H.G. nr. 1425/2006

• Autorizarea funcționării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă – asumarea de către angajator a responsabilității privind legalitatea desfășurării activității din punct de vedere al securității și sănătății în muncă art. 2 pct. 1.
• Serviciu intern de prevenire și protecție – totalitatea resurselor materiale și umane alocate pentru efectuarea activităților de prevenire și protecție în întreprindere și/sau unitate art. 2 pct. 2.
• Comitet de securitate și sănătate în muncă – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării și consultării periodice în domeniul securității și sănătății în muncă art. 2 pct. 3.
• Zone cu risc ridicat și specific – zonele din unitate în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecințe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate art. 2 pct. 4.
• Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale art. 2 pct. 5.
• Accident care produce invaliditate (INV) – invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept art. 2 pct. 6.
• Accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal art. 2 pct. 7.
• Accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puțin 3 persoane, în același timp și din aceleași cauze, în cadrul aceluiași eveniment art. 2 pct. 8.
• Accident de muncă de circulație – accident survenit în timpul circulației pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu art. 2 pct. 9.
• Accident de muncă de traseu – accident care a antrenat vătămarea sau decesul, survenit: a) în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers; b) pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal de la locul de muncă la locul unde ia masa și invers; c) pe traseul normal de la locul de muncă la locul unde își încasează salariul și invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unității art. 2 pct. 10.
• Accident în afara muncii – accident care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 lit. g) și la art. 30 din lege art. 2 pct. 11.
• Invaliditate – pierdere parțială sau totală a capacității de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate art. 2 pct. 12. Invaliditate evidentă – pierdere a capacității de muncă datorată unor vătămări evidente (de exemplu un braț smuls din umăr), până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate art. 2 pct. 13.
• Intoxicație acută profesională – stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă art. 2 pct. 14.
• Îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare, fișa postului, deciziile scrise, dispozițiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale șefilor ierarhici ai acestuia art. 2 pct. 15.
• Comunicare – procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore de la producerea evenimentului art. 2 pct. 16. Evidență – mijloacele și modalitățile de păstrare a informațiilor referitoare la evenimentele produse art. 2 pct. 17.
• Semnalarea bolilor profesionale – procedura prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională; cercetarea bolilor profesionale – procedură efectuată sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate art. 2 pct. 18–19.

• Angajatorii au obligația să obțină autorizația de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă înainte de începerea oricărei activități art. 3. Fac excepție persoanele juridice autorizate în temeiul Legii nr. 359/2004 și PFA, întreprinderile individuale și familiale reglementate de O.U.G. nr. 44/2008 art. 4.
• Angajatorul depune la inspectoratul teritorial de muncă (ITM) o cerere și o declarație pe propria răspundere art. 6; ITM emite certificatul constatator în 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii art. 8.
• Dacă la control se constată încălcări, inspectorul de muncă poate dispune sistarea activității art. 10; activitatea se reia numai după remedierea deficiențelor art. 11.

Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea și mijloacele necesare activității de prevenire și protecție art. 13. Organizarea se face în patru moduri art. 14:

• prin asumarea de către angajator a atribuțiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;
• prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători;
• prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție;
• prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție.

Activitățile de prevenire și protecție art. 15 alin. 1 sunt, între altele: identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace/echipamente de muncă și mediul de muncă); elaborarea și actualizarea planului de prevenire și protecție; elaborarea de instrucțiuni proprii, difuzate numai după aprobarea lor de către angajator; elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire și a programului de instruire-testare; întocmirea planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent; evidența zonelor cu risc ridicat și specific; controale interne la locurile de muncă, cu informarea în scris a angajatorului; identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare; participarea la cercetarea evenimentelor.

Evaluarea riscurilor se revizuiește cel puțin: la schimbări de tehnologie, echipamente, substanțe sau amenajare a locurilor de muncă; după producerea unui eveniment; la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariția unor riscuri noi; la utilizarea postului de către un lucrător din grupurile sensibile la riscuri specifice; la executarea unor lucrări speciale art. 15 alin. 3.

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile, angajatorul trebuie să desemneze lucrători ori poate organiza serviciu intern și/sau apela la servicii externe art. 16 alin. 2, art. 17 alin. 2. Când personalul propriu nu are capacitățile și aptitudinile necesare pentru toate activitățile, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru activitățile pe care nu le poate desfășura art. 16 alin. 3, art. 17 alin. 3, art. 18 alin. 3, art. 19 alin. 2. Anexa nr. 5 cuprinde activități industriale cu risc: radiații ionizante, agenți toxici, explozivi, minerit, construcții cu risc de surpare sau cădere de la înălțime, înaltă tensiune, pază și protecție ș.a.

• Desemnarea nominală se face prin decizie scrisă a angajatorului art. 20 alin. 1.
• Lucrătorul se desemnează numai dintre lucrătorii cu contract individual de muncă cu normă întreagă art. 20 alin. 2.
• Activitățile pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul și mijloacele să le efectueze se consemnează în fișa postului art. 20 alin. 3.
• Lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele minime de pregătire de nivel mediu, potrivit art. 49 art. 21.

• Este format din lucrători care îndeplinesc cel puțin cerințele de la art. 49; conducătorul serviciului trebuie să îndeplinească cerințele de la art. 50 – nivel superior art. 23 alin. 1–2. Lucrătorii serviciului au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul art. 23 alin. 3.
• Se organizează în subordinea directă a angajatorului, ca o structură distinctă art. 24 alin. 1.
• Lucrătorii serviciului desfășoară numai activități de prevenire și protecție și cel mult activități complementare, cum ar fi prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului art. 24 alin. 2.
• Activitățile pentru care serviciul intern are capacitate și mijloace se consemnează în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare și funcționare art. 24 alin. 3.
• Mai multe servicii interne acționează coordonat art. 26 alin. 4.

• Asigură, pe bază de contract, activitățile de prevenire și protecție art. 28 și trebuie să aibă acces la toate informațiile necesare art. 30.
• Trebuie să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată și de mijloace materiale și să fie abilitat de Comisia de abilitare și avizare art. 31. Conducătorul îndeplinește cerințele de la art. 50; o persoană poate fi conducător la un singur serviciu extern art. 32.
• Serviciul extern întocmește un raport de activitate semestrial, înaintat ITM în 15 zile de la încheierea semestrului art. 34.
• Abilitarea o face Comisia de abilitare și avizare, constituită în cadrul fiecărui inspectorat teritorial de muncă art. 36 alin. 2. Certificatul de abilitare se retrage dacă nu s-au depus două rapoarte semestriale consecutive, în termen art. 41 alin. 1. Contestația se face în 30 de zile art. 40 alin. 1.

Angajatorul întocmește un plan de prevenire și protecție, revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condițiilor de muncă, la apariția unor riscuri noi și în urma producerii unui eveniment (alin. 1). Măsurile sunt de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară și de altă natură (alin. 2). Planul se supune analizei lucrătorilor și/sau reprezentanților lor sau comitetului de securitate și sănătate în muncă și trebuie să fie semnat de angajator (alin. 5).

• Nivelurile de pregătire sunt: nivel mediu și nivel superior art. 47.
• Nivel mediu: studii liceale filiera teoretică profil real sau filiera tehnologică profil tehnic și curs în domeniu de cel puțin 80 de ore art. 49 alin. 1.
• Nivel superior, cumulativ: studii universitare în domeniile fundamentale științe inginerești, științe agricole și silvice; curs de cel puțin 80 de ore; program postuniversitar în domeniu de cel puțin 180 de ore art. 50 alin. 1. Cursul și programul postuniversitar se consideră îndeplinite și prin diplomă de master sau doctorat în domeniu art. 50 alin. 3.

• Sunt aleși de către și dintre lucrătorii din unitate, conform contractului colectiv de muncă, regulamentului intern sau regulamentului de organizare și funcționare art. 52. Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul și numele lor art. 54.
• Urmează un program de pregătire de cel puțin 40 de ore art. 55 alin. 1.
• Pot desfășura următoarele activități: colaborează cu angajatorul pentru îmbunătățirea condițiilor de securitate și sănătate în muncă; însoțesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor; ajută lucrătorii să conștientizeze necesitatea aplicării măsurilor; aduc la cunoștința angajatorului sau comitetului propunerile lucrătorilor; urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire și protecție; informează autoritățile competente asupra nerespectării prevederilor legale art. 56.

• Se constituie în unitățile care au cel puțin 50 de lucrători art. 57 alin. 1. Inspectorul de muncă poate impune constituirea lui și în unități cu mai puțin de 50 de lucrători, în funcție de natura activității și de riscurile identificate art. 57 alin. 2.
• Se constituie și pentru activități temporare cu o durată mai mare de 3 luni art. 57 alin. 4. În unitățile dispersate teritorial se pot înființa mai multe comitete art. 57 alin. 3.
• În unitățile cu mai puțin de 50 de lucrători fără comitet, atribuțiile acestuia revin reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice art. 57 alin. 5.
• Membri: angajatorul sau reprezentantul său legal; reprezentanți ai angajatorului cu atribuții de securitate și sănătate în muncă; reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice; medicul de medicină a muncii art. 58 alin. 1.
• Numărul reprezentanților lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal și reprezentanții angajatorului art. 58 alin. 2.
• Președinte: angajatorul sau reprezentantul său legal art. 62. Secretar: lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție art. 58 alin. 3.
• Reprezentanții lucrătorilor în comitet sunt aleși pe o perioadă de 2 ani; cei care se retrag sunt înlocuiți imediat art. 59.
• Membrii se nominalizează prin decizie scrisă a președintelui, iar componența se aduce la cunoștința tuturor lucrătorilor art. 63.
• La întruniri sunt convocați lucrătorii desemnați, reprezentanții serviciului intern și ai serviciilor externe contractate; pot participa inspectori de muncă art. 64.
• Instruirea membrilor comitetului se face în timpul programului de lucru și pe cheltuiala unității art. 61 alin. 3.

Timpul acordat fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitet este timp de muncă: de la cel puțin 2 ore pe lună (unități cu până la 99 de lucrători) la cel puțin 20 de ore pe lună (1.500 de lucrători și peste) art. 61 alin. 2.

• Funcționează în baza regulamentului de funcționare propriu art. 65.
• Angajatorul asigură întrunirea comitetului cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar art. 66 alin. 1.
• Ordinea de zi se stabilește de președinte și secretar, cu consultarea reprezentanților lucrătorilor, și se transmite membrilor și ITM cu cel puțin 5 zile înainte art. 66 alin. 2. Secretarul convoacă în scris membrii cu cel puțin 5 zile înainte art. 66 alin. 3.
• Secretarul încheie la fiecare întrunire un proces-verbal semnat de toți membrii art. 66 alin. 4, afișează copii la loc vizibil (alin. 7) și transmite o copie la ITM în 10 zile de la întrunire (alin. 8).
• Comitetul este legal întrunit dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din membri (alin. 5) și convine cu votul a cel puțin două treimi din membrii prezenți (alin. 6).

• analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție;
• urmărește realizarea planului de prevenire și protecție, inclusiv alocarea mijloacelor necesare;
• analizează introducerea de noi tehnologii și alegerea echipamentelor;
• analizează alegerea, cumpărarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecție colectivă și individuală;
• analizează modul de îndeplinire a atribuțiilor serviciului extern, menținerea sau înlocuirea acestuia;
• propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ținând seama de grupurile sensibile la riscuri specifice;
• analizează cererile lucrătorilor privind condițiile de muncă;
• urmărește aplicarea reglementărilor legale și a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari;
• analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale;
• analizează cauzele accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și evenimentelor și poate propune măsuri tehnice;
• efectuează verificări proprii și face un raport scris;
• dezbate raportul scris prezentat de conducătorul unității cel puțin o dată pe an.

• furnizează toate informațiile necesare pentru ca membrii să își poată da avizul în cunoștință de cauză art. 68;
• prezintă cel puțin o dată pe an un raport scris privind situația securității și sănătății în muncă; raportul avizat se transmite ITM în 10 zile art. 69;
• dacă nu ia în considerare propunerile comitetului, trebuie să motiveze decizia în fața acestuia; motivația se consemnează în procesul-verbal art. 73.

• Scopul instruirii: însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor de securitate și sănătate în muncă art. 75.
• Se efectuează în timpul programului de lucru, iar perioada instruirii este considerată timp de muncă art. 76.
• Cuprinde 3 faze: instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă, instruirea periodică art. 77.
• Durata fiecărei faze (și a instruirii periodice suplimentare) nu va fi mai mică de 1 oră și se stabilește prin programul de instruire-testare, datat și aprobat de angajator art. 80^1.
• Angajatorul dispune de programe de instruire-testare pentru conducătorii locurilor de muncă și pentru lucrători, pe meserii și activități art. 80.

• Rezultatul instruirii se consemnează obligatoriu în fișa de instruire individuală, pe suport hârtie sau în format electronic, cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii art. 81 alin. 1. Se completează imediat după verificarea instruirii (alin. 2).
• Se semnează de lucrătorul instruit și de persoanele care au efectuat și au verificat instruirea (alin. 3), olograf sau cu semnătură electronică, avansată ori calificată, după cum stabilește angajatorul prin regulamentul intern (alin. 3^1).
• Se păstrează de conducătorul locului de muncă, însoțită de o copie a ultimei fișe de aptitudini completate de medicul de medicina muncii (alin. 4).
• Se păstrează în unitate de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă (alin. 5).
• Pentru lucrătorii din alte unități care lucrează pe bază de contract de prestări de servicii, instruirea o asigură angajatorul beneficiar, iar rezultatul se consemnează în fișa de instruire colectivă, în două exemplare pe hârtie sau în format electronic art. 82 alin. 2–4.
• Reprezentanții autorităților cu atribuții de control sunt însoțiți de un reprezentant desemnat de angajator, fără a se întocmi fișă de instruire art. 82 alin. 5.

• Se face: la angajarea lucrătorilor; lucrătorilor detașați; lucrătorilor delegați; lucrătorului pus la dispoziție de un agent de muncă temporar art. 83.
• Scop: informarea despre activitățile specifice unității, riscurile pentru securitate și sănătate și măsurile de prevenire și protecție la nivelul unității, în general art. 84.
• O face: angajatorul care și-a asumat atribuțiile, sau lucrătorul desemnat, sau un lucrător al serviciului intern, sau serviciul extern art. 85.
• Se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane art. 86.
• Se expun, în principal: legislația de securitate și sănătate în muncă; consecințele necunoașterii și nerespectării ei; riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității; măsurile privind primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor art. 88 alin. 1.
• Se finalizează cu verificarea cunoștințelor pe bază de teste, consemnată în fișa de instruire individuală art. 89 alin. 1–2. Cine nu și-a însușit cunoștințele nu va putea fi angajat art. 89 alin. 3.

• Se face după instruirea introductiv-generală; prezintă riscurile și măsurile la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau funcții art. 90 alin. 1. Se face și la schimbarea locului de muncă în cadrul unității art. 90 alin. 2.
• O face conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane art. 91 alin. 1.
• Durata se stabilește de angajator împreună cu conducătorul locului de muncă, sau lucrătorul desemnat, sau serviciul intern, sau serviciul extern art. 92 alin. 2.
• Se face pe baza tematicilor aprobate de angajator, păstrate la persoana care efectuează instruirea art. 93 alin. 1. Cuprinde cel puțin: riscurile specifice locului de muncă; instrucțiunile proprii; măsurile de prim ajutor, stingere a incendiilor, evacuare și pentru pericol grav și iminent; reglementările pentru activitățile specifice; demonstrații și exerciții practice, care sunt obligatorii art. 93 alin. 2.
• Lucrătorul începe efectiv activitatea numai după verificarea însușirii cunoștințelor de către șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea art. 94.

• Scop: reîmprospătarea și actualizarea cunoștințelor art. 95.
• O efectuează conducătorul locului de muncă art. 96 alin. 1.
• Intervalul dintre două instruiri periodice se stabilește prin programul de instruire-testare și nu va fi mai mare de 6 luni art. 96 alin. 2 și 2^1. Pentru personalul tehnico-administrativ, cel mult 12 luni art. 96 alin. 3.
• Verificarea se face de șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea și, prin sondaj, de angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciile externe, care semnează fișele de instruire art. 96 alin. 4.
• Se completează obligatoriu și cu demonstrații practice art. 96 alin. 5.
• Se face suplimentar: când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; când s-au modificat prevederile de securitate sau instrucțiunile proprii; la reluarea activității după accident de muncă; la executarea unor lucrări speciale; la introducerea sau modificarea unui echipament de muncă; la modificarea tehnologiilor sau procedurilor de lucru; la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru art. 98.

• Starea de pericol grav și iminent de accidentare poate fi constatată de orice lucrător din unitate, de un lucrător al serviciului extern cu care unitatea are contract și de inspectorii de muncă art. 101.
• La constatare se iau imediat măsurile: oprirea echipamentului de muncă și/sau activității; evacuarea personalului din zona periculoasă; anunțarea serviciilor specializate; anunțarea conducătorilor ierarhici; eliminarea cauzelor care au condus la apariția stării de pericol art. 102.
• În prealabil, angajatorul: desemnează și instruiește lucrătorii care opresc echipamentele; întocmește planul de evacuare, îl afișează la loc vizibil și instruiește lucrătorii; desemnează lucrătorii care contactează serviciile specializate și asigură mijloacele de comunicare; stabilește modul operativ de anunțare la nivel ierarhic superior; desemnează lucrătorii care pot elimina starea de pericol și stabilește serviciile specializate care pot interveni art. 103.
• Evidența zonelor cu risc ridicat și specific conține nominalizarea și localizarea zonelor și măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor art. 105.
• Angajatorul aduce la cunoștința tuturor lucrătorilor care sunt aceste zone, iar conducătorilor locurilor de muncă și lucrătorilor din zonele respective – măsurile stabilite art. 106. Acțiunile pentru aceste zone constituie o prioritate în planul de protecție și prevenire art. 107.

• Orice eveniment se comunică; dacă printre victime sunt lucrători ai altor angajatori, evenimentul se comunică și acestora de către angajatorul pe teritoriul căruia s-a produs art. 108.
• Angajatorul ia măsuri să nu se modifice starea de fapt până la primirea acordului organelor de cercetare, cu excepția cazurilor în care menținerea ei ar genera alte evenimente, ar agrava starea accidentaților sau ar pune în pericol viața lucrătorilor art. 111 alin. 1. Dacă starea de fapt trebuie modificată, se fac schițe sau fotografii, iar modificările se consemnează într-un proces-verbal, pe propria răspundere art. 111 alin. 2–3.
• ITM comunică Inspecției Muncii: incidentul periculos, decesul, accidentul colectiv, invaliditatea evidentă, invaliditatea, dispariția de persoane art. 112 alin. 1.

• Scop: stabilirea împrejurărilor și cauzelor, a reglementărilor încălcate, a răspunderilor și a măsurilor de prevenire, precum și determinarea caracterului accidentului art. 114. Cercetarea se face imediat după comunicare art. 115.
• Evenimentele cu incapacitate temporară de muncă se cercetează de angajatorul la care este angajată victima art. 116 alin. 1. Excepții cercetate de ITM: invaliditate evidentă și victime cetățeni străini, lucrători ai unor angajatori străini art. 116 alin. 1^1–1^2.
• Angajatorul numește de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare art. 116 alin. 2, compusă din cel puțin 3 persoane, dintre care una trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern cu pregătire de nivel superior art. 116 alin. 3.
• Membrii comisiei trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare, să nu fie implicați în organizarea și conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul și să nu fi avut o responsabilitate în producerea lui art. 116 alin. 4. Angajatorul care și-a asumat atribuțiile de securitate și sănătate în muncă nu poate face parte din comisie art. 116 alin. 5.
• Dacă victimele au angajatori diferiți, comisia cuprinde reprezentanți ai tuturor angajatorilor art. 116 alin. 6. Angajatorul fără personal competent sau suficient apelează la servicii externe art. 116 alin. 9.
• Termene: cercetarea evenimentului cu ITM se încheie în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii art. 120 alin. 1; cercetarea evenimentelor cu deces, invaliditate, a accidentelor colective, a persoanelor dispărute și a incidentelor periculoase – în cel mult 15 zile lucrătoare art. 120 alin. 3. Termenele se pot prelungi la cerere scrisă și argumentată art. 120 alin. 2 și 4.
• Dosarul de cercetare cuprinde, între altele: opisul; procesul-verbal de cercetare; nota de constatare la fața locului; schițe și fotografii; declarațiile accidentaților și ale martorilor; copii ale contractelor individuale de muncă și ale fișelor de instruire individuală ale victimelor; copii ale certificatelor de concediu medical; concluziile raportului medico-legal, în cazul accidentului mortal art. 122 alin. 1. Filele se numerotează, se semnează și se ștampilează, iar paginile și spațiile albe se barează art. 123.
• Număr de exemplare: un exemplar pentru evenimentele cu ITM (se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul); două exemplare pentru invaliditate, deces, accidente colective; trei exemplare pentru evenimentele cercetate de Inspecția Muncii art. 124 alin. 1.
• Dosarul întocmit de comisia angajatorului se înaintează pentru verificare și avizare la ITM în 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării; ITM îl avizează și îl restituie în cel mult 7 zile lucrătoare art. 125 alin. 1–2. Dacă cercetarea nu a fost făcută corespunzător, comisia completează dosarul în 5 zile lucrătoare art. 125 alin. 5.
• Comisia numită de angajator poate face propuneri de sancțiuni disciplinare și/sau administrative art. 131.
• Când un lucrător prezintă un certificat medical cu cod „accident de muncă”, i se solicită o declarație scrisă privind data, locul, modul și împrejurările evenimentului art. 134 alin. 1.
• Cine nu este de acord cu concluziile procesului-verbal de cercetare poate sesiza în scris Inspecția Muncii în 30 de zile calendaristice de la primire art. 177 alin. 1.

• Înregistrarea se face în registrele de evidență, în baza procesului-verbal de cercetare art. 135 alin. 1. Accidentul de muncă se înregistrează de angajatorul la care este angajată victima, cu excepțiile de la art. 136 art. 135 alin. 2.
• Angajatorul completează FIAM (formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă) pentru fiecare persoană accidentată, în 4 exemplare, înaintate ITM spre avizare în 3 zile lucrătoare; ITM îl avizează în 5 zile lucrătoare art. 140 alin. 1–3. Încheierea perioadei de incapacitate temporară se anunță la ITM în 5 zile lucrătoare art. 140 alin. 6.
• Registrele angajatorului: Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă; Registrul unic de evidență a incidentelor periculoase; Registrul unic de evidență a accidentelor ușoare; Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru art. 141 alin. 1. Registrele trebuie să fie actualizate art. 141 alin. 3.

• Semnalarea: orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicația acută profesională, se semnalează obligatoriu de către toți medicii, indiferent de specialitate și de locul de muncă, prin completarea fișei de semnalare BP1 art. 149. Medicul trimite bolnavul cu fișa BP1 la unitatea sanitară de medicina muncii art. 150 alin. 1.
• Cercetarea: medicul specialist de medicina muncii din direcția de sănătate publică cercetează cauzele în termen de 30 de zile de la primirea fișei BP1 art. 151, în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia art. 152. Se încheie cu procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională art. 153, întocmit în 7 exemplare art. 157.
• Declararea: se face de direcția de sănătate publică, prin fișa de declarare BP2 art. 158, art. 160 alin. 1 lit. a. Semnalarea și declararea se fac în termen de 2 ani de la încetarea expunerii profesionale, cu excepții precum cancerul și pneumoconiozele art. 160 alin. 1 lit. b. Bolile se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul și unde există factorii de risc art. 162.
• Raportarea: bolile nou-declarate se raportează în 30 de zile de la declarare art. 165 alin. 1; fișa BP2 se întocmește în 6 exemplare art. 165 alin. 4.
• Intoxicația acută profesională se declară, se cercetează și se înregistrează atât ca boală profesională, cât și ca accident de muncă art. 172.
• Bolile legate de profesiune nu se declară; se dispensarizează medical și se comunică angajatorilor prin rapoarte medicale nenominalizate art. 174.

• Filmele, afișele, pliantele, broșurile, suporturile de curs și diapozitivele din domeniul securității și sănătății în muncă pot fi difuzate sau comercializate numai dacă sunt avizate de Comisia de abilitare și avizare art. 179, art. 186 alin. 1. Angajatorul care le utilizează trebuie să dețină o copie a avizului art. 189 alin. 2.