Legea nr. 286/2009
(LEGEA nr. 286/2009)
186 întrebări cu răspuns Textul integral (de pe Portalul Legislativ)
Doar pentru exercițiu. De obicei proba scrisă nu se dă grilă, iar noi nu știm cum va fi la concursul tău. Învață materia din lege; întrebările te ajută doar să verifici ce ai reținut.
Rezumat de învățat
Legea nr. 286/2009 este Codul penal: stabilește ce este infracțiunea, când răspunde cineva penal, ce pedepse și măsuri se pot aplica (inclusiv minorilor și persoanelor juridice) și descrie fiecare infracțiune, cu pedeapsa ei. La concursurile din spitale, școli și primării se cer de obicei noțiunea de funcționar public, infracțiunile de serviciu și de corupție (abuzul în serviciu, neglijența în serviciu, luarea de mită, delapidarea, falsul), infracțiunile contra persoanei (lovirea, vătămarea corporală, uciderea din culpă, lăsarea fără ajutor, divulgarea secretului profesional) și cele contra sănătății publice și a securității în muncă.
Esențialul, în două minute
- Infracțiunea = fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție (intenție, culpă sau intenție depășită), nejustificată și imputabilă (art. 15–16).
- Fapta din culpă este infracțiune numai când legea o prevede expres; tentativa se pedepsește doar când legea prevede, cu limitele reduse la jumătate (art. 16, art. 33).
- Funcționar public = cel care, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită o funcție publică ori un serviciu de interes public (art. 175).
- Pedepsele principale sunt detențiunea pe viață, închisoarea (15 zile – 30 de ani) și amenda (60–600 lei pe zi-amendă) (art. 53, art. 60–61).
- Minorul sub 14 ani nu răspunde penal; între 14 și 16 ani răspunde numai dacă a avut discernământ (art. 113).
- Abuzul în serviciu se pedepsește cu 2–7 ani, iar neglijența în serviciu (din culpă) cu 3 luni–3 ani sau amendă (art. 297–298).
- Luarea de mită: 3–10 ani; darea de mită: 2–7 ani, dar mituitorul care denunță înainte de sesizarea organelor nu se pedepsește (art. 289–290).
- Lăsarea fără ajutor a persoanei în pericol: 3 luni–1 an sau amendă; divulgarea secretului profesional: 3 luni–3 ani sau amendă (art. 203, art. 227).
Capcane la grilă
- Nu confunda cauzele justificative (efectul se extinde asupra participanților) cu cauzele de neimputabilitate (nu se extinde, cu excepția cazului fortuit) (art. 18, art. 23).
- Nu confunda lovirea (cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale) cu vătămarea corporală (peste 90 de zile) (art. 193–194).
- Nu confunda amânarea aplicării pedepsei (cel mult 2 ani, termen 2 ani) cu suspendarea sub supraveghere (cel mult 3 ani, termen 2–4 ani) (art. 83–84, art. 91–92).
- Nu confunda circumstanțele atenuante (limitele se reduc cu o treime) cu tentativa (limitele se reduc la jumătate) (art. 76, art. 33).
- Nu confunda reabilitarea de drept (3 ani, la amendă sau închisoare de cel mult 2 ani) cu reabilitarea judecătorească (4–10 ani, la cerere) (art. 165–166).
Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.
Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.
Partea generală. Principii și aplicarea legii penale în timp (art. 1–7)
- Legalitatea incriminării: legea penală prevede faptele care sunt infracțiuni; nimeni nu poate fi sancționat penal pentru o faptă care nu era prevăzută de lege la data săvârșirii art. 1.
- Legalitatea sancțiunilor: nu se poate aplica o pedeapsă, o măsură educativă sau de siguranță neprevăzută de lege la data faptei; nicio pedeapsă nu se stabilește în afara limitelor ei generale art. 2.
- Activitatea legii penale: legea se aplică infracțiunilor săvârșite cât timp este în vigoare art. 3.
- Dezincriminarea: legea nu se aplică faptelor care nu mai sunt prevăzute de legea nouă; executarea pedepselor și toate consecințele penale încetează la intrarea în vigoare a legii noi art. 4.
- Legea mai favorabilă până la judecarea definitivă: dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă; regula se aplică și actelor declarate neconstituționale și ordonanțelor de urgență respinse sau aprobate cu modificări art. 5.
- Legea mai favorabilă după judecarea definitivă: pedeapsa care depășește maximul special din legea nouă se reduce la acest maxim; detențiunea pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii dacă legea nouă prevede doar închisoarea; închisoarea se înlocuiește cu amenda dacă legea nouă prevede doar amenda art. 6.
- Legea penală temporară = legea care prevede data ieșirii din vigoare sau se aplică pe durata unei situații temporare; se aplică faptei săvârșite cât era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată atunci art. 7.
1. Potrivit Codului penal, o persoană poate fi sancționată penal pentru o faptă care:
Răspuns corect: a) era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită
„Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită.” — art. 1 alin. (2)
2. Dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, se aplică:
Răspuns corect: b) legea mai favorabilă
„au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă” — art. 5 alin. (1)
3. Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare:
Răspuns corect: c) chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp
„Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.” — art. 7 alin. (1)
Aplicarea legii penale în spațiu (art. 8–14)
- Teritorialitatea: legea română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României (pământ, marea teritorială, apele cu solul, subsolul și spațiul aerian), pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România art. 8 alin. 1–3.
- Infracțiunea se consideră săvârșită în România și când aici s-a efectuat doar un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul art. 8 alin. 4.
- Personalitatea: legea română se aplică cetățeanului român sau persoanei juridice române pentru fapte comise în străinătate dacă pedeapsa este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani; în celelalte cazuri se cere dubla incriminare art. 9 alin. 1–2.
- Pentru art. 9, acțiunea penală se pune în mișcare cu autorizarea procurorului general; termenul de autorizare este de până la 30 de zile, prelungibil, dar fără a depăși 180 de zile art. 9 alin. 3.
- Realitatea: legea română se aplică străinului care comite în afara țării o infracțiune contra statului român, a unui cetățean român sau a unei persoane juridice române, cu autorizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ art. 10.
- Universalitatea: se aplică străinului aflat de bunăvoie în România, pentru infracțiuni pe care statul s-a obligat prin tratat să le reprime sau când extrădarea a fost cerută și refuzată art. 11.
- Imunitatea de jurisdicție: legea penală nu se aplică reprezentanților diplomatici ai statelor străine și altor persoane care, potrivit tratatelor, nu sunt supuse jurisdicției române art. 13.
- Extrădarea se acordă sau se solicită în temeiul unui tratat ori pe bază de reciprocitate art. 14.
4. Legea penală română se aplică infracțiunii săvârșite în străinătate de un cetățean român, fără condiția dublei incriminări, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este:
Răspuns corect: a) detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani
„dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani” — art. 9 alin. (1)
5. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 9) poate fi prelungit, dar fără ca durata totală să depășească:
Răspuns corect: b) 180 de zile
„este de până la 30 de zile de la data solicitării autorizării și poate fi prelungit, în condițiile legii, fără ca durata totală să depășească 180 de zile” — art. 9 alin. (3)
6. Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de:
Răspuns corect: c) reprezentanții diplomatici ai statelor străine
„Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine” — art. 13
Infracțiunea și vinovăția (art. 15–17)
- Infracțiunea = fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o; este singurul temei al răspunderii penale art. 15.
- Formele vinovăției: intenția, culpa și intenția depășită art. 16 alin. 2.
- Intenția directă: făptuitorul prevede rezultatul și urmărește producerea lui; intenția indirectă: prevede rezultatul și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui art. 16 alin. 3.
- Culpa cu prevedere (ușurința): prevede rezultatul, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce; culpa simplă (neglijența): nu prevede rezultatul, deși trebuia și putea să îl prevadă art. 16 alin. 4.
- Intenția depășită: o faptă intenționată produce un rezultat mai grav, datorat culpei făptuitorului art. 16 alin. 5.
- Fapta este infracțiune când e săvârșită cu intenție; fapta din culpă este infracțiune numai când legea o prevede expres art. 16 alin. 6.
- Infracțiunea comisivă prin omisiune: când există o obligație legală sau contractuală de a acționa ori autorul a creat anterior o stare de pericol art. 17.
7. Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție:
Răspuns corect: a) nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o
„Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.” — art. 15 alin. (1)
8. Formele de vinovăție prevăzute de Codul penal sunt:
Răspuns corect: b) intenția, culpa și intenția depășită
„Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.” — art. 16 alin. (2)
9. Fapta este săvârșită din culpă când făptuitorul:
Răspuns corect: c) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă
„b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.” — art. 16 alin. (4) lit. b)
10. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune:
Răspuns corect: a) numai când legea o prevede în mod expres
„Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.” — art. 16 alin. (6)
Cauzele justificative (art. 18–22)
- Fapta săvârșită în prezența unei cauze justificative nu este infracțiune; efectul se extinde și asupra participanților art. 18.
- Legitima apărare: fapta comisă pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului art. 19 alin. 2.
- Se prezumă legitima apărare când se respinge pătrunderea fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit, prin violență, viclenie, efracție sau în timpul nopții art. 19 alin. 3.
- Starea de necesitate: fapta comisă pentru a salva de la un pericol imediat, care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea, sănătatea, un bun important sau un interes general, dacă urmările nu sunt vădit mai grave decât cele ale pericolului art. 20.
- Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații impuse de lege ori de autoritatea competentă (dacă ordinul nu este vădit ilegal) justifică fapta art. 21.
- Consimțământul persoanei vătămate justifică fapta dacă persoana putea dispune legal de valoarea lezată; nu produce efecte la infracțiunile contra vieții art. 22.
11. Efectul cauzelor justificative:
Răspuns corect: a) se extinde și asupra participanților
„Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.” — art. 18 alin. (2)
12. Pentru legitima apărare, atacul care trebuie înlăturat trebuie să fie:
Răspuns corect: b) material, direct, imediat și injust
„pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general” — art. 19 alin. (2)
13. Consimțământul persoanei vătămate NU produce efecte justificative în cazul infracțiunilor:
Răspuns corect: c) contra vieții
„Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții” — art. 22 alin. (2)
14. Enumerați cauzele justificative și definiți legitima apărare.
Cauzele justificative sunt: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații și consimțământul persoanei vătămate. Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.
„Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust” — art. 18–22
Cauzele de neimputabilitate (art. 23–31)
- Fapta comisă în condițiile unei cauze de neimputabilitate nu este infracțiune; efectul nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit art. 23.
- Cauzele de neimputabilitate:
- constrângerea fizică căreia făptuitorul nu i-a putut rezista art. 24;
- constrângerea morală prin amenințare cu un pericol grav, care nu putea fi înlăturat altfel art. 25;
- excesul neimputabil: depășirea limitelor legitimei apărări din cauza tulburării sau temerii, ori a stării de necesitate fără să-și dea seama de urmările vădit mai grave art. 26;
- minoritatea făptuitorului care nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal art. 27;
- iresponsabilitatea: nu își putea da seama de acțiuni ori nu le putea controla, din cauza unei boli psihice sau din alte cauze art. 28;
- intoxicația involuntară cu alcool sau alte substanțe psihoactive art. 29;
- eroarea asupra unei stări sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei art. 30;
- cazul fortuit: rezultatul e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută art. 31.
- Starea sau împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o nu constituie circumstanță agravantă art. 30 alin. 3.
15. Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția:
Răspuns corect: a) cazului fortuit
„Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.” — art. 23 alin. (2)
16. Intoxicația este cauză de neimputabilitate când este:
Răspuns corect: b) involuntară, cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive
„din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive” — art. 29
17. Cazul fortuit există când rezultatul faptei este consecința unei împrejurări care:
Răspuns corect: c) nu putea fi prevăzută
„Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.” — art. 31
18. Enumerați cauzele de neimputabilitate prevăzute de Codul penal.
Cauzele de neimputabilitate sunt: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația (involuntară), eroarea și cazul fortuit. Efectul lor nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.
„Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.” — art. 23–31
Tentativa (art. 32–34)
- Tentativa = punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare întreruptă sau care nu și-a produs efectul art. 32 alin. 1.
- Nu există tentativă când imposibilitatea consumării vine din modul cum a fost concepută executarea art. 32 alin. 2.
- Tentativa se pedepsește numai când legea prevede expres; limitele pedepsei se reduc la jumătate; dacă pentru fapta consumată s-ar aplica detențiunea pe viață, tentativa se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani art. 33.
- Desistarea și împiedicarea rezultatului: nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat, a anunțat autoritățile sau a împiedicat el însuși consumarea art. 34.
19. Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite:
Răspuns corect: a) se reduc la jumătate
„Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.” — art. 33 alin. (2)
20. Tentativa se pedepsește:
Răspuns corect: b) numai când legea prevede în mod expres aceasta
„Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta.” — art. 33 alin. (1)
Unitatea și pluralitatea de infracțiuni (art. 35–45)
- Infracțiunea continuată: aceeași persoană săvârșește la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care au fiecare conținutul aceleiași infracțiuni; maximul se poate majora cu cel mult 3 ani (închisoare) sau cu cel mult o treime (amendă) art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1.
- Infracțiunea complexă: în conținutul ei intră o acțiune care este ea însăși faptă prevăzută de legea penală art. 35 alin. 2.
- Concursul real: două sau mai multe infracțiuni săvârșite prin acțiuni distincte înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna; concursul formal: o singură acțiune realizează conținutul mai multor infracțiuni art. 38.
- Pedeapsa la concurs: se aplică pedeapsa cea mai grea plus un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoare; amenda alături de închisoare se adaugă în întregime art. 39 alin. 1.
- Recidiva: după o condamnare definitivă la închisoare mai mare de un an și până la reabilitare, condamnatul comite din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită pentru care legea prevede închisoarea de un an sau mai mare art. 41 alin. 1.
- Nu atrag recidiva condamnările pentru fapte dezincriminate, infracțiuni amnistiate și infracțiuni din culpă art. 42.
- Recidiva înainte de executarea pedepsei anterioare: pedepsele se adună; după executare: limitele speciale ale noii pedepse se majorează cu jumătate art. 43 alin. 1, 5.
- Pluralitatea intermediară: nouă infracțiune după condamnarea definitivă și până la executare, fără condițiile recidivei; pedepsele se contopesc ca la concurs art. 44.
- Pedepsele complementare și măsurile de siguranță se aplică alături de pedeapsa principală; cele de aceeași natură și conținut se aplică o singură dată, cea mai grea art. 45.
21. Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege, al cărei maxim, în cazul închisorii, se poate majora cu cel mult:
Răspuns corect: c) 3 ani
„al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii” — art. 36 alin. (1)
22. Există concurs formal de infracțiuni când:
Răspuns corect: a) o acțiune sau inacțiune realizează conținutul mai multor infracțiuni
„Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană” — art. 38 alin. (2)
23. În caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de:
Răspuns corect: b) o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite
„b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;” — art. 39 alin. (1) lit. b)
24. Există recidivă când, după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de un an, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune:
Răspuns corect: c) cu intenție sau cu intenție depășită, pedepsită cu închisoarea de un an sau mai mare
„condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare” — art. 41 alin. (1)
Autorul și participanții (art. 46–52)
- Autor = persoana care săvârșește nemijlocit fapta; coautori = persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă art. 46.
- Instigator = persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală art. 47.
- Complice = persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea faptei; e complice și cel care promite dinainte că va tăinui bunurile sau va favoriza făptuitorul art. 48.
- Coautorul, instigatorul și complicele se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru autor, ținându-se seama de contribuția fiecăruia art. 49.
- Circumstanțele personale nu se răsfrâng asupra celorlalți; cele reale (privind fapta) se răsfrâng doar dacă participanții le-au cunoscut sau prevăzut art. 50.
- Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, o denunță astfel încât consumarea să poată fi împiedicată sau o împiedică el însuși art. 51.
- Participația improprie: contribuția intenționată la fapta comisă de altul din culpă sau fără vinovăție se pedepsește ca fapta intenționată art. 52.
25. Instigatorul este persoana care, cu intenție:
Răspuns corect: b) determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală
„Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.” — art. 47
26. Persoana care promite, înainte de săvârșirea faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta este, potrivit Codului penal:
Răspuns corect: c) complice
„Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta” — art. 48 alin. (2)
27. Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu:
Răspuns corect: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru autor
„Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.” — art. 49
28. Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant:
Răspuns corect: b) nu se răsfrâng asupra celorlalți
„Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți.” — art. 50 alin. (1)
Pedepsele principale (art. 53–64)
- Pedepsele principale: detențiunea pe viață, închisoarea, amenda; pedeapsa accesorie: interzicerea unor drepturi; pedepsele complementare: interzicerea unor drepturi, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare art. 53–55.
- Detențiunea pe viață = privare de libertate pe durată nedeterminată; nu se aplică celui care a împlinit 65 de ani la pronunțare (primește 30 de ani de închisoare) și poate fi înlocuită cu 30 de ani de închisoare dacă împlinește 65 de ani în executare și are bună conduită art. 56–58.
- Închisoarea = privare de libertate pe durată determinată, între 15 zile și 30 de ani art. 60.
- Amenda se stabilește prin zile-amendă: o zi-amendă între 60 și 600 lei, înmulțită cu 30–400 de zile art. 61 alin. 2.
- Limite speciale ale zilelor-amendă: 60–180 (numai amendă), 120–240 (alternativ cu închisoare de cel mult 2 ani), 180–300 (alternativ cu închisoare mai mare de 2 ani); se pot majora cu o treime pentru folos patrimonial art. 61 alin. 4–5.
- Pe lângă închisoare se poate aplica și amenda dacă s-a urmărit un folos patrimonial art. 62.
- Amenda neexecutată cu rea-credință se înlocuiește cu închisoare: o zi-amendă = o zi de închisoare art. 63.
- Amenda care nu poate fi executată din motive neimputabile se înlocuiește, cu consimțământul condamnatului, cu muncă neremunerată în folosul comunității: o zi-amendă = o zi de muncă, coordonată de serviciul de probațiune art. 64.
29. Detențiunea pe viață constă în:
Răspuns corect: c) privarea de libertate pe durată nedeterminată
„Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.” — art. 56
30. Dacă la data pronunțării hotărârii inculpatul a împlinit 65 de ani, în locul detențiunii pe viață i se aplică închisoarea pe timp de:
Răspuns corect: b) 30 de ani
„în locul detențiunii pe viață i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani” — art. 57
31. Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între:
Răspuns corect: c) 15 zile și 30 de ani
„Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani” — art. 60
32. Suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana fizică este cuprinsă între:
Răspuns corect: a) 60 lei și 600 lei
„Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 60 lei și 600 lei” — art. 61 alin. (2)
Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare (art. 65–70)
- Pedeapsa accesorie se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate art. 65 alin. 3.
- Drepturi care pot fi interzise (exemple): dreptul de a fi ales, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege, drepturile părintești, de a fi tutore sau curator, de a exercita profesia de care s-a folosit, de a deține arme, de a conduce vehicule, de a părăsi țara, de a comunica cu victima sau de a se apropia de locuința ei art. 66 alin. 1.
- Durata interzicerii: 1–5 ani pentru lit. a)–d), g), j)–m) și 1–10 ani pentru lit. e), f), h), i), n), o) art. 66 alin. 1^1.
- Când legea prevede interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța interzice cumulativ dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat art. 66 alin. 2–3.
- Pedeapsa complementară se aplică dacă e necesară; este obligatorie când legea o prevede pentru infracțiunea săvârșită art. 67.
- Executarea interzicerii începe de la rămânerea definitivă (la amendă și la suspendare sub supraveghere) ori după executarea închisorii art. 68.
- Degradarea militară = pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă; obligatorie la închisoare mai mare de 10 ani sau detențiune pe viață, facultativă la 5–10 ani pentru infracțiuni intenționate art. 69.
- Publicarea hotărârii: în extras, într-un cotidian local sau național, o singură dată, pe cheltuiala condamnatului art. 70.
33. Pedeapsa complementară a degradării militare constă în:
Răspuns corect: a) pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă
„Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă” — art. 69 alin. (1)
34. Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția sau profesia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii (lit. g) se dispune pe o perioadă de:
Răspuns corect: b) 1 la 5 ani
„a) pe o perioadă de la 1 la 5 ani, în cazul interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a)-d), g) și j)-m);” — art. 66 alin. (1^1) lit. a)
35. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie:
Răspuns corect: c) când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită
„Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.” — art. 67 alin. (2)
36. Hotărârea definitivă de condamnare, când se dispune publicarea ei, se publică:
Răspuns corect: a) în extras, într-un cotidian local sau național, o singură dată
„Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instanță, într-un cotidian local sau național, o singură dată.” — art. 70 alin. (2)
Calculul duratei și individualizarea pedepselor (art. 71–79)
- Durata executării se socotește din ziua începerii executării; ziua de început și cea de încetare intră în durată; perioada de spitalizare intră în durată, afară de boala provocată voit art. 71.
- Perioada măsurilor preventive privative de libertate se scade din pedeapsă art. 72.
- Criteriile generale de individualizare: împrejurările și modul de comitere, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivul și scopul, antecedentele penale, conduita după faptă, nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială art. 74.
- Circumstanțe atenuante legale: provocarea, depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate, acoperirea integrală a prejudiciului până la primul termen de judecată (o dată la 5 ani, nu la toate infracțiunile) art. 75 alin. 1.
- Circumstanțe atenuante judiciare: eforturile pentru înlăturarea consecințelor și împrejurările care diminuează gravitatea art. 75 alin. 2.
- Efect: limitele speciale se reduc cu o treime, o singură dată; la detențiune pe viață se aplică închisoare de la 10 la 20 de ani art. 76.
- Circumstanțe agravante: faptă comisă de trei sau mai multe persoane împreună, prin cruzimi, prin mijloace care pun în pericol alte persoane, de un major împreună cu un minor, profitând de vulnerabilitatea victimei, în stare de intoxicație voluntară provocată, profitând de o calamitate, din motive de discriminare art. 77.
- Efect: se poate aplica pedeapsa până la maximul special plus un spor de până la 2 ani (cel mult o treime din maxim) la închisoare sau de cel mult o treime la amendă art. 78.
- Ordinea reducerilor: tentativă, circumstanțe atenuante, cazuri speciale; ordinea agravărilor: circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă art. 79.
37. Perioada în care condamnatul, în cursul executării, se află bolnav în spital:
Răspuns corect: b) intră în durata executării, în afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala
„se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala” — art. 71 alin. (3)
38. În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu:
Răspuns corect: c) o treime
„limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime” — art. 76 alin. (1)
39. Constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de:
Răspuns corect: a) trei sau mai multe persoane împreună
„a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;” — art. 77 lit. a)
40. Circumstanța atenuantă a acoperirii integrale a prejudiciului se aplică dacă acoperirea are loc în cursul urmăririi penale sau al judecății:
Răspuns corect: b) până la primul termen de judecată
„d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată” — art. 75 alin. (1) lit. d)
Renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei (art. 80–90)
- Renunțarea la aplicarea pedepsei: infracțiune de gravitate redusă și aplicarea pedepsei ar fi inoportună; instanța aplică un avertisment art. 80 alin. 1, art. 81.
- Nu se poate renunța dacă infractorul a mai fost condamnat, a mai beneficiat de renunțare în ultimii 2 ani, s-a sustras de la urmărire sau pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani art. 80 alin. 2.
- Renunțarea nu atrage decăderi sau interdicții; se anulează dacă în 2 ani se descoperă o altă infracțiune anterioară art. 82.
- Amânarea aplicării pedepsei: pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat la închisoare și acceptă să presteze muncă în folosul comunității art. 83 alin. 1.
- Nu se poate amâna dacă pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare și nici pentru infracțiunile de la art. 335 și 336 (conducere fără permis sau sub influența alcoolului) art. 83 alin. 2–2^1.
- Termenul de supraveghere la amânare este de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii art. 84.
- Măsuri de supraveghere: prezentarea la serviciul de probațiune, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței și a deplasărilor de peste 5 zile, comunicarea schimbării locului de muncă și a mijloacelor de existență art. 85 alin. 1.
- Instanța poate impune obligații, între care munca neremunerată în folosul comunității 30–60 de zile; obligațiile civile se îndeplinesc cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului art. 85 alin. 2, 5.
- Amânarea se revocă la nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor sau la o nouă infracțiune intenționată descoperită în termen; dacă termenul trece fără probleme, pedeapsa nu se mai aplică art. 88, art. 90.
41. Când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului:
Răspuns corect: a) un avertisment
„Când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment.” — art. 81 alin. (1)
42. Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea:
Răspuns corect: b) mai mare de 5 ani
„d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.” — art. 80 alin. (2) lit. d)
43. Amânarea aplicării pedepsei se poate dispune dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult:
Răspuns corect: c) 2 ani
„a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;” — art. 83 alin. (1) lit. a)
44. Termenul de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei este de:
Răspuns corect: a) 2 ani
„Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii” — art. 84 alin. (1)
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91–98)
- Condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat la închisoare mai mare de un an, acceptă munca în folosul comunității și instanța apreciază că nu va mai comite infracțiuni art. 91 alin. 1.
- Nu se poate dispune dacă pedeapsa aplicată este numai amenda, dacă amânarea a fost revocată, dacă infractorul s-a sustras de la urmărire, la art. 192 alin. (2)–(3) comise în condițiile art. 335–336 și la art. 209–211 art. 91 alin. 3–3^2.
- Termenul de supraveghere este între 2 și 4 ani, dar nu mai mic decât pedeapsa aplicată art. 92 alin. 1.
- Măsurile de supraveghere sunt aceleași ca la amânare (probațiune, vizite, deplasări peste 5 zile, loc de muncă, mijloace de existență) art. 93 alin. 1.
- Condamnatul prestează obligatoriu muncă neremunerată în folosul comunității 60–120 de zile art. 93 alin. 3.
- Revocarea: nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor, neplata obligațiilor civile, o nouă infracțiune descoperită în termen și condamnată cu închisoare art. 96.
- Dacă nu intervine revocarea sau anularea, pedeapsa se consideră executată art. 98.
45. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult:
Răspuns corect: a) 3 ani
„a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;” — art. 91 alin. (1) lit. a)
46. Termenul de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cuprins între:
Răspuns corect: b) 2 și 4 ani
„este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate” — art. 92 alin. (1)
47. Pe parcursul termenului de supraveghere al suspendării, condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între:
Răspuns corect: c) 60 și 120 de zile
„condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile” — art. 93 alin. (3)
48. Când pedeapsa închisorii este însoțită de amenda aplicată în condițiile art. 62 și se dispune suspendarea executării sub supraveghere, amenda:
Răspuns corect: a) se execută chiar dacă executarea închisorii a fost suspendată
„amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere” — art. 91 alin. (2)
Liberarea condiționată (art. 99–106)
- La detențiunea pe viață: după executarea efectivă a 20 de ani, cu bună conduită, obligații civile îndeplinite și convingerea instanței că s-a îndreptat; termenul de supraveghere este de 10 ani art. 99.
- La închisoare: după cel puțin două treimi din pedeapsă (până la 10 ani) sau cel puțin trei pătrimi, dar nu mai mult de 20 de ani (peste 10 ani), în regim semideschis sau deschis art. 100 alin. 1.
- Condamnatul de 60 de ani poate fi liberat după jumătate (până la 10 ani) sau două treimi (peste 10 ani) din pedeapsă art. 100 alin. 2.
- Termenul de supraveghere = intervalul dintre liberare și împlinirea duratei pedepsei art. 100 alin. 6.
- Măsurile de supraveghere se impun dacă restul de pedeapsă este de 2 ani sau mai mare art. 101 alin. 1.
- Liberarea se revocă la nerespectarea cu rea-credință a măsurilor sau la o nouă infracțiune descoperită în termen; altfel pedeapsa se consideră executată art. 104, art. 106.
49. Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat efectiv:
Răspuns corect: b) 20 de ani de detențiune
„a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;” — art. 99 alin. (1) lit. a)
50. În cazul închisorii care nu depășește 10 ani, liberarea condiționată poate fi dispusă după executarea a cel puțin:
Răspuns corect: c) două treimi din durata pedepsei
„a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani” — art. 100 alin. (1) lit. a)
51. De la data liberării condiționate din detențiunea pe viață, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de:
Răspuns corect: a) 10 ani
„De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.” — art. 99 alin. (3)
Măsurile de siguranță (art. 107–112^1)
- Scopul: înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea faptelor penale; se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, chiar dacă nu i se aplică o pedeapsă art. 107.
- Categoriile: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă art. 108.
- Obligarea la tratament medical: făptuitorul care, din cauza unei boli (inclusiv alcoolism cronic), prezintă pericol pentru societate; dacă nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea art. 109.
- Internarea medicală: bolnavul psihic, consumatorul cronic de substanțe psihoactive sau cel cu boală infectocontagioasă care prezintă pericol, până la însănătoșire sau ameliorare art. 110.
- Interzicerea unei funcții sau profesii: când fapta s-a datorat incapacității sau nepregătirii; se poate revoca la cerere după cel puțin un an art. 111.
- Confiscarea specială: bunurile produse prin faptă, cele folosite sau destinate săvârșirii ei, cele date pentru a determina fapta sau a răsplăti făptuitorul, cele dobândite prin faptă și nerestituite, cele a căror deținere este interzisă art. 112 alin. 1.
- Confiscarea extinsă: la condamnarea pentru o faptă cu folos material pedepsită cu închisoare de 4 ani sau mai mare, asupra bunurilor dobândite în 5 ani înainte de faptă, când instanța e convinsă că provin din activități infracționale art. 112^1 alin. 1–2.
52. Când persoana obligată la tratament medical (măsură de siguranță) nu urmează tratamentul, se poate dispune:
Răspuns corect: b) internarea medicală
„Când persoana față de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală.” — art. 109 alin. (2)
53. Măsura internării medicale se poate lua când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă și:
Răspuns corect: c) prezintă pericol pentru societate
„suferă de o boală infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate” — art. 110
54. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții poate fi revocată la cerere după trecerea unui termen de cel puțin:
Răspuns corect: a) un an
„Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an” — art. 111 alin. (2)
55. Confiscarea extinsă se dispune la condamnarea pentru o faptă susceptibilă să procure un folos material, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de:
Răspuns corect: b) 4 ani sau mai mare
„pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare” — art. 112^1 alin. (1)
Minoritatea — Răspunderea minorului și măsurile neprivative de libertate (art. 113–123)
- Limitele răspunderii: sub 14 ani nu răspunde penal; între 14 și 16 ani răspunde numai dacă a avut discernământ; de la 16 ani răspunde potrivit legii art. 113.
- Minorului de 14–18 ani i se ia, de regulă, o măsură educativă neprivativă de libertate; măsura privativă se poate lua dacă a mai comis o infracțiune sancționată cu măsură educativă sau dacă pedeapsa prevăzută este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață art. 114.
- Măsurile neprivative: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică; măsurile privative: internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenție art. 115.
- Instanța cere serviciului de probațiune un referat de evaluare a minorului art. 116.
- Stagiul de formare civică: program de cel mult 6 luni art. 117.
- Supravegherea: controlul și îndrumarea minorului 4 luni – un an art. 118.
- Consemnarea la sfârșit de săptămână: nu părăsește locuința sâmbăta și duminica, 8–24 de săptămâni art. 119.
- Asistarea zilnică: respectă un program stabilit de serviciul de probațiune, 6 luni – un an art. 120.
- Obligații ce pot fi impuse minorului: curs școlar sau de formare profesională, limită teritorială, interdicția anumitor locuri, interdicția de a comunica cu victima, prezentarea la probațiune, tratament medical, consiliere psihologică art. 121.
- Nerespectarea cu rea-credință duce la prelungirea măsurii, înlocuirea cu una mai severă sau internarea într-un centru educativ art. 123.
56. Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal:
Răspuns corect: c) numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ
„Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.” — art. 113 alin. (2)
57. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani:
Răspuns corect: a) nu răspunde penal
„Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.” — art. 113 alin. (1)
58. Măsura educativă a supravegherii se ia pe o durată cuprinsă între:
Răspuns corect: c) 4 luni și un an
„pe o durată cuprinsă între 4 luni și un an, sub coordonarea serviciului de probațiune” — art. 118
59. Măsura consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între:
Răspuns corect: a) 8 și 24 săptămâni
„obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 8 și 24 săptămâni” — art. 119 alin. (1)
Minoritatea — Măsurile privative de libertate și dispozițiile comune (art. 124–134)
- Internarea într-un centru educativ: instituție specializată, program școlar și profesional, pe 1–3 ani art. 124 alin. 1–2.
- Internarea într-un centru de detenție: regim de pază și supraveghere, 2–5 ani, iar dacă pedeapsa prevăzută e de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, 5–15 ani art. 125 alin. 1–2.
- După executarea a cel puțin jumătate din internare, cu progrese evidente, instanța poate înlocui internarea cu asistarea zilnică (sub 18 ani) sau poate dispune liberarea (peste 18 ani) art. 124 alin. 4, art. 125 alin. 4.
- Internatul de peste 18 ani care influențează negativ pe ceilalți poate continua executarea într-un penitenciar art. 126.
- Pentru concursul de infracțiuni comise în minoritate se ia o singură măsură educativă art. 129 alin. 1.
- Termenele de prescripție a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care erau minori la data faptei art. 131.
- Măsurile neprivative se prescriu în 2 ani; cele privative într-un termen egal cu durata lor, dar nu mai puțin de 2 ani art. 132.
- Măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități art. 133.
60. Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului:
Răspuns corect: c) într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu program de pregătire școlară și formare profesională
„constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională” — art. 124 alin. (1)
61. Internarea într-un centru educativ se dispune pe o perioadă cuprinsă între:
Răspuns corect: b) unu și 3 ani
„Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani.” — art. 124 alin. (2)
62. Pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori, termenele de prescripție a răspunderii penale:
Răspuns corect: c) se reduc la jumătate
„Termenele de prescripție a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori” — art. 131
63. Măsurile educative:
Răspuns corect: a) nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități
„Măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități.” — art. 133
Răspunderea penală a persoanei juridice (art. 135–151)
- Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate, în interesul sau în numele ei art. 135 alin. 1.
- Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile din activități care nu pot face obiectul domeniului privat; răspunderea persoanei juridice nu o exclude pe a persoanei fizice art. 135 alin. 2–3.
- Pedeapsa principală este amenda: o zi-amendă între 100 și 5.000 lei, 30–600 de zile art. 136 alin. 2, art. 137 alin. 2.
- Pedepsele complementare: dizolvarea; suspendarea activității 3 luni–3 ani; închiderea unor puncte de lucru 3 luni–3 ani; interzicerea participării la achiziții publice 1–3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară; afișarea sau publicarea hotărârii art. 136 alin. 3.
- Dizolvarea se aplică dacă persoana juridică a fost constituită pentru infracțiuni sau obiectul ei a fost deturnat, iar pedeapsa e închisoarea mai mare de 3 ani art. 139.
- Dizolvarea și suspendarea nu se aplică instituțiilor publice, partidelor, sindicatelor, patronatelor, organizațiilor religioase și ale minorităților și presei art. 141.
- Plasarea sub supraveghere judiciară: activitatea se desfășoară sub supravegherea unui mandatar judiciar 1–3 ani art. 144.
- Afișarea hotărârii durează între o lună și 3 luni; publicarea prin presă are cel mult 10 apariții art. 145.
- Prescripția executării amenzii pentru persoana juridică: 5 ani; reabilitarea are loc de drept după 3 ani fără o nouă infracțiune art. 149–150.
64. Persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate, cu excepția:
Răspuns corect: b) statului și a autorităților publice
„Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal” — art. 135 alin. (1)
65. Pedeapsa principală aplicabilă persoanei juridice este:
Răspuns corect: c) amenda
„Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului.” — art. 137 alin. (1)
66. Interzicerea persoanei juridice de a participa la procedurile de achiziții publice se dispune pe o durată de:
Răspuns corect: a) la unu la 3 ani
„d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani;” — art. 136 alin. (3) lit. d)
67. Dizolvarea și suspendarea activității NU pot fi aplicate:
Răspuns corect: b) instituțiilor publice, partidelor politice și sindicatelor
„nu pot fi aplicate instituțiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și organizațiilor religioase” — art. 141 alin. (1)
Cauzele care înlătură răspunderea penală (art. 152–159)
- Amnistia înlătură răspunderea penală, iar după condamnare și executarea pedepsei; amenda încasată nu se restituie; nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și drepturilor persoanei vătămate art. 152.
- Prescripția înlătură răspunderea penală, dar nu la genocid, infracțiuni contra umanității și de război, omor, omor calificat, infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei și la art. 209–211, 213, 218, 218^1, 219, 219^1 și 282 art. 153.
- Termenele de prescripție: 15 ani (detențiune pe viață sau închisoare peste 20 de ani), 10 ani (10–20 de ani), 8 ani (5–10 ani), 5 ani (1–5 ani), 3 ani (închisoare de cel mult un an sau amendă) art. 154 alin. 1.
- Termenul curge de la data săvârșirii; la infracțiunea continuă de la încetarea acțiunii, la cea continuată de la ultima acțiune; la faptele sexuale și de trafic contra minorilor, de la majorat art. 154 alin. 2, 4.
- Întreruperea: prin orice act de procedură care trebuie comunicat suspectului sau inculpatului; după fiecare întrerupere curge un nou termen; termenele depășite cu încă o dată se socotesc îndeplinite oricâte întreruperi ar fi art. 155.
- Suspendarea prescripției: cât timp o dispoziție legală sau o împrejurare de neînlăturat împiedică acțiunea penală art. 156.
- Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală la infracțiunile care se urmăresc la plângere art. 157.
- Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la hotărârea definitivă și înlătură răspunderea persoanei față de care e retrasă; nu produce efecte la art. 193 și 196 comise asupra unui membru de familie art. 158.
- Împăcarea: numai când acțiunea s-a pus din oficiu și legea o prevede expres; înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă; are loc până la citirea actului de sesizare a instanței art. 159.
68. Amnistia, dacă intervine după condamnare:
Răspuns corect: c) înlătură executarea pedepsei, dar amenda încasată anterior nu se restituie
„Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.” — art. 152 alin. (1)
69. Prescripția NU înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor:
Răspuns corect: a) intenționate urmate de moartea victimei
„b) infracțiunilor prevăzute la art. 188 și 189 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei.” — art. 153 alin. (2) lit. b)
70. Termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pedeapsa închisorii:
Răspuns corect: b) mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani
„d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;” — art. 154 alin. (1) lit. d)
71. Când legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda, termenul de prescripție a răspunderii penale este de:
Răspuns corect: c) 3 ani
„e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.” — art. 154 alin. (1) lit. e)
Grațierea, prescripția executării și reabilitarea (art. 160–171)
- Grațierea înlătură total sau parțial executarea pedepsei ori o comută în una mai ușoară; nu are efect asupra măsurilor de siguranță și drepturilor persoanei vătămate art. 160.
- Prescripția executării pedepsei: 20 de ani (detențiune pe viață sau închisoare peste 15 ani), 5 ani plus durata pedepsei, dar cel mult 15 ani (celelalte pedepse cu închisoarea), 3 ani (amenda); curge de la rămânerea definitivă art. 162 alin. 1–2.
- Pedepsele complementare și măsurile de siguranță nu se prescriu art. 162 alin. 6.
- Prescripția executării se întrerupe prin începerea executării și prin săvârșirea unei noi infracțiuni art. 163.
- Reabilitarea de drept: la amendă, închisoare de cel mult 2 ani sau închisoare suspendată sub supraveghere, dacă în 3 ani nu s-a comis altă infracțiune art. 165.
- Reabilitarea judecătorească (la cerere): după 4 ani (închisoare 2–5 ani), 5 ani (5–10 ani), 7 ani (peste 10 ani), 10 ani (detențiune pe viață considerată executată) art. 166.
- Condiții: nicio altă infracțiune în termen, cheltuieli de judecată și obligații civile achitate; o cerere respinsă se poate reînnoi după un an art. 168, art. 170.
- Efecte: încetează decăderile, interdicțiile și incapacitățile; nu obligă la reintegrarea în funcție și nu redă gradul militar; nu are efecte asupra măsurilor de siguranță art. 169.
72. Grațierea:
Răspuns corect: b) nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate
„Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.” — art. 160 alin. (3)
73. Termenul de prescripție a executării pedepsei amenzii pentru persoana fizică este de:
Răspuns corect: c) 3 ani
„c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.” — art. 162 alin. (1) lit. c)
74. Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță:
Răspuns corect: a) nu se prescriu
„Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu.” — art. 162 alin. (6)
75. Reabilitarea are loc de drept, în cazul condamnării la amendă sau la închisoare care nu depășește 2 ani, dacă în decurs de ... condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune:
Răspuns corect: b) 3 ani
„dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune” — art. 165
Înțelesul unor termeni în legea penală (art. 172–187)
- Funcționar public = persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită atribuții pentru realizarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură ori atribuții în cadrul unei regii autonome sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat art. 175 alin. 1.
- Este considerată funcționar public și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau este supusă controlului acestora art. 175 alin. 2.
- Public = tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează ori exploatează bunuri proprietate publică art. 176.
- Membru de familie: ascendenții și descendenții, frații și surorile și copiii lor, rudele prin adopție, soțul, persoanele care conviețuiesc în relații asemănătoare celor dintre soți sau dintre părinți și copii art. 177.
- Înscris oficial = înscrisul care emană de la o persoană juridică din art. 176 sau de la persoana din art. 175 alin. (2) ori le aparține art. 178 alin. 2.
- Arme: instrumentele declarate astfel prin lege; sunt asimilate armelor obiectele întrebuințate pentru atac art. 179.
- Sistem informatic, date informatice, instrument de plată fără numerar, monedă electronică și monedă virtuală au definiții proprii art. 180–181.
- Exploatarea unei persoane: munca forțată, sclavia, obligarea la prostituție sau pornografie, la cerșetorie, prelevarea ilegală de organe, obligarea la fapte penale art. 182.
- Consecințe deosebit de grave = pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei art. 183.
- Faptă săvârșită în public: loc totdeauna accesibil publicului (chiar fără persoane), alt loc accesibil cu cel puțin două persoane de față, loc neaccesibil cu intenția de a fi văzută de două sau mai multe persoane, adunare (cu excepția celor de familie) art. 184.
- Calculul timpului: ziua are 24 de ore, săptămâna 7 zile, anul 12 luni; luna și anul se împlinesc cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de început art. 186.
- Pedeapsă prevăzută de lege = pedeapsa din textul care incriminează fapta consumată, fără cauzele de reducere sau majorare art. 187.
76. Este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care:
Răspuns corect: c) exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice
„persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice” — art. 175 alin. (2)
77. Potrivit Codului penal, calitatea de funcționar public se reține pentru persoana care exercită atribuțiile:
Răspuns corect: a) cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație
„Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:” — art. 175 alin. (1)
78. Potrivit Codului penal, intră în noțiunea de membru de familie:
Răspuns corect: b) persoanele care au stabilit relații asemănătoare celor dintre soți, în cazul în care conviețuiesc
„c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.” — art. 177 alin. (1) lit. c)
79. Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de:
Răspuns corect: c) 2.000.000 lei
„Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.” — art. 183
Partea specială. Infracțiuni contra vieții (art. 188–192)
- Omorul (uciderea unei persoane): închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi; tentativa se pedepsește art. 188.
- Omorul calificat: detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani; împrejurări:
- cu premeditare, din interes material, pentru a se sustrage de la răspundere sau a ascunde altă infracțiune;
- de o persoană care a mai comis un omor sau o tentativă de omor; asupra a două sau mai multor persoane;
- asupra unei femei gravide, prin cruzimi, profitând de vulnerabilitatea victimei;
- ca formă de control sau dominație în relația de căsătorie ori asemănătoare; din motive de discriminare; din cauza refuzului victimei de a se căsători sau a divorțului art. 189.
- Uciderea la cererea victimei (cerere explicită, serioasă, conștientă și repetată a unui bolnav incurabil): închisoare de la 1 la 5 ani art. 190.
- Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, dacă sinuciderea a avut loc: 3–7 ani; față de minorul de 13–18 ani: 5–10 ani; față de minorul sub 13 ani: 10–20 de ani; urmată doar de încercare: limitele se reduc la jumătate art. 191.
- Uciderea din culpă: închisoare de la 1 la 5 ani; prin nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii: 2–7 ani; la două sau mai multe victime limitele se majorează cu jumătate art. 192.
80. Omorul se pedepsește cu închisoarea de la:
Răspuns corect: b) 10 la 20 de ani
„Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” — art. 188 alin. (1)
81. Omorul calificat (de exemplu, cel săvârșit asupra unei femei gravide) se pedepsește cu:
Răspuns corect: c) detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani
„se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” — art. 189 alin. (1)
82. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii se pedepsește cu închisoarea de la:
Răspuns corect: a) 2 la 7 ani
„măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani” — art. 192 alin. (2)
Infracțiuni contra integrității corporale, în familie și asupra fătului (art. 193–202)
- Lovirea sau alte violențe cauzatoare de suferințe fizice: 6 luni–3 ani sau amendă; cu leziuni de cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale: 1–5 ani sau amendă; se urmărește la plângerea prealabilă art. 193 alin. 1–3.
- Limitele se majorează cu o treime (și acțiunea se poate pune din oficiu) dacă victima e în îngrijirea, paza sau tratamentul făptuitorului, e minor, fapta e în public sau făptuitorul are o armă ori un obiect periculos art. 193 alin. 2^1, 4.
- Vătămarea corporală: infirmitate, peste 90 de zile de îngrijiri, prejudiciu estetic grav și permanent, avort, punerea în primejdie a vieții: închisoare de la 2 la 7 ani; dacă s-a urmărit consecința: 3–10 ani art. 194.
- Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte: închisoare de la 6 la 12 ani art. 195.
- Vătămarea corporală din culpă: 6 luni–2 ani sau amendă; prin nerespectarea măsurilor de prevedere ale unei profesii: 6 luni–3 ani; se urmărește la plângerea prealabilă art. 196.
- Relele tratamente aplicate minorului de către părinți sau de cel în grija căruia se află: 5–10 ani art. 197.
- Încăierarea: 6 luni–3 ani; nu se pedepsește cel prins împotriva voinței sale sau care a încercat să-i despartă pe alții art. 198.
- Violența în familie: omorul, omorul calificat și faptele de la art. 193–195^1 asupra unui membru de familie au maximul majorat cu o pătrime; lovirea asupra unui membru de familie se urmărește din oficiu art. 199.
- Uciderea nou-născutului de către mama aflată în tulburare psihică, imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore: 1–5 ani art. 200.
- Întreruperea cursului sarcinii în afara unităților autorizate, de o persoană care nu este medic obstetrică-ginecologie sau peste 14 săptămâni: 6 luni–3 ani; fără consimțământ: 2–7 ani; nu e infracțiune întreruperea în scop terapeutic până la 24 de săptămâni; femeia însărcinată nu se pedepsește art. 201.
- Vătămarea fătului nu este infracțiune dacă e comisă de medic sau persoana autorizată în cursul actului medical, cu respectarea regulilor profesiei, în interesul femeii sau fătului art. 202 alin. 6.
83. Lovirea prin care se produc leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult ... se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă:
Răspuns corect: b) 90 de zile
„a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile” — art. 193 alin. (2)
84. Limitele speciale ale pedepsei pentru lovire se majorează cu o treime atunci când victima:
Răspuns corect: c) se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului
„a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;” — art. 193 alin. (2^1) lit. a)
85. Vătămarea corporală care a avut ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei se pedepsește cu închisoarea de la:
Răspuns corect: a) 2 la 7 ani
„e) punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.” — art. 194 alin. (1)
86. În cazul vătămării corporale din culpă (art. 196), acțiunea penală se pune în mișcare:
Răspuns corect: b) la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
„(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” — art. 196 alin. (6)
Asistența celor în primejdie și libertatea persoanei (art. 203–208)
- Lăsarea fără ajutor: omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană în pericol, care nu se poate salva: 3 luni–1 an sau amendă; nu e infracțiune dacă salvatorul s-ar expune unui pericol grav art. 203.
- Împiedicarea ajutorului pentru salvarea unei persoane: 1–3 ani sau amendă art. 204.
- Lipsirea de libertate în mod ilegal: 1–7 ani; de o persoană înarmată, asupra unui minor sau punând în pericol viața: 3–10 ani; urmată de moarte: 7–15 ani art. 205.
- Amenințarea cu o infracțiune sau o faptă păgubitoare, de natură să producă temere: 3 luni–1 an sau amendă; la plângerea prealabilă art. 206.
- Șantajul (constrângere pentru un folos nepatrimonial): 1–5 ani; pentru folos patrimonial: 2–7 ani art. 207.
- Hărțuirea (urmărire repetată, supravegherea locuinței sau a locului de muncă): 3–6 luni sau amendă; apeluri sau mesaje care provoacă temere: 1–3 luni sau amendă; la plângerea prealabilă art. 208.
87. Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană în pericol, care nu se poate salva, se pedepsește cu:
Răspuns corect: a) închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă
„a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și nu are putința de a se salva se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă” — art. 203 alin. (1)
88. Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate NU constituie infracțiune dacă:
Răspuns corect: b) prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav
„Fapta nu constituie infracțiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav” — art. 203 alin. (2)
89. Amenințarea (art. 206) se urmărește:
Răspuns corect: c) la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
„(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” — art. 206 alin. (2)
90. Prezentați infracțiunea de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate.
Constă în omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și care nu are putința de a se salva. Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Fapta nu constituie infracțiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viața, integritatea corporală sau sănătatea sa.
„Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană” — art. 203
Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile (art. 209–217)
- Sclavia: 5–12 ani art. 209.
- Traficul de persoane (recrutare, transport, adăpostire în scopul exploatării, prin constrângere, înșelăciune sau profitând de vulnerabilitate): 5–12 ani; consimțământul victimei nu este cauză justificativă art. 210.
- Traficul de minori: 7–15 ani; în formele agravate 10–20 de ani art. 211.
- Supunerea la muncă forțată: 1–3 ani art. 212.
- Proxenetismul (determinarea sau înlesnirea prostituției ori obținerea de foloase din ea): 2–7 ani art. 213.
- Exploatarea cerșetoriei unui minor sau a unei persoane cu dizabilități: 6 luni–3 ani; de părinte, tutore sau prin constrângere: 1–5 ani art. 214.
- Folosirea unui minor în scop de cerșetorie de către un major capabil de muncă: 3 luni–2 ani art. 215.
- Folosirea serviciilor unei persoane exploatate și folosirea prostituției infantile: 6 luni–3 ani art. 216–216^1.
91. În cazul traficului de persoane, consimțământul persoanei victimă a traficului:
Răspuns corect: a) nu constituie cauză justificativă
„(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.” — art. 210 alin. (3)
Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale (art. 218–223)
- Violul (act sexual prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra): 5–10 ani; agravat (victima în îngrijirea făptuitorului, membru de familie, mai mulți făptuitori, autoritatea funcției): 7–12 ani; urmat de moarte: 9–18 ani art. 218.
- Violul asupra unui minor: actul unui major cu un minor sub 16 ani: 7–12 ani; nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 5 ani art. 218^1 alin. 1, 7.
- Agresiunea sexuală (alt act de natură sexuală prin constrângere): 3–7 ani; la forma de bază împăcarea înlătură răspunderea penală art. 219 alin. 1, 5.
- Agresiunea sexuală asupra unui minor sub 16 ani comisă de un major: 2–9 ani art. 219^1 alin. 1.
- Coruperea sexuală a minorilor: act sexual în prezența unui minor sub 16 ani: 6 luni–3 ani sau amendă art. 221 alin. 3.
- Racolarea minorilor în scopuri sexuale (propunerea de întâlnire făcută unui minor sub 16 ani): 6 luni–3 ani art. 222.
- Hărțuirea sexuală: pretinderea repetată de favoruri sexuale în cadrul unei relații de muncă, prin care victima a fost intimidată sau umilită: 3 luni–1 an sau amendă; la plângerea prealabilă art. 223.
92. Hărțuirea sexuală constă în pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală:
Răspuns corect: b) în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare
„Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare” — art. 223 alin. (1)
Domiciliul și viața privată (art. 224–227)
- Violarea de domiciliu (pătrundere fără drept sau refuzul de a părăsi locuința): 3 luni–2 ani sau amendă; de o persoană înarmată, noaptea sau prin calități mincinoase: 6 luni–3 ani art. 224.
- Violarea sediului profesional: aceleași pedepse; la plângerea prealabilă art. 225.
- Violarea vieții private (fotografiere, înregistrare a unei persoane în locuință sau a unei convorbiri private): 1–6 luni sau amendă; divulgarea înregistrărilor: 3 luni–2 ani; divulgarea unei imagini intime fără consimțământ: 6 luni–3 ani art. 226 alin. 1–2^1.
- Nu e infracțiune dacă se surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau fapte de interes public art. 226 alin. 4.
- Divulgarea secretului profesional: divulgarea fără drept a datelor despre viața privată a unei persoane de către cel care le-a aflat în virtutea profesiei ori funcției și are obligația confidențialității: 3 luni–3 ani sau amendă; la plângerea prealabilă art. 227.
93. Divulgarea, fără drept, a unor date privind viața privată a unei persoane, de către cel care a luat cunoștință de acestea în virtutea profesiei și are obligația confidențialității, constituie infracțiunea de:
Răspuns corect: c) divulgarea secretului profesional
„de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității” — art. 227 alin. (1)
94. Divulgarea secretului profesional se pedepsește cu:
Răspuns corect: a) închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă
„se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă” — art. 227 alin. (1)
95. Violarea de domiciliu săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase se pedepsește cu:
Răspuns corect: b) închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda
„pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda” — art. 224 alin. (2)
96. Prezentați infracțiunea de divulgare a secretului profesional.
Constă în divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu, de către cel care a luat cunoștință de ele în virtutea profesiei ori funcției și are obligația păstrării confidențialității. Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
„Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane” — art. 227
Furtul, tâlhăria și pirateria (art. 228–237)
- Furtul = luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământ, pentru a și-l însuși pe nedrept: 6 luni–3 ani sau amendă; sunt bunuri mobile și înscrisurile și energia electrică art. 228.
- Furtul calificat (în mijloc de transport în comun, noaptea, mascat, prin efracție, cu cheie mincinoasă, scoaterea din funcțiune a alarmei): 1–5 ani; prin violare de domiciliu sau cu armă: 2–7 ani; furtul de combustibili, componente ale rețelelor electrice sau de sisteme de alarmare la incendiu: 3–10 ani art. 229.
- Furtul în scop de folosință al unui vehicul: limitele se reduc cu o treime art. 230.
- Furtul între membrii de familie se pedepsește numai la plângerea prealabilă; la furtul simplu și în scop de folosință împăcarea înlătură răspunderea art. 231.
- Tâlhăria (furt prin violențe, amenințări sau punerea victimei în neputință de a se apăra): 2–7 ani; calificată: 3–10 ani; urmată de moarte: 7–18 ani art. 233, 234, 236.
- Pirateria (furt prin violență pe o navă în marea liberă): 3–15 ani art. 235.
97. Potrivit Codului penal, la infracțiunea de furt se consideră bunuri mobile și:
Răspuns corect: c) înscrisurile și energia electrică
„Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care are valoare economică.” — art. 228 alin. (3)
98. Furtul calificat săvârșit prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere se pedepsește cu închisoarea de la:
Răspuns corect: a) unu la 5 ani
„e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.” — art. 229 alin. (1) lit. e)
99. Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări constituie infracțiunea de:
Răspuns corect: b) tâlhărie
„Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra” — art. 233
100. În cazul furtului (art. 228) și al furtului în scop de folosință (art. 230):
Răspuns corect: b) împăcarea înlătură răspunderea penală
„(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228 și 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.” — art. 231 alin. (2)
Infracțiuni prin nesocotirea încrederii (art. 238–248)
- Abuzul de încredere: însușirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept a unui bun mobil încredințat ori refuzul de a-l restitui: 3 luni–2 ani sau amendă; la plângerea prealabilă art. 238.
- Fraudarea creditorilor: 6 luni–3 ani sau amendă art. 239.
- Bancruta simplă: cererea de insolvență introdusă cu peste 6 luni peste termenul legal: 3 luni–1 an sau amendă; bancruta frauduloasă: 6 luni–5 ani art. 240–241.
- Gestiunea frauduloasă: pagube cauzate de cel care administrează bunurile altuia: 6 luni–3 ani; de administratorul judiciar sau lichidator: 1–5 ani; pentru folos patrimonial: 2–7 ani art. 242.
- Însușirea bunului găsit: nepredarea în 10 zile autorităților sau păgubașului: 1–3 luni sau amendă; împăcarea înlătură răspunderea art. 243.
- Înșelăciunea: inducerea în eroare pentru un folos patrimonial injust, cu pagubă: 6 luni–3 ani; cu nume sau calități mincinoase: 1–5 ani; împăcarea înlătură răspunderea art. 244.
- Înșelăciunea privind asigurările: 1–5 ani; deturnarea licitațiilor publice: 1–5 ani art. 245–246.
- Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile (împrumut cu contraprestație vădit disproporționată): 1–5 ani art. 247.
101. Abuzul de încredere constă în însușirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept a unui bun mobil al altuia de către cel căruia:
Răspuns corect: c) i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop
„de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui” — art. 238 alin. (1)
102. Constituie infracțiune fapta de a nu preda autorităților sau celui care l-a pierdut un bun găsit în termen de:
Răspuns corect: a) 10 zile
„Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut” — art. 243 alin. (1)
Fraude informatice, distrugerea și tulburarea de posesie (art. 249–256^1)
- Frauda informatică (introducere, modificare sau ștergere de date pentru un beneficiu material, cu pagubă): 2–7 ani art. 249.
- Operațiuni financiare frauduloase cu un instrument de plată fără numerar, fără consimțământul titularului: 2–7 ani art. 250.
- Distrugerea unui bun al altuia: 3 luni–2 ani sau amendă, la plângerea prealabilă; prin incendiere sau explozie, cu pericol pentru alții: 2–7 ani, chiar dacă bunul e al făptuitorului art. 253.
- Distrugerea calificată: urmată de un dezastru (moartea sau vătămarea a două sau mai multor persoane): 7–15 ani art. 254.
- Distrugerea din culpă prin incendiere sau explozie: 3 luni–1 an sau amendă; cu dezastru: 5–12 ani art. 255.
- Tulburarea de posesie (ocuparea unui imobil prin violență sau mutarea semnelor de hotar): 1–5 ani sau amendă art. 256.
- Faptele contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave au limitele majorate cu jumătate art. 256^1.
103. Dezastrul, în sensul infracțiunii de distrugere calificată, presupune ca urmare:
Răspuns corect: c) moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane
„și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane” — art. 254 alin. (2)
Infracțiuni contra autorității și privind frontiera de stat (art. 257–265)
- Ultrajul: amenințarea, lovirea, vătămarea sau omorul împotriva unui funcționar public care exercită autoritatea de stat, în exercitarea atribuțiilor: limitele se majorează cu o treime; asupra unui polițist, militar sau personal silvic: cu jumătate art. 257.
- Uzurparea de calități oficiale: 6 luni–3 ani; cu uniformă sau semne distinctive purtate fără drept: 1–5 ani art. 258.
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri aflate în păstrarea unei instituții publice: 1–5 ani; de un funcționar public: limitele majorate cu o treime art. 259.
- Ruperea de sigilii și sustragerea de sub sechestru: 3 luni–1 an; de custode: 6 luni–2 ani art. 260–261.
- Trecerea frauduloasă a frontierei: 6 luni–3 ani; victima traficului nu se pedepsește art. 262.
- Traficul de migranți: 2–7 ani; facilitarea șederii ilegale: 1–5 ani art. 263–264.
104. Ultrajul săvârșit asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu:
Răspuns corect: a) jumătate
„se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate” — art. 257 alin. (4)
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției — Sesizarea, probele și declarațiile (art. 266–278)
- Nedenunțarea unei fapte contra vieții sau care a avut ca urmare moartea: 1–3 ani; a faptelor sexuale sau de trafic asupra unui minor: 6 luni–2 ani; membrul de familie nu se pedepsește art. 266.
- Omisiunea sesizării: funcționarul public care află de o faptă penală în legătură cu serviciul său și nu sesizează de îndată organele de urmărire penală: 3 luni–3 ani sau amendă; din culpă: 3 luni–1 an sau amendă art. 267.
- Inducerea în eroare a organelor judiciare (denunț sau plângere știind că e nereală): 6 luni–3 ani; ticluirea de probe: 1–5 ani art. 268.
- Favorizarea făptuitorului: 1–5 ani sau amendă; tăinuirea bunurilor provenite din faptă penală: 1–5 ani sau amendă; în ambele cazuri membrul de familie nu se pedepsește art. 269–270.
- Obstrucționarea justiției (refuzul de a pune la dispoziție datele sau înscrisurile cerute, după avertizare): 3 luni–1 an sau amendă art. 271.
- Influențarea declarațiilor prin corupere sau constrângere: 1–5 ani art. 272.
- Mărturia mincinoasă: 6 luni–3 ani; nu se pedepsește martorul care își retrage mărturia la timp art. 273.
- Sustragerea sau distrugerea de probe pentru a împiedica aflarea adevărului: 6 luni–5 ani art. 275.
- Compromiterea intereselor justiției prin divulgarea informațiilor dintr-o cauză penală de către funcționarul public art. 277.
105. Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte penale în legătură cu serviciul său, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală, săvârșește infracțiunea de:
Răspuns corect: b) omisiunea sesizării
„omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă” — art. 267 alin. (1)
106. Omisiunea sesizării săvârșită din culpă se pedepsește cu:
Răspuns corect: c) închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda
„(2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.” — art. 267 alin. (2)
107. Favorizarea făptuitorului săvârșită de un membru de familie:
Răspuns corect: a) nu se pedepsește
„(3) Favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.” — art. 269 alin. (3)
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției — Ultrajul judiciar, abuzurile organelor judiciare, evadarea (art. 279–288)
- Ultrajul judiciar: violențe împotriva unui judecător sau procuror: limitele se majorează cu jumătate; se aplică și faptelor contra avocatului și executorului judecătoresc art. 279.
- Cercetarea abuzivă: 2–7 ani; supunerea la rele tratamente: 6 luni–3 ani, iar tratamentele degradante asupra celui reținut: 1–5 ani art. 280–281.
- Tortura comisă de funcționarul public care exercită autoritatea de stat: 2–7 ani; nicio împrejurare excepțională și niciun ordin al superiorului nu justifică tortura art. 282.
- Represiunea nedreaptă: trimiterea în judecată a unei persoane știind că e nevinovată: 3 luni–3 ani; reținerea, arestarea sau condamnarea ei: 3–10 ani art. 283.
- Evadarea: 6 luni–3 ani; e evadare și neprezentarea condamnatului la poliție în 7 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; pedeapsa se adaugă la restul neexecutat art. 285.
- Înlesnirea evadării: 1–5 ani; din culpă, de către cel care avea îndatorirea de pază: 3 luni–2 ani art. 286.
- Nerespectarea hotărârilor judecătorești, inclusiv neexecutarea hotărârii de reintegrare în muncă sau de plată a salariilor în 15 zile de la cererea de executare: 3 luni–2 ani sau amendă art. 287.
- Neexecutarea sancțiunilor penale (sustragerea de la pedepse complementare, accesorii sau măsuri de siguranță): 3 luni–2 ani sau amendă art. 288.
108. Se consideră evadare și fapta condamnatului de a nu se prezenta la organul de poliție pentru punerea în executare a mandatului, în termen de ... de la rămânerea definitivă a hotărârii:
Răspuns corect: b) 7 zile
„în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea” — art. 285 alin. (3^1)
109. Neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor constituie infracțiune dacă nu se execută în termen de ... de la data cererii de executare adresate angajatorului:
Răspuns corect: c) 15 zile
„e) neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;” — art. 287 alin. (1) lit. e)
Infracțiuni de corupție (art. 289–294)
- Luarea de mită: funcționarul public care pretinde sau primește bani ori foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea lor, în legătură cu un act ce ține de îndatoririle sale: închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică art. 289 alin. 1.
- Persoana din art. 175 alin. (2) răspunde pentru luare de mită numai în legătură cu neîndeplinirea sau întârzierea unui act ori cu un act contrar îndatoririlor art. 289 alin. 2.
- Darea de mită (promisiunea, oferirea sau darea de foloase): 2–7 ani; nu e infracțiune dacă mituitorul a fost constrâns; mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire să fie sesizat art. 290 alin. 1–3.
- Banii dați se restituie celui care i-a dat dacă a fost constrâns sau i-a dat după denunț; altfel, banii și bunurile se confiscă (prin echivalent, dacă nu se mai găsesc) art. 289 alin. 3, art. 290 alin. 4–5.
- Traficul de influență: pretinderea sau primirea de foloase de către o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public: 2–7 ani art. 291.
- Cumpărarea de influență: 2–7 ani; făptuitorul care denunță înainte de sesizarea organului de urmărire nu se pedepsește art. 292.
- Dispozițiile se aplică și arbitrilor și funcționarilor organizațiilor internaționale, ai UE și ai statelor străine art. 293–294.
110. Luarea de mită se pedepsește cu închisoare de la:
Răspuns corect: a) 3 la 10 ani
„se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică” — art. 289 alin. (1)
111. Darea de mită NU constituie infracțiune atunci când:
Răspuns corect: b) mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita
„Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.” — art. 290 alin. (2)
112. Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta:
Răspuns corect: c) mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta
„Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.” — art. 290 alin. (3)
113. Banii, valorile sau bunurile primite de funcționarul public care a luat mită:
Răspuns corect: a) sunt supuse confiscării, iar când nu se mai găsesc se dispune confiscarea prin echivalent
„Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.” — art. 289 alin. (3)
Infracțiuni de serviciu (art. 295–309)
- Delapidarea: însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public a banilor ori bunurilor pe care le gestionează sau administrează: 2–7 ani; tentativa se pedepsește art. 295.
- Purtarea abuzivă: expresii jignitoare de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu: 1–6 luni sau amendă; amenințarea sau lovirea: limitele majorate cu o treime art. 296.
- Abuzul în serviciu: funcționarul public care, în exercitarea atribuțiilor, nu îndeplinește un act prevăzut de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea legii, cauzând o pagubă sau o vătămare a drepturilor: 2–7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică art. 297 alin. 1.
- Tot abuz în serviciu este îngrădirea unui drept sau crearea unei situații de inferioritate pe criterii de rasă, religie, sex, vârstă, dizabilitate, boală art. 297 alin. 2.
- Neglijența în serviciu: aceeași faptă, săvârșită din culpă: 3 luni–3 ani sau amendă art. 298.
- Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual: 6 luni–3 ani; pentru personalul didactic față de elevi sau studenți, limitele se majorează cu o treime art. 299.
- Uzurparea funcției (un act care nu intră în atribuții, cu pagubă): 1–5 ani sau amendă art. 300.
- Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane: act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv: 1–5 ani și interzicerea funcției publice 3 ani art. 301.
- Violarea secretului corespondenței: 3 luni–1 an sau amendă; interceptarea convorbirilor: 6 luni–3 ani art. 302.
- Divulgarea informațiilor secrete de stat: 2–7 ani; a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice de către cel care le cunoaște din atribuții: 3 luni–3 ani sau amendă; neglijența în păstrarea informațiilor: 3 luni–1 an art. 303–305.
- Obținerea ilegală de fonduri publice cu documente false: 2–7 ani; deturnarea de fonduri (schimbarea destinației fără respectarea legii): 1–5 ani art. 306–307.
- Faptele de corupție și de serviciu comise de persoane din alte persoane juridice (nu funcționari publici) au limitele reduse cu o treime; cele cu consecințe deosebit de grave au limitele majorate cu jumătate art. 308–309.
114. Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public a banilor sau bunurilor pe care le gestionează ori le administrează constituie infracțiunea de:
Răspuns corect: c) delapidare
„Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează” — art. 295 alin. (1)
115. Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie:
Răspuns corect: a) purtare abuzivă
„Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu” — art. 296 alin. (1)
116. Abuzul în serviciu se pedepsește cu:
Răspuns corect: b) închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică
„se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică” — art. 297 alin. (1)
117. Diferența dintre abuzul în serviciu și neglijența în serviciu constă în faptul că neglijența în serviciu se săvârșește:
Răspuns corect: c) din culpă
„Fapta funcționarului public care, din culpă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege” — art. 298
Infracțiuni de fals — Falsificarea de valori și de instrumente de autentificare (art. 310–319)
- Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie: 3–10 ani; de titluri de credit sau instrumente de plată: 2–7 ani (fără numerar: 3–10 ani); de timbre: 6 luni–3 ani art. 310–312.
- Punerea în circulație a valorilor falsificate: pedeapsa falsificării; repunerea în circulație de cel care a aflat ulterior că sunt false: limitele reduse la jumătate art. 313.
- Nu se pedepsește cel care predă instrumentele de falsificare înainte de descoperire și înainte de a falsifica art. 314 alin. 4.
- Falsificarea de instrumente oficiale (sigiliu, ștampilă ale unei instituții publice): 6 luni–3 ani; folosirea lor: 3 luni–3 ani art. 317–318.
Infracțiuni de fals — Falsuri în înscrisuri (art. 320–328)
- Falsul material în înscrisuri oficiale (contrafacerea scrierii sau subscrierii ori alterarea): 6 luni–3 ani; de funcționarul public în exercițiul atribuțiilor: 1–5 ani; biletele și tichetele sunt asimilate înscrisurilor oficiale art. 320.
- Falsul intelectual: funcționarul public care, la întocmirea unui înscris oficial, atestă fapte necorespunzătoare adevărului sau omite cu știință unele date: 1–5 ani art. 321.
- Falsul în înscrisuri sub semnătură privată, dacă înscrisul e folosit: 6 luni–3 ani sau amendă art. 322.
- Uzul de fals: folosirea înscrisului știind că e fals: 3 luni–3 ani (oficial) sau 3 luni–2 ani (sub semnătură privată) art. 323.
- Falsificarea unei înregistrări tehnice și falsul informatic art. 324–325.
- Falsul în declarații făcute unui funcționar public: 6 luni–2 ani sau amendă; pentru a ascunde riscul de infectare cu o boală infectocontagioasă: 1–5 ani art. 326.
- Falsul privind identitatea: 6 luni–3 ani; cu identitatea reală a altei persoane: 1–5 ani art. 327.
118. Funcționarul public care, la întocmirea unui înscris oficial, atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului săvârșește:
Răspuns corect: b) fals intelectual
„prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări” — art. 321 alin. (1)
119. Folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie:
Răspuns corect: c) uz de fals
„Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice” — art. 323
120. Falsul în declarații săvârșit pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă se pedepsește cu:
Răspuns corect: a) închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă
„săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă” — art. 326 alin. (2)
121. Sunt asimilate înscrisurilor oficiale, potrivit art. 320:
Răspuns corect: b) biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice
„Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.” — art. 320 alin. (3)
Siguranța circulației pe calea ferată și pe drumurile publice (art. 329–341)
- Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu de angajații feroviari, cu punerea în pericol a circulației: 1–5 ani; din culpă: 3 luni–3 ani; părăsirea postului sau serviciul cu peste 0,80 g/l alcool în sânge: 2–7 ani art. 329–331.
- Accidentul de cale ferată = distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport sau instalațiilor feroviare în cursul circulației sau manevrei art. 333.
- Conducerea unui vehicul neînmatriculat: 1–3 ani; cu număr fals: 1–5 ani art. 334.
- Conducerea fără permis: 1–5 ani; cu permis necorespunzător, retras sau suspendat: 6 luni–3 ani; la fel se pedepsește cel care încredințează vehiculul unei astfel de persoane art. 335.
- Conducerea sub influența alcoolului (peste 0,80 g/l alcool pur în sânge) sau a substanțelor psihoactive: 1–5 ani; la transportul public de persoane sau în instruirea pentru permis: 2–7 ani art. 336.
- Consumul de alcool după accident, până la recoltarea probelor: 1–5 ani sau amendă; refuzul prelevării de mostre biologice: 1–5 ani art. 336^1, art. 337.
- Părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției: 2–7 ani; nu e infracțiune la pagube doar materiale, când șoferul duce el însuși victimele la spital și se întoarce sau când victima pleacă și șoferul anunță poliția art. 338.
- Întrecerile neautorizate pe drumuri publice, așezarea de obstacole, verificarea tehnică defectuoasă și lucrările neautorizate în zona drumului sunt infracțiuni art. 339–341.
122. Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste ... alcool pur în sânge constituie infracțiune:
Răspuns corect: c) 0,80 g/l
„de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani” — art. 336 alin. (1)
123. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la:
Răspuns corect: a) unu la 5 ani
„de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani” — art. 335 alin. (1)
124. Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:
Răspuns corect: b) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale
„a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;” — art. 338 alin. (3) lit. a)
Arme, explozivi, activități reglementate și securitatea în muncă (art. 342–351)
- Nerespectarea regimului armelor: deținerea sau portul fără drept de arme letale: 1–5 ani; nedepunerea armei la armurier în 10 zile de la expirarea permisului: 6 luni–3 ani art. 342.
- Uzul de armă letală fără drept: 1–3 ani art. 343.
- Regimul materialelor nucleare și al materiilor explozive: peste 1 kg echivalent trotil, 5–12 ani art. 345–346.
- Exercitarea fără drept a unei profesii pentru care legea cere autorizație: 3 luni–1 an sau amendă art. 348.
- Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către cel care avea îndatorirea, cu pericol iminent de accident sau boală profesională: 6 luni–3 ani; din culpă: 3 luni–1 an art. 349.
- Nerespectarea măsurilor de SSM de către orice persoană, cu pericol iminent: 6 luni–3 ani; și repunerea în funcțiune a utilajelor înainte de eliminarea deficiențelor art. 350.
- Camăta (darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire, fără autorizare): 6 luni–5 ani art. 351.
125. Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat, după expirarea permisului de armă, constituie infracțiune dacă nu se face în termen de:
Răspuns corect: c) 10 zile
„Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă” — art. 342 alin. (6)
126. Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a le lua constituie infracțiune dacă:
Răspuns corect: a) se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională
„dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională” — art. 349 alin. (1)
127. Repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor se pedepsește:
Răspuns corect: b) cu aceeași pedeapsă ca nerespectarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă
„Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor” — art. 350 alin. (2)
128. Ce prevede Codul penal cu privire la securitatea și sănătatea în muncă?
Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a le lua, dacă se creează un pericol iminent de accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă; din culpă, cu 3 luni la un an sau amendă. Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și măsurilor de SSM, cu același pericol, se pedepsește la fel, ca și repunerea în funcțiune a utilajelor înainte de eliminarea deficiențelor pentru care s-a dispus oprirea lor.
„Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă” — art. 349–350
Infracțiuni contra sănătății publice (art. 352–359)
- Zădărnicirea combaterii bolilor: nerespectarea măsurilor de carantină sau spitalizare pentru boli infectocontagioase: 6 luni–3 ani sau amendă; nerespectarea măsurilor cu răspândirea bolii: 1–5 ani; transmiterea bolii de cel care știe că e bolnav: 2–7 ani art. 352 alin. 1–3.
- Carantina = restricția activităților și separarea în spații special amenajate a persoanelor bolnave sau suspecte, pentru a preveni răspândirea infecției art. 352 alin. 9.
- Omisiunea declarării către cadrele medicale a informațiilor despre contactul cu o persoană infectată: 6 luni–3 ani sau amendă art. 352^1.
- Contaminarea venerică: 6 luni–3 ani sau amendă; instanța dispune obligatoriu obligarea la tratament medical art. 353.
- Transmiterea SIDA de cel care știe că suferă de boală: 3–10 ani; de altă persoană: 5–12 ani; din culpă: 6 luni–3 ani art. 354.
- Infectarea apei: 1–5 ani; din culpă: 6 luni–3 ani art. 356.
- Falsificarea alimentelor vătămătoare: 3 luni–3 ani; a medicamentelor contrafăcute: 6 luni–5 ani art. 357.
- Comercializarea de produse alterate sau expirate vătămătoare: 6 luni–3 ani; a medicamentelor contrafăcute, alterate sau expirate: 1–5 ani art. 358.
- Traficul de produse toxice: 2–7 ani art. 359.
129. Nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepsește cu:
Răspuns corect: c) închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
„Nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” — art. 352 alin. (1)
130. Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de către o persoană care știe că suferă de această boală se pedepsește cu:
Răspuns corect: a) închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi
„Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de către o persoană care știe că suferă de această boală se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani” — art. 352 alin. (3)
131. În cazul contaminării venerice, instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a:
Răspuns corect: b) obligării la tratament medical
„(2) Instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a obligării la tratament medical.” — art. 353 alin. (2)
132. Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoarea de la:
Răspuns corect: c) unu la 5 ani
„ori și-au pierdut în tot sau în parte eficiența terapeutică, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani” — art. 358 alin. (3)
Infracțiuni contra sistemelor și datelor informatice (art. 360–366)
- Accesul ilegal la un sistem informatic: 3 luni–3 ani sau amendă; pentru obținerea de date: 6 luni–5 ani; la un sistem cu acces restricționat: 2–7 ani art. 360.
- Interceptarea ilegală a transmisiilor de date: 1–5 ani; alterarea integrității datelor: 1–5 ani; perturbarea funcționării sistemelor: 2–7 ani; transferul neautorizat de date: 1–5 ani art. 361–364.
- Producerea sau distribuirea de programe ori parole pentru aceste fapte: 6 luni–3 ani art. 365.
- Cercetarea și raportarea vulnerabilităților în condițiile OUG nr. 155/2024 nu constituie infracțiune; tentativa se pedepsește la tot capitolul art. 365^1, art. 366.
133. Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu:
Răspuns corect: a) închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă
„(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” — art. 360 alin. (1)
Ordinea și liniștea publică (art. 367–375)
- Grupul infracțional organizat = grup structurat de trei sau mai multe persoane, constituit pentru o perioadă, pentru a comite infracțiuni; constituirea sau aderarea: 1–5 ani art. 367.
- Instigarea publică: 3 luni–3 ani; incitarea la violență, ură sau discriminare: 6 luni–3 ani art. 368–369.
- Tulburarea ordinii și liniștii publice prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității: 3 luni–2 ani; prin violențe: 1–5 ani art. 371.
- Portul fără drept de obiecte periculoase (cuțit, box, spray paralizant) la adunări publice sau în transportul în comun: 3 luni–1 an; în sediul instituțiilor publice: 1–3 ani art. 372.
- Operațiuni cu materiale ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor: 2–7 ani; producerea: 5–12 ani art. 374.
- Ultrajul contra bunelor moravuri (acte de exhibiționism în public): 3 luni–2 ani art. 375.
134. Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat format din:
Răspuns corect: b) trei sau mai multe persoane
„Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane” — art. 367 alin. (6)
135. Portul fără drept al unui cuțit sau al unui box în sediul autorităților sau instituțiilor publice se pedepsește cu:
Răspuns corect: c) închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă
„în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă” — art. 372 alin. (3)
Familia, libertatea religioasă și respectul pentru decedați (art. 376–384)
- Bigamia: 3 luni–2 ani; persoana necăsătorită care se căsătorește cu una știută căsătorită: 1 lună–1 an art. 376.
- Incestul: 1–5 ani art. 377.
- Abandonul de familie: părăsirea celui îndreptățit la întreținere, neîndeplinirea cu rea-credință a obligației sau neplata pensiei de întreținere timp de 3 luni: 6 luni–3 ani; nu se pedepsește dacă obligațiile se îndeplinesc înainte de terminarea urmăririi penale art. 378.
- Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului: 1–3 luni sau amendă art. 379.
- Împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu de către părinte: 3 luni–1 an; nu se pedepsește dacă reia frecventarea înainte de terminarea urmăririi penale art. 380.
- Împiedicarea libertății religioase, profanarea lăcașurilor de cult, a cadavrelor și mormintelor art. 381–383.
- Prelevarea ilegală de țesuturi sau organe de la un cadavru: 6 luni–3 ani sau amendă art. 384.
136. Abandonul de familie poate consta în neplata, cu rea-credință, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească sau notarială timp de:
Răspuns corect: a) 3 luni
„c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească sau notarială,” — art. 378 alin. (1) lit. c)
137. Fapta părintelui care, în mod nejustificat, retrage minorul de la cursurile învățământului general obligatoriu nu se pedepsește dacă:
Răspuns corect: b) înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor
„Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.” — art. 380 alin. (2)
138. Prelevarea de țesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepsește cu:
Răspuns corect: c) închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
„Prelevarea de țesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” — art. 384
Infracțiuni electorale (art. 385–393)
- Împiedicarea exercitării drepturilor electorale: 6 luni–3 ani; atacul asupra secției de votare: 2–7 ani art. 385.
- Coruperea alegătorilor: 6 luni–3 ani; bunurile cu valoare simbolică inscripționate cu însemnele partidului nu intră aici art. 386.
- Frauda la vot (votul fără drept, de mai multe ori): 6 luni–3 ani; frauda la votul electronic: 1–5 ani art. 387–388.
- Violarea secretului votului: amendă; de un membru al biroului electoral: 6 luni–3 ani art. 389.
- Deschiderea urnelor înainte de ora închiderii votării și falsificarea documentelor electorale sunt infracțiuni; dispozițiile se aplică și la referendum art. 390–392.
139. Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepsește, ca regulă, cu:
Răspuns corect: a) amendă
„(1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepsește cu amendă.” — art. 389 alin. (1)
Infracțiuni contra securității naționale (art. 394–412)
- Trădarea și trădarea prin transmitere de informații secrete de stat (cetățean român): 10–20 de ani; trădarea prin ajutarea inamicului: detențiune pe viață sau 15–25 de ani art. 394–396.
- Înalta trădare: aceleași fapte comise de Președintele României sau un membru al CSAT art. 398.
- Faptele comise de un străin sau apatrid se numesc acțiuni ostile contra statului și spionaj art. 399–400.
- Atentatul, actele de diversiune, comunicarea de informații false care pun în pericol securitatea națională, propaganda pentru război art. 401–405.
- Nedenunțarea infracțiunilor contra securității naționale: 2–7 ani; membrul de familie nu se pedepsește art. 410.
- Cel care înlesnește aflarea adevărului în urmărirea penală are limitele reduse la jumătate; tentativa se pedepsește art. 411–412.
140. Faptele de trădare săvârșite de Președintele României sau de un alt membru al CSAT constituie infracțiunea de:
Răspuns corect: b) înaltă trădare
„săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare” — art. 398
Infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate (art. 413–437)
- Absența nejustificată a militarului între 4 și 24 de ore, în timp de război sau stare de asediu ori de urgență: 1–3 ani art. 413.
- Dezertarea: absență nejustificată de peste 3 zile: 1–5 ani; în timp de război, peste 24 de ore: 3–10 ani art. 414.
- Încălcarea consemnului, părăsirea postului, insubordonarea, constrângerea și lovirea superiorului, abuzul de autoritate art. 415–420.
- Capitularea și părăsirea câmpului de luptă: detențiune pe viață sau 15–25 de ani art. 421–422.
- Acțiunea penală pentru art. 413–417 se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului art. 431.
- Termenele de prezentare la încorporare se prelungesc cu 10 zile pentru cel aflat în străinătate art. 435 alin. 3.
- Folosirea fără drept a emblemei Crucii Roșii în timp de pace: 2–18 luni sau amendă art. 437.
141. Dezertarea constă în absența nejustificată a militarului de la unitate sau de la serviciu care depășește:
Răspuns corect: c) 3 zile
„(1) Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.” — art. 414 alin. (1)
142. Acțiunea penală pentru infracțiunile de absență nejustificată, dezertare, încălcarea consemnului, părăsirea postului și insubordonare (art. 413–417) se pune în mișcare:
Răspuns corect: a) numai la sesizarea comandantului
„Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în art. 413-417 se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.” — art. 431
Genocid, infracțiuni contra umanității și de război; dispoziții finale (art. 438–446)
- Genocidul: fapte comise pentru a distruge un grup național, etnic, rasial sau religios: detențiune pe viață sau 15–25 de ani; în timp de război: detențiune pe viață art. 438.
- Infracțiunile contra umanității: fapte comise în cadrul unui atac generalizat sau sistematic împotriva populației civile art. 439.
- Infracțiunile de război: contra persoanelor protejate (răniți, bolnavi, prizonieri, civili), contra proprietății, contra operațiunilor umanitare și unităților sanitare, metode și mijloace interzise (otravă, gaze asfixiante) art. 440–444.
- Recrutarea minorilor sub 15 ani în forțele armate se pedepsește ca infracțiune de război art. 440 alin. 2.
- Codul a abrogat Legea nr. 301/2004 și Legea nr. 294/2004 art. 446.
143. Recrutarea sau încorporarea în forțele armate a minorilor care nu au împlinit vârsta de ... constituie infracțiune de război contra persoanelor:
Răspuns corect: b) 15 ani
„recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în forțele armate sau în grupuri armate” — art. 440 alin. (2)
Cifre și termene de reținut
| Ce | Cât | Articolul |
|---|---|---|
| Limitele închisorii | 15 zile – 30 de ani | art. 60 |
| O zi-amendă (persoană fizică) | 60–600 lei; 30–400 de zile | art. 61 |
| O zi-amendă (persoană juridică) | 100–5.000 lei; 30–600 de zile | art. 137 |
| Detențiune pe viață înlocuită cu 30 de ani | la 65 de ani | art. 57–58 |
| Tentativa | limitele reduse la jumătate | art. 33 |
| Circumstanțe atenuante | limitele reduse cu o treime | art. 76 |
| Circumstanțe agravante | spor de până la 2 ani (cel mult o treime) | art. 78 |
| Spor la concurs de infracțiuni | o treime din totalul celorlalte pedepse | art. 39 |
| Recidivă | condamnare anterioară peste 1 an + nouă infracțiune de cel puțin 1 an | art. 41 |
| Amânarea aplicării pedepsei | pedeapsă de cel mult 2 ani; termen 2 ani; muncă 30–60 de zile | art. 83–85 |
| Suspendarea sub supraveghere | pedeapsă de cel mult 3 ani; termen 2–4 ani; muncă 60–120 de zile | art. 91–93 |
| Liberarea condiționată (închisoare) | 2/3 (până la 10 ani) sau 3/4 (peste 10 ani) | art. 100 |
| Liberarea condiționată (detențiune pe viață) | 20 de ani executați; supraveghere 10 ani | art. 99 |
| Vârsta răspunderii penale | sub 14 nu; 14–16 cu discernământ; de la 16 da | art. 113 |
| Centru educativ / centru de detenție | 1–3 ani / 2–5 ani (5–15 ani) | art. 124–125 |
| Prescripția răspunderii penale | 15 / 10 / 8 / 5 / 3 ani | art. 154 |
| Prescripția executării pedepsei | 20 ani; 5 ani + pedeapsa (max. 15); 3 ani amenda | art. 162 |
| Reabilitarea de drept | 3 ani (amendă, închisoare de cel mult 2 ani, suspendare) | art. 165 |
| Reabilitarea judecătorească | 4 / 5 / 7 / 10 ani | art. 166 |
| Consecințe deosebit de grave | pagubă peste 2.000.000 lei | art. 183 |
| Prag lovire / vătămare corporală | cel mult 90 / peste 90 de zile de îngrijiri | art. 193–194 |
| Uciderea din culpă | 1–5 ani; în exercitarea profesiei 2–7 ani | art. 192 |
| Luarea de mită / darea de mită | 3–10 ani / 2–7 ani | art. 289–290 |
| Abuzul în serviciu / neglijența în serviciu | 2–7 ani / 3 luni–3 ani sau amendă | art. 297–298 |
| Predarea bunului găsit | 10 zile | art. 243 |
| Alcoolemie (infracțiune) | peste 0,80 g/l alcool pur în sânge | art. 336 |
| Întreruperea sarcinii | 14 săptămâni; terapeutic 24 de săptămâni | art. 201 |
| Abandonul de familie | neplata pensiei 3 luni | art. 378 |
Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 21 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.
Gata cu rezumatul?
Fă un test din tot actul: 186 întrebări, cu verificare pe loc și scor.
Concursuri deschise care cer acest act
© lastat.ro — rezumatele, „Esențialul" și întrebările sunt realizate de lastat.ro. Pregătirea proprie, citarea cu link și distribuirea unei pagini sunt libere; copierea automată sau sistematică nu e permisă (termeni).