Asistent medical comunitar

Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase: conțin microorganisme viabile sau toxine ale acestora, cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii; sunt considerate deșeuri periculoase. Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; sunt considerate infecțioase/periculoase dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase. Deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011. Deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu.

„j) deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 7 lit. h), i), j), k)

Colectarea separată a deșeurilor este prima etapă în gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale. Producătorii au obligația colectării separate a deșeurilor, în funcție de tipul și natura deșeului, cu scopul de a facilita tratarea/eliminarea specifică fiecărui deșeu. Ei au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase. Dacă nu se realizează separarea, întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

„Producătorii de deșeuri medicale au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 12

Curățarea este etapa preliminară obligatorie, permanentă și sistematică în cadrul oricărei activități sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică și anorganică) de pe suprafețe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operații mecanice sau manuale, utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Dezinfecția este procedura de distrugere a majorității microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Sterilizarea este operațiunea prin care se realizează o reducere logaritmică de 10^-6 (1/1.000.000) a microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni de pe obiectele contaminate.

„sterilizare - operațiunea prin care se realizează o reducere logaritmică de 10^-6 (1/1.000.000) a microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni de pe obiectele contaminate” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1761/2021, Norme tehnice, art. 1 lit. a), c), l)

Dezinfecția de nivel înalt: distruge bacteriile în formă vegetativă, fungii, virusurile, micobacteriile și majoritatea sporilor bacterieni; nu poate substitui sterilizarea. Dezinfecția de nivel intermediar (mediu): distruge bacteriile în formă vegetativă, fungii, micobacteriile și virusurile, fără acțiune asupra sporilor bacterieni. Dezinfecția de nivel scăzut: distruge majoritatea bacteriilor în formă vegetativă, unii fungi și unele virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor.

„fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1761/2021, Norme tehnice, art. 1 lit. d), e), f) și art. 10

Discriminarea este distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale. Intervenția medicală este orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare. Îngrijirile terminale sunt îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum și îngrijirile acordate în apropierea decesului.

„prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare” — Legea nr. 46/2003, art. 1 lit. b), d), e)

Reprezentant legal este soțul/soția, copiii, părinții sau celelalte rude până la gradul al IV-lea ale pacientului, tutorele, precum și orice persoană cu vârsta de minimum 18 ani împliniți pe care pacientul o desemnează în acest scop prin declarație încheiată în formă autentică. Declarația se înregistrează în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora și cuprinde drepturile prevăzute de lege ce pot fi exercitate de reprezentant.

„orice persoană cu vârsta de minimum 18 ani împliniți pe care pacientul o desemnează în acest scop prin declarație încheiată în formă autentică” — Legea nr. 46/2003, art. 1 lit. f)

Unitățile au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la: a) serviciile medicale disponibile și modul de acces la acestea; b) identitatea și statutul profesional al salariaților din cadrul unității; c) regulile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unități cu paturi; d) starea de sănătate; e) intervențiile medicale propuse; f) riscurile potențiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată; g) alternativele existente la procedurile propuse; h) date disponibile rezultate din cercetări științifice și activități de inovare tehnologică referitoare la diagnosticul și tratamentul afecțiunii pacientului; i) consecințele neefectuării tratamentului și ale nerespectării recomandărilor medicale; j) diagnosticul stabilit și prognosticul afecțiunilor diagnosticate.

„care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale și în care sunt efectuate intervenții medicale, au obligația de a furniza pacienților informații referitoare la:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 1

Unitățile trebuie să asigure accesul egal al pacienților la îngrijiri medicale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, vârstă, apartenență etnică, origine națională, religie, opțiune politică sau antipatie personală. Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare și funcționare prevederi referitoare la obligația personalului angajat privind dreptul pacienților la respect ca persoane umane. Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.

„Unitățile trebuie să utilizeze toate mijloacele și resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1410/2016, Norme, art. 2 și art. 3

Serviciile de sănătate includ servicii medicale preventive, curative, de recuperare, inclusiv managementul de caz în cazurile complexe de boli cronice și boli rare, care pot fi furnizate de către asistenții medicali comunitari și moașe, în limita competențelor profesionale, precum și activități de telemedicină și paleație în colaborare cu specialiști pe aceste domenii. Acțiunile de sănătate publică se referă la: a) supravegherea stării de sănătate publică; b) evaluarea factorilor de risc din mediu; c) promovarea sănătății și educația pentru sănătate; d) intervenția integrată cu măsurile și acțiunile preventive de asistență socială și educațională; e) realizarea altor acțiuni de sănătate publică de interes național, județean sau local, inițiate sau care au acordul Ministerului Sănătății și/sau al direcțiilor de sănătate publică.

„includ servicii medicale preventive, curative, de recuperare, inclusiv managementul de caz în cazurile complexe de boli cronice și boli rare” — H.G. nr. 324/2019, art. 1 alin. (2) și (3)

Beneficiarii sunt identificați în mod activ și continuu prin catagrafierea populației colectivității locale și prin actualizarea lunară a acesteia în aplicația on-line AMCMSR.gov.ro. La catagrafiere se au în vedere: nivelul socioeconomic al gospodăriei, numărul membrilor gospodăriei, genul și vârsta membrilor familiei, condițiile de locuit, starea de igienă a gospodăriei, statutul de încadrare în muncă a membrilor familiei și în sistemul de asigurări sociale de sănătate, starea curentă de sănătate și eventuale patologii cronice ale fiecărui membru al familiei, statusul privind serviciile preventive (vaccinare și screening, conform vârstei), riscuri personale și familiale, alte caracteristici specifice populației deservite. Catagrafierea se face cu asigurarea protecției datelor personale și a celor medicale.

„nivelul socioeconomic al gospodăriei, numărul membrilor gospodăriei, genul și vârsta membrilor familiei, condițiile de locuit, starea de igienă a gospodăriei” — H.G. nr. 324/2019, art. 2 alin. (2), art. 3

Catagrafierea populației reprezintă procesul de identificare, înregistrare și inventariere a persoanelor din comunitate, în vederea evidențierii vulnerabilităților stării de sănătate și a evaluării nevoii de servicii de asistență medicală comunitară. Caracteristicile avute în vedere sunt: nivelul socio-economic al gospodăriei, numărul membrilor gospodăriei, genul și vârsta membrilor familiei, condițiile de locuit, starea de igienă a gospodăriei, statutul de încadrare în muncă și în sistemul de asigurări sociale de sănătate, starea curentă de sănătate și eventualele patologii cronice ale fiecărui membru al familiei, statusul privind serviciile preventive (vaccinare și screening, conform vârstei), riscurile personale și familiale. Catagrafia se înregistrează în aplicația AMCMSR.gov.ro.

„Principalele caracteristici care sunt avute în vedere la catagrafierea populației sunt reprezentate de:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 740/2024, secțiunea 2.1.1

Etapele sunt: evaluarea inițială – culegerea datelor; diagnoza medicală, medico-socială și stabilirea obiectivelor de intervenție; planificarea intervențiilor; intervenția și monitorizarea planului de intervenție; evaluarea rezultatelor.

„Rezolvarea unui caz complex medico-social presupune parcurgerea unor etape menite să soluționeze sau să amelioreze nevoile identificate după cum urmează:” — Ordinul ministrului sănătății nr. 740/2024, secțiunea 2.1.3