Legea nr. 202/2002

• Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați = luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora art. 1 alin. 2.
• Statul român, prin autoritățile competente, elaborează și implementează politici și programe pentru realizarea și garantarea egalității de șanse art. 1 alin. 1^1.
• Măsurile se aplică în sectorul public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, politicii, participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea unei activități independente, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale art. 2 alin. 1.
• Legea nu se aplică în cadrul cultelor religioase și nu aduce atingere vieții private a cetățenilor art. 3.
• Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, cu peste 50 de angajați, precum și companiile private cu peste 50 de angajați au posibilitatea să identifice un angajat căruia să îi dea, prin fișa postului, atribuții în domeniul egalității de șanse. În limita bugetului pentru cheltuieli salariale, angajatorul poate angaja un expert/tehnician în egalitate de șanse art. 2 alin. 4.
• Atribuțiile principale ale expertului/tehnicianului sau ale persoanei desemnate: analizează contextul de apariție a discriminării de gen și recomandă soluții; formulează recomandări, observații și propuneri, cu respectarea confidențialității; propune măsuri și le evaluează impactul; elaborează planuri de acțiune (măsuri active de promovare a egalității, prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, egalitatea de tratament la remunerare, promovare și funcții de decizie); elaborează și implementează programe și proiecte; acordă consultanță de specialitate art. 2 alin. 5.

• legalității – se respectă Constituția, legislația națională și documentele internaționale la care România este parte;
• respectării demnității umane – fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină a personalității;
• cooperării și parteneriatului – autoritățile centrale și locale colaborează cu societatea civilă și organizațiile neguvernamentale;
• transparenței – politicile și programele din domeniu sunt aduse la cunoștința publicului larg;
• transversalității – politicile și programele se realizează prin colaborarea instituțiilor și autorităților cu atribuții în domeniu, la toate nivelele vieții publice.

Definițiile de la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative art. 5.

• Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în domeniile de la art. 2 alin. (1) art. 6 alin. 1.
• Este interzis orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, atât în public, cât și în privat art. 6 alin. 1^1.
• Hărțuirea morală la locul de muncă pe criteriul de sex este interzisă; se aplică în mod corespunzător O.G. nr. 137/2000 art. 6 alin. 1^2.
• Este interzis orice ordin sau dispoziție de a discrimina o persoană pe criteriul de sex art. 6 alin. 2.
• Statutul familial și cel marital nu pot constitui motiv de discriminare art. 6 alin. 3.
• Respingerea unui comportament de hărțuire sau supunerea la el nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afecteze acea persoană art. 6 alin. 4.

Nu sunt considerate discriminări art. 6 alin. 5:

• măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului;
• acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;
• o diferență de tratament bazată pe o caracteristică de sex care, datorită naturii activităților profesionale sau a cadrului în care se desfășoară, constituie o cerință profesională autentică și determinantă, atât timp cât obiectivul e legitim și cerința proporțională.

Accesul nediscriminatoriu la art. 7 alin. 1:

• alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activități;
• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru muncă de valoare egală;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională, inclusiv ucenicia;
• promovare la orice nivel ierarhic și profesional;
• condiții de încadrare în muncă și de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în muncă, inclusiv condițiile de concediere;
• beneficii, altele decât cele de natură salarială, și sistemele publice și private de securitate socială;
• organizații patronale, sindicale și organisme profesionale, precum și beneficiile acordate de acestea;
• prestații și servicii sociale.

• Beneficiază toți lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independentă și soțiile/soții lucrătorilor independenți care participă în mod obișnuit la activitatea acestora art. 7 alin. 2.
• Legea se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul public și privat, cadrelor militare, precum și categoriilor cu statut reglementat prin legi speciale art. 7 alin. 3.

• să asigure egalitatea de șanse și de tratament între angajați, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne (lit. a);
• să prevadă în regulamentele interne sancțiuni disciplinare pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acțiuni de discriminare (lit. b);
• să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor lor (lit. c);
• să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și controlul respectării legislației în domeniu (lit. d).

Este interzisă discriminarea prin practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, referitoare la art. 9 alin. 1: anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților; încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului de muncă ori de serviciu; stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului; stabilirea remunerației; beneficii și securitate socială; informare, consiliere și formare profesională; evaluarea performanțelor profesionale individuale; promovarea profesională; aplicarea măsurilor disciplinare; dreptul de aderare la sindicat; orice alte condiții de prestare a muncii.

Excepție (numai pentru anunțarea și organizarea concursurilor și selecția candidaților): locurile de muncă în care o caracteristică legată de sex este o cerință profesională autentică și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională art. 9 alin. 2.

• Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare (alin. 1). Sunt exceptate locurile de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alăptează, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii (alin. 5).
• Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare (alin. 2).
• Constituie discriminare și tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat pentru că a solicitat sau a efectuat concediul pentru creșterea copiilor, concediul paternal, concediul de îngrijitor ori și-a exercitat dreptul de a solicita formule flexibile de lucru (alin. 3).
• Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate și/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata contractului individual de muncă (alin. 4).

Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care (alin. 6):

• salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;
• salariata/salariatul se află în concediul pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități;
• salariatul se află în concediu paternal;
• salariata/salariatul se află în concediul de îngrijitor;
• salariata/salariatul și-a exercitat dreptul de a solicita formule flexibile de lucru.

• Excepție: concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului (alin. 7).
• La încetarea concediului de maternitate, a celui pentru creșterea copiilor, a concediului paternal sau a celui de îngrijitor, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, cu condiții de muncă echivalente, și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței (alin. 8).
• La revenire are dreptul la un program de reintegrare profesională, cu durata prevăzută în regulamentul intern, care nu poate fi mai mică de 5 zile lucrătoare (alin. 9).

• Constituie discriminare pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărțuire sau hărțuire sexuală, având ca scop sau efect: crearea la locul de muncă a unei atmosfere de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; influențarea negativă a situației persoanei angajate privind promovarea, remunerația sau accesul la formare, în cazul refuzului de a accepta un comportament nedorit ce ține de viața sexuală art. 11.
• Constituie discriminare și este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a relațiilor sau a condițiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei care a înaintat o sesizare ori o reclamație la nivelul unității sau a depus plângere la instanță, inclusiv după ce sentința a rămas definitivă, cu excepția unor motive întemeiate și fără legătură cu cauza art. 12 alin. 1. Aceeași protecție o au membrii organizației sindicale, reprezentanții salariaților sau orice alt salariat care sprijină rezolvarea situației art. 12 alin. 2.
• La negocierea contractului colectiv de muncă, părțile stabilesc clauze de interzicere a faptelor de discriminare și clauze privind modul de soluționare a sesizărilor/reclamațiilor art. 13.

• Este interzisă orice formă de discriminare pe criteriul de sex la accesul la toate nivelurile de instruire și de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecționare și la educația continuă art. 14 alin. 1.
• Instituțiile de învățământ de toate gradele și furnizorii de formare autorizați includ în programele naționale de educație teme și activități referitoare la egalitatea de șanse art. 14 alin. 2 și au obligația de a institui practici nediscriminatorii art. 14 alin. 3.
• Restricționarea accesului unuia dintre sexe în instituții de învățământ se face pe criterii obiective, anunțate public art. 14 alin. 4.
• Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învățământ, un test de graviditate și/sau un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naște pe durata studiilor art. 14 alin. 5.
• Ministerul Educației Naționale asigură instruirea, pregătirea și informarea cadrelor didactice pe tema egalității de șanse art. 15 alin. 1, promovează manuale, programe și ghiduri care să excludă discriminarea între sexe și stereotipurile comportamentale negative art. 15 alin. 2 și, direct sau prin inspectoratele școlare, monitorizează respectarea principiului în unitățile de învățământ art. 15 alin. 3.

• Este interzisă orice formă de discriminare pe criteriul de sex la accesul la toate nivelurile de asistență medicală și la programele de prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății art. 16.
• Ministerul Sănătății, celelalte ministere și instituțiile centrale cu rețea sanitară proprie asigură, prin direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, aplicarea măsurilor de egalitate în ceea ce privește accesul la serviciile medicale și calitatea acestora, precum și sănătatea la locul de muncă art. 17.

• Instituțiile publice de cultură asigură accesul tuturor persoanelor, fără discriminare pe criteriul de sex, la producțiile culturale art. 18 alin. 1.
• Este interzisă publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană art. 19 alin. 1 și utilizarea în publicitate a situațiilor în care persoanele sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare și cu caracter pornografic art. 19 alin. 2. Firmele de publicitate nu utilizează stereotipurile de gen în producțiile publicitare art. 19 alin. 3.
• Instituțiile și autoritățile publice asigură accesul la informațiile din sfera lor de activitate fără discriminare art. 20 alin. 1. Informațiile distribuite prin mass-media nu vor conține, promova sau provoca nicio formă de discriminare pe criteriul de sex art. 20 alin. 2.

• Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, unitățile economice și sociale, partidele politice, organizațiile patronale și sindicale și alte entități nonprofit promovează și susțin participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie art. 21 alin. 1, inclusiv la nominalizarea membrilor în orice consiliu, grup de experți și alte structuri manageriale și/sau de consultanță art. 21 alin. 2.
• Instituțiile și autoritățile publice, structurile de dialog social, patronatele, sindicatele și partidele politice asigură reprezentarea echitabilă și echilibrată la toate nivelurile decizionale art. 22 alin. 1.
• Comisiile și comitetele guvernamentale și parlamentare asigură reprezentarea echitabilă și paritară a femeilor și bărbaților în componența lor art. 22 alin. 2.
• Partidele politice au obligația să prevadă în statute și regulamentele interne acțiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie și să asigure reprezentarea echilibrată în propunerea candidaților la alegerile locale, generale și pentru Parlamentul European art. 22 alin. 3.

• Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse art. 23 alin. 1.
• Funcțiile ANES art. 23 alin. 2: de strategie; de armonizare cu reglementările Uniunii Europene; de reprezentare pe plan intern și extern; de autoritate de stat (integrarea perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale și controlul aplicării reglementărilor din domeniu).
• Atribuțiile ANES se stabilesc prin hotărâre a Guvernului art. 23 alin. 3.
• ANES primește reclamații/plângeri de la persoane fizice, persoane juridice, instituții publice și private, le transmite instituțiilor competente în vederea soluționării și aplicării sancțiunii și asigură consilierea victimelor art. 23 alin. 5.
• ANES este condusă de un secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse, ajutat de un subsecretar de stat art. 23^1 alin. 1. Secretarul de stat este ordonator terțiar de credite art. 23^3 alin. 2 și emite ordine și instrucțiuni art. 23^3 alin. 3.
• ANES poate solicita informații de la autorități și instituții publice, societăți la care statul este acționar sau asociat, organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național, care au obligația de a furniza datele art. 23^1 alin. 4.
• Instituțiile și autoritățile publice elaborează anual planuri de acțiune pentru egalitatea de șanse și raportează ANES, anual, progresele art. 23^2 alin. 1; planurile sunt evaluate și avizate de ANES art. 23^2 alin. 3.
• Regulamentul de organizare și funcționare al ANES se aprobă prin ordin al ministrului; numărul maxim de posturi și structura organizatorică, prin hotărâre a Guvernului art. 23^4.
• ANES poate beneficia de donații și sponsorizări și de fonduri externe rambursabile și nerambursabile art. 23^6.

• Comisia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (CONES) își desfășoară activitatea în coordonarea ANES (alin. 1). Președintele CONES este secretarul de stat al ANES (alin. 2).
• Este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe ale administrației publice centrale, ai autorităților administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și asociațiilor patronale reprezentative la nivel național și ai organizațiilor neguvernamentale (alin. 3). Componența se aprobă prin decizie a prim-ministrului (alin. 4).
• CONES coordonează activitatea COJES (alin. 6). Reuniunile se desfășoară semestrial, la sediul ANES (alin. 7).
• ANES prezintă anual comisiilor parlamentare pentru egalitatea de șanse raportul de activitate (alin. 9).

• În fiecare județ și în municipiul București funcționează comisia județeană, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES) (alin. 1).
• Nu pot fi membri persoanele condamnate definitiv pentru o infracțiune sau sancționate pentru discriminare de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotărâre definitivă, și nici cele revocate anterior din COJES (alin. 2^1).
• COJES colectează date și publică trimestrial rapoarte privind condiția femeilor și bărbaților (alin. 4).
• Conducerea: președinte, vicepreședinte și secretar executiv (alin. 8). Președintele este persoana desemnată din cadrul agenției județene pentru plăți și inspecție socială (alin. 6); vicepreședintele, din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului (alin. 7); secretarul executiv este reprezentantul consiliului județean, respectiv al Consiliului General al Municipiului București (alin. 9).

• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – stimularea ocupării și protecția socială a persoanelor neîncadrate în muncă; Casa Națională de Pensii Publice – sistemul public de pensii; Inspecția Muncii – controlul aplicării măsurilor în domeniul său de competență; Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială – asistența socială art. 26 alin. 1. Aceste instituții dau ANES informații trimestrial art. 26 alin. 2.
• Institutul Național de Statistică introduce indicatorul de sex în documentele și lucrările sale și publică periodic date statistice segregate pe sexe art. 27 alin. 2.
• Confederațiile sindicale desemnează, în organizațiile sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru respectarea egalității de șanse la locul de muncă art. 29 alin. 1. Aceștia primesc sesizări/reclamații și solicită angajatorului rezolvarea lor art. 29 alin. 2. Unde nu există sindicat, atribuțiile revin unuia dintre reprezentanții aleși ai salariaților art. 29 alin. 3. Opinia lor se menționează obligatoriu în raportul de control art. 29 alin. 4.

• Angajații care se consideră discriminați pe criteriul de sex au dreptul să formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților art. 30 alin. 1.
• Dacă sesizarea nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana are dreptul atât să sesizeze instituția competentă, cât și să introducă cerere la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul ori reședința (secția/completul pentru conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de contencios administrativ), dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei art. 30 alin. 2.
• În alte domenii decât munca, persoana se poate adresa instituției competente sau instanței, potrivit dreptului comun, și poate cere despăgubiri materiale și/sau morale și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii art. 31 alin. 1.
• Cererile adresate instanțelor sunt scutite de taxa de timbru art. 31 alin. 2.
• Sesizarea poate fi formulată și după încetarea relațiilor în cadrul cărora a apărut discriminarea art. 31 alin. 3.
• Instanța poate, din oficiu, să dispună ca persoanele responsabile să pună capăt situației discriminatorii într-un termen pe care îl stabilește art. 32 și dispune plata de despăgubiri într-un cuantum ce reflectă prejudiciul suferit art. 33 alin. 1.
• Angajatorul care reintegrează o persoană pe baza unei sentințe definitive plătește remunerația pierdută și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, ale angajatorului și ale angajatului art. 34 alin. 1. Dacă reintegrarea nu este posibilă, plătește o despăgubire egală cu prejudiciul real suferit art. 34 alin. 2.
• Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamația sau cererea de chemare în judecată; ea trebuie să dovedească neîncălcarea principiului egalității de tratament art. 35 alin. 1.
• Sindicatele, organizațiile neguvernamentale pentru drepturile omului și alte persoane juridice cu interes legitim pot, la cererea persoanelor discriminate, să le reprezinte/asiste în procedurile administrative art. 35 alin. 2.

• Încălcarea legii atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz art. 36.
• Contravențiile se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu este infracțiune art. 37 alin. 1.
• Discriminarea bazată pe două sau mai multe criterii constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 art. 37 alin. 2.

Cine constată și sancționează art. 37 alin. 3:

• Dispozițiile privind contravențiile se completează cu O.G. nr. 2/2001 art. 38.
• Legea intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial art. 39.