Șef serviciu salubrizare în cadrul consiliul local florica – serviciul salubrizare

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

„accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

Lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice. Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

„lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a) și b)

Răspuns corect: b) consiliile locale, primarii și consiliile județene

„Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene.” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 3

Răspuns corect: c) dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în numele și în interesul colectivităților locale

„autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. j)

Principiile sunt: nediscriminarea; tratamentul egal; recunoașterea reciprocă; transparența; proporționalitatea; asumarea răspunderii.

„(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și a organizării concursurilor de soluții sunt:” — Legea nr. 98/2016, art. 2 alin. (2)

Au calitatea de autoritate contractantă: a) autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și structurile din componența acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul achizițiilor publice; b) organismele de drept public; c) asocierile formate de una sau mai multe autorități contractante dintre cele de la lit. a) sau b).

„a) autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și structurile din componența acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul achizițiilor publice;” — Legea nr. 98/2016, art. 4 alin. (1)

Serviciile de utilități publice sunt totalitatea activităților reglementate prin Legea nr. 51/2006 și prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale. Ele privesc: alimentarea cu apă; canalizarea și epurarea apelor uzate; procesarea apelor uzate printr-un serviciu public inteligent alternativ; colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale; alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităților; iluminatul public; alimentarea cu gaze naturale; transportul public local de călători.

„care asigură satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale” — Legea nr. 51/2006, art. 1 alin. (2)

Serviciile de utilități publice se organizează și funcționează cu respectarea principiilor: autonomiei locale; descentralizării serviciilor publice; subsidiarității și proporționalității; asocierii intercomunitare; responsabilității și legalității; dezvoltării durabile și corelării cerințelor cu resursele; protecției și conservării mediului natural și construit; asigurării igienei și sănătății populației; administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale; participării și consultării cetățenilor; liberului acces la informațiile privind serviciile publice.

„f) dezvoltării durabile și corelării cerințelor cu resursele;” — Legea nr. 51/2006, art. 6

Ierarhia deșeurilor se aplică prioritar în politica și legislația de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor și cuprinde: a) prevenirea și reducerea cantităților de deșeuri; b) pregătirea pentru reutilizare; c) reciclarea; d) alte operațiuni de valorificare, precum valorificarea energetică; e) eliminarea. Aplicarea ierarhiei are ca scop încurajarea acelor opțiuni care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului și a sănătății populației.

„(2) Aplicarea ierarhiei deșeurilor prevăzute la alin. (1) are ca scop încurajarea acelor opțiuni care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului și a sănătății populației.” — O.U.G. nr. 92/2021, art. 4 alin. (1) și (2)

Deșeuri – orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce. Deșeuri periculoase – orice deșeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4. Producător de deșeuri – orice persoană ale cărei activități generează deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri. Deținător de deșeuri – producătorul deșeurilor sau persoana fizică sau juridică care se află în posesia acestora.

„24. producător de deșeuri - orice persoană ale cărei activități generează deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip” — O.U.G. nr. 92/2021, anexa nr. 1 pct. 10, 11, 16 și 24