Sofer

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

„accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. g)

Lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice. Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

„lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica” — Legea nr. 319/2006, art. 5 lit. a) și b)

Acordarea priorității este obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Prioritatea de trecere este dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

„prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 pct. 1 și 26

Vârsta minimă este de: 16 ani împliniți pentru categoriile AM, A1 și B1; 18 ani împliniți pentru categoriile A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1; 20 de ani împliniți, dacă persoana are o experiență de cel puțin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniți, pentru motocicletele din categoria A; 21 de ani pentru categoriile C, CE, D1 și D1E, precum și pentru triciclurile cu motor din categoria A; 24 de ani pentru categoriile D, DE, Tb și Tv.

„b) 18 ani împliniți, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1;” — O.U.G. nr. 195/2002, art. 20 alin. (4)

a) Brațul ridicat vertical semnifică „atenție, oprire” pentru toți participanții la trafic care se apropie, cu excepția conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiții de siguranță; dacă semnalul este dat într-o intersecție, nu impune oprirea celor deja angajați în traversare. b) Brațul sau brațele întinse orizontal semnifică „oprire” pentru toți participanții la trafic care circulă din direcția sau direcțiile intersectate de braț; după ce polițistul coboară brațele, poziția sa înseamnă tot „oprire” pentru cei care vin din față ori din spate. c) Balansarea, pe timp de noapte, în plan vertical, a unui dispozitiv cu lumină roșie ori a bastonului fluorescent-reflectorizant semnifică „oprire” pentru participanții spre care este îndreptat. d) Balansarea pe verticală a brațului, cu palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei. e) Rotirea vioaie a brațului semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor sau grăbirea traversării drumului de către pietoni.

„balansarea pe verticală a brațului, având palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei” — H.G. nr. 1391/2006, art. 88 alin. (1)

Depășirea este interzisă: în intersecții cu circulația nedirijată; în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m; în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m; pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri; pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje; pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea; în dreptul stației pentru tramvai, când acesta este oprit, iar stația nu are refugiu pentru pietoni; în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”; când se încalcă marcajul continuu care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii; pe sectorul unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă se intră pe sensul opus. Se interzice și depășirea coloanei oficiale.

„când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii” — H.G. nr. 1391/2006, art. 120

Timpul de muncă al lucrătorului mobil este perioada de la începutul până la sfârșitul timpului de lucru, în care acesta se află la postul său de lucru, la dispoziția angajatorului și în exercițiul funcțiilor sale. Activitățile de transport rutier sunt, cu precădere: conducerea autovehiculului; încărcarea și descărcarea; ajutorul acordat pasagerilor la urcarea și coborârea din vehicul; curățenia și întreținerea tehnică; toate celelalte activități vizând siguranța vehiculului, a încărcăturii și a pasagerilor sau îndeplinirea obligațiilor legale legate de transport, inclusiv supravegherea încărcării și descărcării și formalitățile legate de poliție, vamă, serviciul de imigrare. Intră și perioadele în care lucrătorul nu poate dispune liber de timpul său și trebuie să fie la post, gata de lucru, cum este așteptarea încărcării sau descărcării cu durată necunoscută dinainte.

„perioada de la începutul până la sfârşitul timpului de lucru, în cursul căreia lucrătorul mobil se află la postul său de lucru, la dispoziţia angajatorului şi în exerciţiul funcţiilor sau activităţilor sale” — H.G. nr. 38/2008, art. 3 alin. (1) lit. a)

Perioada de disponibilitate este orice perioadă, care nu este nici pauză, nici perioadă de odihnă, în cursul căreia lucrătorul mobil/conducătorul auto independent nu este nevoit să rămână la locul său de muncă, dar trebuie să fie disponibil pentru a răspunde eventualelor solicitări de a relua lucrul. Include perioadele în care însoțește vehiculul în timpul transportului cu feribotul sau cu trenul, perioadele de așteptare în punctele de trecere a frontierei și cele impuse de restricțiile de circulație. La conducerea în echipă, timpul petrecut stând lângă șofer sau în cușetă, cu vehiculul în mișcare, este tot perioadă de disponibilitate. Perioadele de disponibilitate și durata lor preconizată trebuie cunoscute dinainte, fie înainte de plecarea în cursă, fie înainte de începerea perioadei; ele nu fac parte din timpul de lucru.

„nu este nevoit să rămână la locul său de muncă, dar trebuie să fie disponibil pentru a răspunde oricăror eventuale solicitări de a relua lucrul” — H.G. nr. 38/2008, art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (2)