Concurs consilier școlar: bibliografie, subiecte și întrebări
59 de concursuri deschise acum pentru postul de consilier școlar în instituțiile publice, cele mai multe la primării și consilii. Mai jos: din ce legi se dă de obicei, cu rezumat și întrebări, apoi concursurile în care te poți înscrie.
Bibliografia obișnuită
Din 31 anunțuri de concurs pentru acest post care își publică bibliografia. Procentul arată în câte dintre ele apare actul. Bibliografia concursului tău e cea din anunț: verific-o acolo.
- Legea nr. 272/2004 rezumat + 35 întrebări Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului cerut în 97% din concursuri
- H.G. nr. 68/2024 text la zi Referitoare la Cartea Albă privind opțiunile de consolidare a sprijinului pentru cercetarea și dezvoltarea care implică tehnologii cu potențial de dublă utilizare - COM (2024) 27 final cerut în 52% din concursuri
- O.U.G. nr. 57/2019 rezumat + 35 întrebări Codul administrativ cerut în 13% din concursuri
- Constituția României rezumat + 30 întrebări Constituția României, republicată cerut în 6% din concursuri
- O.G. nr. 137/2000 rezumat + 28 întrebări Ordonanța privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cerut în 6% din concursuri
- Legea nr. 202/2002 rezumat + 28 întrebări Legea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați cerut în 6% din concursuri
- Legea nr. 53/2003 rezumat + 50 întrebări Codul muncii cerut în 6% din concursuri
Model de subiecte, cu răspunsuri
Întrebări cu răspuns scris, cum se dau la proba scrisă pentru posturile de execuție. Scrie răspunsul, compară-l cu cel din lege și dă-ți nota. Sunt de antrenament, făcute din textul actual al legilor; nu sunt subiecte oficiale.
1. Enumerați principiile potrivit cărora se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului.
Principiile sunt: a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea șanselor și nediscriminarea; c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului; e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și furnizorii privați acreditați; f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; g) respectarea demnității copilului; h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate; i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție; j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil; k) asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării, înstrăinării părintești sau a oricărei forme de violență asupra copilului; l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie; m) menținerea fraților împreună.
„Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;” — Legea nr. 272/2004, art. 6
2. Ce se are în vedere, cel puțin, la determinarea interesului superior al copilului?
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie. La determinarea lui se au în vedere cel puțin: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
„Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.” — Legea nr. 272/2004, art. 2 alin. (2) și (6)
3. Ce obligații au părinții pentru ca drepturile copilului de a fi crescut în condiții care să îi permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială să fie respectate (art. 37)?
Părinții sunt obligați: a) să supravegheze copilul; b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
„Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:a) să supravegheze copilul;” — Legea nr. 272/2004, art. 37
4. Definiți discriminarea, potrivit O.G. nr. 137/2000, și enumerați criteriile de discriminare prevăzute de ordonanță.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina este considerată tot discriminare.
„care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) și (2)
5. Definiți hărțuirea și victimizarea, potrivit O.G. nr. 137/2000. Cum se sancționează?
Constituie hărțuire orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. Ambele se sancționează contravențional, cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate.
„sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (5) și (7), art. 26 alin. (1)
6. Ce este hărțuirea morală la locul de muncă, în ce forme se manifestă și ce obligații are angajatorul în legătură cu ea?
Hărțuirea morală la locul de muncă este orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care are drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia. Se manifestă prin: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi. Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale. Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea actelor de hărțuire morală, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern de sancțiuni disciplinare pentru angajații care le săvârșesc, și îi este interzis să stabilească reguli sau măsuri interne care obligă, determină sau îndeamnă angajații la hărțuire morală.
„Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (5^1), (5^2), (5^5) și (5^6)
7. Definiți hărțuirea și hărțuirea sexuală, potrivit Legii nr. 202/2002.
Prin hărțuire se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. Prin hărțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
„prin hărțuire se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor” — Legea nr. 202/2002, art. 4 lit. c) și d)
8. Ce măsuri și situații nu sunt considerate discriminări, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 202/2002?
Nu sunt considerate discriminări: a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului; b) acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați; c) o diferență de tratament bazată pe o caracteristică de sex când, datorită naturii activităților profesionale specifice sau a cadrului în care acestea se desfășoară, constituie o cerință profesională autentică și determinantă, atât timp cât obiectivul e legitim și cerința proporțională.
„măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului” — Legea nr. 202/2002, art. 6 alin. (5)
9. Ce obligații are angajatorul pentru prevenirea și eliminarea comportamentelor definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex?
Angajatorul are următoarele obligații: a) să asigure egalitatea de șanse și de tratament între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne ale unităților; b) să prevadă în regulamentele interne sancțiuni disciplinare pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acțiuni de discriminare; c) să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care le au în ceea ce privește egalitatea de șanse și de tratament; d) să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și controlul respectării legislației în domeniu.
„să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă” — Legea nr. 202/2002, art. 8
Întrebări grilă
1. Potrivit Legii nr. 272/2004, prin „copil” se înțelege:
Răspuns corect: a) persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu
„copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii” — Legea nr. 272/2004, art. 4 lit. a)
2. Familia extinsă cuprinde rudele copilului cu care acesta sau familia sa a menținut relații personale și contacte directe, până la:
Răspuns corect: b) gradul III inclusiv
„familie extinsă - rudele copilului, până la gradul III inclusiv, cu care copilul sau familia acestuia a menținut relații personale și contacte directe” — Legea nr. 272/2004, art. 4 lit. c)
3. Cui îi revine, în primul rând, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului?
Răspuns corect: c) părinților
„Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților” — Legea nr. 272/2004, art. 5 alin. (2)
4. Potrivit Codului administrativ, autoritățile administrației publice locale sunt:
Răspuns corect: b) consiliile locale, primarii și consiliile județene
„Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene.” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 3
5. Autonomia locală reprezintă:
Răspuns corect: c) dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în numele și în interesul colectivităților locale
„autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. j)
6. Unitățile administrativ-teritoriale sunt:
Răspuns corect: a) comune, orașe, municipii și județe
„unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii și județe” — O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. pp)
7. Potrivit Constituției, forma de guvernământ a statului român este:
Răspuns corect: a) republica
„Forma de guvernământ a statului român este republica.” — Constituția României, art. 1 alin. (2)
8. Suveranitatea națională aparține:
Răspuns corect: b) poporului român
„Suveranitatea națională aparține poporului român” — Constituția României, art. 2 alin. (1)
9. Sub aspect administrativ, teritoriul României este organizat în:
Răspuns corect: c) comune, orașe și județe
„Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.” — Constituția României, art. 3 alin. (3)
10. Potrivit O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege:
Răspuns corect: a) orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza criteriilor prevăzute de ordonanță, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor
„prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1)
11. Hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, se pedepsește cu amendă:
Răspuns corect: b) de la 10.000 lei la 15.000 lei
„prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei” — O.G. nr. 137/2000, art. 26 alin. (1^1)
12. Prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane NU sunt discriminatorii atunci când:
Răspuns corect: c) sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare
„sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare” — O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (3)
13. Potrivit Legii nr. 202/2002, prin discriminare directă se înțelege:
Răspuns corect: a) situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă
„prin discriminare directă se înțelege situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă” — Legea nr. 202/2002, art. 4 lit. a)
14. Situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex reprezintă:
Răspuns corect: b) discriminare indirectă
„prin discriminare indirectă se înțelege situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex” — Legea nr. 202/2002, art. 4 lit. b)
15. Hărțuirea sexuală este definită de lege ca situația în care se manifestă:
Răspuns corect: c) un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal
„prin hărțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal” — Legea nr. 202/2002, art. 4 lit. d)
Toate întrebările unui act sunt pe pagina lui: Legea nr. 272/2004 (35) · O.U.G. nr. 57/2019 (35) · Constituția României (30) · O.G. nr. 137/2000 (28) · Legea nr. 202/2002 (28)