Concurs administrator: bibliografie, subiecte și întrebări

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: dreptul la salarizare pentru munca depusă; la repaus zilnic și săptămânal; la concediu de odihnă anual; la egalitate de șanse și de tratament; la demnitate în muncă; la securitate și sănătate în muncă; la acces la formarea profesională; la informare și consultare; dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă; la protecție în caz de concediere; la negociere colectivă și individuală; de a participa la acțiuni colective; de a constitui sau de a adera la un sindicat; de a solicita trecerea pe un post vacant cu condiții de muncă mai favorabile, dacă și-a încheiat perioada de probă și are cel puțin 6 luni vechime la același angajator; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

„Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;” — Legea nr. 53/2003, art. 39 alin. (1)

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

„accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

Lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice. Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

„lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a) și b)

Boala profesională este afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. Echipamentul individual de protecție este orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv.

„boala profesională - afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. h) și j)

Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina este considerată tot discriminare.

„care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) și (2)

Constituie hărțuire orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. Ambele se sancționează contravențional, cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate.

„sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (5) și (7), art. 26 alin. (1)

Hărțuirea morală la locul de muncă este orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care are drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia. Se manifestă prin: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi. Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale. Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea actelor de hărțuire morală, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern de sancțiuni disciplinare pentru angajații care le săvârșesc, și îi este interzis să stabilească reguli sau măsuri interne care obligă, determină sau îndeamnă angajații la hărțuire morală.

„Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (5^1), (5^2), (5^5) și (5^6)

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii. Scopul ei este prevenirea și reducerea riscurilor de producere a incendiilor și asigurarea intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii. Ea constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României.

„Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (1) și art. 2

Incendiu – ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. Cauză a incendiului – suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia. Prevenirea incendiilor – totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție. Stingerea incendiilor – totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice.

„prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c), d), k) și m)

Persoanele fizice și juridice răspund de stabilirea și aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum și de consecințele producerii incendiilor. Ele sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul. Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului. În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor aflați în pericol sau în dificultate. La incendiile produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun.

„Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul.” — Legea nr. 307/2006, art. 5, art. 6 alin. (1)–(2) și art. 7

a) La împlinirea vârstei de 16 ani

„Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.” — Legea nr. 53/2003, art. 13 alin. (1)

b) Cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat

„în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

c) Angajatorului

„Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.” — Legea nr. 53/2003, art. 16 alin. (1)

a) 3 zile calendaristice

„care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

b) persoanele care prestează activități casnice

„cu excepția persoanelor care prestează activități casnice” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a)

c) persoana fizică sau juridică aflată în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității

„angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. b)

b) consiliile locale, primarii și consiliile județene

„Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene.” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 3

c) dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în numele și în interesul colectivităților locale

„autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. j)

a) comune, orașe, municipii și județe

„unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii și județe” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. pp)

a) orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza criteriilor prevăzute de ordonanță, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor

„prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1)

b) de la 10.000 lei la 15.000 lei

„prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei” — O.G. nr. 137/2000, art. 26 alin. (1^1)

c) sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare

„sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (3)

a) arderea autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și necesită o intervenție organizată

„incendiu - ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. c)

b) 4 ore

„intervențiile pentru stingerea incendiilor și eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. f)

c) persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public

„utilizator - persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public” — Legea nr. 307/2006, art. 1 alin. (2) lit. n)