; status epilepticus necontrolat; terapie hiperbară de urgență.
  • Traumă craniocerebrală: plăgi craniene penetrante, fracturi cu înfundare, GCS sub 14 sau în deteriorare, nevoia de IOT/ventilație; leziuni majore ale coloanei sau medulare (cap. 4 pct. 1).
  • Torace: mediastin lărgit, volet costal, torace moale, contuzie pulmonară, leziune cardiacă, nevoie de IOT/ventilație sau ventilație prelungită (cap. 4 pct. 2).
  • Bazin/abdomen: fracturi instabile ale bazinului, cu șoc și hemoragie continuă, leziuni/fracturi deschise (cap. 4 pct. 3).
  • Extremități: fracturi deschise grave, amputație traumatică cu potențial de reimplantare, fracturi articulare complexe, strivire majoră, ischemia unei extremități (cap. 4 pct. 4).
  • Politrauma: traumă craniocerebrală asociată cu față, torace, abdomen sau bazin; traumatism simultan a mai mult de două regiuni corporale; arsuri majore sau asociate cu leziuni grave (cap. 4 pct. 5).
  • Factori agravanți: vârsta > 55 de ani, copii, afecțiuni cardiace sau pulmonare preexistente, diabet insulinodependent, obezitate morbidă, sarcină, imunodepresie (cap. 4 pct. 6).
  • Agravare secundară: nevoia de ventilație mecanică, sepsis, insuficiență organică sau pluriorganică, necroză tisulară majoră (cap. 4 pct. 7).
Anexa I – Criterii de transfer la copil (anexa I cap. 5–6)
  • Copil netraumatizat – criterii fiziologice: status neurologic alterat, insuficiență respiratorie, detresă respiratorie fără răspuns la tratament (cu cianoză, retracții, apnee, stridor, respirații patologice, status astmaticus), intubație, disritmii grave, insuficiență cardiacă, șoc fără răspuns la tratament (cap. 5 pct. 1).
  • Copil netraumatizat – alte criterii fiziologice: monitorizarea presiunii intracraniene, venoase centrale sau arteriale invazive, medicamente vasoactive, hipo- sau hipertermie severă, insuficiență hepatică, insuficiență renală cu dializă imediată (cap. 5 pct. 1).
  • Copil netraumatizat – alte criterii: înec incomplet cu pierderea conștienței, status epilepticus, mușcătură de șarpe, substanțe toxice, tulburări electrolitice sau metabolice severe, deshidratare severă, sepsis, nevoia de terapie intensivă, sau orice copil la care medicul consideră că transferul aduce un beneficiu (cap. 5 pct. 2).
  • Copil traumatizat – criterii fiziologice: status neurologic alterat, detresă sau insuficiență respiratorie, intubație, șoc compensat sau necompensat, leziuni care necesită transfuzii, monitorizări invazive, medicație vasoactivă (cap. 6 pct. 1).
  • Copil traumatizat – criterii anatomice: fracturi a două sau mai multe oase lungi (femur, humerus), fracturi ale scheletului axial, suspiciune de fractură a coloanei, amputații cu potențial de reimplantare, traumă craniocerebrală cu scurgere de LCR sau fracturi deschise/cu înfundare, plăgi penetrante la cap, gât, torace, abdomen, bazin, fracturi majore de bazin (cap. 6 pct. 2).
  • Copil traumatizat – alte criterii: nevoia de terapie intensivă sau de intervenții chirurgicale complexe, ori aprecierea medicului că transferul aduce beneficiu (cap. 6 pct. 3).
  • Arsuri la copil – transfer la un centru pentru arși (cap. 6 pct. 4):
    • arsuri de gradele II și III pe peste 10% din suprafața corporală, la copii sub 10 ani;
    • arsuri de gradele II și III pe peste 20%, la copii peste 10 ani;
    • arsuri de gradul III pe peste 5%, indiferent de vârstă;
    • arsuri cu leziuni de inhalare, detresă respiratorie, ale feței, urechilor, cavității bucale și faringelui, ale mâinilor, picioarelor, organelor genitale, articulațiilor majore sau perineului;
    • leziuni prin curent electric (inclusiv fulgerare) și arsuri asociate cu traumatisme.
Anexele 1–3: scorurile și fișa de transfer (anexele 1, 2, 3 la anexa I)
  • Scorul revizuit de traumă (RTS) = A + B + C: frecvența respiratorie + presiunea arterială sistolică + GCS anexa 1.
  • Punctaj RTS: frecvență respiratorie 10-29 = 4 puncte, 0 = 0 puncte; presiune sistolică >89 = 4, 0 = 0; GCS 13-15 = 4, GCS 3 = 0 anexa 1.
  • Glasgow (GCS) = deschiderea ochilor (maxim 4) + răspuns verbal (maxim 5) + răspuns motor (maxim 6) anexa 1.
  • Scorul pediatric de traumă: șase componente (greutate, cale aeriană, presiune sistolică, nivel de conștiență, fracturi, tegumente), notate cu +2, +1 sau -1; ex. greutate > 20 kg = +2, 10-20 kg = +1, < 10 kg = -1 anexa 2.
  • Fișa medicală de transfer interclinic o completează medicul care solicită transferul și o trimite serviciului de urgență și spitalului primitor, la fax și/sau e-mail prestabilite anexa 3.
  • În caz de urgență, fișa poate fi înmânată echipajului la predarea pacientului, iar medicul trimite o copie spitalului primitor înainte de sosire; o copie rămâne la serviciul care solicită transferul anexa 3.
  • Acordul pacientului/aparținătorilor anexat la fișă nu este obligatoriu în cazurile de urgență anexa 3.
Verifică-te din această secțiune

22. Din ce componente se calculează scorul Glasgow (GCS), potrivit anexei 1?

Anexa II – Modelul acordului de colaborare (anexa II art. 1–12)
  • Ce se aplică: protocoalele din Ordinul nr. 1091/2006, O.U.G. nr. 126/2003 și normele aprobate prin Ordinul nr. 277/777/2004 art. 1.
  • Pacient neinternat: medicul de gardă din UPU, CPU sau secția care răspunde contactează medicul de gardă din UPU al spitalului primitor; acesta informează prompt serviciile și secțiile implicate art. 2–3.
  • Pacient internat: medicul curant sau de gardă de pe secție contactează șeful secției/clinicii la care se dorește transferul sau medicul de gardă de acolo; acesta informează prompt serviciile implicate, inclusiv UPU art. 4–5.
  • Telefoanele spitalului primitor trebuie să fie accesibile 24 de ore din 24, 7 zile din 7, inclusiv numărul direct al UPU art. 6.
  • Chemarea echipajului: prin 112, cu conectare la medicul coordonator al dispeceratului (ambulanță) sau la dispeceratul regional pentru salvare aeriană (elicopter) art. 7.
  • Informațiile la cererea transferului: datele medicului și ale pacientului, diagnosticul, investigațiile, starea (conștient, GCS, funcții vitale, intubat, inotrope), spitalul și secția, medicul care a acceptat, tipul de echipaj, dacă există medic de însoțire, dacă trebuie echipaj specializat art. 8.
  • Lipsa echipajului competent: spitalul solicitant trimite un echipaj de însoțire sau cere unul dintr-un centru regional, direct sau prin serviciul județean art. 9.
  • Medicul care organizează transferul ia în considerare toate condițiile pentru un transfer în cel mai scurt timp și în deplină siguranță art. 10.
  • Începerea procedurilor: medicul din UPU/CPU sau de pe secție are dreptul și obligația să înceapă transferul imediat ce sesizează necesitatea; la pacientul instabil, chiar fără avizul prealabil al spitalului primitor, organizând primirea simultan sau după plecare art. 11.
  • Luarea la cunoștință: toți medicii unităților semnatare iau cunoștință de acord pe bază de semnătură art. 12.
Verifică-te din această secțiune

23. Pacientul critic netransportabil este, printre altele:

24. Când este considerat transportabil un pacient critic, indiferent de starea lui?

25. Ce obligație au persoanele implicate din instituțiile semnatare ale acordului de colaborare?

26. Un spital de nivel IV, III sau II este obligat să încheie acord de colaborare cel puțin cu:

Cifre și termene de reținut
CeCâtArticolul
Acord cu spitalul regional de urgențăcel mult 30 de zile de la intrarea în vigoareart. 4
Acord cu spitalul județeancel mult 30 de zile de la publicareart. 5
Trimiterea copiilor acordurilor la autoritățile de sănătate publică30 de zile de la intrarea în vigoareart. 6
Intrarea în vigoare a ordinului30 de zile de la publicareart. 28
Distanța care permite schimbarea destinației spre un spital mai apropiatmai mare de 15 minute de deplasareart. 13 lit. c
Fax și telefoane accesibile24 de ore din 24, 7 zile din 7art. 20–21; anexa II art. 6
Numărul pentru cererea echipajului de sprijin / de transfer112art. 18; anexa II art. 7
Liniile intravenoasedouă, groase, minimum 18-16 Ganexa I cap. 2 pct. 3 lit. c
GCS la trauma craniocerebrală (criteriu de transfer)sub 14 sau în deteriorareanexa I cap. 4 pct. 1
Vârsta – factor agravant la traumatizatpeste 55 de anianexa I cap. 4 pct. 6
Politraumamai mult de două regiuni corporaleanexa I cap. 4 pct. 5
Arsuri gr. II–III, copil sub 10 anipeste 10% din suprafața corporalăanexa I cap. 6 pct. 4
Arsuri gr. II–III, copil peste 10 anipeste 20%anexa I cap. 6 pct. 4
Arsuri gr. III, orice vârstăpeste 5%anexa I cap. 6 pct. 4
Fracturi la copil (criteriu anatomic)două sau mai multe oase lungianexa I cap. 6 pct. 2
Punctajul maxim pe componentele GCSochi 4, verbal 5, motor 6anexa 1

Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 17 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.

Gata cu rezumatul?

Fă un test din tot actul: 76 întrebări, cu verificare pe loc și scor.

Începe testul

Concursuri deschise care cer acest act

Asistent medical generalist temporar Serviciul de Ambulanță Județean Bihor · Bihor dosar până la 14.10.2026 proba scrisă: 29.10.2026 5 legi cu rezumat și teste Șofer autosanitară II temporar Serviciul de Ambulanță Județean Bihor · Bihor dosar până la 14.10.2026 proba scrisă: 29.10.2026 5 legi cu rezumat și teste Asistent medical generalist temporar Serviciul de Ambulanță Județean Bihor · Bihor dosar până la 14.10.2026 proba scrisă: 29.10.2026 5 legi cu rezumat și teste Asistent medical generalist PL – compartiment Dispecerat Serviciul de Ambulanță Județean Bihor · Bihor dosar până la 14.10.2026 proba scrisă: 05.11.2026 3 legi cu rezumat și teste Sofer autosanitara II Serviciul de Ambulanță Județean Suceava · Suceava dosar până la 12.10.2026 proba scrisă: 30.10.2026 7 legi cu rezumat și teste Asistent medical generalist PL Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu · Sibiu publicat 02.10.2026 proba scrisă: 27.10.2026 3 legi cu rezumat și teste

© lastat.ro — rezumatele, „Esențialul" și întrebările sunt realizate de lastat.ro. Pregătirea proprie, citarea cu link și distribuirea unei pagini sunt libere; copierea automată sau sistematică nu e permisă (termeni).

Ai terminat cu Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1091/2006?Asta a fost ultima lege cu rezumat din bibliografia concursului.