O.G. nr. 137/2000
Ordonanța privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
28 întrebări cu răspuns Textul integral (de pe Portalul Legislativ)
Rezumat de învățat
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 (republicată) stabilește ce înseamnă discriminarea, în ce domenii este interzisă, cum se sancționează și cum lucrează Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Se cere la aproape orice concurs din administrație, sănătate și învățământ, pentru posturi de execuție și de conducere. De obicei se întreabă definițiile din art. 2, faptele care sunt contravenții, amenzile și termenele de sesizare.
Esențialul, în două minute
- Discriminare = orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe criteriile din ordonanță, care restrânge ori înlătură exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor (art. 2 alin. 1).
- Dispoziția de a discrimina este tot discriminare; două sau mai multe criterii la aceeași faptă sunt circumstanță agravantă (art. 2 alin. 2 și 6).
- Hărțuire = comportament care creează un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv; victimizare = tratament advers venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție (art. 2 alin. 5 și 7).
- Angajatorul este obligat să prevină și să combată hărțuirea morală la locul de muncă, inclusiv prin sancțiuni disciplinare în regulamentul intern (art. 2 alin. 5^5).
- CNCD este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, sub control parlamentar; Colegiul director are 11 membri cu rang de secretar de stat (art. 16, art. 23 alin. 2).
- CNCD se sesizează în un an de la săvârșirea faptei; hotărârea se adoptă în 90 de zile și se comunică în 30 de zile (art. 20 alin. 1, 7 și 8).
- Sarcina probei: persoana interesată prezintă fapte din care se prezumă discriminarea, iar persoana reclamată dovedește că nu a încălcat egalitatea de tratament (art. 20 alin. 6).
- Amenda: 1.000–30.000 lei dacă discriminarea vizează o persoană fizică, 2.000–100.000 lei dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate (art. 26 alin. 1).
Capcane la grilă
- Nu confunda 1 an (sesizarea CNCD) cu 3 ani (cererea de despăgubiri în instanță); cererea în instanță nu e condiționată de sesizarea Consiliului (art. 20 alin. 1, art. 27 alin. 1–2).
- Nu confunda 90 de zile (adoptarea hotărârii), 30 de zile (comunicarea ei) și 15 zile (termenul după care hotărârea neatacată e titlu executoriu) (art. 20 alin. 7, 8 și 10).
- Nu confunda mandatul președintelui și al membrilor Colegiului director (5 ani) cu cel al vicepreședintelui (2 ani și jumătate) (art. 22 alin. 1, art. 25 alin. 2).
- Nu confunda amenzile la hărțuirea morală: angajatul 10.000–15.000 lei; angajatorul fără măsuri de prevenire 30.000–50.000 lei; angajatorul cu reguli care îndeamnă la hărțuire 50.000–200.000 lei (art. 26 alin. 1^1 și 1^2).
- Nu confunda discriminarea cu măsurile pozitive pentru grupurile defavorizate sau cu cerința profesională reală și determinantă: acestea nu sunt discriminare (art. 2 alin. 9, art. 5).
Cum înveți mai repede: citește o secțiune, răspunde la întrebările de sub ea fără să te uiți în text, apoi bifeaz-o. Secțiunile bifate se strâng; progresul rămâne salvat în browserul tău.
Bifele se țin doar în acest browser. Fă-ți cont gratuit (doar e-mailul sau Google) ca să le ai pe orice dispozitiv.
Capitolul I – Principii și definiții — Principiul egalității (art. 1)
- Demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor și libera dezvoltare a personalității umane sunt valori supreme, garantate de lege art. 1 alin. 1.
- Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării este garantat în special în exercitarea următoarelor drepturi art. 1 alin. 2:
- tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional;
- securitatea persoanei și protecția statului împotriva violențelor sau maltratărilor;
- drepturile politice: drepturile electorale, participarea la viața publică, accesul la funcții și demnități publice;
- drepturile civile: libera circulație și alegerea reședinței, părăsirea țării și întoarcerea în țară, cetățenia, căsătoria și alegerea partenerului, proprietatea, moștenirea, libertatea de gândire, conștiință și religie, de opinie și de exprimare, de întrunire și de asociere, dreptul de petiționare;
- drepturile economice, sociale și culturale: munca și libera alegere a ocupației, salariu egal pentru muncă egală, sindicatele, locuința, sănătatea, îngrijirea medicală, securitatea socială și serviciile sociale, educația și pregătirea profesională, activitățile culturale și sportive;
- accesul la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.
- Exercitarea acestor drepturi privește persoanele aflate în situații comparabile art. 1 alin. 3.
- Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte aceste principii art. 1 alin. 4.
Capitolul I – Principii și definiții — Ce este discriminarea (art. 2)
- Discriminare = orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice art. 2 alin. 1.
- Dispoziția de a discrimina este considerată tot discriminare art. 2 alin. 2.
- Prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor de mai sus sunt discriminatorii, în afara cazului în care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului sunt adecvate și necesare art. 2 alin. 3. Aceasta este forma numită în mod obișnuit discriminare indirectă; ordonanța folosește expresia „discriminare directă sau indirectă” la art. 20 alin. 6 și art. 27 alin. 4.
- Orice comportament activ ori pasiv care favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate atrage răspunderea contravențională, dacă nu intră sub incidența legii penale art. 2 alin. 4.
- Hărțuire = orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Se sancționează contravențional art. 2 alin. 5.
- Două sau mai multe criterii la aceeași faptă = circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale art. 2 alin. 6.
- Victimizare = orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. Se sancționează contravențional art. 2 alin. 7.
- Ordonanța nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, la opinie și la informație art. 2 alin. 8.
- Nu sunt discriminare măsurile luate în favoarea unei persoane, a unui grup sau a unei comunități pentru asigurarea dezvoltării lor firești și a egalității de șanse, nici măsurile pozitive care vizează protecția grupurilor defavorizate art. 2 alin. 9.
- Eliminarea discriminării se face prin: prevenire (măsuri speciale, inclusiv acțiuni afirmative), mediere (soluționare pe cale amiabilă) și sancționare art. 2 alin. 10.
- Comportamentul discriminatoriu atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz art. 2 alin. 11.
1. Potrivit O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege:
Răspuns corect: a) orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza criteriilor prevăzute de ordonanță, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor
„prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie” — art. 2 alin. (1)
2. Prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane NU sunt discriminatorii atunci când:
Răspuns corect: c) sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare
„sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare” — art. 2 alin. (3)
3. Constituie victimizare, potrivit O.G. nr. 137/2000:
Răspuns corect: a) orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării
„orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării” — art. 2 alin. (7)
4. Deosebirea, excluderea, restricția sau preferința bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare constituie:
Răspuns corect: b) circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale
„constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale” — art. 2 alin. (6)
Capitolul I – Principii și definiții — Hărțuirea morală la locul de muncă (art. 2 alin. 5^1–5^7)
- Este orice comportament față de un angajat, venit de la superiorul ierarhic, de la un subaltern și/sau de la un angajat comparabil ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care are drept scop sau efect deteriorarea condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului său profesional art. 2 alin. 5^1.
- Forme: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi art. 2 alin. 5^1.
- Se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz art. 2 alin. 5^1.
- Este hărțuire morală și orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați. Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă art. 2 alin. 5^2.
- Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu poate fi sancționat, concediat sau discriminat pentru că a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale art. 2 alin. 5^3.
- Angajații care hărțuiesc răspund disciplinar; răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală art. 2 alin. 5^4.
- Angajatorul este obligat să ia orice măsuri necesare de prevenire și combatere, inclusiv să prevadă sancțiuni disciplinare în regulamentul intern art. 2 alin. 5^5.
- Angajatorului îi este interzis să stabilească reguli sau măsuri interne care obligă, determină sau îndeamnă angajații la hărțuire morală art. 2 alin. 5^6.
- Angajatul-victimă trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii; sarcina probei revine angajatorului. Intenția de a prejudicia nu trebuie dovedită art. 2 alin. 5^7.
5. Măsurile pozitive care vizează protecția grupurilor defavorizate:
Răspuns corect: c) nu constituie discriminare în sensul ordonanței
„măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe” — art. 2 alin. (9)
6. În cazul hărțuirii morale la locul de muncă, sarcina probei revine:
Răspuns corect: a) angajatorului, angajatul trebuind să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale
„trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii” — art. 2 alin. (5^7)
7. Definiți discriminarea, potrivit O.G. nr. 137/2000, și enumerați criteriile de discriminare prevăzute de ordonanță.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina este considerată tot discriminare.
„care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale” — art. 2 alin. (1) și (2)
8. Definiți hărțuirea și victimizarea, potrivit O.G. nr. 137/2000. Cum se sancționează?
Constituie hărțuire orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. Ambele se sancționează contravențional, cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate.
„sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv” — art. 2 alin. (5) și (7), art. 26 alin. (1)
Capitolul I – Principii și definiții — Cui se aplică și alte definiții (art. 3–5)
- Ordonanța se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, și instituțiilor publice cu atribuții privind: condițiile de încadrare în muncă, recrutarea, selectarea, promovarea și formarea profesională; protecția și securitatea socială; serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri și facilități; sistemul educațional; libertatea de circulație; liniștea și ordinea publică; alte domenii ale vieții sociale art. 3.
- Categorie defavorizată = categoria de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare art. 4.
- Cerința profesională: diferența de tratament nu este discriminare atunci când caracteristica respectivă este o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională art. 5.
9. În înțelesul O.G. nr. 137/2000, categoria defavorizată este acea categorie de persoane care:
Răspuns corect: b) fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare
„fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare” — art. 4
10. Diferența de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile de discriminare nu constituie discriminare atunci când caracteristica respectivă reprezintă:
Răspuns corect: c) o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională
„o asemenea caracteristică reprezintă o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională” — art. 5
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea I – Activitatea economică, angajare și profesie (art. 6–9)
- Condiționarea participării la o activitate economică ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenența la o rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, de convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau de apartenența la o categorie defavorizată art. 6.
- Discriminarea într-un raport de muncă și protecție socială, manifestată la: încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, a locului de muncă sau a salariului; acordarea altor drepturi sociale decât salariul; formarea, perfecționarea, reconversia și promovarea profesională; aplicarea măsurilor disciplinare; dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acestuia; orice alte condiții de prestare a muncii art. 7.
- Refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja pe cineva din cauza acestor criterii, cu excepția cazurilor prevăzute de lege art. 8 alin. 1.
- Condiționarea ocupării unui post, prin anunț sau concurs, de aceste criterii, cu excepția măsurilor pozitive de la art. 2 alin. 9 art. 8 alin. 2.
- Cei cu atribuții în medierea și repartizarea în muncă aplică tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă. Angajatorii asigură confidențialitatea datelor privind rasa, naționalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat art. 8 alin. 3.
- Discriminarea angajaților de către angajatori în raport cu prestațiile sociale acordate art. 9.
11. Condiționarea ocupării unui post, prin anunț sau concurs lansat de angajator, de vârsta, sexul sau etnia candidaților constituie, cu excepția situației prevăzute la art. 2 alin. (9):
Răspuns corect: a) contravenție
„condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia” — art. 8 alin. (2)
12. Enumerați domeniile în care discriminarea unei persoane într-un raport de muncă și protecție socială constituie contravenție.
Discriminarea într-un raport de muncă și protecție socială constituie contravenție, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, atunci când se manifestă în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul; d) formarea, perfecționarea, reconversia și promovarea profesională; e) aplicarea măsurilor disciplinare; f) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta; g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.
„într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii” — art. 7
13. Ce este hărțuirea morală la locul de muncă, în ce forme se manifestă și ce obligații are angajatorul în legătură cu ea?
Hărțuirea morală la locul de muncă este orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care are drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia. Se manifestă prin: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi. Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale. Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea actelor de hărțuire morală, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern de sancțiuni disciplinare pentru angajații care le săvârșesc, și îi este interzis să stabilească reguli sau măsuri interne care obligă, determină sau îndeamnă angajații la hărțuire morală.
„Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă” — art. 2 alin. (5^1), (5^2), (5^5) și (5^6)
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea a II-a – Accesul la servicii publice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități (art. 10)
Este contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane sau a unui grup prin:
- refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice (lit. a);
- refuzarea accesului la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate (lit. b);
- refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință (lit. c);
- refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract (lit. d);
- refuzul accesului la teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții (lit. e);
- refuzul accesului la magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau la alți prestatori de servicii, în proprietate privată ori publică (lit. f);
- refuzul accesului la transportul în comun – avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau alte mijloace (lit. g);
- refuzarea acordării unor drepturi sau facilități (lit. h).
14. Refuzarea accesului unei persoane la serviciile de sănătate publică, din cauza criteriilor de discriminare, privește, potrivit art. 10 lit. b):
Răspuns corect: b) alegerea medicului de familie, asistența medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate
„alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate” — art. 10 lit. b)
15. Enumerați faptele de discriminare privind accesul la serviciile publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități, care constituie contravenție.
Constituie contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane sau a unui grup de persoane prin: a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice; b) refuzarea accesului la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate; c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință; d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract; e) refuzul accesului la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții; f) refuzul accesului la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii; g) refuzul accesului la serviciile companiilor de transport în comun; h) refuzarea acordării unor drepturi sau facilități.
„refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice” — art. 10
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea a III-a – Accesul la educație (art. 11)
- Este contravenție refuzarea accesului la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel art. 11 alin. 1. Regula se aplică tuturor etapelor, inclusiv la admitere, înscriere și la evaluarea ori examinarea cunoștințelor art. 11 alin. 2.
- Este contravenție solicitarea unor declarații doveditoare ale apartenenței la o etnie, care să condiționeze accesul la educație în limba maternă. Excepție: în învățământul liceal și universitar, pe locurile special acordate unei minorități, apartenența se dovedește cu un act din partea unei organizații legal constituite a minorității respective art. 11 alin. 3.
- Unitatea de învățământ poate refuza înscrierea unei persoane ale cărei cunoștințe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor cerute, cât timp refuzul nu ține de criteriile de discriminare art. 11 alin. 4.
- Instituțiile de învățământ pentru pregătirea personalului de cult pot refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde condițiilor de acces art. 11 alin. 5.
- Sunt contravenție și îngrădirile pe aceste criterii la înființarea și acreditarea instituțiilor de învățământ art. 11 alin. 6.
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea a IV-a – Libertatea de circulație, alegerea domiciliului, accesul în locurile publice (art. 12–14)
- Amenințări, constrângeri, folosirea forței sau alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziției etnice, rasiale sau sociale a unei zone sau localități art. 12 alin. 1.
- Determinarea părăsirii domiciliului, deportarea sau îngreunarea condițiilor de viață și de trai, cu scopul renunțării la domiciliul tradițional, fără acordul celor în cauză art. 12 alin. 2.
- Orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau a unui grup dintr-un cartier sau dintr-un imobil art. 13.
- Interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup în locurile publice art. 14.
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea a V-a – Dreptul la demnitatea personală (art. 15)
- Este contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, cu caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup sau unei comunități art. 15.
Capitolul II – Dispoziții speciale (faptele care sunt contravenții) — Secțiunea a VI-a – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (art. 16–25)
- CNCD este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării art. 16.
- Își desfășoară activitatea în mod independent, fără a fi îngrădit sau influențat de alte instituții ori autorități publice art. 17.
- Răspunde de aplicarea și controlul respectării ordonanței și elaborează și aplică politici publice în materia nediscriminării art. 18.
- Domeniile de atribuții: prevenirea; medierea; investigarea, constatarea și sancționarea; monitorizarea cazurilor de discriminare; asistență de specialitate pentru victime art. 19 alin. 1.
- Lucrează la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu art. 19 alin. 2.
Procedura de sesizare art. 20
- Sesizarea se face în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoștință de ea art. 20 alin. 1.
- Sesizarea se soluționează prin hotărâre a Colegiului director art. 20 alin. 2.
- Persoana poate cere înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare art. 20 alin. 3.
- Citarea părților este obligatorie, prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii; neprezentarea părților nu împiedică soluționarea art. 20 alin. 4.
- Sarcina probei: persoana interesată prezintă fapte pe baza cărora poate fi prezumată discriminarea, iar persoana reclamată trebuie să dovedească că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. Se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice art. 20 alin. 6.
- Hotărârea se adoptă în 90 de zile de la data sesizării art. 20 alin. 7, se comunică părților în 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării art. 20 alin. 8.
- Hotărârea poate fi atacată la instanța de contencios administrativ art. 20 alin. 9. Hotărârile neatacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu art. 20 alin. 10.
- Aceleași reguli se aplică atunci când Consiliul investighează din oficiu art. 21.
Conducerea CNCD art. 22–25
- Președintele are rang de secretar de stat, este ales de membrii Colegiului director dintre ei, pentru un mandat de 5 ani, și este ordonator principal de credite. Vicepreședintele este ales pentru 2 ani și jumătate art. 22 alin. 1.
- Raportul anual de activitate se dezbate și se aprobă de Parlament și se depune până la 15 aprilie a anului următor art. 22 alin. 2.
- Colegiul director este organ colegial, deliberativ și decizional art. 23 alin. 1. Are 11 membri cu rang de secretar de stat, dintre care un reprezentant al Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, propuși și numiți în ședință comună de cele două Camere ale Parlamentului art. 23 alin. 2.
- Condiții pentru membri: cetățean român, capacitate deplină de exercițiu, studii superioare cu diplomă de licență, fără antecedente penale și cu bună reputație, activitate recunoscută în apărarea drepturilor omului și combaterea discriminării, nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste, nu a colaborat cu organele de securitate art. 23 alin. 3. Minimum două treimi trebuie să fie licențiați în științe juridice art. 23 alin. 4.
- Propunerile se depun cu 60 de zile înainte de vacantarea mandatelor; obiecțiunile se pot depune în 10 zile de la publicarea candidaturilor; candidaturile se aprobă cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți art. 24.
- Mandatul membrilor este de 5 ani, cu numire eșalonată art. 25 alin. 2. După expirare, mandatul continuă până la numirea noului membru, dar nu mai mult de 6 luni art. 24^1 alin. 2.
- Membrii Colegiului director sunt garanți ai interesului public art. 25 alin. 1 și au calitatea de agent constatator, care aplică sancțiunile; o pot delega persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului art. 25 alin. 5.
16. Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este compus din:
Răspuns corect: c) 11 membri cu rang de secretar de stat, propuși și numiți, în ședință comună, de cele două Camere ale Parlamentului
„Colegiul director este compus din 11 membri cu rang de secretar de stat” — art. 23 alin. (2)
17. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este:
Răspuns corect: a) autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar
„este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar” — art. 16
18. Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de:
Răspuns corect: b) un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei
„poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei” — art. 20 alin. (1)
19. Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de:
Răspuns corect: c) 90 de zile de la data sesizării
„Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării” — art. 20 alin. (7)
Capitolul III – Dispoziții procedurale și sancțiuni — Amenzi și alte măsuri (art. 26)
- Contravențiile de discriminare se sancționează cu amendă de la 1.000 la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, și de la 2.000 la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate art. 26 alin. 1.
- Hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de un angajat: amendă de la 10.000 la 15.000 lei art. 26 alin. 1^1.
- Angajatorul care nu ia măsurile de prevenire și combatere a hărțuirii morale: amendă de la 30.000 la 50.000 lei; angajatorul care stabilește reguli ce îndeamnă la hărțuire: de la 50.000 la 200.000 lei art. 26 alin. 1^2.
- Consiliul sau instanța poate obliga pe cel care a discriminat să publice în mass-media un rezumat al hotărârii de constatare, respectiv al sentinței art. 26 alin. 2.
- La hărțuire morală, instanța poate dispune: obligarea angajatorului să ia măsurile necesare pentru stoparea hărțuirii; reintegrarea angajatului la locul de muncă; despăgubire egală cu drepturile salariale de care a fost lipsit; daune compensatorii și morale; plata consilierii psihologice, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de medicul de medicină a muncii; modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului art. 26 alin. 2^1.
- Consiliul poate aplica dintre acestea doar măsura de stopare a hărțuirii și plata consilierii psihologice art. 26 alin. 2^2.
- Angajatorul care nu aduce la îndeplinire măsurile dispuse de Consiliu: amendă de la 100.000 la 200.000 lei; plata amenzii nu îl scutește de obligații art. 26 alin. 2^3.
- Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice art. 26 alin. 3.
- La cererea agenților constatatori, cei controlați trebuie: să pună la dispoziție orice act util controlului; să dea informații și explicații verbale și în scris; să elibereze copiile documentelor solicitate; să asigure sprijinul și condițiile necesare controlului art. 26 alin. 5. Nerespectarea: amendă de la 200 la 1.000 lei art. 26 alin. 6.
20. Hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, se pedepsește cu amendă:
Răspuns corect: b) de la 10.000 lei la 15.000 lei
„prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei” — art. 26 alin. (1^1)
21. Dacă discriminarea vizează o persoană fizică, contravențiile prevăzute de ordonanță se sancționează, potrivit art. 26 alin. (1), cu amendă:
Răspuns corect: c) de la 1.000 lei la 30.000 lei
„se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică” — art. 26 alin. (1)
22. Dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate, amenda prevăzută la art. 26 alin. (1) este:
Răspuns corect: a) de la 2.000 lei la 100.000 lei
„cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate” — art. 26 alin. (1)
Capitolul III – Dispoziții procedurale și sancțiuni — Acțiunea în instanță și despăgubirile (art. 27–28)
- Persoana care se consideră discriminată poate cere instanței despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului art. 27 alin. 1.
- Termenul este de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoștință de ea art. 27 alin. 2.
- Judecarea se face cu citarea obligatorie a Consiliului art. 27 alin. 3, iar hotărârea instanței se comunică Consiliului art. 27 alin. 6.
- Sarcina probei este aceeași ca în fața Consiliului: cel reclamat trebuie să dovedească că nu a încălcat principiul egalității de tratament art. 27 alin. 4.
- La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea autorizației de funcționare a persoanelor juridice care cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat ordonanța art. 27 alin. 5.
- Organizațiile neguvernamentale pentru drepturile omului sau cu interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă când discriminarea ține de domeniul lor de activitate și atinge o comunitate sau un grup de persoane art. 28 alin. 1, iar pentru o persoană fizică, la cererea acesteia art. 28 alin. 2.
23. Termenul pentru introducerea în fața instanței de judecată a cererii pentru acordarea de despăgubiri este de:
Răspuns corect: b) 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei
„Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei” — art. 27 alin. (2)
24. Ce poate cere în fața instanței de judecată persoana care se consideră discriminată, în ce termen și în ce condiții?
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, iar hotărârea instanței se comunică Consiliului. Sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea.
„Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului” — art. 27 alin. (1)-(4) și (6)
Capitolul IV – Dispoziții finale
- Structura organizatorică a Consiliului și a Colegiului director se stabilește prin ordin al președintelui Consiliului art. 29 alin. 1. Consiliul își constituie structuri teritoriale de control și de monitorizare art. 29 alin. 2.
- Bugetul Consiliului face parte integrantă din bugetul de stat; proiectul se întocmește de Consiliu, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice art. 30 alin. 1.
Cifre și termene de reținut
| Ce | Cât | Articolul |
|---|---|---|
| Termenul de sesizare a CNCD | 1 an de la săvârșirea faptei sau de la data la care persoana putea lua cunoștință de ea | art. 20 alin. (1) |
| Adoptarea hotărârii Colegiului director | 90 de zile de la data sesizării | art. 20 alin. (7) |
| Comunicarea hotărârii către părți | 30 de zile de la adoptare | art. 20 alin. (8) |
| Hotărârea neatacată devine titlu executoriu | după termenul de 15 zile | art. 20 alin. (10) |
| Cererea de despăgubiri în instanță | 3 ani | art. 27 alin. (2) |
| Amendă – discriminarea unei persoane fizice | 1.000 – 30.000 lei | art. 26 alin. (1) |
| Amendă – discriminarea unui grup sau a unei comunități | 2.000 – 100.000 lei | art. 26 alin. (1) |
| Amendă – hărțuire morală săvârșită de un angajat | 10.000 – 15.000 lei | art. 26 alin. (1^1) |
| Amendă – angajatorul nu ia măsuri de prevenire a hărțuirii morale | 30.000 – 50.000 lei | art. 26 alin. (1^2) lit. a) |
| Amendă – angajatorul stabilește reguli care îndeamnă la hărțuire | 50.000 – 200.000 lei | art. 26 alin. (1^2) lit. b) |
| Amendă – angajatorul nu execută măsurile dispuse de Consiliu | 100.000 – 200.000 lei | art. 26 alin. (2^3) |
| Amendă – refuzul de a colabora cu agenții constatatori | 200 – 1.000 lei | art. 26 alin. (6) |
| Membrii Colegiului director | 11, cu rang de secretar de stat | art. 23 alin. (2) |
| Membri licențiați în științe juridice | minimum două treimi | art. 23 alin. (4) |
| Mandatul membrilor și al președintelui | 5 ani | art. 22 alin. (1), art. 25 alin. (2) |
| Mandatul vicepreședintelui | 2 ani și jumătate | art. 22 alin. (1) |
| Depunerea raportului anual la Parlament | până la 15 aprilie a anului următor | art. 22 alin. (2) |
| Depunerea propunerilor pentru Colegiul director | cu 60 de zile înainte de vacantarea mandatelor | art. 24 alin. (1) |
| Obiecțiuni la candidaturi | 10 zile de la publicarea candidaturilor | art. 24 alin. (2) |
| Prelungirea mandatului până la numirea noului membru | cel mult 6 luni | art. 24^1 alin. (2) |
Rezumatul e făcut din textul actului valabil la 13 octombrie 2026 și nu înlocuiește legea: la concurs se cer formulările din text.
Gata cu rezumatul?
Fă un test din tot actul: 28 întrebări, cu verificare pe loc și scor.
Concursuri deschise care cer acest act
© lastat.ro — rezumatele, „Esențialul" și întrebările sunt realizate de lastat.ro. Pregătirea proprie, citarea cu link și distribuirea unei pagini sunt libere; copierea automată sau sistematică nu e permisă (termeni).