Asistent medical generalist principal (2 posturi)

Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase: conțin microorganisme viabile sau toxine ale acestora, cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii; sunt considerate deșeuri periculoase. Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; sunt considerate infecțioase/periculoase dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase. Deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011. Deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu.

„j) deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 7 lit. h), i), j), k)

Colectarea separată a deșeurilor este prima etapă în gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale. Producătorii au obligația colectării separate a deșeurilor, în funcție de tipul și natura deșeului, cu scopul de a facilita tratarea/eliminarea specifică fiecărui deșeu. Ei au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase. Dacă nu se realizează separarea, întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

„Producătorii de deșeuri medicale au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 12

Curățarea este etapa preliminară obligatorie, permanentă și sistematică în cadrul oricărei activități sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică și anorganică) de pe suprafețe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operații mecanice sau manuale, utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Dezinfecția este procedura de distrugere a majorității microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Sterilizarea este operațiunea prin care se realizează o reducere logaritmică de 10^-6 (1/1.000.000) a microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni de pe obiectele contaminate.

„sterilizare - operațiunea prin care se realizează o reducere logaritmică de 10^-6 (1/1.000.000) a microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni de pe obiectele contaminate” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1761/2021, Norme tehnice, art. 1 lit. a), c), l)

Dezinfecția de nivel înalt: distruge bacteriile în formă vegetativă, fungii, virusurile, micobacteriile și majoritatea sporilor bacterieni; nu poate substitui sterilizarea. Dezinfecția de nivel intermediar (mediu): distruge bacteriile în formă vegetativă, fungii, micobacteriile și virusurile, fără acțiune asupra sporilor bacterieni. Dezinfecția de nivel scăzut: distruge majoritatea bacteriilor în formă vegetativă, unii fungi și unele virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor.

„fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1761/2021, Norme tehnice, art. 1 lit. d), e), f) și art. 10

Asistenta medicală responsabilă de salon: a) implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea limitării infecțiilor; b) se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplică practicile adecvate pe toată durata internării pacienților; c) menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon; d) informează cu promptitudine medicul de gardă/medicul șef de secție în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa; e) inițiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei boli transmisibile și anunță imediat medicul curant și serviciul de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale; f) limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; g) semnalează medicului curant existența elementelor sugestive de infecție asociată asistenței medicale; h) participă la pregătirea personalului; i) participă la investigarea focarelor.

„implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea limitării infecţiilor” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 13

Asistenta șefă de secție: prelucrează procedurile și protocoalele de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale cu personalul mediu și auxiliar din secție și răspunde de aplicarea acestora; răspunde de aplicarea precauțiunilor standard și specifice de către personalul secției; răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine și de respectarea regulilor de tehnică aseptică; controlează respectarea circuitelor funcționale din secție; răspunde de starea de curățenie din secție; coordonează și supraveghează operațiunile de curățenie și dezinfecție; verifică și răspunde de modul de manipulare a lenjeriei bolnavilor și de modul de colectare a deșeurilor infecțioase și neinfecțioase; instruiește personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor; răspunde de întocmirea și completarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale și a registrului de expunere accidentală la produse biologice pe secție.

„răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 12

Profesia se exercită de persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare, care pot fi: a) cetățeni ai statului român; b) cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene; c) soțul unui cetățean român, precum și descendenții și ascendenții în linie directă, aflați în întreținerea unui cetățean român, indiferent de cetățenia acestora; d) membrii de familie ai unui cetățean al unuia dintre statele de la lit. b); e) cetățenii statelor terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România; f) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele de la lit. b).

„de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de moașă și, respectiv, de asistent medical” — O.U.G. nr. 144/2008, art. 1

Potrivit art. 12 alin. (1), persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, moașă și, respectiv, asistent medical; b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de ordonanța de urgență; c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; d) sunt membri ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.

„b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;” — O.U.G. nr. 144/2008, art. 12 alin. (1)

Unitățile au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la: a) serviciile medicale disponibile și modul de acces la acestea; b) identitatea și statutul profesional al salariaților din cadrul unității; c) regulile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unități cu paturi; d) starea de sănătate; e) intervențiile medicale propuse; f) riscurile potențiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată; g) alternativele existente la procedurile propuse; h) date disponibile rezultate din cercetări științifice și activități de inovare tehnologică referitoare la diagnosticul și tratamentul afecțiunii pacientului; i) consecințele neefectuării tratamentului și ale nerespectării recomandărilor medicale; j) diagnosticul stabilit și prognosticul afecțiunilor diagnosticate.

„care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale și în care sunt efectuate intervenții medicale, au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 1

Unitățile trebuie să asigure accesul egal al pacienților la îngrijiri medicale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, vârstă, apartenență etnică, origine națională, religie, opțiune politică sau antipatie personală. Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare și funcționare prevederi referitoare la obligația personalului angajat privind dreptul pacienților la respect ca persoane umane. Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.

„Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 2 și art. 3