Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/2009

• Inventarierea: ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează pct. 1 alin. 1.
• Scopul principal: stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități pct. 1 alin. 2.
• Bunurile altora: inventarierea cuprinde și bunurile și valorile deținute cu orice titlu, care aparțin altor persoane juridice sau fizice pct. 1 alin. 2.
• La ce folosește: la întocmirea situațiilor financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru exercițiul financiar respectiv pct. 1 alin. 2.

• Obligația generală: în temeiul Legii contabilității nr. 82/1991, entitățile inventariază elementele deținute pct. 2 alin. 1:
  • la începutul activității;
  • cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, pe parcursul funcționării lor;
  • în cazul fuziunii sau încetării activității.
• Alte situații în care se face inventarierea pct. 2 alin. 1 lit. a–f:
  • la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
  • ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
  • ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
  • cu prilejul reorganizării gestiunilor;
  • ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;
  • în alte cazuri prevăzute de lege.
• Inventarierea care ține loc de inventariere anuală: dacă în situațiile de mai sus sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ține loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligația gestionării entității pct. 2 alin. 2.
• Excepții pentru instituțiile publice: Ministerul Finanțelor Publice poate aproba excepții de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituțiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite pct. 2 alin. 3.
• Răspunderea gestionară: toate elementele de natura activelor trebuie date în răspundere gestionară sau în folosință, după caz, salariaților ori administratorilor entității pct. 2 alin. 4.
• La începutul activității: inventarierea are ca scop principal stabilirea și evaluarea elementelor de natura activelor care constituie aport la capitalul entității; acestea se înscriu în registrul-inventar, grupate pe conturi pct. 3.
• Inventarierea anuală: se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, ținând seama și de specificul activității fiecărei entități pct. 4 alin. 1.
• Entitățile cu activitate complexă: pot inventaria bunurile și înaintea datei de încheiere a exercițiului financiar, cu condiția ca rezultatele să fie valorificate și cuprinse în situațiile financiare anuale ale exercițiului respectiv pct. 4 alin. 2.
• Gestiuni inventariate pe parcursul anului: în registrul-inventar se trece valoarea stocurilor faptice din listele de inventariere, actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri dintre data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar pct. 4 alin. 4.

• Răspunderea pentru buna organizare: revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității pct. 5.
• Proceduri scrise: aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere pct. 5.
• Comisiile de inventariere: efectuează inventarierea și sunt numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele de la pct. 5 pct. 6 alin. 1.
• Decizia de numire menționează obligatoriu pct. 6 alin. 1:
  • componența comisiei (numele președintelui și al membrilor);
  • modul de efectuare a inventarierii;
  • metoda de inventariere utilizată;
  • gestiunea supusă inventarierii;
  • data de începere și de terminare a operațiunilor.
• O singură persoană: la entitățile cu număr redus de salariați, inventarierea poate fi efectuată de o singură persoană; răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine atunci administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei care are obligația gestionării entității pct. 6 alin. 2.
• Comisia centrală: acolo unde este cazul, coordonează comisiile de inventariere; este numită tot prin decizie scrisă. Are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze și să controleze modul de efectuare a operațiunilor și răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere pct. 6 alin. 3.
• Pregătirea membrilor: în comisii se numesc persoane cu pregătire corespunzătoare economică și tehnică pct. 6 alin. 3.
• Cu cine se poate face: cu salariați proprii sau pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare pct. 6 alin. 4.
• Cine nu poate face parte din comisie: gestionarii depozitelor supuse inventarierii, contabilii care țin evidența gestiunii respective și auditorii interni sau statutari pct. 6 alin. 5.

Alte reguli despre comisie pct. 6

• Participarea contabililor: prin proceduri interne, entitățile pot stabili ca la inventariere să participe și contabilii care țin evidența gestiunii, fără ca aceștia să facă parte din comisie pct. 6 alin. 5.
• Înlocuirea membrilor: numai în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de cei care i-au numit pct. 6 alin. 6.
• Entități fără salariați care să poată inventaria: inventarierea se efectuează de către administratori pct. 6 alin. 7.

Administratorii, ordonatorii de credite sau persoanele care au obligația gestionării entității iau măsuri pentru crearea condițiilor de lucru ale comisiei, prin:

• Depozitarea ordonată: organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipodimensiuni, codificarea lor și întocmirea etichetelor de raft.
• Evidența la zi: ținerea la zi a evidenței tehnico-operative la gestiuni și a celei contabile și confruntarea datelor din aceste evidențe.
• Participarea întregii comisii la lucrările de inventariere.
• Personal de manipulare: asigurarea personalului necesar pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare.
• Specialiști: participarea la identificarea bunurilor (calitate, sort, preț) și la evaluarea lor a unor specialiști din entitate sau din afara ei, la solicitarea președintelui comisiei; aceștia au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise.
• Dotarea gestiunii: aparate și instrumente de măsurare și cântărire, cititoare de coduri de bare, mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde) și birotica necesară.
• Dotarea comisiei: mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate.
• Protecția și securitatea: protecția membrilor comisiei conform normelor de protecție a muncii și securitatea ușilor, ferestrelor, porților de la magazine și depozite.

• Când se ia: înainte de începerea operațiunii de inventariere, comisia ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declarație scrisă.
• Ce trebuie să rezulte din declarație – dacă gestionarul:
  • gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare;
  • are în gestiune și bunuri aparținând terților, primite cu sau fără documente;
  • are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință;
  • are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
  • a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
  • deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor din gestiunea sa;
  • are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau nu au fost predate la contabilitate.
• Ultimul document: gestionarul menționează felul, numărul și data ultimului document de intrare/ieșire a bunurilor în/din gestiune.
• Semnarea: declarația se datează și se semnează de gestionar și de comisia de inventariere; gestionarul semnează în fața comisiei.

• Identificarea locurilor: comisia identifică toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate pct. 8 lit. b.
• Sigilarea: comisia asigură închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare, în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile și se părăsește gestiunea pct. 8 lit. c.
• Mai multe locuri sau căi de acces: se sigilează toate, cu excepția locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai dacă inventarierea nu se termină într-o singură zi pct. 8 lit. c.
• Sigiliu găsit rupt: la reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact; în caz contrar, se consemnează într-un proces-verbal de constatare, semnat de comisie și de gestionar pct. 8 lit. c.
• Documentele comisiei: rămân în gestiunea inventariată, în locuri special amenajate (fișete, casete, dulapuri), încuiate și sigilate; de operațiunea de sigilare răspunde președintele comisiei pct. 8 lit. c.
• Fișele de magazie: comisia le barează și le semnează la ultima operațiune, menționând data inventarierii; vizează documentele de intrare sau ieșire existente în gestiune, dar neînregistrate, și dispune înregistrarea lor în fișe și predarea la contabilitate pct. 8 lit. d.
• Numerarul din casă: la gestiunile cu vânzare cu amănuntul, comisia verifică numerarul, stabilește suma încasărilor din ziua curentă și solicită depunerea numerarului la casieria entității pct. 8 lit. e.
• Aparatele de măsură: comisia controlează dacă toate instrumentele și aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate și sunt în bună stare de funcționare pct. 8 lit. f.
• Gestionarul nu se prezintă: comisia sigilează gestiunea și comunică aceasta comisiei centrale sau administratorului, ordonatorului de credite ori persoanei care are obligația gestionării entității. Aceștia îl încunoștințează imediat, în scris, pe gestionar despre reprogramare, indicând locul, ziua și ora. Dacă nici atunci nu se prezintă, inventarierea se face în prezența reprezentantului său legal sau a altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pct. 8 lit. g.

• Sistarea operațiunilor: este indicat, dacă este posibil, să se sisteze operațiunile de intrare-ieșire a bunurilor supuse inventarierii, fără a stânjeni procesul normal de livrare sau de primire pct. 9.
• Zona tampon: dacă aprovizionarea și livrarea nu pot fi suspendate, se creează o zonă tampon pentru bunurile primite în timpul inventarierii sau din care se expediază bunuri la clienți pct. 9.
• Numai în prezența comisiei: aceste operațiuni se fac doar în prezența comisiei de inventariere, care scrie pe documente „primit în timpul inventarierii” sau „eliberat în timpul inventarierii”, pentru a evita inventarierea dublă sau omisiunile pct. 9.
• Afișarea programului: pe toată durata inventarierii, programul și perioada inventarierii se afișează la loc vizibil pct. 10.

• Imobilizările necorporale: se inventariază prin constatarea existenței și apartenenței lor la entitate; pentru brevete, licențe, mărci de fabrică este necesară dovedirea existenței pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice pct. 11.
• Terenurile: pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate și a altor documente, potrivit legii pct. 12.
• Clădirile: prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate și a dosarului tehnic pct. 12.
• Construcțiile și echipamentele speciale (rețele de energie electrică, termică, gaze, apă, canal, telecomunicații, căi ferate): potrivit regulilor stabilite de deținătorii acestora pct. 12.
• Imobilizările aflate în afara entității (autovehicule plecate în cursă de lungă durată, mijloace de transport și utilaje date la reparații): se inventariază înaintea ieșirii lor temporare din gestiune sau prin confirmare scrisă primită de la entitatea unde se găsesc pct. 12.
• Imobilizările în curs de execuție: în liste se trec, pentru fiecare obiect, denumirea și valoarea determinată potrivit stadiului de execuție, pe baza valorii din devize și a volumului lucrărilor realizate la data inventarierii pct. 13.
• Lucrările sistate sau abandonate: liste distincte, cu menționarea cauzelor, a aprobării de sistare ori abandonare și a măsurilor propuse pct. 14.

• Stocurile faptice: se stabilesc prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz pct. 15 alin. 1.
• Ambalajele originale intacte: se desfac prin sondaj, fapt menționat în listele de inventariere pct. 15 alin. 1.
• Materialele de masă (ciment, oțel beton, produse de carieră și balastieră, produse agricole): se pot inventaria pe bază de calcule tehnice, dacă cântărirea și măsurarea ar cere cheltuieli importante sau ar degrada bunurile; în liste se menționează modul de inventariere și datele tehnice folosite pct. 15 alin. 3–4.
• Bunurile din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, date în administrare, concesionate sau închiriate: se înscriu în liste de inventariere distincte pct. 16.
• Bunurile aflate asupra angajaților (echipament, cazarmament, scule, unelte): liste distincte, cu specificarea persoanelor care răspund de păstrarea lor pct. 17.
• Bunurile perisabile: cele cu grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, fără a stânjeni consumul sau comercializarea lor imediată pct. 17.
• Controlul tuturor locurilor: comisia are obligația să controleze toate locurile în care pot exista bunuri supuse inventarierii pct. 17.
• Cum se întocmesc listele: pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de bunuri pct. 18.

• Liste distincte: bunurile existente în entitate, dar aparținând altora (închiriate, în leasing, în concesiune, în administrare, în custodie, în consignație, spre prelucrare), se inventariază și se înscriu în liste distincte pct. 19 alin. 1.
• Conținutul listelor: numărul și data actului de predare-primire și ale documentului de livrare, plus alte informații utile pct. 19 alin. 1.
• Trimiterea către proprietar: în cel mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii pct. 19 alin. 1.
• Răspunsul proprietarului: comunică eventualele nepotriviri în 5 zile lucrătoare de la primirea listelor pct. 19 alin. 1.
• Clarificarea diferențelor: entitatea deținătoare clarifică situația și comunică constatările în 5 zile lucrătoare de la primirea sesizării pct. 19 alin. 1.
• Societățile de leasing: trebuie să ceară utilizatorilor listele de inventariere cu bunurile din contractele de leasing; dacă nu le primesc, pot constitui ajustări pentru depreciere pe baza prețurilor de piață de la data inventarierii pct. 19 alin. 2.
• Confirmarea: deținătorii trimit listele spre confirmare, iar proprietarii sunt obligați să ceară confirmarea bunurilor aflate la terți. Neprimirea confirmării nu reprezintă confirmare tacită pct. 19 alin. 3.

• Liste distincte sau situații analitice separate: pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu vandabile, comenzile în curs, abandonate sau sistate și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu pct. 20.
• Fără omisiuni și fără dublări: stocurile faptice se determină astfel încât să se evite omiterea sau inventarierea de două ori a acelorași bunuri pct. 21.
• Bunurile aflate în expediție: se inventariază de entitățile furnizoare pct. 22.
• Bunurile în curs de aprovizionare: se inventariază de entitatea cumpărătoare și se înscriu în liste distincte pct. 22.
• Produsele în curs de execuție: înainte de inventariere, produsele și semifabricatele terminate se predau la magazii și depozite; se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate fazele prelucrării, cât și cele terminate care nu au trecut toate probele de recepționare tehnică pct. 23.
• Materiile prime din secții, nesupuse prelucrării: nu se consideră produse în curs de execuție; se inventariază separat pct. 25 alin. 1.
• Lucrările și serviciile în curs se inventariază și ele; la secțiile auxiliare, prin stabilirea stadiului de executare pct. 24, pct. 25 alin. 2.
• Construcții-montaj, modernizări și reparații: liste distincte, pe baza constatării la fața locului a stadiului lucrărilor, cu denumirea obiectului și valoarea după deviz și lucrările executate pct. 26–27.

• Creanțele și obligațiile față de terți: se verifică și se confirmă pe baza extraselor soldurilor conturilor care dețin ponderea valorică, potrivit „Extrasului de cont” (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise pct. 28 alin. 1.
• Abateri: nerespectarea procedurii și refuzul de confirmare constituie abateri de la norme și se sancționează potrivit legii pct. 28 alin. 1.
• Disponibilitățile din conturi la bănci sau la Trezoreria Statului: se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu cele din contabilitate pct. 29 alin. 2.
• Extrasele de cont din 31 decembrie sau din ultima zi bancară poartă ștampila oficială a băncii sau a trezoreriei pct. 29 alin. 2.
• Casieria: disponibilitățile în lei și în valută se inventariază în ultima zi lucrătoare a exercițiului financiar, după înregistrarea tuturor încasărilor și plăților, confruntând soldurile din registrul de casă cu monetarul și cu cele din contabilitate pct. 29 alin. 3.
• Titlurile pe termen scurt și lung: pe baza documentelor care atestă deținerea lor (registrul acționarilor, documentele de achiziție sau de primire cu titlu gratuit) pct. 30.
• Mărci poștale, timbre fiscale, tichete, bilete: se înscriu la valoarea nominală, cu excepția timbrelor cu valoare filatelică; cele expirate sau deteriorate se trec în liste distincte pct. 31 alin. 1.
• Celelalte elemente: se verifică realitatea soldurilor conturilor, iar pentru cele aflate la terți se fac cereri de confirmare, atașate la liste după primirea confirmării pct. 32.

• Mențiunea gestionarului: pe ultima filă, gestionarul menționează dacă toate bunurile și valorile bănești au fost inventariate și consemnate în prezența sa și dacă are obiecții pct. 33.
• Obiecțiile: comisia este obligată să le analizeze, iar concluziile se menționează la sfârșitul listelor pct. 33.
• Semnarea: listele se semnează pe fiecare filă de președintele și membrii comisiei, de gestionar și de specialiștii solicitați de președinte pct. 33.
• Gestiuni colective: listele se semnează de toți gestionarii; la predare-primire, atât de gestionarul predător, cât și de cel primitor pct. 33.
• Completarea: fie cu sistemul informatic, fie prin înscrierea elementelor fără spații libere și fără ștersături pct. 34 alin. 1.
• Bunuri cu ajustări: în liste se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate, mai puțin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, care se compară cu valoarea actuală stabilită la inventariere pct. 34 alin. 2.
• Identificare electronică (cititor de cod de bare): listele se editează direct din sistemul informatic, complet sau numai pentru pozițiile cu diferențe pct. 34 alin. 3.
• Inventarierile parțiale și cele din cursul anului: respectă normele, mai puțin completarea „Registrului-inventar” (cod 14-1-2), care se face la inventarierea anuală pct. 34 alin. 3.

• Rezultatele inventarierii: se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în liste cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate pct. 35 alin. 1.
• Analiza prealabilă: înainte de stabilirea rezultatelor se analizează stocurile din fișele de magazie și soldurile din contabilitate; erorile descoperite se corectează operativ pct. 35 alin. 2.
• Principiul permanenței metodelor: modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, pentru comparabilitatea în timp a informațiilor contabile pct. 36 alin. 2.
• Principiul prudenței: la stabilirea valorii de inventar se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare pct. 37.
• Valoarea de inventar mai mare decât cea contabilă: în liste se înscriu valorile din contabilitate pct. 37.
• Valoarea de inventar mai mică decât cea contabilă: în liste se înscrie valoarea de inventar pct. 37.
• Deprecieri constatate: comisia propune ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare ori amortizări suplimentare (pentru deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile) și arată cauzele pct. 38.
• Explicații scrise: pentru plusuri, lipsuri, deprecieri și pentru pagubele din prescrierea creanțelor, comisia cere explicații scrise persoanelor care răspund de gestionarea bunurilor sau de urmărirea decontării creanțelor pct. 39.
• Natura diferențelor: comisia stabilește natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor, deprecierilor și a plusurilor și propune modul de regularizare a diferențelor pct. 39.

• Plusurile: bunurile constatate în plus se evaluează potrivit reglementărilor contabile aplicabile pct. 40 alin. 1.
• Lipsurile imputabile: administratorii impută persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire pct. 40 alin. 2.
• Valoarea de înlocuire: costul de achiziție al unui bun cu caracteristici și grad de uzură similare celui lipsă, la data constatării pagubei. Cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață, taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli accesorii pct. 40 alin. 2.
• Bunuri care nu pot fi cumpărate de pe piață: valoarea de imputare se stabilește de o comisie formată din specialiști în domeniu pct. 40 alin. 2.
• Condițiile compensării lipsurilor cu plusuri (când lipsurile nu sunt considerate infracțiuni) pct. 40 alin. 3:
  • să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiași bun, din cauza asemănării aspectului exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj;
  • diferențele în plus sau în minus să privească aceeași perioadă de gestiune și aceeași gestiune.
• Când nu se admite compensarea: dacă s-a dovedit că lipsurile provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor din vina persoanelor care răspund de gestionarea lor pct. 40 alin. 4.
• Listele de sorturi compensabile: se aprobă anual de administratori, ordonatorii de credite sau persoana care are obligația gestionării și servesc pentru uz intern pct. 40 alin. 5.
• Cantități egale: compensarea se face pentru cantități egale între plusuri și lipsuri pct. 40 alin. 5.
• Eliminarea diferenței: când plusurile depășesc lipsurile sau invers, cantitatea care depășește se elimină din calcul începând cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare pct. 40 alin. 5.

• Când se calculează scăzămintele: la compensare, numai dacă cantitățile lipsă sunt mai mari decât cantitățile constatate în plus pct. 41 alin. 1.
• Ordinea aplicării: cotele de scăzăminte se aplică întâi la bunurile cu lipsuri; dacă rămân diferențe în minus, se pot aplica și celorlalte bunuri admise în compensare pct. 41 alin. 1.
• Prejudiciul: diferența în minus rămasă după compensare și după aplicarea tuturor cotelor de scăzăminte se recuperează de la persoanele vinovate pct. 41 alin. 1.
• Perisabilitățile: limitele admisibile nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenței efective a lipsurilor și numai în limita acestora pct. 41 alin. 2.
• Limite maxime: limitele de perisabilitate nu se aplică automat; sunt considerate limite maxime pct. 41 alin. 2.
• Pagubele din gestiune: răspund persoanele vinovate de producerea lor; imputarea se face la valoarea de înlocuire pct. 41 alin. 3.

• Procesul-verbal: rezultatele inventarierii se înscriu de comisie într-un proces-verbal pct. 42.
• Conținutul procesului-verbal, în principal pct. 42:
  • data întocmirii, numele și prenumele membrilor comisiei, numărul și data deciziei de numire;
  • gestiunea sau gestiunile inventariate, data începerii și terminării inventarierii;
  • rezultatele inventarierii;
  • concluziile și propunerile privind cauzele plusurilor și lipsurilor și persoanele vinovate;
  • volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile și măsurile de reintegrare în circuitul economic;
  • propunerile de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale, de scoatere din uz a obiectelor de inventar și de declasare sau casare a unor stocuri;
  • constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea și integritatea bunurilor.
• Prezentarea propunerilor: în 7 zile lucrătoare de la data încheierii operațiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entității pct. 43.
• Decizia: acesta hotărăște asupra propunerilor, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil și al conducătorului compartimentului juridic pct. 43.

• Registrul-inventar (cod 14-1-2): document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț pct. 44 alin. 1.
• Pe ce se bazează: pe listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiile analitice pct. 44 alin. 1.
• Inventariere în cursul anului: datele se actualizează cu intrările și ieșirile până la data încheierii exercițiului financiar și apoi se trec în registru pct. 44 alin. 2.
• Momentul completării: când se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanțiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare pct. 44 alin. 3.
• Înregistrarea în evidența tehnico-operativă: în cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere pct. 45 alin. 1.
• Bilanțul: se întocmește pe baza registrului-inventar și a balanței de verificare de la finele exercițiului financiar pct. 45 alin. 2.

• Inventariere anuală: bunurile aflate în administrarea instituțiilor publice se inventariază anual pct. 46 alin. 1.
• Excepția de 3 ani: clădirile, construcțiile speciale și celelalte bunuri din gestiunea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare se inventariază o dată la 3 ani pct. 46 alin. 1.
• Patrimoniul cultural: bunurile din patrimoniul cultural național mobil, fondurile de carte, valorile de muzeu și recuzita instituțiilor de spectacole se inventariază după normele ministerului culturii, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice pct. 46 alin. 1.
• Lipsurile: se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă; cele imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire pct. 46 alin. 3.
• Plusurile: se înregistrează la costul de achiziție, în funcție de prețul pieței la data constatării sau de costul de achiziție al bunurilor similare pct. 46 alin. 3.
• Infracțiuni: pentru lipsuri, sustrageri și alte fapte care produc pagube ce constituie infracțiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală pct. 46 alin. 3.
• Pagube fără vinovați: scăderea din contabilitate a pagubelor care nu se datorează culpei unei persoane se face cu aprobarea ordonatorului de credite, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior pct. 46 alin. 3.
• Plusul de casă: se varsă la bugetul din care este finanțată instituția publică, paragraful bugetar „Alte venituri”; pagubele imputate și debitorii insolvabili se țin în conturi analitice distincte, pe fiecare debitor pct. 46 alin. 3.