Examen promovare – 2 posturi contractuale

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

„se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” — Legea nr. 53/2003, art. 10 și art. 12

Munca forțată este interzisă. Termenul desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă; d) în caz de forță majoră, respectiv război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum incendii, inundații, cutremure, epidemii.

„Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.” — Legea nr. 53/2003, art. 4

Asistenta medicală responsabilă de salon: a) implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea limitării infecțiilor; b) se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplică practicile adecvate pe toată durata internării pacienților; c) menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon; d) informează cu promptitudine medicul de gardă/medicul șef de secție în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa; e) inițiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei boli transmisibile și anunță imediat medicul curant și serviciul de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale; f) limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; g) semnalează medicului curant existența elementelor sugestive de infecție asociată asistenței medicale; h) participă la pregătirea personalului; i) participă la investigarea focarelor.

„implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea limitării infecţiilor” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 13

Asistenta șefă de secție: prelucrează procedurile și protocoalele de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale cu personalul mediu și auxiliar din secție și răspunde de aplicarea acestora; răspunde de aplicarea precauțiunilor standard și specifice de către personalul secției; răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine și de respectarea regulilor de tehnică aseptică; controlează respectarea circuitelor funcționale din secție; răspunde de starea de curățenie din secție; coordonează și supraveghează operațiunile de curățenie și dezinfecție; verifică și răspunde de modul de manipulare a lenjeriei bolnavilor și de modul de colectare a deșeurilor infecțioase și neinfecțioase; instruiește personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor; răspunde de întocmirea și completarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale și a registrului de expunere accidentală la produse biologice pe secție.

„răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta” — Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1101/2016, anexa nr. 1, cap. II, pct. 12

Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase: conțin microorganisme viabile sau toxine ale acestora, cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii; sunt considerate deșeuri periculoase. Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; sunt considerate infecțioase/periculoase dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase. Deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011. Deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu.

„j) deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 7 lit. h), i), j), k)

Colectarea separată a deșeurilor este prima etapă în gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale. Producătorii au obligația colectării separate a deșeurilor, în funcție de tipul și natura deșeului, cu scopul de a facilita tratarea/eliminarea specifică fiecărui deșeu. Ei au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase. Dacă nu se realizează separarea, întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

„Producătorii de deșeuri medicale au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase.” — Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012, Norme tehnice, art. 12

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat; spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice. Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative. Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.

„Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paliative.” — Legea nr. 95/2006, art. 163 alin. (1), (2), (4) și (5)

Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale. Spitalul răspunde pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților. Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică; după stabilizarea funcțiilor vitale, asigură, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil. Spitalul este în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.

„Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale” — Legea nr. 95/2006, art. 166 și art. 168 alin. (1)-(2)

Angajamentul legal este actul juridic prin care se creează, în cazul actelor administrative sau contractelor, ori se constată, în cazul legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor judecătorești, obligația de plată pe seama fondurilor publice. Angajamentul bugetar este actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii obligației de plată ce rezultă din executarea angajamentului legal.

„ori se constată, în cazul legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor judecătorești, obligația de plată pe seama fondurilor publice” — Legea nr. 500/2002, art. 2 alin. (1) pct. 2 și 3

Cheltuielile bugetare parcurg patru faze: angajare, lichidare, ordonanțare, plată. Angajarea cheltuielilor este faza prin care instituția publică își asumă obligația de a plăti o sumă de bani, rezultată în urma îndeplinirii condițiilor stipulate într-un angajament legal, în limita creditelor de angajament aprobate prin legea bugetară anuală. Lichidarea este faza în care ordonatorul de credite verifică existența dreptului creditorului, determină sau verifică realitatea și cuantumul obligației de plată și verifică condițiile de exigibilitate ale obligației de plată, pe baza documentelor justificative. Ordonanțarea este faza prin care ordonatorul de credite dă dispoziție conducătorului compartimentului financiar-contabil să efectueze plata cheltuielilor care au parcurs faza de lichidare. Plata este actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți.

„plata cheltuielilor - faza în procesul execuției bugetare reprezentând actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți” — Legea nr. 500/2002, art. 52 alin. (1); art. 2 alin. (1) pct. 3^2, 33, 34 și 35

Profesia se exercită de persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare, care pot fi: a) cetățeni ai statului român; b) cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene; c) soțul unui cetățean român, precum și descendenții și ascendenții în linie directă, aflați în întreținerea unui cetățean român, indiferent de cetățenia acestora; d) membrii de familie ai unui cetățean al unuia dintre statele de la lit. b); e) cetățenii statelor terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România; f) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele de la lit. b).

„de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de moașă și, respectiv, de asistent medical” — O.U.G. nr. 144/2008, art. 1

Potrivit art. 12 alin. (1), persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, moașă și, respectiv, asistent medical; b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de ordonanța de urgență; c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; d) sunt membri ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.

„b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;” — O.U.G. nr. 144/2008, art. 12 alin. (1)